miercuri, octombrie 9, 2024

Președintele “Casanova” și dreptul la viață privată

“Cine și-ar fi închipuit ca Hollande va deveni un Casanova?”, afirma Frederic Mitterrand pe un post belgian de televiziune la scurt timp după dezvăluirea de către revista de scandal Closer a presupusei aventuri amoroase a președintelui Franței, Francois Hollande, cu actrița Julie Gayet.

Closer a publicat fotografii care insinuează că președintele, urcat pe un scooter cu cască pe cap în spatele unui agent al serviciului secret, întreține o relația cu actrița într-un imobil nu departe de Palatul Prezidențial Elysee.

Ironia fostului ministru al culturii (2009 – 2012) sub președinția predecesorului lui Hollande, Nicolas Sarkozy, nu este deloc surprinzătoare, dată fiind antipatia dintre fostul și actualul președinte al Franței, care s-au înfruntat direct în alegerile prezidențiale din 2012.

Dar Frederic Mitterrand este și nepotul fostului președinte al Franței, socialistul Francois Mitterrand, cel care a reușit să prevină pe timpul vieții dezvăluirea în presă a relației sale cu Anne Pingeot, din care a s-a născut în 1974 Mazarine Pingeot și care au participat la înmormântarea acestuia în 1995 alături de soția și cei doi fii legitimi.

Calificarea drept “Casanova” a  actualului președinte al Franței se bazează pe relațiile sale cu trei femei: Segolene Royal, prima sa parteneră cu care are patru copii și de care s-a despărțit în 2007, imediat după pierderea alegerilor prezidențiale de către candidata de atunci a Partidului Socialist în favoarea lui Nicolas Sarkozy, Valerie Trierweiler și Julie Gayet.

Hollande, pe atunci prim secretar al Partidului Socialist (PS), se afla într-o relație pe care încercase să o țină secretă cu jurnalista Valerie Trierweiler. După despărțirea de Royal, Hollande și Trierweiler au devenit oficial parteneri.

Royal și Trierweiler au rămas în relații de profundă adversitate, fapt care s-a reflectat și pe scena publică, mai întâi în cursul alegerilor primare din 2011 pentru învestitura PS la candidatura la președinție și mai apoi după alegerea lui Hollande în funcția de președinte în mai 2012, când Trierweiler l-a sprijinit în alegerile parlamentare pe Olivier Falorni, un candidat PS disident, care a învins-o pe Royal, privând-o astfel de posibilitatea de e reveni în politica mare în funcție de președintă a Adunării Naționale.

Iată însă că la mai puțin de doi ani de la instalarea sa la Palatul Elysee, presa vuiește cu privire la o a treia femeie în viața lui Hollande: actrița de 41 de ani, Julie Gayet.

Nici președintele, nici prezumptiva sa amantă nu au dezmințit legătura amoroasă, dar s-au declarat amândoi scandalizați de încălcarea vieții lor private, iar Gayet a acționat în justiție revista Closer, cerându-i daune de 50000 de euro.

Președinți protejați

Legislația în materie de protejare a vieții private în Franța este extrem de severă, inclusiv când e vorba de persoane publice.

Așa se face că mai toți președinții celei de-a cincea republici franceze, cu excepția fondatorului ei, Charles de Gaulle, au fost protejați de dezvăluiri jenante în presa franceză, de o manieră care ar fi inimaginabilă în țările anglo-saxone.

Pe lângă deja menționatul Mitterrand, predecesorul  său, Valery Giscard d’Estaing, încuraja chiar zvonurile privind amantele sale, succesorul lui Mitterrand, Jacques Chirac, avea reputația unui apetit sexual nepotolit, potrivit unei cărți publicate în 2001 de fostul său șofer, Jean Claude Lomond – “trei minute, inclusiv dușul”. În sfârșit, Sarkozy, a divorțat chiar în cursul mandatului său de Cecilia, recăsătorindu-se aproape imediat cu actrița și cântăreața Carla Bruni (a treia căsătorie a lui Srakozy), pe fondul  unor zvonuri intense cu privire la diferite aventuri amoroase.

