Am primit de la domnul Al. Cistelecan următorul răspuns la scrisoarea noastră publică.
E formulat, după cum se vede, în numele a trei dintre membrii juriului: Al. Cistelecan, Ion Pop, Cornel Ungureanu.
Fără alte comentarii, dau curs cererii de a-l publica pe Contributors. (Radu Vancu)
Stimați colegi,
În calitate de membri ai juriului care desemnează laureatul Premiului Național pentru poezie ”Mihai Eminescu,” am primit cu mare mâhnire reproșurile și acuzațiile pe care mai tinerii noștri colegi ni le-au adresat printr-o scrisoare publică. Ne-au întristat deopotrivă vorbele grele primite și fragilitatea încrederii pe care ne-au arătat-o, o încredere care s-a risipit la cel dintâi prilej (nu vrem să spunem că s-a risipit cu atâta grabă și ușurință încât pare că abia a așteptat un pretext). Nu ne simțim vinovați – și, prin urmare, îndreptățiți să primim aceste reproșuri – decât în măsura în care am fost de acord cu un principiu valabil în toate juriile de acest fel – și anume ca decizia finală să fie luată prin majoritate de voturi. Am votat cu deplină bună-credință și credem că și colegii noștri au procedat la fel. Nu s-a făcut asupra opțiunilor noastre nicio presiune, dar e de admis că puteam rămâne în minoritate (ceea ce s-a și întîmplat). Unii dintre dumneavoastră au solicitat deconspirarea voturilor. N-avem nimic împotrivă, dar aceasta trebuie să fie o decizie a întregului juriu, nu o inițiativă personală a vreunui membru, așa cum premiul se acordă de întreg juriul, nu doar de o parte a lui.
E poate cazul ca procedurile de nominalizare, deliberare și votare să fie schimbate. Suntem de acord cu cele propuse de profesorul Mircea Martin în Observator cultural. Ar fi poate și mai bine dacă nominalizările înseși ar reveni, ca prerogativă transparentă, juriului (pare o variantă rezonabilă). Având, însă, în vedere masiva explozie de neîncredere, soluția cea mai democratică și corectă privind nominalizările ni se pare a consta în desfășurarea unei anchete printre redactorii revistelor literare (cele care aparțin Uniunii și cele aflate sub egida USR, să zicem) și printre conducerile filialelor USR (cu o nouă testare a primilor zece clasați după prima anchetă).
Chiar dacă opțiunile noastre n-au fost de partea lui, credem că Gabriel Chifu e nu numai un poet nominalizabil, ci și unul premiabil (poate aveți și dvs. conștiința exagerărilor făcute în judecățile intempestive de acum).
În ce priveşte demisiile noastre din juriu, nu vedem de ce le-am prezenta, de vreme ce nu cosiderăm că am procedat neprincipial în opţiunile noastre. Dacă cei care decid asupra componenţei juriului sunt de altă părere, suntem gata să le prezentăm, dar numai ca demisii de onoare.
(Cele spuse în scrisoarea de protest despre „generaţiile subsecvente” şi despre incapacitatea noastră de a le înţelege poezia le luăm drept un „compliment” suplimentar. Sperăm să ne fie făcut de cineva în directă cunoştinţă de cauză).
Al. Cistelecan
Ion Pop
Cornel Ungureanu
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Nu.
Cand incepi prin a te delimita de „mai tinerii colegi”, deturnezi tot spiritul unui demers neranchiunos, civilizat, avizat si legitim al unor literati de toate varstele. Eu asteptam de la membrii juriului mai degraba sa aflu cum a fost posibil ca domnul Nicolae Manolescu, nefiind presedinte de jure, sa joace nefluierat pe extrema presedintelui de facto.
Eu cred că scrisoarea asta lămurește multe lucruri.
(Nu și pe cel indicat de dumneavoastră, ce-i drept.)
Dar o să revin cu un comentariu mai amplu zilele viitoare.
E drept ca lamureste ceva, sau ca lumineaza mai bine anumite unghere. Si pentru ca face asta, spre deosebire de alte iesiri publice ale jurilor, este de apreciat.
Insa in toate reactiile de pana acum jurii au evitat tema substituirii presedintelui si tema contabilizarii voturilor in primele doua tururi. Fara lamurirea acestor teme nu se va stinge „zavera”, iar jurii vor purta mai departe o vina pausala, insuficient diferentiata. Iar daca va fi asa, va fi numai alegerea dumnealor.
Iată că, în scrisoarea de față, trei membri ai juriului admit deschis că au votat cu altcineva decât dl Gabriel Chifu – și sunt de acord cu desecretizarea & reconstituirea votului, dacă și ceilalți membri ai juriului sunt de acord.
Rămâne să vedem cum vor răspunde ceilalți membri ai juriului – dacă o vor face.
Cert e că, dacă fie și numai unul singur dintre ceilalți patru membri nu a votat cu dl Chifu, atunci rezultatul votului a fost falsificat.
Much ado about nothing
Dacă dumneavoastră nedreptatea flagrantă a premierii & eventuala falsificare a voturilor de către președintele USR vi se par „nimic”, atunci nu împărtășim același sistem de valori.
Desi sunt de acord cu faptul ca decizia de a acorda premiul lui Gabriel Chifu (insignifiant ca poet in comparatie cu unii dintre contracandidati) este cel putin bizara, sunt inclinata sa ii dau dreptate si domnului Cistelecan de a carui onestitate nu ma indoiesc (cum de altfel nu ma indoiesc nici de cea a domnului Pop). Este trist pur si simplu ca s-a ivit aceasta situatie anormala – sunt atatia oameni de calitate a caror imagine este sifonata zilele acestea. :(
Părerea mea este că, dimpotrivă, fără toată gesticulația din ultima săptămână, imaginea domnilor Al. Cistelecan, Mircea Martin, Ion Pop, Cornel Ungureanu ar fi rămas șifonată – întrucât ar fi putut fi socotiți parte a acestei puneri în scenă prin care Gabriel Chifu a ajuns laureat al premiului Eminescu.
Așa, prin scrisorile de lămurire trimise de ei, e limpede pentru toată lumea că onestitatea & conștiința lor profesională sunt intacte.
O să revin mai pe larg într-un text separat.
Nu stiu componenta intregului juriu. Cele patru nume care au raspuns la „apelul” cu pricina publicat de domnul Vancu (domnii MIrcea Martin, Cornel Ungureanu, Ion Pop, Al. Cistelecan) nu lasa nicio umbra de indoiala in legatura cu onestitatea lor profesionala, sunt repere pentru multi dintre noi. Problema unei cititoare inversunate de poezie si literatura contemporana, adica problema mea (si a multora, banuiesc) este aceea ca volumele celor mentionati aici sunt pe rafturile cele mai apropiate de biroul de lucru, alaturi de cele ale multora din semnatarii apelului. Ceva este in neregula, rezultatul este nelinistitor. Eu nu gasesc ca dl Vancu a fost ireverentios fata de cineva, se vede o disperare pe care, daca poetul imi permite, o impartasesc.
Inumane pot fi cele mai omenesti ganduri! Cu nesfarsita decenta,
Maria D.
Mă bucură tare mult faptul că, și de la dumneavoastră, lucrurile se văd ca de la mine.
Vă mulțumesc.
Și pentru acest semn de solidaritate, și pentru semnele intertextuale. :)
e un premiu, e drept ca important, e firesc sa fie multi nemultumiti, nu pricep discutiile astea usor hilare care fac un serviciu uluitor celui care a luat premiul, poate e o miscare de marketing literar pentru gabriel chifu si e de bine, se mai misca si literatura asta romana, pacat ca doar pe un circuit restrins, in rest toate bune pentru la anul cind se da premiul altui poet…
Nu, nu, Domnule Ilea, nu. Comentariul acesta cum ca mereu exista “multi nemultumiti” si mai ales ca acest lucru e “firesc” este de o banalitate cel putin “usor hilara”. Cititorul necunoscut, cel care nu are nume pe coperta, dar care se uita cu mare atentie si cu mare emotie la fiecare coperta si la fiecare pagina, acest cititor cred ca astepta o reactie dupa evenimentul de la Botosani. In plus, toate interventiile din Contributors (textul Apelului si raspunsurile semnate de Dl. Profesor M. Martin ori de Domnii profesori Al. Cistelecan, Ion Pop, Cornel Ungureanu) nu sunt deloc hilare, nu trbuie sa fie impinse in derizoriu. Eu trag nadejde ca ceva se va intampla cu regulamentul nominalizarilor pentru acest premiu national. Si, slava domnului, are cine s-o faca.
Ne iubim si ne respectam profesorii in cel mai inalt grad. De la ei am invatat sa iubim poezia.
Maria Dragomir