luni, mai 23, 2022

Presa românească şi tâmpirea populaţiei prin subnutriţie informaţională

La început, ar fi binevenite nişte clarificări. În primul rând, sunt conştient că nu toată presa din România se află în această situaţie, din ea făcând parte şi oameni extraordinari, care merită tot respectul publicului. Aşadar, propoziţiile care par universale în textul care urmează nu se referă la ei. Dictonul „fiecare să se ştie vizat în măsura în care se ştie vinovat” este valabil în acest caz. În al doilea rând, nu sunt specialist în jurnalism. Sunt doar, cum se spune, un „simplu consumator”. Dar în calitate de consumator am nişte pretenţii şi nu cred că acestea sunt prea mari. La fel cum avem nevoie de hrană diversă, avem nevoie şi de informaţie diversă.

Nu pot să încep prin a spune că „în ultimul timp…”. Nu, nu în ultimul timp, ci de ani buni, cel puţin de când urmăresc eu ştiri, o bună parte a presei se face vinovată de două lucruri: fie sunt slab pregătiţi, fie rău intenţionaţi, cel puţin din punctul de vedere al selecţiei materialelor prezentate. Să luăm ca exemplu ce s-a întâmplat în „ultimul timp”. Care sunt ştirile care au ţinut capul de afiş?

Accident în Apuseni şi ninsori. Nu aş vrea să fiu înţeles greşit. Ceea ce s-a întâmplat în Apuseni este foarte grav, atât în sine, cât şi prin modul în care au reacţionat autorităţile. La fel, şi ninsorile sunt ceva care ne poate afecta viaţa în mod serios. Dar de aici până la inundarea jurnalelor de ştiri cu aceste două întâmplări, ca proporţie cel puţin jumătate din conţinut fiind despre acestea, este ceva nefiresc.

În rest, aflăm ce se întâmplă în sport, ce se întâmplă, din nou, cu vremea. Din când în când parcă-şi aduc aminte jurnaliştii că se întâmplă şi altceva în România. Şi când suntem norocoşi, nu că ne-am compara cu Coreea de Nord, mai aflăm ce se petrece prin în lume. De obicei război în Siria, tulburări în Egipt, cetăţeni români pe mapamond, care ne reprezintă ţara cu mai multă sau mai puţină cinste. Şi, extrem de important, scandalul sexual în care este implicat preşedintele Franţei. În rest, bate vântul, fără zăpadă. Dar noi în România avem şi zăpadă. Şi că ne-am adus aminte, ce se mai întâmplă cu ninsorile? Ştim că în România sunt ninsori, cod portocaliu. Să revenim la principala ştire. Incredibil, ninge din nou, autorităţile intervin. Intervenţie în direct. Declaraţii că se intervine. Declaraţii că se lucrează. După, interviuri şi reportaje ad nauseam cu salvatorii din Apuseni. Cine a fost acolo, cine a greşit, cine e vinovat, cine a văzut ce, ce spun morţii, ce spun viii, cine a primit telefon de la cine, cine a telefon de la ce cum, ce cum unde avion accident, ce portocaliu avion zăpadă ????. Viscol de informaţii despre două evenimente. Repet, nu doresc să bagatelizez evenimentul din Apuseni. Dar acest gest nu justifică puhoiul de ştiri despre asta. În regulă, au devenit eroi ai neamului. Felicitări, dar, întrebaţi-vă: care este în ultima vreme standardul de erou? Continuaţi aşa şi sunt convins că în 2025 presa românească îşi va delecta audienţele hiper-plictisite cu ultimii eroi: Gogu, care a salvat o pisică şi Mirciulică, care a plantat 3 copaci. Victor Ponta, sau cine va fi preşedinte atunci, îi va decora. Live. Şi pe Facebook va fi plin de share-uri şi like-uri în care apare Gogu cu pisicuţa lui (pe care a adaptat-o între timp fifty-fifty cu Steven Seagal), un drapel în spate, mândria de a fi român tadada dada. Slippery-slope se va spune. Exagerări. Dar pe noi de ce nu ne-a anunţat nimeni că e cod portocaliu cu ştiri despre Accidentul din Apuseni şi Ninsorile din luna ianuarie?

Şi totuşi… s-a mai întâmplat şi altceva în lume? Aveţi aici o listă cu câteva evenimente: http://en.wikipedia.org/wiki/January_2014. Această listă e la dispoziţia oricui, oameni fără experienţă jurnalistică, dar care se vor informaţi. Jurnaliştii, în mod firesc, au la dispoziţie surse mult mai bune, mult mai variate. Dar ei dau ştiri în direct despre ninsori şi autorităţi care intervin. Eroii neamului, autorităţile. România, ţara în care eşti erou dacă-ţi faci meseria şi datoria. Dar asta numai dacă se face în lumina reflectoarelor. Altfel, eşti un simplu cetăţean. Sună cunoscut?

Care sunt motivele, ne vom întreba, care-i fac pe jurnaliştii din România să ofere ştiri atât de subnutrite în conţinut şi diversitate? Imediat ne vin în minte două posibile explicaţii. Prima este mai conspiraţionistă: vor să ne îndrepte atenţia în altă parte, în timp ce aleşii, politicienii, pot să-şi vadă liniştiţi de afacerile necurate etc. Cunoaştem oare cazuri în care ştirile despre Pungeşti sau votul super-imunităţii nu erau prezente în grila de ştiri? Da, cunoaştem. Ei bine, în aceasta constă reaua voinţă a jurnaliștilor, atunci când este în interesul lor să ignore anumite ştiri. Şi nu mai par atât de conspiraţioniste aceste explicaţii.

Dar există şi un alt aspect: prostia sau incapacitatea mentală a celor care produc ştirile să dea ştiri mai complexe decât: vai, ninge, 30cm de zăpadă, 1m de zăpadă, aoleu, şedinţă de guvern pentru intervenţie, ne-am liniştit, e călduţ la guvern. Dar oare ce am vrea noi în plus? Nu e îndeajuns? De exemplu, e complicat să faci o ştire despre conflictele religioase din Asia de Sud-Est, pentru a vedea şi românul că încă există oameni care-şi dau în cap fiindcă au religii diferite. Jurnalistul român are două opţiuni, fie copiază, traducând singur sau folosind google-translate, ce au scris agenţii franţuzeşti sau englezeşti de ştiri, fie se pune singur să sintetizeze. Dar o sinteză implică fie cultură generală, fie capacitate de sinteză şi utilizarea optimă a surselor, fie ambele. Cu alte cuvinte, e complicat, plictisitor, cere efort intelectual etc. Mai uşor să copiezi. Şi de ce să traduci tu direct, când traduce google-translate şi tu doar corectezi, cu mici scăpări, că doar e păcat să nu-şi dea seama cititorii că ţi-e lene să corectezi un text. Nu-i nimic, li se întâmplă şi celor mai buni, nu? Nu. În rezumat, de ce să faci sinteze complicate când poţi să transmiţi în direct că „ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iar.”

Mă întreb când îşi vor da seama cei care sunt puşi acolo să ne informeze că ei au o meserie de făcut? Jurnalismul ar avea ca scop, din câte ştiu, să ne faciliteze accesul la informaţie nouă, în urma unor analize şi sinteze pertinente. Sunt convins, vorba unui prieten, că ninsorile sunt ceva nou, în fiecare iarnă. La noi. Poate că până în acest moment nu v-am convins că jurnaliştii pe care-i am în vedere sunt fie extrem de slab pregătiţi, ca să nu zic slab înzestraţi, fie leneşi, fie cu interese dubioase. Daţi-mi voie atunci să scot, acum la final, iepuraşul din pălărie: câţi dintre voi aţi văzut pisicuţe, papagali şi căţei făcând tumbe la ştiri, cu sursa youtube? Da, toţi. Să ne întrebăm atunci împreună: jurnaliştii respectivi chiar ne cred tâmpiţi sau nu sunt ei capabili să umple spaţiul de emisie cu altceva?

Încă un lucru, înainte de încheiere: în „ultimul timp”, în Ucraina, s-au trezit nişte plictisiţi care în plină iarnă se revoltă. Mă întreb, cum de şi-au permis cei din Ucraina să le încarce şi aşa destul de încărcata agendă de ştiri internaţională a iubiţilor noştri jurnalişti? Şi acum, pe un ton mai serios: Stimaţi ştirişti şi jurnalişti, nu vă e jenă câteodată de calitatea serviciului pe care-l prestaţi?

PS. Şi dragi ştirişti: vă rog, nu ne mai băgaţi pe gât ştiri cu intervenţia autorităţilor şi raportarea directă la miniştri sau premier. Acest mod de a arăta populaţiei că guvernul intervine ne aduce aminte de ştirile cu Ceauşescu care vizita uzinele şi, surpriză!, muncitorii îşi făceau treaba. Adică Ceauşescu se ocupa direct de bunul mers al industriei ş.a.m.d. Miroase a propagandă penibilă prin care noi să vedem că aceia care trebuie să-şi facă treaba şi-o fac. Raportări, telefoane. Excesul de raportări şi telefoane, în dauna acţiunii, duc la situaţii cum sunt acelea din Apuseni. E ceva normal ca autorităţile să intervină, nu e un subiect de ştire, nu e un subiect de transmisiune în direct.

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Da,s-au depasit toate limitele, si de catre A3 si de catreB1 si restul…. Nu-mi ramane decat sa intreb conspirationist ce s-a intamplat cu adevarat important si a fost acoperit in perfecta colaborare de catre toate posturile tv cu acest subiect…

  2. Doua chestiuni:

    1. platim taxa radio – TV: isi indeplineste TVR misiunea publica de a informa? Daca nu, ce se poate face?
    2. ce rost are sa criticam niste firme private ca nu stiu, in opinia noastra subiectiva. sa faca stiri? Acele firme au obiectivele lor si raspund actionarilor lor. Daca noi avem anumite nevoi, atunci o piata libera a informatiei (care nu e limitata doar la posturile TV de stiri romanesti) ar trebui sa raspunda si nevoilor fiecaruia dintre noi.

    • Raportat la „epoca de aur” semnalez o asemanare:
      – pentru cei mai multi nu exista in termeni reali alternativa.
      si o deosebire:
      – pentru cei mai multi dezinformarea era evidenta, respectiv in prezent greu detectabila in conditiile in care intoxicatia se propaga simultan pe mai multe canale.
      Cauzele sunt evidente dar nu relevante, in schimb efectele actualelor practici sunt infinit mai daunatoare.

    • Tin sa-ti semnalez ca lumea civilizata e plina de astfel de „firme private” care isi fac totusi treaba si in ceea ce priveste continutul informational.
      Se numeste „responsabilitate”. Uneori „onestitate”; alteori chiar „buna-credinta”.
      Aceeasi cu a oricarui negustor care are responsabilitatea marfii pe care o livreaza.

      Chiar sunt curios: ai fi la fel de ingaduitor cu, sa zicem, in brutar care ar incerca sa-ti plaseze paine mucegaita ? Sau cu un taran care ti-ar strecura fructe stricate in punga?
      Ti-ai spune tot asa, spasit, ca „reprezinta o firma privata care isi urmareste propriul interes” bla bla bla ?
      Asa ca, mai usor ci silogismele…

  3. Din pacate, din cite am vazut la CNN, nici altii nu stau mult mai bine. Atit doar ca nu apar atit de mult autoritati care fac si desfac. In rest….

  4. Sa fim seriosi, jurnalistii sunt doar un caz particular. Geme tara de angajati care fac orice la locul de munca, mai putin ce scrie in fisa postului.

  5. Jurnalismul este o scară dublă. Unii urcă pe ea (pentru a afla adevărul, cu orice preț, chiar și prețul propriei vieți). Sunt puțini pe această parte. Alții o folosesc pentru a coborâ spre punga cu arginiți. Sunt mulți, mult prea mulți, pe această parte. Ceea ce este cu totul nefericit este că odată cu ei, coboară și restul societății. Imoralitatea la care s-a ajuns în materie de jurnalism în ultimii vreo 4-5 ani este de-a dreptul aiuritoare. Coloane vertebrale se găsesc din ce în ce mai greu. Este criză. Iar criza are darul de a scoate la suprafață caracterele. Este ușor să fii erou pe timp de pace, pe timp de război însă, atunci când îți trece glonțul pe lângă ureche, este mult mai greu. Atunci se vede cine este bărbat și cine nu este! Or acesta este lucrul de care duce România cel mai mult lipsă: de bărbați…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Iovan Drehe
Licentiat in Filosofie al Universitatii de Vest din Timisoara; Doctor in Filosofie al Universitatii "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro