sâmbătă, februarie 27, 2021

Presa românească şi tâmpirea populaţiei prin subnutriţie informaţională

La început, ar fi binevenite nişte clarificări. În primul rând, sunt conştient că nu toată presa din România se află în această situaţie, din ea făcând parte şi oameni extraordinari, care merită tot respectul publicului. Aşadar, propoziţiile care par universale în textul care urmează nu se referă la ei. Dictonul „fiecare să se ştie vizat în măsura în care se ştie vinovat” este valabil în acest caz. În al doilea rând, nu sunt specialist în jurnalism. Sunt doar, cum se spune, un „simplu consumator”. Dar în calitate de consumator am nişte pretenţii şi nu cred că acestea sunt prea mari. La fel cum avem nevoie de hrană diversă, avem nevoie şi de informaţie diversă.

Nu pot să încep prin a spune că „în ultimul timp…”. Nu, nu în ultimul timp, ci de ani buni, cel puţin de când urmăresc eu ştiri, o bună parte a presei se face vinovată de două lucruri: fie sunt slab pregătiţi, fie rău intenţionaţi, cel puţin din punctul de vedere al selecţiei materialelor prezentate. Să luăm ca exemplu ce s-a întâmplat în „ultimul timp”. Care sunt ştirile care au ţinut capul de afiş?

Accident în Apuseni şi ninsori. Nu aş vrea să fiu înţeles greşit. Ceea ce s-a întâmplat în Apuseni este foarte grav, atât în sine, cât şi prin modul în care au reacţionat autorităţile. La fel, şi ninsorile sunt ceva care ne poate afecta viaţa în mod serios. Dar de aici până la inundarea jurnalelor de ştiri cu aceste două întâmplări, ca proporţie cel puţin jumătate din conţinut fiind despre acestea, este ceva nefiresc.

În rest, aflăm ce se întâmplă în sport, ce se întâmplă, din nou, cu vremea. Din când în când parcă-şi aduc aminte jurnaliştii că se întâmplă şi altceva în România. Şi când suntem norocoşi, nu că ne-am compara cu Coreea de Nord, mai aflăm ce se petrece prin în lume. De obicei război în Siria, tulburări în Egipt, cetăţeni români pe mapamond, care ne reprezintă ţara cu mai multă sau mai puţină cinste. Şi, extrem de important, scandalul sexual în care este implicat preşedintele Franţei. În rest, bate vântul, fără zăpadă. Dar noi în România avem şi zăpadă. Şi că ne-am adus aminte, ce se mai întâmplă cu ninsorile? Ştim că în România sunt ninsori, cod portocaliu. Să revenim la principala ştire. Incredibil, ninge din nou, autorităţile intervin. Intervenţie în direct. Declaraţii că se intervine. Declaraţii că se lucrează. După, interviuri şi reportaje ad nauseam cu salvatorii din Apuseni. Cine a fost acolo, cine a greşit, cine e vinovat, cine a văzut ce, ce spun morţii, ce spun viii, cine a primit telefon de la cine, cine a telefon de la ce cum, ce cum unde avion accident, ce portocaliu avion zăpadă ????. Viscol de informaţii despre două evenimente. Repet, nu doresc să bagatelizez evenimentul din Apuseni. Dar acest gest nu justifică puhoiul de ştiri despre asta. În regulă, au devenit eroi ai neamului. Felicitări, dar, întrebaţi-vă: care este în ultima vreme standardul de erou? Continuaţi aşa şi sunt convins că în 2025 presa românească îşi va delecta audienţele hiper-plictisite cu ultimii eroi: Gogu, care a salvat o pisică şi Mirciulică, care a plantat 3 copaci. Victor Ponta, sau cine va fi preşedinte atunci, îi va decora. Live. Şi pe Facebook va fi plin de share-uri şi like-uri în care apare Gogu cu pisicuţa lui (pe care a adaptat-o între timp fifty-fifty cu Steven Seagal), un drapel în spate, mândria de a fi român tadada dada. Slippery-slope se va spune. Exagerări. Dar pe noi de ce nu ne-a anunţat nimeni că e cod portocaliu cu ştiri despre Accidentul din Apuseni şi Ninsorile din luna ianuarie?

Şi totuşi… s-a mai întâmplat şi altceva în lume? Aveţi aici o listă cu câteva evenimente: http://en.wikipedia.org/wiki/January_2014. Această listă e la dispoziţia oricui, oameni fără experienţă jurnalistică, dar care se vor informaţi. Jurnaliştii, în mod firesc, au la dispoziţie surse mult mai bune, mult mai variate. Dar ei dau ştiri în direct despre ninsori şi autorităţi care intervin. Eroii neamului, autorităţile. România, ţara în care eşti erou dacă-ţi faci meseria şi datoria. Dar asta numai dacă se face în lumina reflectoarelor. Altfel, eşti un simplu cetăţean. Sună cunoscut?

Care sunt motivele, ne vom întreba, care-i fac pe jurnaliştii din România să ofere ştiri atât de subnutrite în conţinut şi diversitate? Imediat ne vin în minte două posibile explicaţii. Prima este mai conspiraţionistă: vor să ne îndrepte atenţia în altă parte, în timp ce aleşii, politicienii, pot să-şi vadă liniştiţi de afacerile necurate etc. Cunoaştem oare cazuri în care ştirile despre Pungeşti sau votul super-imunităţii nu erau prezente în grila de ştiri? Da, cunoaştem. Ei bine, în aceasta constă reaua voinţă a jurnaliștilor, atunci când este în interesul lor să ignore anumite ştiri. Şi nu mai par atât de conspiraţioniste aceste explicaţii.

Dar există şi un alt aspect: prostia sau incapacitatea mentală a celor care produc ştirile să dea ştiri mai complexe decât: vai, ninge, 30cm de zăpadă, 1m de zăpadă, aoleu, şedinţă de guvern pentru intervenţie, ne-am liniştit, e călduţ la guvern. Dar oare ce am vrea noi în plus? Nu e îndeajuns? De exemplu, e complicat să faci o ştire despre conflictele religioase din Asia de Sud-Est, pentru a vedea şi românul că încă există oameni care-şi dau în cap fiindcă au religii diferite. Jurnalistul român are două opţiuni, fie copiază, traducând singur sau folosind google-translate, ce au scris agenţii franţuzeşti sau englezeşti de ştiri, fie se pune singur să sintetizeze. Dar o sinteză implică fie cultură generală, fie capacitate de sinteză şi utilizarea optimă a surselor, fie ambele. Cu alte cuvinte, e complicat, plictisitor, cere efort intelectual etc. Mai uşor să copiezi. Şi de ce să traduci tu direct, când traduce google-translate şi tu doar corectezi, cu mici scăpări, că doar e păcat să nu-şi dea seama cititorii că ţi-e lene să corectezi un text. Nu-i nimic, li se întâmplă şi celor mai buni, nu? Nu. În rezumat, de ce să faci sinteze complicate când poţi să transmiţi în direct că „ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iar.”

Mă întreb când îşi vor da seama cei care sunt puşi acolo să ne informeze că ei au o meserie de făcut? Jurnalismul ar avea ca scop, din câte ştiu, să ne faciliteze accesul la informaţie nouă, în urma unor analize şi sinteze pertinente. Sunt convins, vorba unui prieten, că ninsorile sunt ceva nou, în fiecare iarnă. La noi. Poate că până în acest moment nu v-am convins că jurnaliştii pe care-i am în vedere sunt fie extrem de slab pregătiţi, ca să nu zic slab înzestraţi, fie leneşi, fie cu interese dubioase. Daţi-mi voie atunci să scot, acum la final, iepuraşul din pălărie: câţi dintre voi aţi văzut pisicuţe, papagali şi căţei făcând tumbe la ştiri, cu sursa youtube? Da, toţi. Să ne întrebăm atunci împreună: jurnaliştii respectivi chiar ne cred tâmpiţi sau nu sunt ei capabili să umple spaţiul de emisie cu altceva?

Încă un lucru, înainte de încheiere: în „ultimul timp”, în Ucraina, s-au trezit nişte plictisiţi care în plină iarnă se revoltă. Mă întreb, cum de şi-au permis cei din Ucraina să le încarce şi aşa destul de încărcata agendă de ştiri internaţională a iubiţilor noştri jurnalişti? Şi acum, pe un ton mai serios: Stimaţi ştirişti şi jurnalişti, nu vă e jenă câteodată de calitatea serviciului pe care-l prestaţi?

PS. Şi dragi ştirişti: vă rog, nu ne mai băgaţi pe gât ştiri cu intervenţia autorităţilor şi raportarea directă la miniştri sau premier. Acest mod de a arăta populaţiei că guvernul intervine ne aduce aminte de ştirile cu Ceauşescu care vizita uzinele şi, surpriză!, muncitorii îşi făceau treaba. Adică Ceauşescu se ocupa direct de bunul mers al industriei ş.a.m.d. Miroase a propagandă penibilă prin care noi să vedem că aceia care trebuie să-şi facă treaba şi-o fac. Raportări, telefoane. Excesul de raportări şi telefoane, în dauna acţiunii, duc la situaţii cum sunt acelea din Apuseni. E ceva normal ca autorităţile să intervină, nu e un subiect de ştire, nu e un subiect de transmisiune în direct.

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Da,s-au depasit toate limitele, si de catre A3 si de catreB1 si restul…. Nu-mi ramane decat sa intreb conspirationist ce s-a intamplat cu adevarat important si a fost acoperit in perfecta colaborare de catre toate posturile tv cu acest subiect…

  2. Doua chestiuni:

    1. platim taxa radio – TV: isi indeplineste TVR misiunea publica de a informa? Daca nu, ce se poate face?
    2. ce rost are sa criticam niste firme private ca nu stiu, in opinia noastra subiectiva. sa faca stiri? Acele firme au obiectivele lor si raspund actionarilor lor. Daca noi avem anumite nevoi, atunci o piata libera a informatiei (care nu e limitata doar la posturile TV de stiri romanesti) ar trebui sa raspunda si nevoilor fiecaruia dintre noi.

    • Raportat la „epoca de aur” semnalez o asemanare:
      – pentru cei mai multi nu exista in termeni reali alternativa.
      si o deosebire:
      – pentru cei mai multi dezinformarea era evidenta, respectiv in prezent greu detectabila in conditiile in care intoxicatia se propaga simultan pe mai multe canale.
      Cauzele sunt evidente dar nu relevante, in schimb efectele actualelor practici sunt infinit mai daunatoare.

    • Tin sa-ti semnalez ca lumea civilizata e plina de astfel de „firme private” care isi fac totusi treaba si in ceea ce priveste continutul informational.
      Se numeste „responsabilitate”. Uneori „onestitate”; alteori chiar „buna-credinta”.
      Aceeasi cu a oricarui negustor care are responsabilitatea marfii pe care o livreaza.

      Chiar sunt curios: ai fi la fel de ingaduitor cu, sa zicem, in brutar care ar incerca sa-ti plaseze paine mucegaita ? Sau cu un taran care ti-ar strecura fructe stricate in punga?
      Ti-ai spune tot asa, spasit, ca „reprezinta o firma privata care isi urmareste propriul interes” bla bla bla ?
      Asa ca, mai usor ci silogismele…

  3. Din pacate, din cite am vazut la CNN, nici altii nu stau mult mai bine. Atit doar ca nu apar atit de mult autoritati care fac si desfac. In rest….

  4. Sa fim seriosi, jurnalistii sunt doar un caz particular. Geme tara de angajati care fac orice la locul de munca, mai putin ce scrie in fisa postului.

  5. Jurnalismul este o scară dublă. Unii urcă pe ea (pentru a afla adevărul, cu orice preț, chiar și prețul propriei vieți). Sunt puțini pe această parte. Alții o folosesc pentru a coborâ spre punga cu arginiți. Sunt mulți, mult prea mulți, pe această parte. Ceea ce este cu totul nefericit este că odată cu ei, coboară și restul societății. Imoralitatea la care s-a ajuns în materie de jurnalism în ultimii vreo 4-5 ani este de-a dreptul aiuritoare. Coloane vertebrale se găsesc din ce în ce mai greu. Este criză. Iar criza are darul de a scoate la suprafață caracterele. Este ușor să fii erou pe timp de pace, pe timp de război însă, atunci când îți trece glonțul pe lângă ureche, este mult mai greu. Atunci se vede cine este bărbat și cine nu este! Or acesta este lucrul de care duce România cel mai mult lipsă: de bărbați…

Lasă un răspuns la cititor9 Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Iovan Drehe
Iovan Drehe
Licentiat in Filosofie al Universitatii de Vest din Timisoara; Doctor in Filosofie al Universitatii "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Una dintre cele mai bune carti de știință apărute în 2020, în Romania. Cititorul este pus la punct cu ultimele teorii din fizică și neuroștiințe printr-un discurs accesibil și personal. Sunt explicate noțiuni destul de dificile prin care se poate defini conștiința, ceea ce îi este propriu,  precum qualia, pe înțelesul oricărui om educat. Cumpara cartea de pe GiftBooks.

Citeste cateva pagini. 

Top articole

„Noua ordine” a lui Macron, o capcană pentru Europa Centrală și de Est

Discursurile recente de politică externă ale președintelui Macron, după alegerea lui Joe Biden la Casa Albă, ne arată că, de fapt, nu...

Calculator cuantic personal pentru 5000$

Bine, calculatorul acesta cuantic are doi qubiţi. Este sau nu primul calculator cuantic personal? 1. Ce este un calculator...

După alegeri. Sau cu ce gânduri mi-am dat demisia din USR

După alegerile parlamentare, au fost câteva demisii notabile din USR. În contextul ăsta, poate fi derizoriu să menționez faptul că și eu...

Criza Covid-19 și criza demografică. „O nenorocire nu vine niciodată singură”

Vaccinarea împotriva coronavirusului este în expansiune spectaculoasă ca număr de doze administrate populației în toate țările europene și rezultatele vor fi și mai impresionate după depășirea sincopelor în producerea/furnizarea vaccinurilor. Luând în considerare clasamentul țărilor după numărul dozelor la 100 de locuitori publicat de platforma Our World in Data, România se plasează pe o remarcabilă poziție, a 7-a

Trist, mizer sfârșit de domnie în TVR

Urât, penibil, în cel mai jalnic și mizer chip își trăiește ultimele zile actuala conducere a Televiziunii Române. O instituție ce nu...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.