miercuri, octombrie 27, 2021

Președintele Saied mută surprinzător, criza tunisiană se prelungește

„Decizia merită lăudată. Dar este cu adevărat un moment istoric? Din nefericire nu, simbolistica nominalizării unei femei pentru o astfel de poziție <înaltă> coincide cu suspendarea Constituției și autoritarismul unui președinte de republică cu puteri faraonice.[1]

Samir Dilou[2]

BRIEF

• Tunisian President Kais Saied declared on Wednesday, October 22, he will rule by decree and ignore parts of the constitution as he prepares to change the political system, prompting immediate opposition from rivals.

The elected parliament, which he suspended in July using a highly contentious reading of the constitution, will not only remain frozen but its members will stop being paid their salaries. They will still be stripped of immunity from prosecution.

Saied did not put any time limit on his seizure of power, but said he would appoint a committee to help draft amendments to the 2014 constitution and establish „a true democracy in which the people are truly sovereign”.[3]

• Tunisia’s president Kais Saied named scholar and engineering professor Nejla Bouden Romdhane as prime minister and tasked her with forming a new government.

Ms Romdhane, a geology specialist in her early sixties, has served as a senior ministry of higher education official.

She becomes Tunisia’s first female prime minister-designate, a rare woman to ascend to a senior post in the Arab world.[4]

• Romdhane is likely to have less direct power than previous prime ministers under the 2014 constitution after Saied last week said that during the emergency period, the government would be responsible to the president.

Born in Tunisia’s central Kairouan province in 1958, Romdhane is a geology professor at the National School of Engineers in the capital Tunis. Before she was appointed prime minister, she was assigned by the Ministry of Higher Education and Scientific Research to implement programmes with the World Bank, according to the official Tunisian News Agency.

In 2011, she was appointed director-general in charge of quality at the Ministry of Higher Education. The little-known engineer does not have any political affiliation, according to Anadolu Agency.[5]

RECENTELE MUTĂRI ALE PREȘEDINTELUI TUNISIAN

Kais Saied

După demiterea premierului și suspendarea activității Parlamentului, decizii luate de președintele Kais Saied la finele lunii iulie 2021[6], la Tunis s-a instaurat incertitudinea politică. De atunci Saied a prelungit starea excepțională în câteva rânduri, menținând interdicția asupra activității Parlamentului și omițând să desemneze un premier care să formeze un nou guvern. Până de curând.

În cele din urmă, la finele lunii septembrie ac., președintele tunisian a decis, pe parcursul a șapte zile, să facă două mișcări prin care să își întărească poziția pe scena politică de la Tunis. În primul rând, în 22 septembrie a anunțat extinderea puterii prezidențiale, odată cu prelungirea pe termen nelimitat a suspendării Parlamentului, pentru ca apoi, în 29 septembrie, să anunțe, în premieră pentru lumea arabă, desemnarea doamnei Nejla Bouden Romdhane cu mandatul de a forma un guvern pentru perioada stării excepționale.

Cât privește perspectiva în care starea excepțională va fi menținută, președintele Kais Saied a declarat că urmează să însărcineze un comitet care va contribui la amendarea Constituției din 2014, în scopul constituirii „unei democrații reale în care poporul să fie cu adevărat suveran”.

Până la amendarea textului constituțional, președinția tunisiană a anunțat că rămân în vigoare toate acele dispoziții constituționale care „nu pun în opoziție puterea executivă cu cea legislativă”[7].

Deciziile președintelui Kais Saied afectează interesele politice al partidului islamist Ennadha, care a fost permanent prezent în coalițiile de guvernare după 2011 și și-a asigurat, în 2014, prin amendamentele depuse și votul din Parlament, o Constituție ale cărei dispoziții le-a folosit pentru a izola Președinția în luarea unor decizii politice importante în stat, împingând societatea tunisiană, pas cu pas, către un stat islamist, în buna tradiție teoretizată de ideologul Frăției Musulmane, Sayyid Qutb.

Așa că Ennadha și-a scos simpatizanții în stradă imediat după anunțul președintelui din 22 septembrie, privind extinderea puterilor prezidențiale, modificarea Constituției și prelungirea suspendării activității Parlamentului, precum și de ridicare a imunității președintelui Parlamentului și lider al Ennadha, Rașid Ghannouchi.

