vineri, martie 29, 2024

Premiul GDS: O palma pentru plagiatori, un tribut pentru onoarea academica

Era in mai 2012. Demascarea plagiatului lui Victor Ponta in revista „Nature” a declansat reactiile aberante ale premierului si ale sicofantilor sai. Au fost schimbate peste noapte comisii ale Ministerului Educatiei, s-au lansat atacuri infame impotriva celor care cereau respectarea normelor de onoare academica. Vreme de trei ani, prestigiul invatamantului superior romanesc a fost terfelit in chip meschin, josnic si iresponsabil. Au existat insa oameni si institutii care au rezistat. Sa le aducem cuvenitul omagiu. Premiul GDS recunoaste curajul si demnitatea dovedite de Comisia de Etica a Universitatii din Bucuresti si de presedintele ei, profesorul Marian Popescu. Atunci cand se va scrie istoria acestor ani, nu ma indoiesc ca admirabila conduita a conducerii Universitatii din Bucuresti va figura la loc de cinste. Dupa cum nu ma indoiesc ca mega-plagiatorul mitoman si alti mangi (vi-l mai amintiti? A fost si el ministru al educatiei!) vor fi priviti ca simboluri ale nerusinarii, ale fraudei aclamata drept virtute, ale hotiei instalata pe piedestalul unui monstruos cinism.

„Comunicat privind Premiul pe anul 2015

Se acordă Premiul Grupului pentru Dialog Social pe anul 2015 domnului prof. Marian Popescu, preşedintele Comisiei de etică a Universităţii Bucureşti. Împreună cu colegii săi din Comisia de etică, dl. profesor Marian Popescu a avut curajul ca, din 2012 până în prezent, în pofida imenselor presiuni politice şi administrative, să stea vertical în faţa imposturii intelectuale, demonstrând şi făcând publice plagiatele unor teze de doctorat realizate de înalţi demnitari ai statului român. Această poziţionare curajoasă şi corectă a Comisiei de etică în lupta anti-plagiat nu ar fi fost posibilă fără sprijinul necondiţionat acordat de rectorul Universităţii Bucureşti, dl. profesor Mircea Dumitru. Au fost astfel apărate principiile etice şi valorile ştiinţifice ale mediului universitar românesc, transformând ideea de autonomie universitară într-o realitate concretă.

Acordarea propriu-zisă a premiului se va face la începutul anului 2016, la sediul GDS, în cadrul unei dezbateri publice privind însănătoşirea mediului academic şi recâştigarea prestigiului universitar în România.

Consiliul Director al GDS”

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. bravo GDS…. cam tarziu, dar bravo!

    disperarea „lor” dupa diplome arata ca oricate camere ar avea vila, oricate masini ai avea in avantgarda si ariergarda si oricate vuittoane ti-ai permite tot nu te simti implinit pana nu ai o diploma, cat de mica, acolo, in sertar

    cine nu e in stare sa sustina doctoratul la sorbona face si unul local si acreditat de abramburica :)

  2. Premiul e intr-adevar o recunoastere pentru o munca facuta corect (oare cand o sa ajunga Romania sa premieze excelenta si nu normalitatea?), dar cand vine vorba de plagiatori, ma indoiesc ca ei ar putea fi cu adevarat „palmuiti”.

  3. Respect tuturor celor din comisie. In stfel de momente, ma simt onorata ca sunt roman.
    Poate se ia o masura si pentru „intelectualii” din inchisori care scriu o carte/luna.

  4. Felicitari premiatilor asa ar trebui sa fie invatamantul superior romanesc. Cat despre plagiat daca este preluare cu citare se pune in discutie doar valoarea respectivei teze in materie de contributie originala de fapt in acest caz nemai fiind vorba de plagiat in sens de frauda ci de epigonism ca sa folosesc un cuvant maxim de bland dar cand copiezi fara sa citezi din textul cuiva chiar daca ai fi primit o aprobare tacita se numeste furt intelectual caci acest furt nu este atat in dauna celui plagiat ci in dauna celor care crediteaza plagiatul ca avand si o anume valoare adaugata celei reprezentate de hartia si cerneala tipografica care astfel este doar o risipa in plus din ceva mai bine folosibl altfel.
    PS. Dar asa este cum spune deasupra sile: cand vom premia excelenta si nu o normalitate care desigur ca in conditiile noastre de nauceala generala devine excelenta?

  5. Este una din glumele bune…
    Plagiatul universitar a inceput cu Ponta!!!
    Minciuna mai mare si mai odioasa nu exista.
    Plagiatul a existat mereu in mediul universitar. Incepind cu proiectele scolare ce trebuiau sa aiba X pagini, continuind cu lucrarile de diploma si ele de minim Y pagini, numite acum teze de licenta si ajungind la tezele de masterat si doctorat. O chestie oarecum ciudata daca ne gindim ca la examene eram paziti sa nu copiem, dar lasati sa copiem la proiecte si lucrari de diploma.
    Acestea ar fi ramas acolo, in mediul universitar, daca politicienii nu si-ar fi dat o lege pentru ei, cea prin care salariul unui ministru sau functionar e cu 25% mai mare daca ai un doctorat…
    Si inca un aspect cu totul ignorat voit de toti: titlul de doctor in Romania (ca intr-o democratie originala) nu este acordat de institutia ce coordoneaza astfel de teze, ci de statul roman…
    (Este nevoie de ordin de ministru pentru asta.)
    N-am auzit nici o voce ridicindu-se impotriva acestui fapt. Este convenabila pentru toti. Este nevoie de un alt ordin de ministru pentru retragerea acestui titlu, care ordin necesita o analiza, care analiza e facuta de o comisie. Iar universitatea poate spune ca e plagiat, dar se ascunde in spatele faptului ca ea nu-l poate retrage, ci e nevoie de ordin de ministru.
    Nu s-a ridicat nici o voce care sa ceara sanctionarea celor ce au coordonat aceste teze.
    In schimb se acorda un premiu pentru ceva ce ar fi normal.
    Ca si cum ar trebui sa fim premiati ca respectam culoarea verde a semaforului, ca ne platim impozitele sau ca platim marfa cumparata la casa.

  6. Si domnului Curaj ce premiu sa ii dam pentru ca sta deja de aproape de o luna in functie si nu a facut inca nimic? Toate pontele si oprele si restul leprelor continua sa posede doctorate si alte si alte diplome….
    Ba mai mult, s-au spart sume halucinante din fonduri europene pt programe si proiecte care nu functioneaza si nu produc efectele ce le asteptam cu totii..
    http://pressone.ro/am-mai-gasit-un-soft-antiplagiat-tot-nefolosit-tot-din-bani-europeni/

    Ambele proiecte sunt varianta academica a terenului e fotbal in panta cu pom in careu, a scolii noi construite in satul fara copii si a wc-ului modern din satul fara canalizare.
    Se pare ca si d-nul Curaj e tot un aparatcik si un om al sistemului, la fel ca toti cei ce ne conduc destinele.
    Le suntem datori la toate partidele si la toti parlamentarii si politicienii cu o revolutie adevarata.

  7. Pt. Stelian. Cel glumet esti d-ta rastalmacind si interpretand totul in mod „original”. N-a afirmat nimeni ca plagierea a inceput cu Ponta, dar a fost scandalul care a declansat toata tevatura, nu atat prin fapta ca atare cat prin toate „tacticile” de musamalizare. Referitor la diplomele universitare e un nonsens sa le ceri originalitate, cel putin celor din politehnici. Va inchipuiti ce ploaie de brevete s-ar naste anual daca nu stiu cate mii de ingineri absolventi ar avea cu totii numai lucrari originale, care, desigur, ar putea fi brevetate !? Am intrece f. curand toate statele lumii. Scopul acestor lucrari este altul, mai gandeste-te. Cat despre invatamantul preuniversitar, acolo ti se cere sa nu copiezi la lucrarile scrise de verificare date in scoala, nu sa nu te „inspiri” cand ai de facut o lucrare mai ampla acasa, nu vorbim de temele curente pt. acasa.

    • Pai prima fraza e ” Era mai 2012. Demascarea plagiatului lui Victor Ponta…” Nu asta inseamna?
      Ca la Mang lumea academica n-a reactionat. Si nici la Ponta…
      Am mai spus, si ma repet. Daca m-ar fi lasat fara norma, lucrarea mea de diploma ar fi avut nu 150 de pagini, ci vreo 70-80, din care cele 40-45 de calcule scheme si altele tipice pentru un proiect scolar, dar facute de mine si cu o parte teoretica elaborata tot de mine, evident cu formule binecunoscute si altele, dar nu copiat din cursuri. Si indrumat acolo unde nu era bine. Indrumarea inseamna discutie, argumente, noi puncte de vedere. Asta inseamna „ORIGINALITATE”. Si e valabil si pentru celelalte proiecte.
      Daca ar fi lasat cadrele didactice in pace la lucrarea de gradul I ei le-ar fi facut cum ar fi crezut ei, in functie de experienta lor, iar la teorie ar fi scris ce ar fi considerat ei, nu ar fi copiat din lucrarile date de indrumatorul lor cadru universitar (in majoritate lucrari proprii.)
      Daca as fi fost corect indrumat as fi scris un comentariu la un text literar asa cum l-am simtit eu, daca mi-a placut sau nu, sau in baza unei scheme in care erau incluse si procedeele literare, nu as fi fost pus sa invat pe de rost comentarii din tot felul de carti. Ca doar nu eram critici literari. Dar ce munca teribila ar fi fost pentru profesorii corectori, nemaiavind grile cu baremuri (a scris de metafore? 0,25 a scris de comparatii? 0,35 n-a pomenit de imaginar…)
      Autorul articolului a scris niste lucrari foarte bune, avind la dispozitie biblioteci mari si zeci, sute de lucrari din care s-a inspirat, nu „s-a inspirat”. A muncit, a citit mult, a facut fise si si-a creat o opinie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro