vineri, martie 5, 2021

Precizari privind scrisoarea studentilor catre Gabriel Liiceanu

Dupa o saptamana de la publicarea articolului „Scrisoare catre parintele nostru, profesorul Gabriel Liiceanu” primim la redactie o noua scrisoare din care aflam ca nici un student, in afara de cele doua fete care au redactat „scrisoarea”,  nu este de acord cu continutul ei:

„În urma unor neînţelegeri apărute între semnatari asupra formei în care a fost publicat textul, solicităm retractarea semnăturilor aferente acestuia. În formula devenită publică, textul este asumat doar de către cei doi studenţi care l-au conceput şi l-au trimis impetuos la redacţie, înainte de a avea acordul cosemnatarilor. Explicaţia acestor neînţelegeri se află în rândurile de mai jos:

Rândurile de faţă se adresează deopotrivă celor consemnaţi şi celor de pe margine. Vrem să dăm cărţile pe faţă. Trebuie să ne cerem iertare colegilor de bunăcredinţă care s-au alăturat protestului iniţial fără a fi fost în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la conţinutul exact al scrisorii către „părintele nostru”. V-aţi aflat, cu toţii, în faţa unei demonstraţii a ceea ce se întâmplă atunci când gesturile iraţionale iau locul reflecţiei şi lucidităţii. A ceea ce se întâmplă atunci când reperele noastre spirituale, cei care ne modelează minţile, sunt anulaţi, acuzaţi de impostură şi mediocritate.
La filosofie, nu avem alte instrumente de lucru în afara celor conceptuale. Lucrăm cu noi înşine, învăţând să depăşim prejudecăţi, să construim argumente, să înţelegem o problemă din cât mai multe perspective. Singurii care ne călăuzesc paşii pe acest drum sunt profesorii noştri. Tandemul nu poate însă funcţiona dacă la baza întregului demers nu stau încrederea şi respectul reciproc, iar situatia declanșata în media a subminat chiar acest fundament. Ne mândrim cu autonomia Facultăţii de Filosofie şi cu un număr de profesori pasionaţi, cărora le poţi răpi pauzele cu discuţii în prelungirea cursurilor, care îţi comentează cu răbdare şi acribie referatele şi care îţi strâng mâna bucuroşi de fiecare dată când reuşeşti să faci un pas înainte.
Mânaţi de un avânt juvenil, am scris rânduri înfierbântate prin care toată lumea a fost de acord că ne-am facut singuri rău. Noi ne asumăm formula finală a textului publicat. Credem însă ca nu trebuie ignorate intențiile care au stat la baza acestuia.

În calitate de studenți ai Facultăţii de Filosofie,
Oana Șerban
Irina Nicolae”

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Oare de ce mi se pare ca povestea asta incepe sa arate ca un scenariu de telenovela?…
    Oricum, ideea principala am inteles-o din prima: „the system sucks”. Iar din sistem cam facem parte fiecare dintre noi…

  2. Exact cum ma asteptam, doua studente s-au indragostit de acel Iftode. Au scris o scrisoare de dragoste. Din oportunism sincer, scrisoarea a mai fost semnata de 40 de studenti. Acestia cand au vazut cat de rau au picat lucrurile au tabarat pe cele doua fete sa-i scoata din ridicol (Daca lucrurile picau bine, acum se dadeau mari ca de fapt scrioarea au scris-o ei, nu fetele astea.)

    Ca sa rezolve situatia cele doua studente dau vina tot pe Liiceanu care le-a confuzat. Sa razi sau sa plangi?

    Cine o sa le scoata din cap telenovelele studentilor astia. Caragiale e depasit. Facultatea de filosofie e noua limita a umorului.

    Iar euNuke aplauda scrisoarea…

    Ma asteptam ca in urma avertismentului lui Liiceanu studentii sa analizeze sitemul de promovare in facultate – de altfel scrisoarea studentilor a dovedit fara tagada acuzatiile lui Liiceanu privind sistemul de promovare, oportunismul, capul plecat si conformismul – sa ceara o metodologie de concurs mai coerenta, sa problematizeze. In loc de aceasta, cateva lacrimi penibile si ridicarea in cel mai kitsch mod cu putinta a fantelui Iftode dupa care mor studentele.

    De altfel, este cel mai ridicol moment prin care trece o facultate din Universitatea din Bucuresti din 89 pana azi.

    Conducerea Facultatii ar trebui sa ia act de cele intamplate, sa declanseze o ancheta si sa faca exmatricularile cuvenite.

    Studentii ar trebui sa inceapa sa se gandeasca la erorile si nedreptatea unor reguli din facultate.

    Am vazut ca e implicata si o organizatie studenteasca, Philos, in toata afacerea. Poate studentii ar trebui sa porneasca de la a observa ce profesori isi trag bani prin aceasta asociatie.

    • Teoretic poti face si o facultate de caini. Sunt tot felul de rase, caini vagabonzi, cresterea cainilor etc. Poate sa-mi spuna si mie cineva unde se angajeaza absolventul facultatii de filosofie?

      • Teoretic poti sa faci si o facultatea pentru oamenii cu o „gandire” primitiva ,dar practic sunt deja prea multe si nu ar fi un lucru profitabil;sunt acele facultati mestesugaresti care produc absolventi cu „studii superioare” si care se considera intelectuali ulterior,dar care cu greu argumeteaza o idee,fiind foarte usor manipulabili;care doar cred ca gandesc si au o perspectiva limitata asupra realitatii si a societatii din care fac parte.

  3. Dragele noastre,
    daca e adevarat ca ati folosit fara accept semnaturile acelor persoane, sa ziceti merci daca scapati fara dosar penal.
    Ramaneti doar cu un dosar…penibil, la fel ca textul initial.
    Numai bine!

  4. Totul pare o mare varza stricata. Ce sa intelegi?
    „Mânaţi de un avânt juvenil, am scris rânduri înfierbântate prin care toată lumea a fost de acord că ne-am facut singuri rău. Noi ne asumăm formula finală a textului publicat.”
    Oana Șerban
    Irina Nicolae
    ( Oana si Irina rimeaza cu „singure”; in dezacord cu „ne-am facut singuri rau”.)
    NB,
    un gest urit din partea semnatarelor; in genul „cei patru semnatari erau trei, Oana si Irina”.
    Sperati la gesturi pe masura din partea unor profesori?

  5. De ce am impresia ca textul noii scrisori este redactat (cel putin, puternic influentat) de catre cineva mai in varsta, cu ceva autoritate?. Aha stiu, scrisoarea asta nu este consecventa psihologic. Daca fetele pot recunoaste ca au gresit…bla, bla,…foarte greu pot ele categorisi intentia lor precum „avant juvenil”. Este ca si cum s-au maturizat subit si acum privesc de „cealalta ” parte, aia matura, totul. Scrisoarea asta este facuta de catre cineva care este „matur” si are o „limba de lemn” de prima mana, sper ca nu este profesor :).

    PS. Nu stiu daca „a mers” prima data. Rog „big brother” sa o stearga, daca este dublat comentariul. Multzam fain

  6. Sunt nevoit sa repet ca tot ce am citit pana acum scris de fosti si actuali studenti pe aceasta tema relfecta perfect calitatea profesorilor de la Filozofie si implicit calitatea educatiei pe care acesti tineri o primesc.

  7. Fraza asta este incredibila:
    „V-aţi aflat, cu toţii, în faţa unei demonstraţii a ceea ce se întâmplă atunci când gesturile iraţionale iau locul reflecţiei şi lucidităţii.”
    Oare ce vrea sa spuna? E putin probabil ca studentele sa spuna singure ca gestul lor (din scrisoarea initiala) a fost irational si lipsit de luciditate. E ca si cum ar recunoaste ca, in loc sa gandeasca, au fost luate de valul sentimentului.
    In schimb, daca vor sa spuna ca irationalul si lipsa luciditatii tin de ceea ce a facut Liiceanu (adica prima scrisoare a acestuia) atunci cele doua studente chiar au intrecut masura bunului simt.

    • Intr-adevar, cam asta vor sa spuna, anume ca Liiceanu e de vina. Dar nu cred ca ele ar fi avut tupeul sa spuna singure asa ceva. Iar, asa cum spunea cineva mai sus, niste tinere nu s-ar fi catalogat singure drept „juvenile”, de parca peste noapte s-au maturizat. Mai degraba li s-a sugerat ce sa scrie in aceasta scrisoare. Dragelor, de ce nu dati cartile pe fata? Cine va ghideaza din umbra? In plus, cum poate un student sa se mandreasca cu autonomia facultatii? Nu e stupid? Ce treaba are studentul cu asta? Mai degraba cadrele se mandresc cu asta si tin cu dintii de ea, caci asta inseamna „nu ne deranjati”.

  8. Mie mi se pare suspecta ideea ca acesti studenti ar scrie referate … cred ca vor sa ne manipuleze si sa ne faca sa credem ca ar mai face si altceva in afara de dialog in pauze, oralitate, discutii dupa cursuri si colocvialitate electrizanta.

  9. „Reperele spirituale” nu pot fi anulate prin faptul ca sunt acuzate de impostura. Daca reperele acelea sunt bune, nici o acuza nu le poate anula. De aceea, ceea ce ati facut dvs (studentele) nu se poate explica asa (prin faptul ca cineva v-ar fi destabilizat reperele), ci mai degraba prin faptul ca reperele dvs in genere (ce stiti, ce credeti, etc.) nu erau foarte bune. Aceasta a doua scrisoare nu face decat sa confirme ca nu aveti mai nimic de spus, ca dati vina pe oricine, intr-un mod cat se poate de juvenil.
    Concluzia este: o gafa nu e niciodata completa, pana nu incerci sa o repari cumva. Cred ca dl. Iftode regreta ca v-a invatat filozofia ca mod de viata, daca ea v-a dus aici (si la cum scrieti, si la rezultatul a ceea ce ati scris – care cu siguranta e contrar intentiilor dumneavoastra, oricare ar fi fost acelea).

Lasă un răspuns la misha Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

De la Imperiul Akkadian la America vremurilor moderne, Marire si decadere cartografiaza istoria lumii prin zece imperii majore. Prin prisma lor este sondata aspiratia omenirii pentru putere si este urmarita evolutia impulsului imperial de la directa agresiune militara a imperiilor antice la subtila, dar ampla influenta culturala a superputerilor de azi.

Paul Strathern este autorul a numeroase lucrari de stiinta, istorie, filosofie si literatura, inclusiv al colectiilor Philosophers in 90 Minutes si The Big Idea: Scientists Who Changed the World.

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro

Top articole

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Aterizarea forţată a unui avion de pasageri Il-18 în Cipru şi fenomenul globalizării (24 februarie 1962)

Când se mai întâmplă să citesc studii privind globalizarea şi despre zgomotoşii critici ai acestui fenomen, gândul îmi zboară către un incident...

Follow the money: banii sindicatelor ca turnesol moral al guvernării PNL-USRPLUS

Ignor dacă amenințarea premierului Cîțu - cu oprirea robinetului de bani care curg direct de la stat la sindicate – e doar...

Suveranitatea economică: între sloganuri și realități

În discursurile unor politicieni și în scrierile unor jurnaliști și economiști români, este prezent adesea sloganul suveranității economice. Concepția economică exprimată de...

Cu (relativă) onestitate despre educație: Despre reguli și rațiunea lor

Motto: „Love means never having to say you’re sorry.”Love Story (1970) Am ezitat până acum...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.