Rașid Ghannouchi

Mai apoi Ennadha i-a cerut formal lui Ghannouchi, în ziua în care Kais Saied o mandata pe Nejla Bouden Romdhane să formeze un nou guvern, să treacă peste interdicția instituită de președinte și să convoace Parlamentul în sesiune. Ceea ce Ghannouchi a și făcut, în prima zi de octombrie[8], sfidând astfel interdicțiile anunțate de Președinție.

A fost rândul susținătorilor președintelui Kais Saied să demonstreze în stradă sâmbătă, 2 octombrie, cerând dizolvarea Parlamentului și arătând că susțin „schimbarea sistemului politic”. De altfel susținătorii președintelui nu s-au ferit să afirme că protestul lor are ca țintă Ennadha și scopurile sale politice.[9]

NOMINALIZAREA, ÎN PREMIERĂ PENTRU LUMEA ARABĂ, A UNEI FEMEI PENTRU POZIȚIA DE PRIM MINISTRU

Nejla Bouden Romdhane

Mișcarea prin care Kais Saied i-a oferit mandatul de a forma un guvern doamnei Nejla Bouden Romdhane, o mișcare în premieră nu doar pentru Tunisia ori Magreb, ci pentru lumea arabă în general, așază simbolic scena politică de la Tunis în opoziție cu ceea ce se întâmplă la acest moment la Kabul, acolo unde talibanii se străduiesc să elimine femeile nu doar din politică, ci în general din societate, interzicându-le dreptul la muncă și restrângându-le drastic dreptul la educație.

Desigur, mișcarea politică a lui Kais Saied a fost imediat amendată de politicienii Ennahda, așa cum de altfel am arătat încă la începutul articolului, citându-l pe Samir Dilou, un fost ministru al egalității de șansă (ce ironie) în primele guverne islamiste de după Primăvara Arabă.

Islamiștii Ennahda nu sunt, desigur, fățiș adepți ai teoriilor salafite și nu resping desemnarea unei femei pentru mandatul de a forma un guvern, dar lasă să se înțeleagă că: (i) președintele Kais Saied este ipocrit, desemnând un premier marionetă să formeze un guvern de fațadă, în condițiile în care puterea executivă și legislativă sunt de facto în mâinile sale din 22 septembrie și (ii), la rigoare, că o femeie care acceptă totala subordonare față de voința președintelui, un bărbat, confirmă statutul inferior al femeii în societate, și nu îl contrazice.

Teza politicienilor din partidul Ennahda preocupă mulți comentatori moderați ai scenei politice de la Tunis, pentru că, într-adevăr, președintele Kais Saied a propus un joc periculos din momentul în care a nominalizat o femeie ca premier, pentru ca apoi secvențele date publicității privind audiența din biroul prezidențial, la momentul însărcinării cu mandatul de formare a guvernului, să lase să se întrevadă o doamnă Nejla Bouden Romdhane care, prin limbajul său corporal, prin faptul că nu este auzită rostind niciun cuvânt, să pară complet dominată de voința lui Kais Saied.

Referindu-se la nominalizarea în premieră a unei femei ca premier în Tunisia într-un interviu acordat canalului media „France 24”[10], jurnalista Rabeb Aloui[11], care în general s-a manifestat ca o susținătoare a acțiunilor prezidențiale, a preferat să își afirme „prudența” față de anunțul prezidențial de mandatare a doamnei Nejla Bouden Romdhane cu formarea unui nou guvern, deși s-a ferit să fie de acord cu ideea de „premier marionetă”.

Printre argumentele care îndeamnă la prudență, Rabeb Aloui menționa: (i) deși în principiu este salutară, desemnarea doamnei Romdhane vine pe fondul profundei crize constituționale și a preluării puterii politice în mod autoritar de către Kais Saied; (ii) guvernul pe care îl va forma Nejla Bouden Romdhane are mandatul limitat la perioada excepțională, dar și puteri executive limitate, pentru că le va împărți cu președinția, care a anunțat că „va conduce țara prin decrete”.

Fiind apolitică, ocupând funcții minore în guvern, ca specialist și director în Ministerul Educației Superioare, unde a manageriat inclusiv programe finanțate de Banca Mondială, puțini comentatori politici o văd pe Nejla Bouden Romdhane, la bază profesor de geologie, capabilă să conducă un guvern care să scoată Tunisia din profunda criză economică în care se găsește.

Totuși, tunisienii în general au o părere favorabilă atunci când vine vorba de Nejla Bouden Romdhane. În primul rând, noul premier al Tunisiei nu are un trecut în care să existe vreun precedent legat de corupție, caz rarisim printre politicienii acestei țări.[12]

Oamenii de afaceri speră că noul premier va reuși rapid să refacă imaginea Tunisiei ca fiind singura țară în care Primăvara Arabă a adus democrația și că va guverna pentru a înlătura spectrul falimentului finanțelor publice, odată ce imaginea țării pe plan internațional va fi din nou una bună, iar încrederea investitorilor străini va crește.

IDEOLOGIA PE MUCHIA CĂREIA JOACĂ ACUM ATÂT ENNADHA, CÂT ȘI KAIS SAIED

Chiar dacă este un partid islamist moderat, Ennadha își bazează doctrina pe ideologia statului islamic, așa cum a gândit-o și a promovat-o Sayyid Qutb, ca lider al Frăției Musulmane. Conform gândirii sale, o țară musulmană nu poate fi condusă de o democrație, doctrină prin care puterea revine poporului, așa cum gândesc laicii occidentali. O țară musulmană trebuie condusă conform legii lui Dumnezeu:

Din caracterul unic a lui Dumnezeu decurge faptul că lui îi revine atributul de unic conducător și legiuitor al omenirii în toate aspectele: credință, adorare, conștiință, comportament. Cu alte cuvinte sistemul islamic de guvernare are la bază aplicarea legii islamice de către conducător, supunerea celor guvernați față de legea sacră și consultarea dintre conducător și comunitatea islamică („umma”) pe baza principiului „shura”.

Acest principiu al consultării este fundamental diferit de sistemul parlamentar din regimurile democratice. Această diferență rezidă din faptul că în democrație suveranitatea revine poporului care împuternicește prin voința sa un anumit grup care conduce. Această formă, declară Qutb, contravine legii islamice care prevalează în fața legilor oamenilor și este o întoarcerea la perioada de jahiliyya, din societățile preislamice.[13]

Dar Sayyid Qutb nu s-a pronunțat doar asupra modului în care trebuie guvernată o țară musulmană. Ideologul Frăției Musulmane, precizează Alina Isac Alak[14], s-a pronunțat inclusiv asupra chestiunii egalității bărbatului și femeii în islam: unicul criteriu de decelare a superiorității unei persoane îl constituie evlavia, pietatea („taqwa”), așa cum rezultă din versetul („ayah”) 13 din sura 49 („Încăperile”)[15].

Desemnarea ca viitor premier a unei femei nu este, din partea lui Kais Saied, doar o decizie politică, ci denotă și o anumită subtilitate de interpretare a legilor islamice. În primul rând, Ennadha nu poate afirma – și nici nu a făcut-o, după cum am putut constata până acum – că desemnarea unei femei ca premier este o greșeală din simplul motiv că femeia i-ar fi inferioară bărbatului în islam.

O astfel de afirmație nu doar că ar contrazice gândirea promovată de Sayyid Qutb – iar politicienii islamiști s-au ferit să cadă într-o astfel de capcană – dar i-ar și discredita în fața Occidentului.

Pe de altă parte, în cheia de mai sus, scena din clipul televizat al audienței prezidențiale pentru desemnarea ca viitor premier prezintă de fapt o Nejla Bouden Romdhane smerită, evlavioasă, conștientă nu atât de superioritatea voinței președintelui, cât de sarcina grea care i se încredințează, având deci atitudinea potrivită a oricărui musulman evlavios care pornește să îndeplinească o sarcină în beneficiul comunității (vezi principiul „shura”).

Mutarea – cred eu inspirată – pe care președintele Kais Saied a făcut-o odată cu desemnarea ca viitor premier a doamnei Nejla Bouden Romdhane nu pune punct crizei, mai ales că președintele este decis nu doar să schimbe Constituția, dar și să elimine, inclusiv prin arestări și procese, liderii politici care se opun deciziilor sale.

Premierul desemnat aduce cu sine, atât în plan intern cât și extern, aparența normalității și, cine știe, poate și o bună guvernare, de care Tunisia are multă nevoie. Așa că, derobat de grijile guvernării țării și beneficiind de buna imagine a premierului Romdhane, președintele Kais Saied își poate duce la bun sfârșit lupta sa de schimbare a Constituției și de demantelare a acțiunii politice promovată de Ennadha, pentru care Occidentului, de ce nu, ar trebui să-i fie recunoscător.


NOTE:

[1] https://www.dw.com/en/tunisias-first-female-pm-mere-symbolism-or-credible-change/a-59367133

[2] Samir Dilou a fost ministru pentru drepturile omului și purtător de cuvânt la guvernului în perioada mandatului de premier al lui Hamadi Jebali (2011 – 2013); este un politician al partidului islamist Ennahda

[3] https://www.france24.com/en/africa/20210923-tunisian-president-saied-moves-to-cement-one-man-rule

[4] https://www.independent.co.uk/news/world/middle-east/tunisia-pm-female-president-b1929168.html

[5] https://www.aljazeera.com/news/2021/9/29/who-is-najla-romdhane-tunisias-first-female-prime-minister

[6] Vezi: https://www.contributors.ro/tunisia-o-tara-care-merita-mai-mult-democratia-in-criza-dupa-zece-ani/

[7] https://www.france24.com/en/africa/20210923-tunisian-president-saied-moves-to-cement-one-man-rule

[8] https://www.reuters.com/world/africa/tunisias-ghannouchi-says-parliament-is-permanent-session-calls-mps-resume-work-2021-10-01/

[9] https://www.aljazeera.com/news/2021/10/3/thousand-protest-in-tunisia-to-show-support-for-president-saied

[10] https://www.france24.com/en/video/20210930-new-tunisian-government

[11] Rabeb Aloui este realizator de programe radio, ziarist și activistă de mediu

[12] https://www.aljazeera.com/news/2021/9/29/who-is-najla-romdhane-tunisias-first-female-prime-minister

[13] Khatab, Sayed – „The Power of Sovereignity. The Political Ideology and Philosophy of Sayyid Qutb” (Routledge, Taylor and Francis Group, London)

[14] Alina Isac Alak – Statutul femeilor în islam (Polirom)

[15] O, voi oameni! Noi v-am creat dintr-un bărbat și o femeie și v-am făcut popoare și triburi ca să vă cunoașteți unii pe alții. Cel mai cinstit dintre voi înaintea lui Dumnezeu este cel mai evlavios dintre voi. Dumnezeu este Atoateștiutor și Bineștiutor.

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Degringolada tarilor foste colonii franceze continua.
    Tunisia, Algeria (mari tensiuni cu Franta), Maroc (se pare ca a indraznit sa il spioneze chiar pe Macron), Mali unde islamistii au castigat teren, Liban (de aproape 50 de ani folosita ca proxy pentru razboaie in regiune), Siria – dezastru total.
    Franta lui Macron a fost umilita cu AUKUS si premierul australian a insistat ca submarinele care erau pentru contract erau inferioare dpdv tehnologic.
    Aviz francofonilor politici!

    • Din când in când trebuie sa rezistam propagandei din The Sun. Francezii fac si au in dotare submarine nucleare dar au furnizat submarine Diesel pentru ca asta au cerut australienii. Francezii au câștigat o licitație intenționala care cerea ca o mare parte in submarine sa fie făcute in Australia ceea ce nu este cazul cu noul contract, australienii neavând experienta nucleara.
      Franța are o industrie nucleara superioara celei britanice, francezii chiar furnizează energie in UK prin cablul de sub mâneca.
      Francezii, pe care-i acuzați de antisemitism, au fost tara care a construit industria nucleara in Israel, inclusiv bomba atomica, intr-o vreme când USA încerca sa blocheze accesul Israelului la bomba.
      Cat despre succesul ex-coloniilor britanice este suficient sa aruncam o privire la Zimbabwe, Sierra Leone, Nigeria, South Africa, Birmania, Pakistan. Bangladesh, etc, modele de stabilitate si democrație.
      Dar de ce sa ne uitam la colonii, mai bine sa vedem cat de bine merg lucrurile in UK:
      https://www.youtube.com/watch?v=e-ZVTArAx70

      PS
      Ne place sau nu trebuie sa admitem ca succesul unor ex-colonii precum Canada, USA, Australia, sau NZ se datorează înlocuirii aproape totale a populației băștinașe cu europeni. Puteți sa ma acuzați de rasism, dar asta este realitatea, a afirmat-o chiar Churchill.

      • @Cinicul
        Într-adevăr, pista privind „tehnologia franceză inferioară” este falsă. Nici nu e greu de stabilit acest lucru, fie și consultând (dar cu atenție) materialele din mass media, inclusiv presa australiană și britanică.
        Ceea ce plătesc francezii, însă, este faptul că s-au culcat pe o ureche, au întins negocierile și au crescut din pix prețurile, exasperându-i pe australieni. De ce au făcut acest lucru? – aviz și pentru observatorii români care urmăresc contractele pentru dotarea armatei -, pentru că au crezut că au contractul în buzunar, că australienii nu mai au cum să renunțe la negocieri atât de avansate și, prin urmare, pot să pună mereu condiții care să avatajeze contractorul francez și pe care beneficiarul australian nu poate decât să le accepte.
        Înțeleg frustrarea franceză numai parțial, pentru că aveau contractul în buzunar și l-au pierdut MAI ALES pe mâna lor. Guvernul francez avea date de intelligence că situația se poate complica oricând, că guvernul australian este extrem de nemulțumit de parteneriatul cu francezii, dar nu a reușit să influențeze complexul industrial să-și schimbe comportamentul.
        Macron ar trebui să fie frustrat pentru că acest contract a fost pierdut de Franța în Franța, în primul rând, și abia mai apoi în urma deciziilor de la Canberra.
        Mai grav este că pierderea contractului implică pierderi pentru sute de contractori europeni, care nu sunt francezi. În fața lor, mai ales, vrea guvernul francez să scape cu fața curată, dând vina exclusiv pe Australia și Statele Unite.
        Ori, cum se știe, dacă nu accepți adevărul, nu poți găsi calea de a repara erorile făcute.
        Din păcate Macron a ales să nu spună adevărul, pentru că este în campanie electorală. Încă o dovadă de slăbiciune a celui considerat unul din cei mai promițători lideri europeni.

        • Toate contractele din domeniul militar ajung peste bugetul inițial. A se vedea F35, cred ca bugetul a depășit de peste 3 ori cel inițial și Canada a ieșit din acest proiect.
          In cazuk submarinelor decizia a fost una politică și una greșită. UK nu are o prezenta semnificativă în Pacific pe cand Franța are.

        • PS
          L-am văzut acum doua zile pe Anthony Blinken intr-un interview la TV franceza. Omul vorbește fluent franceza (aproape fără accent!) este o apariție surprinzătoare comparativ cu dinozaurii lui Trump. In vizita la Paris a încercat sa dreagă busuiocul vorbind despre Franța drept fiind cel mai vechi aliat al USA (ceea ce este adevărat, fără intervenția Franței nu este sigur daca USA ar fi câștigat războiul de independenta) dar i-a scapăt (?) o remarca destul de jenanta: Biden n-s știut ca relațiile USA cu Franța au fost deteriorate de decizia despre submarine.

          • M-am obisnuit cu memoria d-voastra foarte selectiva si opiniile care nu corespund decat partial realitatii istorice:
            De quasi-razboiul dintre coloniile secesioniste si Franta, la doar 20+ de ani dupa interventia franceza ati aflat?
            https://en.wikipedia.org/wiki/Quasi-War
            De ce oare nu au expediat statuia Libertatii inapoi?
            Aveau cowboys-ii si ei nevoie de distractie?
            A se revedea filmul Aurul, dolarii si ardelenii. :))) Cu toate ca incadrarea istorica este cu mai bine de 100 de ani dupa.
            De ce oare emigrau romanii si atunci in America si nu in Franta? ;)

            • Tunisia este cel mai prost exemplu de fosta colonie eșuată. Eu chiar am Tunosia, Marocul Africa de S și încă câteva state din Asia și Asia și Tunisia este de departe o tara mult mai puțin corupta si stabilă.
              Despre tehnologia franceza învechită nici o replică?

  2. Foarte bun articol. Pentru mine personal, informațiile furnizate sunt utile, în sensul de „utilizabile în scris”. Am citit și eu Coranul, cândva, dar am uitat aproape tot, iar în mod sigur versetul 13 din sura 49 nu mi-a spus nimic nici atunci, pe vremuri, la lectură. Bucata asta de citat („O, voi oameni! Noi v-am creat dintr-un bărbat și o femeie și v-am făcut popoare și triburi ca să vă cunoașteți unii pe alții. Cel mai cinstit dintre voi înaintea lui Dumnezeu este cel mai evlavios dintre voi”) e chiar de folosit, exact așa cum e aici. Din câte am înțeles din lecturile ajutătoare, nu toți exegeții musulmani ai Coranului sunt de acord cu interpretarea lui Sayyid Qutb. Și este foarte bine că nu sunt. Un islam unit ne-ar mânca cu fulgi cu tot… pe toți, indiferent de cât suntem de certați între noi. N-ar sta la discuții! Vorba lui Goga (1904): „N-ar fi bine, măi vecine! / N-ar fi crâșme-atunci deloc, / Și crâșmarul Niculaie / Nu s-ar duce-n iarmaroc… / N-ar mai fi nici Laie Chioru, / Ție-l paza Maicii sfinte, / Nici Anița-crâșmărița, / Și ne-am prăpădi, părinte!”.

  3. Lumea islamica este plina de paradoxuri, acum câțiva ani o membră de frunte a Ennahda a fost alesa primar al Tunisului, printre puținele, daca nu prima, femei primar din lumea islamica. Cand s-a pus la vot sa se acorde si femeilor dreptul la moștenire (numai băieții moștenesc bunurile părinților) Mme primar progresist (farmacistă) a votata împotriva.
    Coranul a fost colaționat după moartea lui Mahomed, bazându-se pe memoria celor care-l stiau pe de rost si „editat” conform dorinței califilor care i-au urmat lui Mahomed.
    Coranul este plin de enunțuri eliptice si din cauza asta subiect de interpretări diferite. Unii le iau add literam, altii le vad ca metafore. Extremismul islamic își are originea in Arabia Saudita, wahhabismul este sursa tuturor relelor din lumea islamica. A fost exportat cu petrodolari dezastrul din Afganistan își are, cel puțin parțial, sursa in influenta wahhabismului.

  4. Din întreaga valoare a contractul pentru submarinele australiene in Franța ar fi ajuns doar vreo 8 miliarde de dolari, grosul de 35 mld. USD mergând spre sistemele de lupta de origine americana fabricate de omniprezenții Lockheed-Martin. Nu stau Naval Group, Franța sau Macron in 8 miliarde de USD. Modul în care au acționat americanii, agățând niste mărunțiș pentru contractorii din industria de aparare (după retragerea din Afganistan și disparitia sumelor aferente staționării US Army acolo), oportunismul britanicilor care s-au involvat și ei în combinație, ar trebui sa ne dea mai mult de gândit. Pe termen scurt este o lovitură financiara și de imagine pentru americani, Macron este îndreptățit să spună că au fost injughiati pe la spate, dar pe termen mediu astfel de acțiuni vor forța inevitabil luarea deciziilor despre cum se va proiecta in lumea de mâine Uniunea Europeana, despre armata europeana comuna și despre autosuficienta în asigurarea apararii.

    Pe de altă parte există și diferențe de cultura industriala între francezi și anglo-saxoni, francezii nu pornesc un proiect fara o planificare detaliata și comprehensiva, in timp ce anglo-saxonii de obicei dau drumul la proiect, iar problemele le rezolva pe parcurs, pe măsură ce apar. Deși inițial ar fi trebuit ca aprox. 80% din construcția submarinelor sa fie executată în Australia, la inspecția șantierelor navale din Adelaide francezii au constatat că australienii nu au dotările necesare, softuri, echipamente, trainingul inginerilor, muncitorilor, etc… și prin urmare, pentru atingerea performantelor contractate ar fi trebuit ca un procent mai mare din construcție sa fie executată în Franța. Europenii au o experiență vastă în proiecte comune multinaționale gen Airbus, Ariane, Eurofighter și știu bine ce înseamnă să potrivești bucati construite in Germania cu altele din Franța, Italia, Spania, etc … astfel că problemele semnalate de francezi sunt probabil reale.
    În final as preciza că australienii sunt cei care l-au cerut francezilor sa reproiecteze propulsia un submarin de atac nuclear. Între timp s-au răzgândit. De ce a fost ales proiectul francez? Din motive de performante, fiind extrem de silențios, cvasi nedetectabil. Să vedem ce vor primi de la frații anglo-saxoni.
    „What’s Quieter Than France’s New Submarine? Maybe Nothing”
    https://nationalinterest.org/blog/reboot/whats-quieter-frances-new-submarine-maybe-nothing-182850

  5. Nu cred ca va așteptați la o replică. Pe lângă autori din categoria publici și fugi, mai exista si categoria comentezi și fugi.

    • Grecia se trage usor, usor, sub umbrela Frantei. Trei corvete ( construite de Naval Group) , 25 de avioane de vanatoare Raphale, numeroase rachete de toate tipurile pentru aceste echipamente si un acord de protectie reciproca. Poate ca au ajuns la concluzia ca nu e sanatos sa se bata cu turcii cu armament de aceeasi origine ( americana). Poate s-o fi produs si o noua imparteala a sferelor de influenta si noi nu stim inca. Asteptam Libanul, Tunisia si alte tari Africa de Nord sa se traga sub closca europeana. Privind retrospectiv, atitudinea de Gica-Contra a lui de Gaulle fata de englezi si americani in anii ’60 ai secolului trecut este extrem de folositoare Uniunii Europene de azi. Nu suntem obligati sa o luam de la zero cu tot felul de tehnologii de varf, de descurajare strategica, cum ar fi: bombe nucleare si termonucleare, rachete balistice intercontinentale, submarine cu propulsie nucleara, portavioane „flat-top”, diverse familii de rachete, echipamente ( ex.motoare cu reactie fiabile, tehnologie pe care chienzii se chinuie sa o asimileze de 30-40 de ani, cu rezultate mediocre deocamdata), etc… si care necesita zeci de ani de dezvoltare si testare. Poate ca ar merita si francezii astia un articol de demistificare, ca prea sunt luati peste picior de cei care au crescut cu filme americane gen Rambo.

      • Francezii ar merita intr-adevar un articol „de demistficare”.
        Dar in sensul care arata lipsa oricarui orizont/viitor pentru tarile foste colonii franceze din Indochina, Algeria, Tunisia, Liban, Siria, Mali etc.
        Singurele servicii pe care Franta le-ar putea asigura pentru apararea lumii libere ar fi cele culinare, dar si atunci ar fi o probleme pentru cu gastronomia galica merge cu vin si cum ar merge vinul in armata?
        Si pentru comandanti Cognac sau Armagnac sau Remy Martin. Dar si asta ar putea fi problematic; de ce nu palinca/tzuica romaneasca – ca tot vorbim de UE, ce – Romania nu e in UE? De ce sa fie discriminata din start? :)))

    • „cu aceia care i-ar putea oferi cea mai bună protecţie”. Britanicii oferă cea mai bună protecție? Nu au nici o baza militara in zona. Cred ca este vorba de americani si nu de britanici. Așa au crezut australienii si in 1941 pana când japonezii au luat întreaga armata britanica prizoniera la Singapore si de atunci singura protecție este USA.

  6. Pentru ca articolul ESTE despre Tunisia – ceva frumos si pozitiv mai jos:
    https://www.rfi.ro/stiinta-138735-respiratoare-construite-gratis-de-studentii-francofoni-pentru-45-de-tari
    Dar si profund negativ pentru Franta – nu le crapa obrazul de rusine ca nu au facut nimic pentru cele 45 de tari mentionate? Nu au bani? Nu au interes? Costurile lor sunt prea mari?
    Nu stiu ce se intampla dar relativ de curand Franta spunea cate ventilatoare a trimis … EXACT in Tunisia.
    Nu pot decat sa deduc decat ca este probabil ca, ceea ce Franta a trimis nu este nici pe departe suficient.
    Adica Franta este anchilozata inca in campanii de PR.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Agenda ,,verde”, Europa și gazul rusesc: cronica unei crize energetice anunțate

            Dacă la sfârșitul verii s-a vorbit despre o situație tensionată, acum se vorbește deschis despre o criză energetică. Prețurile la petrol,...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.