Monsieur normal

Sarkozy a fost chiar supranumit președintele “bling-bling”, datorită vieții sale private care a pus de multe ori în umbră activitatea sa de șef al statului.

Pe acest fond, își face apariție “monsieur normal” – Francois Hollande – un politician de aparat, fără anvergura politică și istorică a unui De Gaulle, fără eleganța unor Pompidou sau Giscard, fără aura de intelectual a lui Mitterrand sau bling-bling-ul lui Sarkozy.

Ba chiar Hollande a promis să redea funcției prezidențiale sobrietatea cuvenită. Dar odată ales promisiunile s-au spulberat.

S-a constatat repede că “Monsieur normal” (înalt de 1,70m, cu un început de chelie și cu alură de funționar public de nivel mediu) era mult prea normal, ba chiar șters, atunci când era vorba de a conduce Franța și mai puțin normal acolo unde ar fi trebuit să fie, în viața privată.

Pe fondul degradării situației economice în Franța și a creșterii continue a șomajului, Hollande a devenit, potrivit sondajelor de opinie, cel mai impopular președinte în cei 55 de ani ai celei de-a Cincea Republici Franceze, cu o rată de aprobare aproape de 20%.

Și tocmai când președintele se pregătea să anunțe, într-o conferință de presă, schimbarea politicii economice a guvernului înspre liberalizare (întocmai ca mentorul său ideologic, Francois Mitterand, în 1983, după doar doi ani de experimente socialiste eșuate), a explodat bomba Gayet din Closer.

Nu doar că a aceasta a distras atenția de la anunțul politic, ci a aruncat-o pe partenera prezidențială în disperare: Trierweiler a fost internată imediat în spital și nu a făcut nimic ca să descurajeze zvonurile că ar fi luat chiar o supra-doză de pastile după șocul dezvăluirii infidelității partenerului ei.

Iar președintele Hollande, chiar dacă a recunoscut că există probleme în relația cu partenera sa, a refuzat să clarifice în conferința de presă statutul partenerei sale de Primă Doamnă, mai ales în perspectiva unei apropiate vizite în Statele Unite.

După o săptămână, el a vizitat-o pe Trierweiler în spital, aparent urmând o interdicție a medicilor de a o vizita mai devreme, iar partenera sa a fost externată și s-a întors la reședința prezidențială.

Prima Doamnă?

Întrebările însă rămân și în primul rând cât va mai dura această relație? Trierweiler este cunoscută pentru gelozia ei, pe care a resimțit-o pe deplin Royal, ca și pentru impulsivitatea ei, care a făcut ca în ultimii doi ani să amestece relația privată cu președintele în activitatea sa publică.

Activitate care este subvenționată, potrivit presei franceze cu 20000 de euro pe lună, ceea ce reprezintă cheltuielile unui birou cu cinci angajați permanenți în incinta Palatului Elysee. Aceeași presă franceză comentează totuși că Trierweiller costă contribuabilul cu 50% mai puțin decât predecesoarea sa, Carla Bruni-Sarkozy.

În aceste condiții, prestigiosul cotidian german  Frankfurter Allgemeine Zeitung se întreba care trebuie să fie rolul unei Prime Doamne și scria: “Escapadele nocturne ale lui Hollande atrag atenția nu numai asupra sa ci și a funcției sale”.

Hollande – “urât și penibil

Și aici revenim la discuția cu privire la dreptul la viață privată al demnitarilor. Este aceasta o chestiune tipic franceză, luată în derâdere, uneori cu satisfacție vitriolantă, de presa din țările anglo-saxone sau merită o dezbatere mai largă?

La urma urmei, 77% dintre francezi afirmau potrivit unui recent sondaj IFOP că afacerea Hollande – Gayet e o chestiune privată, iar 84% spuneau că aceasta nu le-a schimbat opinia cu privire la președinte.

Sau președintele apare ”ridicol” așa cum scria săptămânalul satiric Le Canard Enchaine, citându-l pe Sarkozy care l-ar fi criticat pe predecesorul său? Sau și mai rău, este el “moche et minable” – “urât și penibil” așa cum  s-a scăpat jurnalista Michelle Cotta pe televiziunea publică France 2, neștiind că microfoanele erau deschise?

A fost periclitată securitatea președintelui de această presupusă aventură amoroasă? Ministrul de interne, Manuel Valls, susține că nu, deși unele relatări de presă au susținut că nu era prea încântat de turnura pe care au luat-o evenimentele, iar alte ziare au scris că Trierweiler – creditată cu susținerea sa în funcție în 2012 – l-ar fi acuzat pe Valls de “trădare”, cu alte cuvinte că ar fi știut despre relația Hollande – Gayet și că a ținut-o ascunsă de ea.

Cert este că și relația Hollande – Gayet – după unii veche din 2011 – și cea Hollande – Trierweiler  dinainte de 2007 au fost cunoscute sub formă de zvon și nu au apărut în presă decât atunci când nu a mai fost posibil să fie trecute sub tăcere.

În orice caz, comentatorul Daniel Psenny  de la Le Monde recunoștea că viața privată a politicienilor este un tabu în Franța.

Efectul politic

Se repercutează afacerea Hollande – Gayet asupra capacității de a guverna a unui președinte a cărui cotă de neîncredere oricum bate toate recordurile?

Cert este un lucru: funcția de președinte al Franței este de departe cea mai puternică funcție executivă dintr-o țară a Europei Occidentale, dacă nu cumva din întreaga Uniune Europeană.

Prestigiosul profesor de drept constituțional  Maurice Duverger a asemuit într-o carte publicată în 1974 regimul celei de-a Cincea Republici cu o “monarhie republicană”,  iar Francois Mitterrand, pe când era oponentul lui De Gaulle în 1964, a publicat un eseu în care caracteriza același regim drept “lovitura de stat permanentă” (ceea ce nu l-a împiedicat să uzeze – iar unii spun chiar să abuzeze – de prerogativele acestei funcții și să fie cel mai longeviv – 14 ani – șef de stat republican al Franței).

Aceasta face ca președintele Franței să aibă puteri considerabile, dar și responsabilități pe măsură. Și când ceva merge rău în Franța șeful statului plătește factura politică. Așa s-a întâmplat cu De Gaulle în 1969, Giscard în 1981 sau Sarkozy în 2012.

Și cu toată tradiția franceză de neingerință în viața publică a politicienilor, în secolul al XXI-lea și în epoca internetului efectul coroziv al unor asemenea dezvăluiri poate fi, pe termen lung mai ales, destul de imprevizibil.

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. E o chestiune privata. Hollande nu este primul si nici ultimul care a schimbat partenera on the fly. Sincer, nu inteleg agitatia din jurul subiectului. Daca presedintele francez ar fi fost casatorit atunci lucrurile capatau o alta dinamica.
    Fara indoiala, pe langa presedintii americani democrati (Kennedy sau Clinton), Hollande ramane la categoria tineret-sperante, faza early development. Am sa ma justific. In anii ’60 viata de familie a presedintilor americani nu era subiect al revistelor tabloide, revistelor mondene si de moda, in general nu prea rasuflau amanunte. Presa pastra o anumita distanta din respect pentru institutia prezidentiala. Cu trecerea anilor lucrurile s-au schimbat radical. Acum ceva timp, Mimi Alford, fosta secretara a presedintelui Kennedy, a publicat un tell-all-memoir, cu numele Once Upon a Secret, care descrie cu lux de amanunte picanterii din viata private a presedintelui Kennedy, fratilor sai si celor din cercul de apropiati de la Casa Alba. Nu am cuvinte sa descriu fetzele comentatorilor liberali la televiziune imediat dupa ce cartea lui Mimi Alford s-a lansat. Erau livizi, unii in stare de soc. Dar asta e mai putin important. Important este ce fac acesti presedinti pe plan politic, pentru ca de aceea au fost alesi. Spre exemplu, Clinton (un adevarat Casanova), in ciuda scandalurilor interminabile care l-au adus in prag de suspendare, ramane un presedinte care a condus moderat si care a adus prosperitate economica.

    • As adauga in completare la observatiile dvs ca francezii sunt relativ indiferenti la ce fac liderii lor in viata privata, pentru ca in decursul istoriei nu au observat vreo corelatie intre morala publica si cea privata ale regilor, imparatilor si presedintilor pe care i-au avut. Unii au avut metrese (cei mai multi), altii nu; unii au guvernat bine, altii nu. Numai al doilea aspect ii intereseaza, pentru ca numai acesta ii afecteaza in mod direct. Pe de alta parte, presa tabloida, in cautare de subiecte de senzatie, incearca sa faca „stiri” din viata privata a presedintilor. Unii chiar s-au pretat jocului, precum precedentul locatar de la palatul Elysee, care a cautat sa-si puna viata in scena cu intentia de a apara „simpatic” in ochii electoratului. incercare ratata, electoratul l-a sanctionat dur pentru asta – nu pentru ca a divortat si s-a recasatorit in timpul mandatului, ci pentru ca si-a permis sa vorbeasca despre viata sa privata in conferinte de presa oficiale. Dupa o asemenea conferinta de presa (unde a „scapat” fraza „Avec Carla, c’est du sérieux”) a scazut brusc in sondaje, si nu si-a mai revenit de atunci. Daca era mai discret, daca era mai putin arogant, probabil ca ar fi fost reales.

      • Multumsc pentru amanunte, oricine ati fi. Nu cunosc foarte bine care este starea de spirit a francezului de rand vis-a-vis de astfel de probleme asa ca orice detalii sunt binevenite. In SUA orice eveniment de acest gen imparte opinia publica in doua tabere si televiziunile duduie de comentarii si luari de pozitie contradictorii. Revin la cazul lui Bill Clinton, indiferent ce credem despre personalitatea sa trebuie sa acceptam faptul ca a obtinut performante deosebite la Casa Alba, reusind sa vorbeasca la telefon in timp ce Monica Lewinski aduna agrafele si pionezele de sub biroul prezidential: I did not have sexual relationships with that woman! :-) Drept bonus: crestere economica robusta, guvernare balansata (a inceput spre stanga dar a revenit inspirat in mandatul doi catre centru iar pe plan international a demontat regimul Milosevici).

    • E un fel de mit international ca Kennedy ar fi avut relatii extraconjugale, ba chiar unii sustin ca Marlyn Monroe ar fi fost amanta sa o vreme. Nimic nu s-a dovedit adevarat au ramas simple speculatii. Iar cu Bill Clinton s-a exagerat enorm, in afara de greseala cu Monica L restul raman speculatii, eu unul sunt convins ca sunt simple fabulatii.

  2. Colectie de barfe si zvonuri. Iar judecatile parca sunt emise din capitala unui judet de munte. Sau de catre „Les dames de la poste”

    In comparatie cu anumiti predecesori sau candidati la presedintie Dl. Hollande e „monsieur tout le monde” nu Casanova.

    Imaginea publica a personajului este extrem de defavorabila. Cine este Francois Hollande ca persoana particulara ? Nu stiu – nu il cunosc.

    Ma intreb ce perceptie are un astfel de articol in Romania in conditiile in care in timpul comunismului o multime de detalii tinand de viata personala (divort, situatia rudelor) puteau influenta viata profesionala si implicit viata publica a unei persoane.

    Si publicati acest articol la Global\ Europa\ Politica si Doctrine\Sinteze ! Care doctrine, ce politica ? Ghiveci domnule !

    • Colectie de barfe si zvonuri. Iar judecatile parca sunt emise din capitala unui judet de munte. Sau de catre “Les dames de la poste”

      Bârfe și zvonuri nedezmințite de persoanele vizate.

      In comparatie cu anumiti predecesori sau candidati la presedintie Dl. Hollande e “monsieur tout le monde” nu Casanova.

      Afirmația e făcută de o persoană publică – Frederic Mitterrand – iar impresia despre Hollande nu pare să fie una de „monsieur normal”.

      Imaginea publica a personajului este extrem de defavorabila. Cine este Francois Hollande ca persoana particulara ? Nu stiu – nu il cunosc.

      Logica înlănțuirii acestor afirmații îmi scapă

      Ma intreb ce perceptie are un astfel de articol in Romania in conditiile in care in timpul comunismului o multime de detalii tinand de viata personala (divort, situatia rudelor) puteau influenta viata profesionala si implicit viata publica a unei persoane.

      Înseamnă că în țările anglo-saxone presa folosește metode comuniste.

      Si publicati acest articol la Global\ Europa\ Politica si Doctrine\Sinteze ! Care doctrine, ce politica ? Ghiveci domnule !

      Țâfnă în lipsă de argumente.

      • Admiteti in primul paragraf ca scrieti despre barfe si zvonuri nedezmintie- ceea ce confirma concluzia mea ca ati scris un ghiveci

        Comparandu-l pe Hollande cu Dominique Strauss Kahn , mi se pare ca personajul normal este actualul presedinte al Frantei.

        In conditiile in care nu cunosc ce aranjamente particulare are Dl. Hollande cu femeile din viata sa, nu pot sa ma pronunt daca domnia sa este „normal” sau nu.
        Cunosc insa ca majoritatea cuplurilor in Franta nu sunt casatorite civil, iar relatia dintre Jean Paul Sartre si Simone de Beauvoir nu presupunea fidelitate. Fiecare cuplu are un anumit set de aranjamente, unele care imi pot parea bizare, altele nu. Cine sunt eu sa impun norme si sa decid cine este normal? Sper ca vi se pare mai clar paragraful.

        Nu stiu cum ati ajuns la concluzia ca presa anglo-saxona foloseste metode comuniste din ceea ce am afirmat. In primul rand, din cate cunosc, presa anglo-saxona este extrem de diversa, deci nu are cum folosi doar un set de metode.
        Urmatoarele afirmatii sunt adevarate: Biserica incrimineaza avortul. Romania socialista incrimina avortul. Nu este de ajuns pentru a afirma ca biserica si Romania socialista folosesc aceleasi metode.

        Nu stiu ce metode se folosesc in unele articole aparute in presa anglo-saxona – mesajul lor insa rezoneaza cu tatele provinciale.

        In sprijinul afirmatiei ca ati scris un ghiveci:

        Tratand acelasi subiect
        Prezentare The Guardian – Autorul este francez si, dupa parcursul professional probabil este simpatizant de stanga, iar concluzia articolului este complet diferita de cea a dumneavoastra.

        Then there was Nicolas Sarkozy, Hollande’s predecessor, who innovated by divorcing, remarrying and having a baby while at the Elysée palace.
        http://www.theguardian.com/world/2014/jan/17/francois-hollande-new-french-president

        Prezentarea dumneavoastra din Contributors.ro
        În sfârșit, Sarkozy, a divorțat chiar în cursul mandatului său de Cecilia, recăsătorindu-se aproape imediat cu actrița și cântăreața Carla Bruni (a treia căsătorie a lui Srakozy), pe fondul unor zvonuri intense cu privire la diferite aventuri amoroase.

        Familiarismele de gen „Cecilia” sunt jenante, numarati ca Pristanda mariajele.
        Citati soferul lui Chirac drept sursa.intr-un articol clasificat Global / Europa, Politica & Doctrine, Sinteze. Tonul este mahalagesc si suburban. Suburban in acceptiunea europeana (caci pe coata Atlanticului de Vest, termenul are valoare pozitiva)

        Sperand ca voi citi articole mai bune semnate de dumneavoastra si ca veti rezista tentatiei de tabloidizare (sut multe sirene la Londra: Daily Mail, The Sun) inchei si va salut.
        Nadia Ramasawmy

        • Admiteti in primul paragraf ca scrieti despre barfe si zvonuri nedezmintie- ceea ce confirma concluzia mea ca ati scris un ghiveci

          Nu confirmă nimic, vă dați singură dreptate.

          Comparandu-l pe Hollande cu Dominique Strauss Kahn , mi se pare ca personajul normal este actualul presedinte al Frantei.

          N-am scris nicăieri despre Strauss Kahn, comparația fiind ridicolă având în vedere că personajul citat este obsedat sexual.

          In conditiile in care nu cunosc ce aranjamente particulare are Dl. Hollande cu femeile din viata sa, nu pot sa ma pronunt daca domnia sa este “normal” sau nu.
          Cunosc insa ca majoritatea cuplurilor in Franta nu sunt casatorite civil, iar relatia dintre Jean Paul Sartre si Simone de Beauvoir nu presupunea fidelitate. Fiecare cuplu are un anumit set de aranjamente, unele care imi pot parea bizare, altele nu. Cine sunt eu sa impun norme si sa decid cine este normal? Sper ca vi se pare mai clar paragraful.

          Comparația este și mai ridicolă. Aici e vorba de președintele Franței și de legătura dintr viața sa privată și exercitarea funcției, nu pur și simplu de faptul că nu e căsătorit. Paragraful este o mostră de incoerență. iar afirmația privind cuplurile în Franța este de-a dreptul elucubrantă (vezi http://www.ined.fr/fr/france/couples_menages_familles/couples/).

          Nu stiu cum ati ajuns la concluzia ca presa anglo-saxona foloseste metode comuniste din ceea ce am afirmat. In primul rand, din cate cunosc, presa anglo-saxona este extrem de diversa, deci nu are cum folosi doar un set de metode.
          Urmatoarele afirmatii sunt adevarate: Biserica incrimineaza avortul. Romania socialista incrimina avortul. Nu este de ajuns pentru a afirma ca biserica si Romania socialista folosesc aceleasi metode.

          Vă ironizam, dar se pare că nu ați înțeles.

          Nu stiu ce metode se folosesc in unele articole aparute in presa anglo-saxona – mesajul lor insa rezoneaza cu tatele provinciale.

          Cam multe nu știți în raport cu afirmațiile stridente pe care le faceți.

          In sprijinul afirmatiei ca ati scris un ghiveci:

          Tratand acelasi subiect
          Prezentare The Guardian – Autorul este francez si, dupa parcursul professional probabil este simpatizant de stanga, iar concluzia articolului este complet diferita de cea a dumneavoastra.

          Then there was Nicolas Sarkozy, Hollande’s predecessor, who innovated by divorcing, remarrying and having a baby while at the Elysée palace.
          http://www.theguardian.com/world/2014/jan/17/francois-hollande-new-french-president

          Prezentarea dumneavoastra din Contributors.ro
          În sfârșit, Sarkozy, a divorțat chiar în cursul mandatului său de Cecilia, recăsătorindu-se aproape imediat cu actrița și cântăreața Carla Bruni (a treia căsătorie a lui Srakozy), pe fondul unor zvonuri intense cu privire la diferite aventuri amoroase.

          Familiarismele de gen “Cecilia” sunt jenante, numarati ca Pristanda mariajele.
          Citati soferul lui Chirac drept sursa.intr-un articol clasificat Global / Europa, Politica & Doctrine, Sinteze. Tonul este mahalagesc si suburban. Suburban in acceptiunea europeana (caci pe coata Atlanticului de Vest, termenul are valoare pozitiva)

          Din nou incoerență. Citați O frază, dintr-UN articol, care nu face decât decât să prezinte niște fapte. Nu știam că menționarea prenumelui unei soții care are același nume ca soțul este un familiarism. Cred că adjectivele pe care le folosiți sunt în același ton cu întregul comentariu: incoerent și țâfnos. Porecla „trei minute inclusiv dușul” dată lui Chirac este de notorietate. Dar probabil că nici asta nu știați.

          Sperand ca voi citi articole mai bune semnate de dumneavoastra si ca veti rezista tentatiei de tabloidizare (sut multe sirene la Londra: Daily Mail, The Sun) inchei si va salut.

          Nu cred că aveți cel mai vag habar ce scriu publicațiile serioase anglo-saxone pe această temă. Informați-vă, renunțați la țâfnă și veți vedea că dintr-o dată veți vedea lucrurile în cu totul altă lumină. Și ăncercați să fiți mai coerentă.

  3. Nu pare Hollande a fi un Casanova, dar PUTEREA este cel mai tare afrodisiac si poate face din Hollande, asa cum pare, un Casanova !!!
    Puterea = un adevarat magnet pentru femei !!!
    Istoria e plina de exemple de acest tip !!

  4. DESSPRE CINE/CE VORBIM?!
    Francois Hollande, 59 de ani(pe care o comentatoare il numeste cu naduf „moartea pasiunii de dictionar”!!!) nu a fost casatorit nicidata, dar a avut o relatie de lunga durata(30 de ani) cu Segolene Royal(60 de ani), candidata la prezidentialele din 2007 impotriva lui Nicolas Sarkozy. (cei doi au împreună patru copii!) Despartit in 2008 de Royal, Hollande parea sa-si fi gasit fericirea in bratele jurnalistei de la Paris Match, Valerie Trierweiler, in varsta de 48 de ani. Cea cu care „coabiteaza” in postura de „cuplul prezidential”! Dar iubirea secreta a presedintelui francez s-a dovedit a fi o a treia femeie: actrita Julie Gayet, in varsta de 41 de ani!
    În 2012, actriţa a participat la un clip de campanie al lui Francois Hollande, în care afirma despre candidatul la prezidenţiale că este un bărbat “formidabil” şi “care ştie într-adevăr să asculte”. Ca sa vedeti boieri dumneavoastra, cat de mult poate sa o impresioneze si ce pasiune poate sa provoace unei femei un barbat „care stie intr-adevar sa asculte”!

  5. Comentariu primit de la cineva care locuiește în Franța de aproape 40 de ani:

    „ai vazut cu inversarea curbei nu la șomaj ci la vârsta gagicilor…”

  6. Regret ca presa serioasa franceza este atat de obsedata de respectul vietii private(?),incat nu reuseste sa decanteze un pic cazul de fata,pentru a extrage esentialul,si anume ca FH nu este o persoana demna de incredere!Un om nu poate fi separat in 2:persoana publica si privata,unul respectabil si celalalt problematic,nu este posibil nici psihologic si nici biologic!Cel care minte si inseala in privat,o va face si in public,asa e in viata reala!

    Nu ma intereseaza de cine si de cate ori se indragosteste FH,este dreptul lui pe care nimeni nu i-l constesta,ceea ce ma dezgusta este modul las in care se comporta cu cele pe care nu le mai iubeste,lipsa de curaj in a-si asuma actele,frica patologica de a decide,dar lipsa de consideratie cu care le umileste,pe ele si pe copiii lor,comuni sau nu!
    Ori,aceaste trasaturi de caracter nu sunt de minimalizat,si nici de musamalizat,in virtutuea dreptului la viata privata!!!

  7. Casanova e un pic exagerat, Hollande n-a fost casatorit si poate de asta s-a indragostit prea usor de alte femei. Sper s-o i-a in casatorie pe Julie Gayet si sa devina om serios la casa lui. Sau palatul.

  8. Daca ma iau dupa francezii pe care ii cunosc personal si dupa presa lor, ii deranjeaza mai mult faptul ca dau din buzunar pentru Dna Valerie Rottweiler (cum o numesc ei) decat aventura in sine. Chiar se intrebau daca nu cumva se va introduce titlul de „A II-a Doamna” si cu bugetul aferent.

    Infidelitatile in sine ii lasa rece. Tin minte cu cata consternare comentau scandalul Strauss-Kahn in 2011. Sa nu uitam ca DSK era pe vremea aceea extrem de popular si considerat viitorul presedinte al Frantei. Daca incidentul cu Nafisattou Diallo ar fi avut loc in Franta, ar fi fost un non-event.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Petru Clej
Petru Clej
Petru Clej este corespondent la Londra al redacției române a RFI. A fost jurnalist la BBC World Service, redacția română, între 1991 și 2008 (redactor șef între 2000 și 2008) și a lucrat între februarie și decembrie 2007 la BBC News Online.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro