duminică, ianuarie 17, 2021

Presa perpendiculară pe „statul paralel”

Se face îndată un an de când a fost lansată pe piața media tema ”statului paralel”, la fel de misterios ca fenomenele din Triunghiul Bermudelor. Există publicații și televiziuni care întrețin sistematic „dezbaterea” unei ficțiuni create cu metodă și repetate conform regulii propagandei, formulate explicit de Goebbels:”Un subiect de propagandă trebuie repetat, însă nu dincolo de punctul unde își pierde eficiența”. Partea a doua a principiului propagandei naziste pare să fie ignorat de presa care îl practică, fiindcă tema este tocată zilnic până la exasperare. Tehnicile manipulării, descrise pe larg, din perspectivă mai de stânga sau mai de dreapta, de Vladimir Volkoff, Jean-Noel Kapferer, Henri-Pierre Cathala, Kathleen Taylor și de numeroși teoreticieni noi ai fenomenului „fake news”, se bazează pe constatarea simplă că analiza rațională și informată a mesajelor este apanajul unui segment restrâns de public, publicul larg fiind informat superficial, stimulabil emoțional, deci expus manipulării și teoriilor conspirației.

Lansat de Evenimentul zilei care alimentează sârguincios imaginea fictivă a „statului paralel”, subiectul a născut ”pui vii”: niște comisii parlamentare care au pornit anchete fără obiect precis. Pe frontispiciul online al ziarului apar la loc de maximă vizibilitate trei casete: Dosar Noi suntem Statul, Dosar Arhiva Sipa, Dosar Alegeri 2009. Acestora le corespund trei comisii parlamentare care audiază și creditează de câteva luni personaje scoase din cavernele corupției politice și invocate în serialele perpendiculare trasate de EvZ. După principiul vaselor comunicante, ca să facem loc și fizicii, nu doar geometriei, declarațiile date la comisii alimentează campania de manipulare, sunt preluate de televiziunile afiliate PSD-ALDE – Antena 3, RTV, emisiuni de la B1 TV și TVR, și transformate într-un borș cu ingrediente de conspirație: în vastul tablou pot încăpea unele peste altele instituții ale statului ca DNA, SRI, Parchetul General, DIICOT, CSM, ICCJ, ANI, CNSAS etc., Comisia Europeană, CIA, ambasadele SUA, Marii Britanii, Germaniei, Olandei ș.a., Banca Națională, băncile străine, multinaționalele, societatea civilă, Soros, Iohannis, Kövesi, Coldea, Liviu Maior, Augustin Lazăr, Livia Stanciu, Cristina Tarcea ș.a.m.d. Niciodată Putin. Luni la rând se inoculează ideea că țara nu e condusă de cei care se află la guvernare, ci de forțe oculte care vor răul României. Pentru publicul rațional, e limpede că, dincolo de țintele imediate destinate să îi scape pe infractorii politici de pușcărie, adică schimbarea legilor justiției, înlăturarea unor șefi de instituții care țin stindardul anticorupției ș.a., atacul vizează temelia democrației: „statul paralel” nu este altceva decât statul de drept care trebuie anihilat. La acest proiect hărnicește un angrenaj alcătuit din presa clasică (EvZ, Jurnalul, DC News, Cotidianul etc.) și numeroase site-uri inventate pentru a face hărmălaie cu știri false, politicieni, demnitari, frustrați ai instituțiilor vizate, care denigrează neobosit orice încercare de clarificare. Titlul articolelor și burtierele televiziunilor sunt invariabil însoțite de marcaje senzaționaliste ca „incendiar”, „bombă”, ”exploziv” etc.

În numele armatei care luptă împotriva „statului paralel” vorbesc cei aflați azi la putere, asociați cu personaje suspecte și politicieni compromiși, de regulă cercetați penal, având ca vârf de atac pe Liviu Dragnea și pe Călin Popescu Tăriceanu. Considerată”capodopera gândirii politice” a lui Dragnea de Florin Negruțiu de la Republica, campania „statului paralel”, ambiguizată și cu alți termeni ca „binom”, „culoare”, „acoperiți”(jurnaliști, oengiști), ”sistem”, are scopul de a convinge că rateurile guvernării, mai preocupate de soarta pușcăriașilor decât de bunăstarea promisă cetățenilor, se datorează altora, iar nu guvernanților. „Au mai existat Guverne care să se folosească de propagandă în promovarea programului de guvernare, dar nu s-a întâmplat niciodată ca propaganda să înlocuiască pe de-a întregul guvernarea. S-a mai întâmplat ca Partidul să guverneze prin televiziune, dar nu s-a întâmplat niciodată ca Partidul să fie o anexă a televiziunii”, subliniază Negruțiu fenomenul straniu al otevizării cu audiență toxică a Antenei 3 și a RTV, în beneficiul PSD-ALDE. Dar tema marii conspirații dezvăluie, involuntar, o frustrare a puterii actuale, relevată într-un editorial al revistei „22” de Andrei Cornea:”Frustrarea că, după cinci ani de guvernare, nu controlează totuși întreg statul real: din păcate, pare coaliția să spună, există un „rest“ care a rămas deocamdată „paralel“…adică cvasi-intangibil”. Mulțimea ieșită la proteste în iarnă și zilele acestea face parte din „restul” rezistent, care nu se demoralizează.

Articol apărut în revista „22”

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Consider ca, pentru un om rational, orice afirmatie menita sa dezbine si sa incite la ura ar trebui sa ridice un semn de intrebare. Cel putin pana la verrificarea ei din mai multe surse (de preferat, antagonice). Atunci cand te multumesti cu o singura sursa (sau cu mai multe surse din aceeasi „echipa”), nu prea mai ai sanse sa te apropii de adevar.
    Recunosc, nu pot sa ma uit la Antena 3, dar mai privesc la TVR, B1 si RTV, ca sa compar unghiurile de abordare ale unor teme publice… Dar, de fiecare data, cand trag linie, balanta se inclina in favoarea statului de drept si in favoarea Justitiei.
    Ma uit la chipul si la ochii doamnei Kovesi, domnului Coldea, domnului Augustin Lazar si ma uit la chipul si ochii domnilor Liviu Dragnea, Florin Iordache („alta intrebare!”), Serban Nicolae, Calin Popescu Tariceanu sau (de ce nu?) Elena Udrea… Si iarasi, balanta se inclina in favoarea Justitiei, in ochii mei.
    Mai incerc o abordare: un fel de „reducere la absurd”. Sa zicem ca exista „statul paralel”. In esenta, am avea niste institutii ale statului (DNA, DIICOT, SRI, presedintie) care se lupta cu alte institutii ale statului (guvern, parlament, avocatul poporului). La cum se prezinta politicienii romani, la ce criterii de „selectie si promovare” are politica romaneasca, la ce figuri sinistre vad prin guvern si prin parlament, nici nu trebuie sa fac un efort prea mare ca sa-mi fie mai simpatic „statul paralel”. :)

    Puterea politica din Romania are dificultati in a constientiza conceptul de separatie a puterilor in stat. Pur si simplu, multi politicieni nu au „gena” asta in ADN si li se pare nedrept sa nu poata fi mai presus de lege. Nu am cum sa aprob asa ceva.

    In incheiere, as pune o intrebare (retorica): Unde credeti ca si-ar gasi mai usor unelte un stat inamic Romaniei – in clasa politica sau in institutiile ce aplica legea?… Asa, ipotetic vorbind…

  2. Amestecarea lucrurilor creează de obicei confuzie, iar, atunci când este voită, poate fi o tehnică de manipulare.

    Statul paralel există .

    Trăim într-o kleptocrație creată prin capturarea statului. Atunci când NU legea este cea care guvernează într-o țară (cazul statului de drept), ci interesele câtorva persoane (oligarhii), statului formal, aparent democratic și liberal, i se suprapune statul paralel. Statul paralel este cel informal. Statul paralel, informal, cel care este alternativa funcțională la statul de drept (nefuncțional într-o mare măsură în țara noastră), a fost creat începând cu 1989 în România de membrii din rândul al doilea ai binomului Partid – Securitate. Ei au format și noile servicii secrete pe care și le-au aservit, în schimbul libertății pe care le-au dat-o, de a se implica în tot felul de afaceri mizerabile, de la traficul cu țigări și carburanți, până la falsificarea dezinfectanților, sau cămătărie. Fără sprijinul lor și al manipulării prin mass-media, kleptocrații și marionetele lor politice nu ar putea păstra puterea și nu ar mai putea extrage resurse din economie.

    Statul paralel există și este subordonat kleptocraților. Dar, pentru a șterge din discursul public descrierea lui reală, prin manipulare, a fost deturnat înțelesul sintagmei „stat paralel” către Justiție. Adică, tocmai împotriva celor care urmăresc pedepsirea infractorilor, mai exact, împotriva celor care luptă contra adevăratului stat paralel. Și, se vede treaba, manipularea „presei perpendiculare pe statul paralel” a funcționat eficient, iar unii au fost înșelați…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Stânga europeană iubeşte de fapt neoliberalismul şi corporaţiile, cu condiţia să fie chinezeşti

Chiar pe 31 decembrie, când lumea punea şampania la rece, UE a semnat cu China un acord comercial cu cântec. Comisia –...

Populismul conspiraţionist, ruperea relației de încredere popor-tehnocrație și criza democrației liberale. Trei scenarii pentru guvernările viitoare

Despre criza democrației liberale se vorbește deja de mai mulți ani, nemaifiind o noutate. Ne referim aici doar la spațiul occidental, unde...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.