vineri, ianuarie 27, 2023

Presa românească în 2011. Of, of, măi, măi!

2011 a fost pentru mass-media din România un an de mari zvârcoliri. Scăderea cu aproximativ 4% a pieței de publicitate față de 2010, la puțin peste 306 milioane Euro în 2011 conform evaluărilor Media Fact Book, a afectat vizibil presa tipărită, n-a ocolit nici televiziunea, care își ia partea leului de pe piață, nici radioul, în schimb a avantajat Internetul care a crescut cu aproape 20%. Au renunțat pe rând la print ziare cu difuzare națională ca Gândul și Cotidianul (după ce în anii anteriori decedaseră Ziua, Gardianul ș.a.), s-au mutat on line și Săptămâna Financiară, Financiarul și Felicia, multe ziare locale au renunțat la forma tipărită sau au dispărut complet. Numeroase permutări s-au produs în acționariatul media: de lconcernul german WAZ se retarge de la România liberă, Ringier preia grupul Edipresse, tranzacții misterioase au dus la scindarea Realitatea Media, la trecerea Evenimentului zilei în mâinile mogulatului autohton și la apariția unor acționari-surpriză în momentele dificile prin care au trecut și mai trec Sorin Ovidiu Vântu și complicii săi, ca Liviu Luca sau Dan Diaconescu, beneficiari și ei ai unor averi spectaculoase cu clinchet de cătușe. Replierile au dus la concedieri masive de jurnaliști, acumulate la peste 6000 deja în 2010 în estimarea site-ului The Industry (Iulian Comănescu), la schimbări de oameni în management, la reduceri de salarii sau la neplata lor și la pierderi de influență a unor figuri care păreau de neclintit, cum ar fi Gabriela Vrânceanu-Firea în trustul Intact sau Radu Moraru plecat de la B1 TV și eșuat în proiectul 10 TV.

Falimente și procese gălăgioase au ținut atenția publicului, chemat să deplângă starea de jale în care presa a ajuns: cinci firme au cerut falimentul Holdingului Adevărul, Realitatea Media a cerut singură insolvența, OTV e următoarea pe listă, stăpânii Antenelor s-au răfuit cu RCS-RDS, Televiziunea Română, confruntată cu adâncirea deficitului, a fost silită să se răfuiască cu beneficiarii unor contracte încheiate prost de conducerea anterioară (contractul cu UEFA Champions League bate recordul) pentru a recupera ceva din pierderile acumulate.

Mereu surprinzătoare, ca țara, presa română n-a încetat totuși să fie o sursă minunată de bogăție pentru investitori, care s-au afișat cu averi fabuloase în clasamentul Forbes și în Top 300, unde domină Dinu Patriciu cu Adevărul Holding, familia Adamescu cu cotidianul România libera și săptămânalul satiric Academia Cațavencu, Camelia și Corina Voiculescu, aflate la fațada trustului Intact, Zoltan Teszari, patronul RCS&RDS, al DigiSport și 10 TV (un proiect păcălici), familia Păunescu cu majoritatea acțiunilor editurii Evenimentul și Capital, cu B1 TV, Curierul Național și Gazeta de Sud de la Craiova, frații Micula-Național TV, Național 24 Plus și publicații locale, Adrian Sârbu, CME – PRO TV și Mediafax Group. Lipsește de pe lista mogulilor la finele anului 2011 Sorin Ovidiu Vântu, care a suferit o operație estetico-judiciară după arestări succesive: în locul lui apar Elan Schwartzenberg, îndrăgostit brusc și iremediabil de mass-media prin preluarea Realității Media (în direct!) de la Sebastian Ghiță, rămas și el cu o televziune de știri rebotezate din RTV în România TV. Nu lipsește din topuri ”mogulașul” Dan Diaconescu, care privește cu încredere de pe locul 11 în Top 300, cu 26 milioane de Euro la teșcherea, spre președinția României. Dacă România îl merită.

Paradoxul pierderilor presei pe fondul crizei interne și europene, în contrast cu averile acumulate neobosit de mogulii media, este explicat cu date și analize în teza de doctorat a Manuelei Preoteasa despre evoluția mass-media în perioada postcomunistă: în România mass-media n-a urmat modelul comercial al presei vestice, unde presa este o afacere în sine, ci a preferat instrumentalizarea ei cu profituri din zona politică și din obținerea altor afaceri ca urmare a serviciilor mediatice. Cazul Antenelor puse explicit în slujba bătăliei politice este doar un exemplu de ceea ce autoarea numește ”concentarea afilierii politice” la nivelul pieţelor private de televiziune, respectiv de presă scrisă: ”Descoperim astfel forme de proprietate hibrid, uneori mascate, aflăm de legături extrem de apropiate între liderii politici şi proprietarii din umbră ai unor actori media cheie, descoperim că manageri şi editori de prim rang, din punctul de vedere al funcţiei deţinute, au acceptat ani de-a rândul compromisul coabitării şi contractării de către proprietari pe care ulterior îi demască, public, ca având legături cu o lume de afaceri tenebroasă (e.g. directorul Adevărul Holding) sau aflăm că relaţiile contractuale implicau supunere nemijocită, comenzi dinspre patronat (e.g. declaraţiile lui Stelian Negrea)”. Dealtfel și Bodo Hombach, șeful WAZ, identifica la plecare aceleași simptome ale mediului de afaceri, cum ar fi prețurile și contractele preferențiale, care fac imposibilă concurența corectă: „Mass-media din România se află în mare parte în mâinile unor oligarhi, adică a unor oameni de afaceri care și-au câstigat banii în altă parte, de regulă în cursul privatizărilor”, declara Bodo Hombach la Deutschlandradio Kultur, citat de RFI.

Pervertirea jurnaliștilor momiți cu sume incredibile în schimbul supunerii la patron în care SOV a avut un rol de necontestat („Nu sunteţi liberi, nene! Vă convine, lucraţi, nu vă convine, plecaţi, ce mare căcat!”, rămâne citatul relevant în materie de libertate a presei), părăsirea principiilor profesionale și etice împreună cu subiectele de interes major, cum constata și Alina Mungiu-Pippidi într-o analiză, isprăvi ca simularea leșinului în direct la Realitatea TV sau gonflabila de la Antena 3 sunt doar două dintre ”nefăcutele” deontologice, căderea în senzaționalism, în bârfă și golăneală pe ecran cu audiență (campion rămâne Mircea Badea, secondat de menajeria OTV, de Ciutacu, de Banciu), au făcut posibile cenzura grosolană (sunt exemple atât la Adevărul, la România liberă cât și la Realitatea TV și Antene), precum și autocenzura, au stimulat ipocrizia telespectatorului cucerit de mascarada unor showuri ”păcătoase” penibile, au permis puterii să declare presa ”vulnerabilitate națională” sau să inițieze legi în defavoarea libertății de exprimare (proiectele Prigoană sau Boldea) și au dus astfel la coborârea Românei în Democracy Index 2011 cu 3 poziții, pe locul 59 din 165 de state.

Profesia de jurnalist s-a decredibilizat în 2011 din cauza scandalurilor și stenogramelor relevante, iar genul de opinie a pierdut un condei prestigios în persoana lui Andrei Pleșu, care făcea în Dilema veche un profil de neuitat patriei mediatice: ”România reuşeşte, de veacuri, să ilustreze spectaculos alternanţa, ba chiar simultaneitatea, unor afecte şi situaţii ireconciliabile: dramă şi băşcălie, rîs şi plîns, veselie şi tristeţe, vehemenţă şi toropeală, indignare şi conciliere. Ni se oferă zilnic, în ziare şi la televiziuni, numeroase exemple. Asistăm la interminabile dezbateri în care şi invitaţii, şi moderatorii deplîng catastrofe naţionale ireparabile printre glumiţe, replici „haioase“, piruete jucăuşe. Sîntem specialişti în hazul de necaz. Doliul de fond se arborează într-o atmosferă de bună-dispoziţie telegenică. Cei din platou, cînd bosumflaţi, cînd şmecheri, cînd apocaliptici, cînd zglobii, se simt bine. Cu alte cuvinte – cum spunea cineva –, situaţia e tragică, dar nu e serioasă…”. E de înțeles cum CNA n-a prididit să împartă avertismente și amenzi în valoare totală de peste 2 milioane lei, spre bucuria bugetului de stat. Antena 3 și Realitatea TV cu câte 22 sancțiuni, Antena 1 și OTV cu câte 15 sancțiuni, Canal D cu 9 sancțiuni se întrec în clasamentul de pedepse.

Tot în zona paradoxului se așază și faptul că (har Domnului!) publicul are la noi de unde alege din sutele de canale TV, se poate refugia pe Discovery, pe TVR2 la un film bun sau la Cârcotași pe Prima TV(acceptând regretabila absență a lui Șerban Huidu), poate opta pentru știri echilibrate pe TVR Info sau pentru megashow-uri cu audiențe record pe PRO TV sau pe Antena 1, fiindcă lumea vrea, înainte de orice, să se distreze. La fel de bogată este oferta de radio, cu selecții muzicale interesante pe Europa FM sau Info Pro, cu umor pe Radio Guerilla și Kiss FM, sau cu informații și dialoguri de actualitate pe Radio România sau pe RFI. Nu la fel de bogată este oferta în presa scrisă unde dispare încet-încet cotidianul de la chioșcuri, revistele culturale au un public select dar parohial (Dilema Veche, Observator cultural, 22), iar visul de a avea o revistă gen Newsweek a murit după câteva încercări. Rămân revistele ”glossy”, încă numeroase, dar și ele în revizuiri de management și cheltuieli, rămân pe standuri revistele de umor, înmulțite prin sciziparitate – Academia Cațavencu, Cațavencii, Kamikaze -, că doar suntem în țara lui Caragiale. Publicul citadin se mută pe Internet, citește HotNews, Evz.ro, Libertatea.ro, Ziare.ro și vizitează intens bloggosfera, risipind din păcate adesea șansa dialogului pe care noile media o oferă, în schimbul invectivelor, a comentariilor de mahala care domină pe forumuri. Există o speranță pentru piața media, spune Raportul PwC Global Entertainment and Media, care va crește în ritm de 13% pe an pentru a ajunge în România la 3,8 miliarde dolari în 2015. La creștere vor contribui în 2012 alegerile.

Nu există concluzii la un fenomen în mișcare, dar un avertisment, mai ales în an electoral, nu strică, așa cum l-a formulat Mircea Vasilescu în Dilema Veche: ”Dezbaterea de idei n-a fost niciodată încurajată de ziarele şi televiziunile noastre, iar acum e dată afară cu totul, căci „e criză“… Televiziunile comerciale şi-au construit, în timp, un public avid de „culoare“, dar mai degrabă inert intelectual şi moral. Ziarele le-au urmat exemplul, iar ediţiile online ale acestora le calcă pe urme şi mai abitir, ajutate şi de tehnologie: „bizonul“ (căci aşa e numit telespectatorul sau cititorul în jargonul unor producători de ştiri sau manageri din instituţiile media) trebuie să stea cuminte şi să consume ce-i livrăm „noi“. Deocamdată, cu această „viziune“ simplistă, presa comercială a cîştigat partida: s-au făcut bani frumoşi din mass-media, „bizonii“ au stat cuminţi şi au consumat. Problema e că „bizonii“ se plictisesc la un moment dat şi fug pe altă păşune”.

Articol apărut și în Revista 22

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Interesanta ideea ca detinatorii de ziare sau posturi TV si-au castigat banii din alte afaceri (privatizari dubioase cu statul, de exemplu) si ca in media ei nu fac bani, decat cheltuie. De ce cheltuie acesti bani? Sunt incuscriti cu politicieni si alte grupari mafiote- economice si isi protejeaza prin media interesele. Asta explica de ce eu , ca simplu cititor de ziare, NU mai am ce sa citesc: partizanatul este atat de evident in toate publicatiile si de toate culorile politice, ca nu mai trebuie sa deschid vreun ziar sau blog, stiind dinainte ce opinie va avea in diverse probleme. Ce ne facem, ca nu vom mai avea ce ziare sa citim? O sa ne intoarcem la cartile din biblioteca!

    • Nu poti baga in aceeasi oala massmedia ca Protv, Evz, Romania Libera cu scursaturile lui Voiculescu si Vantu.. e o diferenta enorma!

  2. Radu Moraru se pare ca a inteles foarte bine pe ce teren evolueaza si a demarat un proiect ambitios prin care va incerca sa ridice o constructie libera de mogului. Ma astept ca multi dintre cei care se simt sufocati in lagarele de presa sa se alature cunoscutului jurnalist. Chiar astazi, pe blogul sau, a anuntat ca, de saptamana viitoare, va demara subscriptia publica. Radu moraru a anuntat pe blogul sau ca detaliile acestui demers indraznet, in premiera in Romania, vor fi facute publice dupa ora 19.

  3. Aia cu stiri echilibrate pe „TVR Info” e buna tare :-)
    TVR Info este exact la fel de echilibrat ca si Antena 3 numai ca e pe dos : cei ce sunt facuti albie de porci la A3 sunt pupati in dos la TVR Info si invers.

    • sa fim seriosi. cei de la TVR Info or pupa ei in fund reprezentantii puterii, dar in nici un caz nu porcaiesc in stilul celor de la Realitatea si Antena 3. din punctul asta de vedere sunt mult mai decenti.

  4. Analiza superficiala si incompleta. Nu aduce nimic nou. O privire de suprafata, fara nimic consistent. Lipsesc fix afacerile de presa reale, cele in care s-a cistigat chiar din vinzari. Nimic despre revistele de nisa, cu public restrins, care supravietuiesc independent, datorita cititorilor.

    PS. Domnul Mircea Vasilescu inainte de a vorbi despre presa ar trebui sa vada mai intii cum e sa traiesti doar din ce vinzi cititorilor. Pina acum Dilema, si aia veche si aia noua de-i zice tot veche, a trait fie pe banii statului prin Fundatia Culturala Romana, fie, mai nou, prin afiliere la mogulul Patriciu. 22 traieste din ce vinde? Da Romania literara? Din pacate cam astia sint intelectualii romani care fac opinia publica de astazi, in plus si nemultumiti\nedumeriti ca nu ii asculta poporul cu gura cascata ca pa Pepe.

    • Nu am stiut ca asa multi intelectuali romani traiesc din mila statului sau a mogulilor.Poate ca nu au cu adevarat valoare de scriitori talentati si interesanti , daca nu se pot intretine din ce idei produc. Eu nu sunt decat un cititior marunt de ziare, mi-ar face placere sa citesc chestii interesante , dar din pacate in ultima vreme nu mai am ce idei sa admir, la unii sau altii din cunoscatori, Numai improvizatii si dileme personale!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro