marți, decembrie 6, 2022

Precizare legata de ICR

Pare-se că am facut o eroare exprimindu-mi in treacat dorinta ca mahalaua din jurul ICR sa inceteze odata, in textul meu Daca ipocrizia ar ucide. MCV si ICR (http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/daca-ipocrizia-ar-ucide-mcv-si-icr-292586.html), pentru ca nu au facut decit sa dau ocazia unor oameni care o intretin sa mai puna ceva combustibil pe focul dezamagirii lor ca altii, si nu ei, au ajuns sa patroneze acesti bani publici. Primul e Horia Roman Patapievici, caruia i-am luat partea cind a fost demis pe nedrept, fara insa ca asta sa insemne din partea mea o cautionare a intregii idei de ICR, pe care am considerat-o si o consider destul de risipitoare cu banul public intr-un context in care austeritatea ar fi trebuit sa fie regula, pentru ca se aplica tuturor celorlalti, numai ICR nu. Al doilea este Vladimir Tismaneanu, ale carui deconturi si onorarii la ICCCMER si ICR au fost publicate de toata presa (sejururi la vila Lac 2, deplasari inclusiv cu familia, onorarii mari la ICR New York, etc, vezi aici http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/decont-tismaneanu-86083.html si aici http://www.ziare.com/politica/guvern/nereguli-la-institutul-de-investigare-a-crimelor-comunismului-vor-fi-sesizate-organele-de-urmarire-penala-1204928 ). Ma vad nevoita sa precizez ca acel Consiliu de Conducere al ICR din care HRP afirma ca as fi facut temporar parte nu decidea asupra alocarii banilor, era un consiliu de strategii generale, nu de administratie (din acela au facut altii parte). In Consiliul ICR (prezenta pro-bono) am contribuit doar prin opozitia mea fara succes la accesul restrictionat la pozitia de director in strainatate (la care am incercat sa il conving pe HRP sa se poate inscrie oricine, chiar daca ulterior respectivul urma sa fie numit- am avut o corespondenta pe aceasta tema, fara succes), opozitia mea la extinderea numarului de slujbe si cladiri in strainatate pe motive de sustenabilitate (cum s-a vazut si era previzibil, am avut dreptate), si adoptarea unui cod de etica. Cum s-a aplicat acesta nu stiu, eu cert l-am aplicat, astfel ca la seminarul de la Viena la care face Tismaneanu aluzie ca ne-am intilnit (unde invitarea lui fusese sugerata de mine), ICR a platit decontul si onorariul sau, dar nu si pe ale mele, care am participat integral probono. Cita mare nevoie avea Viena de seminarul nostru, sau cita nevoie aveam noi de el e un subiect pe care nu ma mai pronunt, eu am fost la zeci de conferinte sarbatorind cei douazeci de ani de la caderea zidului, niciodata pe bani publici. In ce priveste bataliile personale ale lui Tismaneanu et comp cu Ponta, Marga etc, o sa ii rog sa nu se mai vaicareasca o data pe luna sau mai des ca nu le sar in ajutor si de asta nu razbesc dusmanul. Nici in 2004, cind l-am ajutat decisiv pe Traian Basescu contra lui Adrian Nastase sa ajunga la putere (crezind ca e mai bine pentru cauza europeana a Romaniei), nici in 2009, cind m-am despartit de el pe motive de principiu, eu nu am cerut nici un ajutor de la acesti amici ai mei, care au profitat dupa aceea considerabil de rezultat, si ideea ca toti trebuie sa facem loc in activitatile noastre altruiste si voluntare (ale lor nu se stie care sunt) cu prioritate treburilor lor personale, pe care sa le rezolvam ca si cind ar fi de interes general e cu totul hilara..

Distribuie acest articol

86 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Alina Mungiu Pippidi
Politolog, fondator al think-tank-ului Societatea Academică din România, profesor la SNSPA, incepând din 2007 conduce catedra de Studii de Democratizare la Hertie School of Governance, Berlin.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carte recomandată

 

 

 

Carte recomandată

 
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro