duminică, aprilie 18, 2021

Președintele Iohannis – Fața și reversul

S-au înmulțit și intensificat în cursul ultimelor zile criticile la adresa președintelui Klaus Iohannis.
Am în vedere când spun asta nu atacurile obișnuite venite din partea reprezentanților puterii actuale și a presei care lucrează tarifat în favoarea acesteia (a se vedea editorialul murdar publicat în Cotidianul de strungarul Nistorescu făcut gazetar de PCR și menținut în viață de gudurăturile pe lângî puterea actuală), ci cele formulate dinspre dreapta politică și a gazetarilor care, la un moment dat, s-au numărat printre susținătorii acțiunilor prezidențiale. Și care se arată astăzi tot mai dezamăgiți de pasivitatea președintelui, de lipsa lui de hotărâre, dar și de câteva acțiuni recente punctuale. Precum vizita semi-eșuată în Marea Britanie pe care o califică drept turism al familiei prezidențiale dar și un pretext pentru ca Prima Doamnă să nu dea curs solicitării de a se prezenta la audierile referitoare la proprietățile faamiliei, audieri înțelese drept consecință a unei solicitări venite din partea argaților de presă de la luju.ro, aflați în solda fostului pușcăriaș Dan Voiculescu ori semnarea decretului de numire în funcția de ministru al Educației Naționale a doamnei Ecaterina Andronescu.
În cel de-al doilea caz să ne reamintim că dl. Iohannis a afirmat marțea trecută că doamna Andronescu va trebui să aștepte un pic mai mult până să vadă semnat decretul de numire, numai că acest un pic mai mult nu a durat decât până vineri. Mulți dintre criticii de astăzi ai președintelui au înțeles spusele de acum o săptămână ale d-lui Iohannis drept o anticipare a faptului că doamna Andronescu ar putea să nu primească niciodată agrementul prezidențial, că președintele va solicita mai mult ca sigur o a doua nominalizare.
Nu s-a întâmplat astfel. Dl. Klaus Werner Ioahannis, profesor de fizică la bază, a trecut destul de repede peste valurile de critici referitoare la felul în care și-a exercitat cele trei mandate anterioare în fruntea Educației actuala președintă a Senatului Universității Politehnice din București și i-a mai dat și o a patra șansă.
Criticii d-lui Iohanis spun că ar fi făcut-o din comoditate, din dorința de a nu-și complica prea mult existența, apărătorii fiindcă acesta ar fi apreciat că, în condițiile actuale, PSD și conducerea acestuia nu vor înainta în nici un caz o propunere mai bună. Că iarăși președintele a ales răul cel mai mic. Și că oricum am întoarce-o, dincolo de toate reproșurile mai mult decât justificate ce i se pot aduce doamnei Ecaterina Andronescu (am făcut-o și eu în repetate rânduri), domnia-sa înseamnă o lumină prin comparație cu recenții predecesori de calibrul minuscul al unor Pavel Năstase, Liviu Pop sau Valentin Popa.
Dincolo de aceste situații punctuale, se vede cu ochiul liber că președintele ezită să adopte o linie clară. Că nu îi este specifică în nici un fel consecvența. Că marchează, însă odată consumat momentul cu pricina (am în vedere când spun asta replicile dure date obrăzniciilor incalificabile ale inculpatului de rang înalt Dragnea Nicolae Liviu care s-a cocoțat la vârful Statului) are nevoie de un time-out prelungit. E clar că deocamdată dl. Iohannis nu realizează că nu sunt mai mult decât 12 luni până la viitoarele alegeri prezidențiale și că ele s-ar cuveni fructificate la maximum dacă actualul își dorește cu adevărat un al doilea mandat de cinci ani la Cotroceni. Dl. Iohannis pare a crede mult prea mult în sondajele de opinie care îl dau pe mai departe drept favorit al preferințelor electoratului, însă nu ține cont de fluiditatea situației. Pare a avea memoria scurtă și că nu își amintește că, în urmă cu patru ani mai degrabă greșelile în cascadă comise de contra-candidatul Victor Viorel Ponta, i-au adus pe neașteptate primul mandat de președinte. Că orice față își are reversul și că acesta nu este obligatoriu favorabil. Deocamdată, să notăm că ieri președintele Iohannis i-a dat șah lui Dragnea.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. D-l presedinte Johannis nu vrea sa fie presedinte jucator si asta a precizat-o din start, tocmai fiindca nu a vrut sa fie declarat drept urmas al presedintelui Basescu. Prin urmare, sub presiunea amenintarilor psd, cum ca va fi suspendat daca va face sau nu va face ceea ce nu le convenea mafiotilor din psd si alde, d-l Johannis a parut ca prefera linistea si a ezitat sa-i ostilizeze si mai mult pe dranea & co.
    Nici in 2007 nici in 2012, penalii si prietenii lor din parlament, adica cei 322 sau cei 256, n-au avut motive sa decida suspendarea, dar nici Basescu nu a facut pasi inapoi de frica suspendarii. Cu atat mai mult, in 2012, cand Basescu nu se mai bucura de popularitatea din 2007 , ba mai mult acesta i-a sfidat chiar in parlament, in chiar ziua cand l-au suspendat, in special, pe mult prea vocalul Crin antonescu, atunci cand i-a spus sefului liberalilor daca isi va da demisia din parlament, daca dupa referendum, se va intoarce la Cotroceni. Ce-a urmat se stie……..
    Sa speram ca azi, cand lucrurile au luat-o razna in coalitia de guvenare, presedintele Johannis va reusi sa-si exercite competentele conferite de Constitutie pentru a elimina puroiul de la palatul Victoriei si din parlament, binenteles sprijinit de societatea civila si partidele din opozitie…

  2. Acuzatia de anti-semitism la adresa lui Yohannis este un neadevar cras, emis in interes propriu, un tupeu, o prostie si chiar o discrimare etnica. Nu este prima oara cand Yohannis insusi este acuzat fals, pe baza etniei lui.
    Cine vrea sa pastreze o echidistanta diplomatica fata de conflictul din Orientul Mijlociu, nu este anti-semit.

  3. Nu’nteleg de la o vreme articolele din presa romaneasca.

    Nistorescu a fost santajabil si singura varianta a fost sa dea cu toporul in normalitate; trebuie sa ai o problema sa crezi ce scrie Nistorescu; alt individ care pare ca e un pic dus e Cristoiu, a inceput sa scrie niste aberatii cat casa uneori, desi pe alt segment decat Nistorescu.

    Iohannis face ce face orice presedinte care e in opozitie cu un partid de guvernamant aberant.Chestia cu Ilan e atat de ridicola incat nici macar nu merita batutul la tastatura. Klaus nu e amenintat de nici o ‘situatie fluida’, asta e o oboseala. Daca PSDul va cheltui in draci si se vor uni in a’l sustine pe unul de’al lor, acela va castiga alegerile. Daca nu, atunci Iohannis. Se va vedea in curand dedicarea si maiestria dreptei de dezbina stanga, ca pana acum a esuat din plin – Basescu a castigat ptr ca Iliescu nul-a vrut pe Nastase presedinte, nu din cauza ca era Basescu considerat noul ‘mesia’.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Cine pierde în urma actualei crize de orgolii?

Alianța USR-PLUS a comis greșeala ca de-a lungul celor aproape 5 luni de când e parte la o așa-numită coaliție de guvernare,...

Dexit și Frexit priveau criza cum crește și puneau țara la cale (dramatizare)

Vin și eu, vin și eu!, a strigat Dexit bucuros, fluturând programul electoral tocmai adoptat de partid. Uite, am pus aici de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro