Presa românească şi tâmpirea populaţiei prin subnutriţie informaţională

La început, ar fi binevenite nişte clarificări. În primul rând, sunt conştient că nu toată presa din România se află în această situaţie, din ea făcând parte şi oameni extraordinari, care merită tot respectul publicului. Aşadar, propoziţiile care par universale în textul care urmează nu se referă la ei. Dictonul „fiecare să se ştie vizat în măsura în care se ştie vinovat” este valabil în acest caz. În al doilea rând, nu sunt specialist în jurnalism. Sunt doar, cum se spune, un „simplu consumator”. Dar în calitate de consumator am nişte pretenţii şi nu cred că acestea sunt prea mari. La fel cum avem nevoie de hrană diversă, avem nevoie şi de informaţie diversă.

Nu pot să încep prin a spune că „în ultimul timp…”. Nu, nu în ultimul timp, ci de ani buni, cel puţin de când urmăresc eu ştiri, o bună parte a presei se face vinovată de două lucruri: fie sunt slab pregătiţi, fie rău intenţionaţi, cel puţin din punctul de vedere al selecţiei materialelor prezentate. Să luăm ca exemplu ce s-a întâmplat în „ultimul timp”. Care sunt ştirile care au ţinut capul de afiş?

Accident în Apuseni şi ninsori. Nu aş vrea să fiu înţeles greşit. Ceea ce s-a întâmplat în Apuseni este foarte grav, atât în sine, cât şi prin modul în care au reacţionat autorităţile. La fel, şi ninsorile sunt ceva care ne poate afecta viaţa în mod serios. Dar de aici până la inundarea jurnalelor de ştiri cu aceste două întâmplări, ca proporţie cel puţin jumătate din conţinut fiind despre acestea, este ceva nefiresc.

În rest, aflăm ce se întâmplă în sport, ce se întâmplă, din nou, cu vremea. Din când în când parcă-şi aduc aminte jurnaliştii că se întâmplă şi altceva în România. Şi când suntem norocoşi, nu că ne-am compara cu Coreea de Nord, mai aflăm ce se petrece prin în lume. De obicei război în Siria, tulburări în Egipt, cetăţeni români pe mapamond, care ne reprezintă ţara cu mai multă sau mai puţină cinste. Şi, extrem de important, scandalul sexual în care este implicat preşedintele Franţei. În rest, bate vântul, fără zăpadă. Dar noi în România avem şi zăpadă. Şi că ne-am adus aminte, ce se mai întâmplă cu ninsorile? Ştim că în România sunt ninsori, cod portocaliu. Să revenim la principala ştire. Incredibil, ninge din nou, autorităţile intervin. Intervenţie în direct. Declaraţii că se intervine. Declaraţii că se lucrează. După, interviuri şi reportaje ad nauseam cu salvatorii din Apuseni. Cine a fost acolo, cine a greşit, cine e vinovat, cine a văzut ce, ce spun morţii, ce spun viii, cine a primit telefon de la cine, cine a telefon de la ce cum, ce cum unde avion accident, ce portocaliu avion zăpadă ????. Viscol de informaţii despre două evenimente. Repet, nu doresc să bagatelizez evenimentul din Apuseni. Dar acest gest nu justifică puhoiul de ştiri despre asta. În regulă, au devenit eroi ai neamului. Felicitări, dar, întrebaţi-vă: care este în ultima vreme standardul de erou? Continuaţi aşa şi sunt convins că în 2025 presa românească îşi va delecta audienţele hiper-plictisite cu ultimii eroi: Gogu, care a salvat o pisică şi Mirciulică, care a plantat 3 copaci. Victor Ponta, sau cine va fi preşedinte atunci, îi va decora. Live. Şi pe Facebook va fi plin de share-uri şi like-uri în care apare Gogu cu pisicuţa lui (pe care a adaptat-o între timp fifty-fifty cu Steven Seagal), un drapel în spate, mândria de a fi român tadada dada. Slippery-slope se va spune. Exagerări. Dar pe noi de ce nu ne-a anunţat nimeni că e cod portocaliu cu ştiri despre Accidentul din Apuseni şi Ninsorile din luna ianuarie?

Şi totuşi… s-a mai întâmplat şi altceva în lume? Aveţi aici o listă cu câteva evenimente: http://en.wikipedia.org/wiki/January_2014. Această listă e la dispoziţia oricui, oameni fără experienţă jurnalistică, dar care se vor informaţi. Jurnaliştii, în mod firesc, au la dispoziţie surse mult mai bune, mult mai variate. Dar ei dau ştiri în direct despre ninsori şi autorităţi care intervin. Eroii neamului, autorităţile. România, ţara în care eşti erou dacă-ţi faci meseria şi datoria. Dar asta numai dacă se face în lumina reflectoarelor. Altfel, eşti un simplu cetăţean. Sună cunoscut?

Care sunt motivele, ne vom întreba, care-i fac pe jurnaliştii din România să ofere ştiri atât de subnutrite în conţinut şi diversitate? Imediat ne vin în minte două posibile explicaţii. Prima este mai conspiraţionistă: vor să ne îndrepte atenţia în altă parte, în timp ce aleşii, politicienii, pot să-şi vadă liniştiţi de afacerile necurate etc. Cunoaştem oare cazuri în care ştirile despre Pungeşti sau votul super-imunităţii nu erau prezente în grila de ştiri? Da, cunoaştem. Ei bine, în aceasta constă reaua voinţă a jurnaliștilor, atunci când este în interesul lor să ignore anumite ştiri. Şi nu mai par atât de conspiraţioniste aceste explicaţii.

Dar există şi un alt aspect: prostia sau incapacitatea mentală a celor care produc ştirile să dea ştiri mai complexe decât: vai, ninge, 30cm de zăpadă, 1m de zăpadă, aoleu, şedinţă de guvern pentru intervenţie, ne-am liniştit, e călduţ la guvern. Dar oare ce am vrea noi în plus? Nu e îndeajuns? De exemplu, e complicat să faci o ştire despre conflictele religioase din Asia de Sud-Est, pentru a vedea şi românul că încă există oameni care-şi dau în cap fiindcă au religii diferite. Jurnalistul român are două opţiuni, fie copiază, traducând singur sau folosind google-translate, ce au scris agenţii franţuzeşti sau englezeşti de ştiri, fie se pune singur să sintetizeze. Dar o sinteză implică fie cultură generală, fie capacitate de sinteză şi utilizarea optimă a surselor, fie ambele. Cu alte cuvinte, e complicat, plictisitor, cere efort intelectual etc. Mai uşor să copiezi. Şi de ce să traduci tu direct, când traduce google-translate şi tu doar corectezi, cu mici scăpări, că doar e păcat să nu-şi dea seama cititorii că ţi-e lene să corectezi un text. Nu-i nimic, li se întâmplă şi celor mai buni, nu? Nu. În rezumat, de ce să faci sinteze complicate când poţi să transmiţi în direct că „ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iar.”

Mă întreb când îşi vor da seama cei care sunt puşi acolo să ne informeze că ei au o meserie de făcut? Jurnalismul ar avea ca scop, din câte ştiu, să ne faciliteze accesul la informaţie nouă, în urma unor analize şi sinteze pertinente. Sunt convins, vorba unui prieten, că ninsorile sunt ceva nou, în fiecare iarnă. La noi. Poate că până în acest moment nu v-am convins că jurnaliştii pe care-i am în vedere sunt fie extrem de slab pregătiţi, ca să nu zic slab înzestraţi, fie leneşi, fie cu interese dubioase. Daţi-mi voie atunci să scot, acum la final, iepuraşul din pălărie: câţi dintre voi aţi văzut pisicuţe, papagali şi căţei făcând tumbe la ştiri, cu sursa youtube? Da, toţi. Să ne întrebăm atunci împreună: jurnaliştii respectivi chiar ne cred tâmpiţi sau nu sunt ei capabili să umple spaţiul de emisie cu altceva?

Încă un lucru, înainte de încheiere: în „ultimul timp”, în Ucraina, s-au trezit nişte plictisiţi care în plină iarnă se revoltă. Mă întreb, cum de şi-au permis cei din Ucraina să le încarce şi aşa destul de încărcata agendă de ştiri internaţională a iubiţilor noştri jurnalişti? Şi acum, pe un ton mai serios: Stimaţi ştirişti şi jurnalişti, nu vă e jenă câteodată de calitatea serviciului pe care-l prestaţi?

PS. Şi dragi ştirişti: vă rog, nu ne mai băgaţi pe gât ştiri cu intervenţia autorităţilor şi raportarea directă la miniştri sau premier. Acest mod de a arăta populaţiei că guvernul intervine ne aduce aminte de ştirile cu Ceauşescu care vizita uzinele şi, surpriză!, muncitorii îşi făceau treaba. Adică Ceauşescu se ocupa direct de bunul mers al industriei ş.a.m.d. Miroase a propagandă penibilă prin care noi să vedem că aceia care trebuie să-şi facă treaba şi-o fac. Raportări, telefoane. Excesul de raportări şi telefoane, în dauna acţiunii, duc la situaţii cum sunt acelea din Apuseni. E ceva normal ca autorităţile să intervină, nu e un subiect de ştire, nu e un subiect de transmisiune în direct.