Premiile Gopo, manelele și amintirea lui Johnny Răducanu

După apriga dispută referitoare la absența femeilor-regizoare atât din nominalizările pentru premiile UNITER cât și pentru cele ale Galei Gopo, dispută declanșată de artiste vide și întreținută de criticițe în șomaj și cu mintiucă pe minus, o nouă controversă, un nou scandal produc valuri în lumea culturală.
E vorba despre prezența unei anume formații despre care aflu că se cheamă “Kana Jambe” și că i-ar aparține lui Dan Bursuc pe scena TNB, cu ocazia galei de decernare a premiilor Gopo.
Nu știu dacă organizatorii Galei au vrut ca, prin invitarea sus-menționatei formații care a cântat un cântecel ce a sunat teribil de prost, de fals, de anartistic (cel puțin așa mi s-a părut mie ascultând înregistrarea), să răscumpere teribila „greșeala”a juriului de nominalizări și să își refacă bunele relații cu oamenii și cu artiștii open minded.
Știu doar că d-na Ada Solomon socotește totul a fi fost “o furtună într-un pahar cu apă” și o dovadă de ipocrizie din partea celor pe care i-a enervat maneaua cântată (repet, prost, adică mormăit, gâtuit) de Kana Jambei, dar care nu s-a revoltat în cazul stării deplorabile în care se găsește casa lui Marin Preda. Ori a palmelor despre care se zice că regizorul Andryi Zholdak i le-ar fi aplicat acum vreo doi, în pauza premierei spectacolului cu Rosmeresholm de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, actriței Imre Eva. În acest al doilea caz, cred că d-na Solomon este greșit informată. Reacțiilor normale de dezaprobare, li s-au alăturat cele mai mult decât deplasate a două criticițe, dintre care una, mai savantă, a văzut în respectivele palme nici mai mult nici mai puțin decât sfârșitul teatrului de artă, în vreme ce o a doua s-a transformat peste noapte în profesor diriginte și a amendat drastic prezența respectivului spectacol în selecția oficială a Festivalului Național de Teatru.
Mai știu și că dl. Tudor Giurgiu a declarat pentru emisiunea În fața ta de la Digi 24 că “mi-am imaginat că va fi o bombă, dar nu mi-am imaginat că va fi această avalanșă’’, adăugând că, probabil, reacțiile ar fi fost altele dacă “momentul ar fi fost ambalat artistic mai bine și executat muzical mai bine”.
Am înțeles că organizatorii Galei s-au gândit să facă astfel încât să pună în relație eșuatul moment artistic sau para-artistic cu filmul Soldații. Poveste din Ferentari, în regia Ivanei Mladenovici și imediat m-am dus cu gândul la ce s-ar fi întâmplat dacă la premiile UNITER ar fi fost nominalizată Țiganiada de la Cluj, spectacolul lui Alexandru Dabija și cum ar fi fost executat public marele actor Ion Caramitru dacă, Doamne ferește!, i-ar fi trecut prin cap să îl solicite la Gala UNITER ce va avea loc în 13 mai pentru un pseudo-moment artistic pe Florin Salam, de pildă.
Au fost voci care i-au acuzat pe cei ce s-au arătat nemulțumiți de apariția pe scena Galei Gopo a sus-numitei formații proprietate personală a d-lui Dan Bursuc de rasism, de neînțelegere a fenomenului diversității culturale și, desigur, iar s-a făcut auzit glasul Mihaelei Drăgan, o actriță cam fără operă, însă cu un istoric de scandaluri care îi cam îngrozește și pe cei cu mintea la cap din aceeași etnie.
Mie mi se pare că lumea aceasta mai degrabă mondenă decât culturală ce veșnic se află în treabă și propovăduiește diversitatea fără limite și în afara oricăror reguli își inventează periodic boli și pe urmă încearcă să se vindece de ele. Aplicându-și unsori, unguente și luând leacuri cu pumnul. Nu oricum, ci în public. În văzul lumii.
Tot scandalul acesta fals care își află originea într-o eroare de apreciere a unui nedorit impact m-a dus cu gândul la marele artist Johnny Răducanu. Pe numele din buletin Răducanu Crețu. Care nu a făcut niciodată nici cel mai mic secret din faptul că aparține etniei rome. Că e țigan. Care în intimitate putea să fie cum nu se poate mai spurcat la gură. Dar care, odată urcat pe scenă, ținea cu prețul vieții sale ca spectacolul să fie unul cu adevărat de gală. Își impunea lucrul acesta în primul rând sieși, nu cânta cu nici un preț manele, cerea respect din partea partenerilor de scenă,îl solicita în cel mai drastic mod cu putință spectatorilor. Îl preocupa întotdeauna conținutul și nu se arăta niciodată sedus de ambalaje. Ținea morțiș să fie respectat pactul dintre artiști și cei aflați în sală.
Și vai de pielea celui care îi greșea lui Johnny!
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro