joi, martie 28, 2024

Presa perpendiculară pe „statul paralel”

Se face îndată un an de când a fost lansată pe piața media tema ”statului paralel”, la fel de misterios ca fenomenele din Triunghiul Bermudelor. Există publicații și televiziuni care întrețin sistematic „dezbaterea” unei ficțiuni create cu metodă și repetate conform regulii propagandei, formulate explicit de Goebbels:”Un subiect de propagandă trebuie repetat, însă nu dincolo de punctul unde își pierde eficiența”. Partea a doua a principiului propagandei naziste pare să fie ignorat de presa care îl practică, fiindcă tema este tocată zilnic până la exasperare. Tehnicile manipulării, descrise pe larg, din perspectivă mai de stânga sau mai de dreapta, de Vladimir Volkoff, Jean-Noel Kapferer, Henri-Pierre Cathala, Kathleen Taylor și de numeroși teoreticieni noi ai fenomenului „fake news”, se bazează pe constatarea simplă că analiza rațională și informată a mesajelor este apanajul unui segment restrâns de public, publicul larg fiind informat superficial, stimulabil emoțional, deci expus manipulării și teoriilor conspirației.

Lansat de Evenimentul zilei care alimentează sârguincios imaginea fictivă a „statului paralel”, subiectul a născut ”pui vii”: niște comisii parlamentare care au pornit anchete fără obiect precis. Pe frontispiciul online al ziarului apar la loc de maximă vizibilitate trei casete: Dosar Noi suntem Statul, Dosar Arhiva Sipa, Dosar Alegeri 2009. Acestora le corespund trei comisii parlamentare care audiază și creditează de câteva luni personaje scoase din cavernele corupției politice și invocate în serialele perpendiculare trasate de EvZ. După principiul vaselor comunicante, ca să facem loc și fizicii, nu doar geometriei, declarațiile date la comisii alimentează campania de manipulare, sunt preluate de televiziunile afiliate PSD-ALDE – Antena 3, RTV, emisiuni de la B1 TV și TVR, și transformate într-un borș cu ingrediente de conspirație: în vastul tablou pot încăpea unele peste altele instituții ale statului ca DNA, SRI, Parchetul General, DIICOT, CSM, ICCJ, ANI, CNSAS etc., Comisia Europeană, CIA, ambasadele SUA, Marii Britanii, Germaniei, Olandei ș.a., Banca Națională, băncile străine, multinaționalele, societatea civilă, Soros, Iohannis, Kövesi, Coldea, Liviu Maior, Augustin Lazăr, Livia Stanciu, Cristina Tarcea ș.a.m.d. Niciodată Putin. Luni la rând se inoculează ideea că țara nu e condusă de cei care se află la guvernare, ci de forțe oculte care vor răul României. Pentru publicul rațional, e limpede că, dincolo de țintele imediate destinate să îi scape pe infractorii politici de pușcărie, adică schimbarea legilor justiției, înlăturarea unor șefi de instituții care țin stindardul anticorupției ș.a., atacul vizează temelia democrației: „statul paralel” nu este altceva decât statul de drept care trebuie anihilat. La acest proiect hărnicește un angrenaj alcătuit din presa clasică (EvZ, Jurnalul, DC News, Cotidianul etc.) și numeroase site-uri inventate pentru a face hărmălaie cu știri false, politicieni, demnitari, frustrați ai instituțiilor vizate, care denigrează neobosit orice încercare de clarificare. Titlul articolelor și burtierele televiziunilor sunt invariabil însoțite de marcaje senzaționaliste ca „incendiar”, „bombă”, ”exploziv” etc.

În numele armatei care luptă împotriva „statului paralel” vorbesc cei aflați azi la putere, asociați cu personaje suspecte și politicieni compromiși, de regulă cercetați penal, având ca vârf de atac pe Liviu Dragnea și pe Călin Popescu Tăriceanu. Considerată”capodopera gândirii politice” a lui Dragnea de Florin Negruțiu de la Republica, campania „statului paralel”, ambiguizată și cu alți termeni ca „binom”, „culoare”, „acoperiți”(jurnaliști, oengiști), ”sistem”, are scopul de a convinge că rateurile guvernării, mai preocupate de soarta pușcăriașilor decât de bunăstarea promisă cetățenilor, se datorează altora, iar nu guvernanților. „Au mai existat Guverne care să se folosească de propagandă în promovarea programului de guvernare, dar nu s-a întâmplat niciodată ca propaganda să înlocuiască pe de-a întregul guvernarea. S-a mai întâmplat ca Partidul să guverneze prin televiziune, dar nu s-a întâmplat niciodată ca Partidul să fie o anexă a televiziunii”, subliniază Negruțiu fenomenul straniu al otevizării cu audiență toxică a Antenei 3 și a RTV, în beneficiul PSD-ALDE. Dar tema marii conspirații dezvăluie, involuntar, o frustrare a puterii actuale, relevată într-un editorial al revistei „22” de Andrei Cornea:”Frustrarea că, după cinci ani de guvernare, nu controlează totuși întreg statul real: din păcate, pare coaliția să spună, există un „rest“ care a rămas deocamdată „paralel“…adică cvasi-intangibil”. Mulțimea ieșită la proteste în iarnă și zilele acestea face parte din „restul” rezistent, care nu se demoralizează.

Articol apărut în revista „22”

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Consider ca, pentru un om rational, orice afirmatie menita sa dezbine si sa incite la ura ar trebui sa ridice un semn de intrebare. Cel putin pana la verrificarea ei din mai multe surse (de preferat, antagonice). Atunci cand te multumesti cu o singura sursa (sau cu mai multe surse din aceeasi „echipa”), nu prea mai ai sanse sa te apropii de adevar.
    Recunosc, nu pot sa ma uit la Antena 3, dar mai privesc la TVR, B1 si RTV, ca sa compar unghiurile de abordare ale unor teme publice… Dar, de fiecare data, cand trag linie, balanta se inclina in favoarea statului de drept si in favoarea Justitiei.
    Ma uit la chipul si la ochii doamnei Kovesi, domnului Coldea, domnului Augustin Lazar si ma uit la chipul si ochii domnilor Liviu Dragnea, Florin Iordache („alta intrebare!”), Serban Nicolae, Calin Popescu Tariceanu sau (de ce nu?) Elena Udrea… Si iarasi, balanta se inclina in favoarea Justitiei, in ochii mei.
    Mai incerc o abordare: un fel de „reducere la absurd”. Sa zicem ca exista „statul paralel”. In esenta, am avea niste institutii ale statului (DNA, DIICOT, SRI, presedintie) care se lupta cu alte institutii ale statului (guvern, parlament, avocatul poporului). La cum se prezinta politicienii romani, la ce criterii de „selectie si promovare” are politica romaneasca, la ce figuri sinistre vad prin guvern si prin parlament, nici nu trebuie sa fac un efort prea mare ca sa-mi fie mai simpatic „statul paralel”. :)

    Puterea politica din Romania are dificultati in a constientiza conceptul de separatie a puterilor in stat. Pur si simplu, multi politicieni nu au „gena” asta in ADN si li se pare nedrept sa nu poata fi mai presus de lege. Nu am cum sa aprob asa ceva.

    In incheiere, as pune o intrebare (retorica): Unde credeti ca si-ar gasi mai usor unelte un stat inamic Romaniei – in clasa politica sau in institutiile ce aplica legea?… Asa, ipotetic vorbind…

  2. Amestecarea lucrurilor creează de obicei confuzie, iar, atunci când este voită, poate fi o tehnică de manipulare.

    Statul paralel există .

    Trăim într-o kleptocrație creată prin capturarea statului. Atunci când NU legea este cea care guvernează într-o țară (cazul statului de drept), ci interesele câtorva persoane (oligarhii), statului formal, aparent democratic și liberal, i se suprapune statul paralel. Statul paralel este cel informal. Statul paralel, informal, cel care este alternativa funcțională la statul de drept (nefuncțional într-o mare măsură în țara noastră), a fost creat începând cu 1989 în România de membrii din rândul al doilea ai binomului Partid – Securitate. Ei au format și noile servicii secrete pe care și le-au aservit, în schimbul libertății pe care le-au dat-o, de a se implica în tot felul de afaceri mizerabile, de la traficul cu țigări și carburanți, până la falsificarea dezinfectanților, sau cămătărie. Fără sprijinul lor și al manipulării prin mass-media, kleptocrații și marionetele lor politice nu ar putea păstra puterea și nu ar mai putea extrage resurse din economie.

    Statul paralel există și este subordonat kleptocraților. Dar, pentru a șterge din discursul public descrierea lui reală, prin manipulare, a fost deturnat înțelesul sintagmei „stat paralel” către Justiție. Adică, tocmai împotriva celor care urmăresc pedepsirea infractorilor, mai exact, împotriva celor care luptă contra adevăratului stat paralel. Și, se vede treaba, manipularea „presei perpendiculare pe statul paralel” a funcționat eficient, iar unii au fost înșelați…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro