vineri, martie 29, 2024

Președintele Iohannis își resetează întregul mandat prezidențial

Reîntoarcerea în parlament a noului Cod Fis­cal a fost pentru mulți o surpriză de pro­porții. Surpriza aparent venea din im­pre­sia instalării unui cvasi-consens politic în favoarea textului res­pec­tiv. De fapt, efectul de sur­pri­ză, care este dăunător in­­clu­siv pentru impactul a­ces­­tei decizii la nivelul o­pi­­niei publice, vine într-o măsură mai mare din por­tre­tul-robot al pre­șe­din­ți­ei Iohannis din prima ju­m­ă­ta­te de an a mandatului său. Majoritatea oamenilor pur și simplu nu se așteptau ca Iohannis cel atât de atent cu imaginea sa să facă un gest atât de riscant, care merge împotriva a ce­ea ce românii doreau. În termeni de i­ma­gi­ne publică, este o adevărată terapie de șoc prin care, din președinția larvară din pri­ma perioadă a mandatului, iese un pro­dus nou, atât de diferit încât efectul de sur­pri­ză este major, iar adaptarea pu­bli­cu­lui la no­ua realitate este un proces dificil, de durată, care inevitabil va avea costuri im­por­tante.

Atunci când Iohannis i-a cerut demisia pre­­mie­rului în funcție, asistam deja la o schim­ba­re bruscă de concepție asupra ro­lu­lui președintelui, până atunci timid și ce­re­m­o­nial. Stilul discursiv, mai degrabă so­po­rific, nu s-a schimbat, ceea ce a di­mi­n­uat drastic măsura în care publicul a con­ști­en­ti­zat schimbarea de fond. Co­mu­ni­ca­rea ­minimalistă a rămas o constantă, dar, dacă ea a impus un anumit stil pre­zi­den­ți­al, care s-a bucurat de o popularitate im­pre­sionantă, acum devine total ne­a­dap­ta­tă războiului politic declanșat chiar de la pupitrul prezidențial.

Respingerea Codului Fiscal s-a făcut în același context al combinației con­tra­dic­to­rii între un gest in­sti­tu­țio­nal de o importanță majoră și instrumente de co­mu­ni­ca­re prea slabe pentru im­por­tan­ța mizei. Aici trebuie notat că trimiterea unui con­­silier pe probleme eco­no­m­ice să explice decizia res­pec­tivă nu a făcut decât să dea apă la moa­ră ideii că gestul retrimiterii în par­la­ment are ca principale argumente cele de ordin economic. Nimic mai fals. Codul Fis­cal este una dintre cele mai importante po­­li­tici publice, e adevărat, cu un impact eco­no­mic major, dar trebuie să se insereze unui pachet de politici. Relaxarea fiscală este utilă și ar fi o mare greșeală să re­du­cem partizanii ei la statutul de populiști fis­cali. Dar problemele Codului nu țin de logica pur economică, ci de întregul cadru po­li­tic. Practic, am intrat deja într-un an electoral, mai sunt 11 luni până la alegerile locale. Experiența ciclurilor electorale pre­ce­den­te ne demonstrează că într-un a­se­menea moment parlamentarii intră în vrie, iar Executivul este gata de orice pen­tru a rămâne la putere. În aceste luni, am vă­­zut că Moș Crăciun a venit vara, re­la­xa­rea fis­cală nefiind însoțită de alte reforme, ci de creșteri de alocații sau promisiuni de creș­­teri de salarii pentru tot sectorul bugetar.

Iohannis a făcut un gest în sensul stopării, sau măcar al încetinirii, acestei spirale pe­ri­cu­loase. Sacrificarea unei părți a ca­pi­ta­lului politic acumulat în prima perioadă a man­datului său pentru acest obiectiv este emi­na­mente respectabilă. Faptul că, even­tu­al, ar putea astfel să atingă și alte o­biec­tive politice datorită acestui gest extrem de curajos devine nerelevant.

În acest context, este cu atât mai re­gre­ta­bilă gestionarea comunicării acestei decizii pre­zi­dențiale. Președintele trebuia să apa­ră și să apere implicit și explicit tocmai di­men­siunea politică a deciziei sale. Aici po­litica ține de responsabilitatea funcției, și nu de o dimensiune partizană. Din pă­cate, s-a întâmplat contrariul, ar­gu­men­tele pre­zentate au fost tributare unei logici eco­no­mice ușor criticabile, iar di­mensiunea po­li­tică a fost asumată de PNL. Adică de par­ti­dul care iese cel mai de­cre­di­bilizat, după ce gestul prezidențial con­tra­zice votul par­la­mentarilor acestui partid. PNL era ul­ti­mul care să fie scos în față nu nu­mai pen­tru că nu ajuta, dar și pentru că există acum riscul unei PDL-izări a ima­ginii liberalilor, în sensul unei percepții a ab­sen­ței auto­no­miei decizionale față de pre­ședintele în func­ție.

Un câștig politic al acestui moment este acela de a testa popularitatea lui Iohannis. O popularitate care era până acum prea ma­re ca să ne dea o idee despre proporția ca­re se poate transforma în voturi pentru par­tidul care îl susține. Dar, tocmai de aceea, președintele nu trebuie să se lase ciu­ru­it mediatic. Este revoltător ca sute de parlamentari să voteze legi numai pen­tru a căuta un capital politic și azi șeful sta­tului să fie cel care achită nota de plată.

Probabil că un gest necesar ar fi fost ca șe­ful statului să prezinte un mesaj în par­la­ment pentru a clarifica nu atât motivele retrimiterii legii în sine, ci riscurile acestei spirale a deciziilor demagogice și pentru a arăta cine are cu adevărat res­pon­sa­bi­litatea acestui impas.

Iohannis este acum atacat aproape din toate părțile, dar acestea sunt durerile facerii. Nașterea lui Iohannis 2, mai adap­tat naturii instituțiilor noastre și rolului pen­tru care a fost ales, este o veste bună. Nu știm dacă acesta este rezultatul unei do­ri­nțe personale sau efectul unui con­text. Dar este cert că pentru noul Iohannis de­ci­zia respingerii Codului Fiscal va rămâne definitorie pentru întregul său man­dat. Iar lecția actualului moment este că, în perspectiva războaielor politice ce vin, trebuie să ne așteptăm și la alte sur­prize din partea actualului președinte.

Articol aparut in Revista 22

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. … oare romanii chiar isi doresc acest cod fiscal. Si daca da care romani isi doresc acest cod fiscal?

    Imi permit eu sa raspund: bugetarii si patronii de societati comerciale. Atat! Restul, profesiile libere si intreprinzatorii particulari, a se citi pfa-urile altele decat profesiile libere, intreprinderile individuale, etc, nu isi doresc acest cod fiscal pentru ca pentru ei va repezenta un jug enorm pus pe gatul lor. In momentul in care vor plati pana la 66% din veniturile lor taxe si impozite, fara sa mai amintim de maririle de taxe si impozite pe proprietati, scaderea tvaului cu cateva procente, a accizei de 7eurocenti si a impozitului pe dividente chiar nu va mai conta.

    Prin acest cod fiscal nu se face nimic altceva decat sa bage alti bani in buzunarul unor companii de genul Lukoil, Rompetrol, OMV, acolo unde sunt stabilite scaderi de acciza dar nu sunt stabilite noi niveluri de redevente, sunt stabilite scaderi de tva dar nu sunt precizate modalitatile de a scadea acest tva. Pur si simplu se va intampla exact ca la produsele alimentare unde tvaul a fost scazut dar preturile nu au cunoscut o scadere importanta, diferenta ducandu-se in profitul companiilor si nu in buzunarele noastre.

    Statul, guvernul, Dl.Ponta, nu face nimic altceva decat sa serveasca interesele unora, putini de altfel in detrimentul clor multi… Toti cei ca se bucura acum pentru o scadere de tva sau acciza le pot spune ca eu nu am vazut in 20 de ani de meserie un pret scazut corect aferent unei reduceri de tva ci numai recalcularea adaosului comercial.

    • într-o economie normală de piață, tendința de scădere a prețurilor este permanentă, pe măsura creșterii concurenței la produsele cu succes la vânzare. Astfel încât n-aveți de ce să vă așteptați să vedeți ”un preț scăzut corect aferent unei reduceri de TVA”, ăsta e populism de doi bani sau comunism cu față umană. Reducerea de TVA se duce inițial direct în scăderea cheltuielilor companiei (nu neapărat în profit) ceea ce alimentează și pe viitor tendința normală de scădere a prețurilor.

      Reducerea de TVA este destinată să producă efecte la nivel macroeconomic, nu să vedeți dvs.o reducere de preț la un anumit produs la data intrării în vigoare a reducerii TVA-ului. Se vede treaba că ăia ”20 de ani de meserie” au adus doar vechime în câmpul muncii, nu mai mult.

      • Cand faceti afirmatii de Gaga, cum ca scaderea TVA se reflecta in scaderea cheltuielilor unei companii, nu ar trebui sa va permiteti ironii de doi bani! Asta daca nu va considerati atat de important, asa pe persoana fizica, incat sa va autoconsiderati ca fiind „companie”.

      • Va citez: „Reducerea de TVA se duce inițial direct în scăderea cheltuielilor companiei (nu neapărat în profit) ceea ce alimentează și pe viitor tendința normală de scădere a prețurilor.”

        Habarnistii din toate tarile s-au unit in gandirea dvs. TVAul este o taxa care nu are legatura cu venituri si cheltuieli, care insumate dau profitul, decat prin prisma marimii valorii adaugate serviciului sau bunului vandut. Ceea ce vroia eu sa evidentiez este modul in care patroni cu gandire exact ca a dvs deturneaza aceasta scadere a tvaului. Daca reusiti sa comprehensati am sa va explicitez: acum un mar costa 124 de lei din care 100 de lei reprezinta costul de achizitie plus adaosul iar 24 de lei reprezinta tvaul. Maine cand intra in vigoare scaderea de tva marul ar trebui sa coste 119 lei ceea ce nu se intampla pentru ca patronii nu vor micsora pretul ci il vor pastra la nivelul de 124 de lei dar vor evidentia ca 19.80 lei din pret este tva iar restul de 104.20 lei se contabilizeaza ca cost de achizitie plus adaos. Cum costul de achizitie nu mai poate fi modificat, fiind in stoc, nu ne ramane decat sa ne dam seama, daca putem evident, ca adaosul va creste cu 4.20 lei si implicit si profiturile firmelor. Pana aici nu a fost greu, nu?

        Mai ramane sa clarificam de ce profesiile libere vor fi taxate in halul i care vor fi taxate. Prin insasi natura lor aceste profesii nu se vor opri din activitate la limita de varsta pentru pensionare decat in foarte putine cazuri. Sa-i obligi sa plateasca contributia la pensii obligatoriu doar pentru ca ai redus populist si neverosimil contributia la pensii ale firmelor este un exemplu clar de habarnism. Iar toti cei care guita pe toate canalele cum ca acest cod fiscal este unul bun, inclusiv economisti de genul lui Biris sau Isar ar trebui sa se mai gandeasca la impact si nu la praful in ochi cu scaderea tvaului, taxa care de altfel incurca foarte mult anumite firme mari ce apeleaza la economisti de calibrul lor pentru rezolvarea problemelor de plata a tva ce apar…

        Mai ramane sa clarificam daca vor fi scazute real pretul combustibililor la pompa, pe care nu il cred posibil din cauza aceluiasi calcul de mai sus cu mici variatii, de ce o microintreprindere fara angajati trebuie sa plteasca un impozit trimestrial suplimentar, de ce impozitul pe proprietati creste cu 1000% daca in acea proprietate avem si sediul firmei…. si multe altele bagate pe gat cu dedicatii nenumarate de la dl Ponta pentru prieteni…

  2. Am sa retin „Nasterea lui Iohannis 2” ca pe o speranta in venirea unui Mesia.
    Dar tot acest Iohannis, in buna conlucrare uslamista, a semnat pentru alegerile Senatului si a Camerei cu 466 de parlamentari.
    Calcind in picioare un referendum si o decizie a CCR.
    Asta in virtutea Nasterii 2.

      • E doar o bătălie electorală, cu Iohannis punând bețe în roate PSD-ului, în beneficiul PNL. Pe vremea când erau aliați în USL aveau un adversar comun, dar acum vor candida unii împotriva altora, deci e firesc să apară dispute.

    • Referendumul lui Basescu a fost o gluma consultativa facuta cu scopul de a-si maximiza sansele de realegere la Cotroceni.
      Nici un politician serios nu a dat doi bani pe rezultatele lui. Adica, nene, ti-ai facut damblaua, da’ acuma ne lasi ?

      • Și un număr rezonabil de parlamentari pentru România cam care ar fi? Congresul Statelor Unite ar trebui să aibă vreo 6.000 de membri, la o asemenea reprezentativitate. Este justificat în România un asemenea nivel de reprezentativitate precum cel existent? Sau reflexul de a-l înjura pe Băsescu e imposibil de stăpânit?

        • Un Parlament inca mai vechi decat cel american e cel din San-Marino. Reprezentativitatea de acolo ar insemna vreo 60.000 de parlamentari in Romania.
          Exemplu nu i ofer ca fiind de urmat, ci doresc doar sa arat ca nu exista nici un Motiv pentru care sa aplici regula de trei simpla in astfel de cazuri: tarile cu o populatie mare tind sa aiba o reprezentativitate proportionala mai mica si viceversa: se presupune ca numarul de pixeli de pe fotografia parlamentara trebuie sa fie indestulator pentru a surprinde toate culorile din gradina si a respecta cat de cat proportiile in care acestea apar.
          Si mai e ceva: un Parlament cu nr redus de camere si membrii e mai putin structurabil prin alegeri, parlamentarii devenind tot mai inamovibili prin numarul mare de voturi pe care ar trebui sa-l obtina un nou candidat. Si, pe Cale de consecinta, tot mai indepartat de doleantele celor care-i voteaza. Si, colac peste pupaza, nu ar fi nici mai putin costisitor.

      • Harald.
        Nu e vb de nici un reflex, doar aritmetica pura…
        M-am uitat pe net si am gasit urmatoarele date, la nivelul anului respectiv, 2009.
        Romania – 21.5 milioane locuitori si 471 parlamentari. Unui parlamentar ii reveneau 45600 locuitori, ceea ce ne plasa pe locul 20 din cele 27 state ale UE.
        Daca s-ar fi aplicat solutia 300 a lui Basescu, atunci un parlamentar ar fi ajuns sa reprezinte 71700 cetateni, Romania coborand pe locul 24.
        Oare ar fi fost bine ?

        • Cu ce influienteaza numarul de cetateni pe care ii reprezinta activitatea, calitatea prestatiei unui parlamentar? Oricum, legatura parlamentarilor cu alegatorii este cvasinula in Romania. Birourile parlamentare sunt doar posibilitati pentru parlamentari de a-si angaja fictiv prieteni si rude si de a-si plati datorii politice. Cati romani cunosc numele parlamentarului care ii reprezinta sau cum arata acesta? Eu as zice ca cel putin 90% habar nu au de cine ii reprezinta si de la ce formatiune politica este. Ce probleme specifice ale alegatorilor sai le cunoaste si le rezolva parlamentarul? Multi dintre ei au fost alesi in colegii cu care nu au absolut nici o legatura si nu mai calca acolo dupa campania electorala. Care este legatura lui Traian Basescu cu judetul Vaslui? De cate ori a fost Crin Antonescu in colegiul sau? Cati parlamentari au preocupari reale cu privire la problemele tarii si la rezolvarea lor prin interventii legislative? Nu cumva preocuparile lor sunt in legatura cu votul la comanda data de partid din care fac parte, fara a avea habar ce voteaza? Cate zile de prezenta si activitate parlamentara/ales au alesii nostri? Asa ca la ce foloseste un numar mare de parlamentari?

    • Victor-L, deși tema e alta, iar o astfel de divagație e tipică unui troll, ar trebui măcar un lucru să recunoști: referendumul de atunci a fost inițiat exclusiv din motive electorale și populiste. Ceva asemănător celui din Grecia, insuficient pregătit, venit într-un moment propice, după o discreditare constantă a clasei politice (zoaie, pușcăriabili, etc), un parlament redus la nivel de Mare Adunare Națională nefiind nici măcar susținut de intelectualii publici, nici măcar de cei ce-l susțineau pe fostul președinte. În cel mai bun caz, nu s-au pronunțat pe subiect.
      Văd deci gestul lui Iohannis drept unul care nu e definitiv, referendumul neavând limită de aplicare și care dă timp electoratului pentru o reevaluare. E același electorat, până la urmă, care îl salva pe Băsescu în 2007, dar care a votat masiv împotriva lui în 2012.
      Și încă un lucru bun sunt toaletele primei doamne. Faptul că astea sunt acum singurul subiect al presei e semn că nu există altceva de care să se agațe.

  3. Articolul este echilibrat si pertinent.
    Nu ma pot impiedica sa fac niste legaturi care sugereaza mai degraba un calcul pur politic al Presedintelui care nu are legatura cu nevoile economiei reale ci cu calendarul electoral:
    – acest Cod Fiscal reprezinta o suma de masuri de dreapta si cred ca sub nici o forma Presedintele nu vrea sa lasa victoria acesat PSd. Cu alte cuvinte el va fi adoptat atunci cind la putere va veni guvernul PNL;
    – concluzia mea de mai sus este data in principal de faptul ca Presedintele renunta la „prudenta bugetara” atunci cind vine vorba de promulgarea unor legi cu un impact bugetar definit, legi ce cuprind majorari de toate felurile – diplomati, alocatii, personal parlamentar, urmeaza pensiile militarilor etc; Propriul salariu, sa nu uitam, sub ridicola argumentarie ca impiedica coruptia;
    – de asemenea, Presedintele pina acum nu a avut o dovedita competenta economica iar discutiile sale cu Troica nu au relevat ingrijorarile pe care ni le-a comunicat Consilierul Marinescu.
    Degeaba vrea Presedintele sa joace daca nu comunica. Noi vom face tot felul de speculatii, iar lipsa de transparenta a activitatii Presedintiei i se va intoarce inapoi ca un bumerang. De indata ce PSD va ajunge in opozitie

    • Subscriu la comentariul dvs.și adaug concluzia: politicianism clasic din partea lui Iohannis.
      Și un mic dezacord: PSD nu va ajunge în opoziție în urma alegerilor din 2016, iar a-l trimite în opoziție înainte de alegeri (dacă se ivește ocazia) ar fi o greșeală strategică din partea PNL.

  4. Acest gest,in afara de faptul ca este extrem de corect cu viitorul cetateanului, incearca sa evite strategia sireata a domnului Ponta,care stie ca ,atunci cind va fi in opozitie va trage adevaratele foloase.Va denatura astfel inca si inca odata, construirea un cadru politic onest si normal. De aceea domnul Ponta, care mascheaza printr-o atitudine constant glumeata si joviala
    niste ginduri nu tocmai curate,mi se arata a fi un om extrem de periculos,de abil si care inca nu si-a dovedit inca adevarata „valoare”. Deci ,cel putin trei lucruri au fost enuntate prin acest refuz:
    prudenta in ce priveste orice aventura cu implicatie directa asupra romanilor, o incercare temerara de a introduce decenta si respectul pentru opozitie in mediul politic si cea mai importanta, consecventa de a fi un om care are un set de valori si principii de la care nu abdica.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Gussi
Alexandru Gussi
Alexandru Gussi are un masterat și un doctorat în științe politice la Institut d'Etudes Politiques din Paris, a publicat La Roumanie face au passé communiste. Mémoires et cultures politiques, Paris, l'Harmattan, 2011, predă la Facultatea de Științe Politice a Universității București

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro