joi, februarie 9, 2023

Președintele Iohannis – Fața și reversul

S-au înmulțit și intensificat în cursul ultimelor zile criticile la adresa președintelui Klaus Iohannis.
Am în vedere când spun asta nu atacurile obișnuite venite din partea reprezentanților puterii actuale și a presei care lucrează tarifat în favoarea acesteia (a se vedea editorialul murdar publicat în Cotidianul de strungarul Nistorescu făcut gazetar de PCR și menținut în viață de gudurăturile pe lângî puterea actuală), ci cele formulate dinspre dreapta politică și a gazetarilor care, la un moment dat, s-au numărat printre susținătorii acțiunilor prezidențiale. Și care se arată astăzi tot mai dezamăgiți de pasivitatea președintelui, de lipsa lui de hotărâre, dar și de câteva acțiuni recente punctuale. Precum vizita semi-eșuată în Marea Britanie pe care o califică drept turism al familiei prezidențiale dar și un pretext pentru ca Prima Doamnă să nu dea curs solicitării de a se prezenta la audierile referitoare la proprietățile faamiliei, audieri înțelese drept consecință a unei solicitări venite din partea argaților de presă de la luju.ro, aflați în solda fostului pușcăriaș Dan Voiculescu ori semnarea decretului de numire în funcția de ministru al Educației Naționale a doamnei Ecaterina Andronescu.
În cel de-al doilea caz să ne reamintim că dl. Iohannis a afirmat marțea trecută că doamna Andronescu va trebui să aștepte un pic mai mult până să vadă semnat decretul de numire, numai că acest un pic mai mult nu a durat decât până vineri. Mulți dintre criticii de astăzi ai președintelui au înțeles spusele de acum o săptămână ale d-lui Iohannis drept o anticipare a faptului că doamna Andronescu ar putea să nu primească niciodată agrementul prezidențial, că președintele va solicita mai mult ca sigur o a doua nominalizare.
Nu s-a întâmplat astfel. Dl. Klaus Werner Ioahannis, profesor de fizică la bază, a trecut destul de repede peste valurile de critici referitoare la felul în care și-a exercitat cele trei mandate anterioare în fruntea Educației actuala președintă a Senatului Universității Politehnice din București și i-a mai dat și o a patra șansă.
Criticii d-lui Iohanis spun că ar fi făcut-o din comoditate, din dorința de a nu-și complica prea mult existența, apărătorii fiindcă acesta ar fi apreciat că, în condițiile actuale, PSD și conducerea acestuia nu vor înainta în nici un caz o propunere mai bună. Că iarăși președintele a ales răul cel mai mic. Și că oricum am întoarce-o, dincolo de toate reproșurile mai mult decât justificate ce i se pot aduce doamnei Ecaterina Andronescu (am făcut-o și eu în repetate rânduri), domnia-sa înseamnă o lumină prin comparație cu recenții predecesori de calibrul minuscul al unor Pavel Năstase, Liviu Pop sau Valentin Popa.
Dincolo de aceste situații punctuale, se vede cu ochiul liber că președintele ezită să adopte o linie clară. Că nu îi este specifică în nici un fel consecvența. Că marchează, însă odată consumat momentul cu pricina (am în vedere când spun asta replicile dure date obrăzniciilor incalificabile ale inculpatului de rang înalt Dragnea Nicolae Liviu care s-a cocoțat la vârful Statului) are nevoie de un time-out prelungit. E clar că deocamdată dl. Iohannis nu realizează că nu sunt mai mult decât 12 luni până la viitoarele alegeri prezidențiale și că ele s-ar cuveni fructificate la maximum dacă actualul își dorește cu adevărat un al doilea mandat de cinci ani la Cotroceni. Dl. Iohannis pare a crede mult prea mult în sondajele de opinie care îl dau pe mai departe drept favorit al preferințelor electoratului, însă nu ține cont de fluiditatea situației. Pare a avea memoria scurtă și că nu își amintește că, în urmă cu patru ani mai degrabă greșelile în cascadă comise de contra-candidatul Victor Viorel Ponta, i-au adus pe neașteptate primul mandat de președinte. Că orice față își are reversul și că acesta nu este obligatoriu favorabil. Deocamdată, să notăm că ieri președintele Iohannis i-a dat șah lui Dragnea.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. D-l presedinte Johannis nu vrea sa fie presedinte jucator si asta a precizat-o din start, tocmai fiindca nu a vrut sa fie declarat drept urmas al presedintelui Basescu. Prin urmare, sub presiunea amenintarilor psd, cum ca va fi suspendat daca va face sau nu va face ceea ce nu le convenea mafiotilor din psd si alde, d-l Johannis a parut ca prefera linistea si a ezitat sa-i ostilizeze si mai mult pe dranea & co.
    Nici in 2007 nici in 2012, penalii si prietenii lor din parlament, adica cei 322 sau cei 256, n-au avut motive sa decida suspendarea, dar nici Basescu nu a facut pasi inapoi de frica suspendarii. Cu atat mai mult, in 2012, cand Basescu nu se mai bucura de popularitatea din 2007 , ba mai mult acesta i-a sfidat chiar in parlament, in chiar ziua cand l-au suspendat, in special, pe mult prea vocalul Crin antonescu, atunci cand i-a spus sefului liberalilor daca isi va da demisia din parlament, daca dupa referendum, se va intoarce la Cotroceni. Ce-a urmat se stie……..
    Sa speram ca azi, cand lucrurile au luat-o razna in coalitia de guvenare, presedintele Johannis va reusi sa-si exercite competentele conferite de Constitutie pentru a elimina puroiul de la palatul Victoriei si din parlament, binenteles sprijinit de societatea civila si partidele din opozitie…

  2. Acuzatia de anti-semitism la adresa lui Yohannis este un neadevar cras, emis in interes propriu, un tupeu, o prostie si chiar o discrimare etnica. Nu este prima oara cand Yohannis insusi este acuzat fals, pe baza etniei lui.
    Cine vrea sa pastreze o echidistanta diplomatica fata de conflictul din Orientul Mijlociu, nu este anti-semit.

  3. Nu’nteleg de la o vreme articolele din presa romaneasca.

    Nistorescu a fost santajabil si singura varianta a fost sa dea cu toporul in normalitate; trebuie sa ai o problema sa crezi ce scrie Nistorescu; alt individ care pare ca e un pic dus e Cristoiu, a inceput sa scrie niste aberatii cat casa uneori, desi pe alt segment decat Nistorescu.

    Iohannis face ce face orice presedinte care e in opozitie cu un partid de guvernamant aberant.Chestia cu Ilan e atat de ridicola incat nici macar nu merita batutul la tastatura. Klaus nu e amenintat de nici o ‘situatie fluida’, asta e o oboseala. Daca PSDul va cheltui in draci si se vor uni in a’l sustine pe unul de’al lor, acela va castiga alegerile. Daca nu, atunci Iohannis. Se va vedea in curand dedicarea si maiestria dreptei de dezbina stanga, ca pana acum a esuat din plin – Basescu a castigat ptr ca Iliescu nul-a vrut pe Nastase presedinte, nu din cauza ca era Basescu considerat noul ‘mesia’.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro