duminică, aprilie 14, 2024

Pretenția cunoașterii și dirijării economiei

Problemele economice ale României par să justifice frecventele pledoarii pentru recursul la stat și la specialiștii săi. Judecând după rezultate, mulți dintre aceștia se dovedesc slab pregătiți: înrăutățirea situației economice și ineficacitatea soluțiilor aplicate de guvernele din ultimii ani constituie argumente serioase în acest sens. Numeroasele ministere și alte organe guvernamentale cu atribuții în domeniul economic și mulțimea de „specialiști” din cadrul acestora nu au asigurat stabilitatea financiară și monetară și prosperitatea promise de autorități. Cu toate acestea, de fiecare dată când apare o nouă problemă economică, aceasta este prezentată ca o simplă întâmplare pe care organele de stat „competente” o vor rezolva. Explicațiile date în ultimul timp evoluției nesatisfăcătoare a indicatorilor macroeconomici (creștere economică, deficit bugetar, datorie publică, inflație) constituie exemple edificatoare în acest sens. Dincolo de aspectul anecdotic al acestor încercări de justificare, problemă este că aparatul de stat supradimensionat reflectă o concepție periculoasă despre ordinea economică și socială.

În arierplanul creșterii numărului organelor statului (guvern și ministere, instituții centrale, instituții regionale, prefecturi, consilii și instituții județene, primării și instituții locale) și a numărului de salariați din cadrul acestora se află, pe lângă interese, o concepție mecanicistă despre societate, conform căreia aceasta este un obiect mecanic, ai cărui parametrii pot fi cunoscuți și folosiți pentru asigurarea funcționării sale adecvate. Această concepție despre societate ca obiect fizic se reflectă, de exemplu, în limbajul unor economiști, care vorbesc despre „calibrarea” inflației, „stimularea” creșterii economice, „reglajul fin” al economiei etc. Ea are rădăcini vechi în viziunile despre o societate condusă de filozofi (Platon), savanți (Saint-Simon), dascăli ai proletariatului (Marx, Engels, Lenin), tehnocrați (inginerul american, W. H. Smith, care a inventat termenul) etc. Elementul comun al acestor concepții este ideea că elitele posedă o cunoaștere mai presus de libertatea indivizilor, adică de judecățile acestora cu privire la modul în care doresc să-și trăiască viața.

Iluzia subiacentă este că unele minți umane pot deține toate informațiile pertinente cu privire la o anumită problemă economică sau socială și că deținătorii acestora le utilizează mai bine decât înșiși indivizii implicați în chestiunile respective. Guvernarea unei asemenea societăți echivalează cu reglarea unor mecanisme, adică acționarea unor pârghii și manevrarea unor comenzi. Într-un cuvânt, este vorba despre transmiterea puterii unor ingineri sociali sau planificatorii centrali („oamenilor sistemului”, cum i-a numit Adam Smith), care administrează societatea la fel cum se conduce o mașină, schimbându-i direcția și viteza. Prăbușirea comunismului, în care totul era stabilit de stat – de la distanța la care se seamănă porumbul la prețul pâinii și numărul de copii pe care trebuie să-i facă o familie – arată cât se poate de clar că o asemenea pretenție este nerealistă.

Speranța mântuirii prin stat este împărtășită totuși nu numai de către o bună parte a societății românești, ci de către un mare număr de economiști contemporani – români și străini –, care consideră că știința economică a încetat să mai fie o știință socială și a devenit o disciplină inginerească, al cărui conținut este constituit din teoreme și sisteme de ecuații. Un fapt revelator în acest sens este că mai multe premii Nobel pentru economie au fost acordate, în ultimul timp, matematicienilor (C. Granger, R. Aumann, R. Myerson, E. Maskin – care a conferențiat recent la Universitatea de Vest, Timișoara). În general, în literatura economică actuală, demonstrațiile și modele econometrice sunt utilizate pe scară largă pentru a argumenta că  economia este un obiect ce poate fi lăsat pe mâna câtorva specialiști.

Pericolele care se nasc dintr-o asemenea vanitate au fost evidențiate, printre alții, de doi străluciți economiști din școala austriacă, Ludwig Mises și Friedrich Hayek. Laureat al premiului Nobel pentru economie (1974), Hayek, de exemplu, a ținut un discurs de recepție despre „pretenția cunoașterii”, în care a arătat că societatea este o rețea complexă, formată din milioane și milioane de noduri și de interacțiuni și că este iluzoriu să se creadă că aceste elemente și conexiuni pot fi cunoscute și dirijate de o singură minte umană sau de câteva capete luminate. Orgoliul scientist are însă numeroase consecințe nefaste: obiectivele declarate nu pot fi atinse, dacă pot, fără efecte colaterale negative. „Uimitorul obiect al științei economice – a scris el cu puțin timp înainte de moarte – este să arate oamenilor cât de puțin cunosc ceea ce își imaginează că pot planifica.”

Din cele de mai sus nu rezultă că specialiștii sunt inutili. Problema fundamentală nu este însă aceasta, căci răspunsul este clar: specialiștii sunt necesari și extrem de folositori. Adevărata problemă este modul în care societatea poate utiliza la maximum cunoștințele membrilor săi – specialiști sau nespecialiști –, care sunt dispersate în întreg corpul social. Complexitatea societății și a diviziunii muncii necesită ineluctabil recursul pe scară largă la specialiști – informaticieni, neurochirurgi, economiști etc. –, însă toți acești experți, care contribuie indiscutabil la specializarea și, deci, creșterea eficienței activităților economice și sociale, sunt fundamental diferiți de specialiștii angajați de stat pentru a elabora și aplica diverse politici publice.

În economia de piață, specialiștii sunt încadrați în structuri organizatorice descentralizate și nu urmăresc realizarea unui proiect unic. La fel ca experții statului, ei dispun de informații limitate, însă sistemul de prețuri acționează ca un revelator al acelor cunoștințe și competențe, care satisfac cel mai bine nevoile membrilor societății. Un expert de calitate, indiferent de specialitatea sa, poate cere un preț mare (salariu confortabil) pe piața muncii în schimbul cunoștințelor pe care le are. O întreprindere, care reușește să coordoneze în mod eficient serviciile mai multor specialiști pe care îi are, prosperă; ceea care comite erori, riscă însă să dispară.

Astfel, concurența este un proces dinamic, pe când expertiza organelor și specialiștilor statului, chiar dacă există, este esențialmente statică. Pe piață, la fel ca în instituțiile statului, specialiștii comit erori, pornesc pe drumuri închise, nu înțeleg faptele de observație ș.a.m.d. Însă, concurența îi face responsabili: ajustările sistemului de prețuri semnalează greșelile, provocând scăderea profiturilor sau chiar pierderi. Deciziile eronate sunt sancționate și abandonate; invers, metodele și procedeele eficiente sunt imitate de alți participanți la viața economică. Pe termen lung, prin încercări și erori, imitații etc., cunoștințele cu privire la ceea ce trebuie făcut sau nu se răspândesc în întreaga societate. Concurența este, deci, un „proces de descoperire contextuală”, cum a spus Hayek.

În acest cadru, se pune problema locului și rolului activității guvernamentale. În România, această problemă este deosebit de stringentă, deoarece numărul angajaților statului a crescut foarte mult în ultima perioadă. Deși nu mai este planificarea economică exhaustivă din comunism, acțiunea statului asupra economiei se menține la cote înalte și se realizează printr-o vastă operă de reglementare (de preferință, prin ordonanțe de urgență), autorizare, control și supraveghere.

Societatea românească trebuie, deci, să rezolve această problemă: ori se închistează în reglementări, controale, denunțuri etc., la fel ca în timpul comunismului, ori se limitează la principii juridice fundamentale și lasă principalele domenii ale activității economice în seama inițiativei și acțiunii individuale. Evoluția datoriei publice este un simptom care arată clar caracterul pernicios al activității guvernamentale excesive. Numeroasele organe ale statului român au prerogative foarte ample, pe care adesea le exercită defectuos sau deloc. Însă, ele împiedică prin reglementări, autorizații, controale, derogări etc., funcționarea sistemului de prețuri. Paradoxal, o asemenea societate statolatră este mioapă: guvernanții și experții care âi consiliază nu pot dobândi toate informațiile de care au nevoie, iar dacă totuși le obțin, nu știu sau nu sunt motivați să le folosească, asumându-și riscurile aferente; informațiile pe care piața le transmite prin prețuri sunt însă inevitabil ignorate sau denaturate. De aici, „eșecurile pieței” de care vorbesc unii economiști români, care nu pomenesc însă niciodată de „eșecurile statului”. Acest pericol trebuie evitat, pentru a accelera convergența economiei României spre Uniunea Economică și Monetară Europeană sau, în cel mai rău caz, a nu ajunge la o explozie socială ca cea din 1989. Soluția există: o societate în care specialiștii lucrează în mod descentralizat, adică în sectorul privat, scutită de reglementări improvizate și orientată de sistemul de prețuri în cadrul unor principii de drept solide și intangibile.

Articolul a apărut inițial în revista TIM7

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

  1. Wow, ce se-ntimpla, al doilea articol pe platforma asta, deosebit de bun pe teme economice.
    Nu pot sa ma abtin sa nu adaug faptul ca lucrurile sunt si mai complicate prin directivele, banii (mituire?), ideologiile impuse de EU.

    Unde se afla acestia, (or fi si astia specialisti?), in analiza prezentata?

    As zice ca e chiar mai complicat decit pe vremea comunismului, pe atunci erau niste idioti la putere oarecum previzibili, exista insa vestul care functiona, care era un exemplu…

    Nenorocirea e ca acum nu mai exista acel vest care ar fi putut fi o salvare…

  2. NU intervenției statului în economie!
    Etatismul este un fel de autoritarism care împiedică economia. Este și cazul României pesediste, dar și al Europei socialiste.
    Tot ce s-a făcut bine în România a fost făcut de mult hulitul capital privat. Tot ce s-a făcut/nefăcut rău a fost făcut de Stat.
    Dar, da, în România avem o problemă. Și anume să trecem de la o dezvoltare CANTITATIVĂ la una CALITATIVĂ. Dar cine să facă asta? Statul în niciun caz.

  3. 1. Regret, nu l-am citit pe W.H. Smith. Dar dintre ceilalti, Engels nu era de acord cu ideea ca oamenii pot schimba legile economice. Spre deosebire de Marx si Engels. Dar nu era popularizat. Si comunistii veneau cu ideea ca „socialismul stiintific” ar stabili regulile schimbarii societatii si a regulilor economice. Reguli care contraveneau chiar si ideilor de baza ale teoriei lor. (Asa cum si Lenin l-a contrazis pe Marx. „Veriga slaba”, contra revolutia mondiala simultana.)
    2. Cred ca lucrurile sunt mai complexe: politrucii populisti isi fac de cap cu bugetul si, apoi, „economistii” scot castana din foc. Unii o iau inainte, pentru a fi remarcati si promovati(de politrucii care detin puterea). (UNII POLITRUCI SUNT ECONOMISTI DE FORMATIE.)
    Pe scurt, puterea politica -prin asevirea mass-mediei si totala subordonare a serviciilor- a ajuns la un nivel de concentrare mult prea mare. Distrugind chiar si libertatea pietii, nu doar a indivizilor. Suntem intr-o criza de sistem prelungita, din care nu vom putea iesi decat printr-o criza bancar-financiara uriasa. Probabil globala.
    In acest sens, investitiile in aur nu sunt curioase. Oamenii simt pericolul. In special cei care activeaza in piata. Si isi ascud o parte din capitalul lichid in aur. Nu castiga, dar se conserva valoarea.
    Felicitari, excelent articol!

    • In clipa in care spun ca sistemul actual e in colaps, nu ma refer la economia de piata, libera, sau la capitalism.
      Referirea e stricta la neoliberalism. (Ruperea monedelor de etalon aur, discriminarea pozitiva, criza datoriilor suverane etc.)

  4. Foarte buna analiza autorului. Arata ca in 35 de ani nu am reusit sa definim incotro trebuie sa mearga economia romaneasca. Exista niste cauze reale : 1. Politizarea excesiva a ministerelor si deciziilor legislative si economice. 2. Mai toate initiativele nu la baza studii de risc si scenarii de actiune. 3. Strategiile elaborate la nivel de ministere niste teorii care nu au nimic comun cu realitatea externa si interna. 4. Cercetarea si inovarea nu sunt abordate pt ca nu convin unor interese de grup. 5. Studiile rezultate din cercetare nu sunt solicitate desi multe au idei bune. 6. Ministrii si secretarii de stat nu cunosc mai deloc domeniul unde sunt numiti. 7. Economia este condusa si legiferata de la o guvernare la alta si de azi pe maine.

    • Exista o lupta permanenta intre teoreticienii stingisti si practicieni; in general, practicienii (politrucii) nu respecta ceea ce spun teoreticienii. De asta avem o stinga teoretica atractiva si o practica total disfunctionala. Intelectualii din Occident ce mai sunt vrajiti de stinga, nu vad practica. Stau cu nasul doar in carti si in cercul lor.
      Cam asa si la noi. Fiecare politruc ce ajunge la butoane, incepe sa fabuleze ce are el chef sau interes.

  5. Sunt cel putin naivi aceia care asteapta ca spusele guvernantilor sa fie confirmate de fapte. Cat despre specialisti, in cele mai multe institutii ale statului sunt o specie pe cale de disparitie. In realitate, functionarimea stufoasa din institutiile statului este formata preponderent din sinecuristi – corupti, needucati, neinstruiti si incompetenti – incapabili macar sa-si inteleaga misiunea, daramite sa se ridice la nivelul acesteia.
    Sistemul pune politruci in functii de raspundere, iar astfel sistemul se perpetueaza. Taxele si impozitele platite de populatie sunt sifonate permanent, atat prin scheme verificate in timp cat si prin scheme noi. Partidele sunt entitati lucrative, finantate din bani de la buget si din coruptie, care functioneaza dupa legile lor (adesea dincolo de sau la limita legilor penale).
    Cata vreme Romania inca se poate indatora, ‘specialistii” de la guvernare pot face (si vor face), in continuare, orice experimente doresc. Atunci cand esti incapabil sa analizezi, sa proiectezi posibile consecinte ale actiunilor / masurilor tale, sa dai dovada de viziune si creativitate, nu-ti ramane decat alternativa (paguboasa) „trial and error”. Atat s-a putut!

  6. Multe mai trebuiesc facute .Reforma administrativ teritoriala , reformele ce tin de digitalizare , reinarmarea Romaniei , reformele salariale si cele atasate legilor pensiilor , vinzarea de active statale ce nu sunt performante si multe altele vor fi parte continuate si unele incepute in 2025 dupa ce trec alegerile .Noua guvernare a Romaniei si noul Presedinte de tara vor integra definitiv Romania in structurile UE si NATO. PIBul creste iar banii oferiti de catre UE parte granturi parte imprumuturi cu dobinda mica produc deja dezvoltare .Este fara precedent in istoria Romaniei .Totul a inceput acum o data cu alianta PSD PNL si va continua in acest format inca cel putin 8 ani .Uriasele sume de bani din PNRR(va continua si dupa 2024) impreuna cu alte urise sume de bani oferite inarmarii si refacerii Ucrainei vin tavalug peste noi .UE este cea mai bogata entitate supra statala daca luam in calcul si valoarea economiilor populatiilor aflate in Banci si la purtator si valoarea activelor milenare .Interventionismul statului in economie va fi intrerupt o data cu apartia reformelor administrativ teritoriale si cu cele din sectorul de stat nonprofitabil ce va fi vindut .Totul este etapizat si programat .Nu trebuie sa ne grabim .Graba strica treaba ne zice o vorba romanesca .Fiecare lucru trebuieste facut la timpul lui o data ce revolutia tehnologica ne poate pune in valoare toate zacamintele inca nexploatate din motive lesne de inteles , pina acum .

  7. Stimate Dle profesor, atât timp cât economia va fi condusă pe criterii politice, rezultatele vor fi dezastruoase. Exemple; Turcia, Ungaria, Rusia, ș.a.

  8. Dl. Prof. Cerna,
    In umila calitate de inginer si mai umil -cu ceva cunostințe de economie , am ajuns la concluzia (si am si adoptat-o cu entuziasm) unui macroeconomist celebru și m-am folosit de ea in tot ceea ce am făcut :
    ”95% of economics is common sense made complicated…and for the rest of 5% technical details can be explained in plain terms”.

    Să fiu sincer, nu am înteles pe deplin esența mesajului din articolul dvs, cu titlul respectiv, care, totusi, cred ca s-ar putea rezuma doar la 3 probleme (sau concluzii):

    1. daca luam de buna chestia cu 95% din economie este buns simț, problema e ca si rezolvata…căutam si folosim ”oameni de bun simt”…îi avem ?…NU…pentru ca bunul simț (nu ala nativ !) se formează dupa ceva mai multa lectura, ma aile pentru aceia care acced pe undeva mai sus

    2. nu am reușit sa ghicesc de ce parte va situati ideologic: macroeceonomist de stinga (tip interventionisti SI ai statului in economie) sau de dreapta (tip free market, in care fiecare face ce-l taie capu si isi traieste viata cum vrea…zice el…si cum ziceti dvs.). România le-a experimentat pe amindouă in aprox 30 de ani si, o fi învățat ceva ?!…eu zic că nu, pentru că:

    3. urmeaza apoi acest punct 3. care spune ca (citind tot macroeconomisti de frunte, modern, adaptati la zilele noastre):
    ”There is no such thing named free-market. How ”fee” a market is cannot be objectively defined. It is a political definition”.
    Adicătelea, ”free market is regulated”, așa cum si dvs. cind ati activat la BNR, ”reglementati piata de capital”,
    sau Comisia EU sau Guvernele emit ”reglementări de piață”, incepind cu cite foi de varza trebuie să conțina varaza din Carrefour si terminind cu ”deseurile nucleare” de la SMR-urile pe care oricum nu le vom face

    In lumina celor de mai sus, am ajuns la concluzia (pe care o susțin !) ca interventia statului in economia ”de piata” este necesara pentru a o corecta/fluidiza si, mai ales asta trebuie facuta inteligent !
    (ASTA E PROBLEMA !)
    …sa ne uita si la alti capitalisti (sau economii de piata, nu din UE, care pare sa se scufunde) , tip SUA, China, Japonia, Turcia

    • iar asta este ultima ”citatie” de la Moody,s (care cam spune tot):

      ”…Romania’s Baa3 ratings reflect the economy’s strong growth potential, supported by large European Union (EU) funds and foreign direct investment (FDI) inflows, balanced by relatively weaker institutions and governance strength and high fiscal and current account deficits – although the latter is mainly funded by stable sources – international rating agency Moody’s argues in its periodic review of ratings of Romania.
      Simplifying, the rating agency sees Romania’s economy as being pushed up not by endogenous policies but by funds injected by the European Union and foreign investors, while the domestic institutions perform rather disappointing („moderate scores for the effectiveness of fiscal and monetary and macroeconomic policymaking”).

      The twin deficits are mentioned as „a source of vulnerability for the sovereign’s creditworthiness” –

    • Nea Catalin, „interventia statului in economia ”de piata” este necesara”, aici m-ai pierdut, nu pot crede ca spui asa ceva.
      Iti dau o sansa incercind sa ma fac ca nu inteleg ce-nseamna „interventie”!?

      E ca la fotbal, statul trebuie sa redacteze regulile jocului si sa arbitreze, atit. Atunci cind intra pe teren insa, sau mai rau, zice ca aia cu chilotii albi trebuie sa fie favorizati fata de aia cu chilotii in vine, sau ca oina trebuie sa fie subventionata impotriva fotbalului, pai atunci incepe catastrofa.

      Da, piata libera nu e chiar asa de libera, si nici nu fost vreodata, cum visau unii, dar totusi trebuie luptat pt eliberarea ei.

      • @nt(z): “ piata libera nu e chiar asa de libera, si nici nu fost vreodata, cum visau unii, dar totusi trebuie luptat pt eliberarea ei.”.
        Evident, @nt se refera la piata capitalista din “neomarxista” UE si din “incalziristele” UK si SUA. Asa cum utopia comunista este cea cea controlului total al pietei de catre partidul comunist, si utopia libertariana (in cazul lui @ntz, de factura indestructibil-trumpista) trebuie sa fie o piata suspendata in vidul cosmic, eliberata de gravitatia (si impozitul aferent) statului. Doua amagiri in oglinda pe cele doua fete ale aceleiasi criptomonede: contrarianismul. Scopul: crearea de falii si inflamarea de conflicte in interiorul Occidentului prin promovarea extremismului de orice fel in politica, ecologie, prin atacul la concluziile (“consensul”, folosit de contrarieni la modul peiorativ) științifice. Cum In 1918 contrarianismul anticapitalist a functionat, unii ca @nt vor sa vada daca mai merge si acum…
        Gaga Krypto se straduieste sa adauge senile si motor 4×4 Diesel la sania laponei Enigel.

    • Institutiile statului ( nu statul , caci statul sintem noi cei care trudim ) sa creeze cadrul propice pentru antreprenoriat . Nu sa ,,intervina ” in economie .
      Bunul simt nu mai exista de foarte multi ani la poporul roman .

  9. Articolul (excelent, repet) sustine ca orice ingerinta a politicului in economie este sortit esecului.
    Pe termen mediu sau lung. Indiferent din ce parte este aceasta ingerinta si pentru ce motiv.
    SUA? Daca facem abstractie de miile alea de miliarde datorie publica, desigur…
    China? Ma indoiesc. A facut un salt urias datorita privatizarii cvasitotale, dar acum incepe sa gafaie. Tosmai datorita ingerintelor in economie si ordinelor discrete. Sau ccapitlasitilor favorizati de adminstratia de stat(inclusiv serviciile secrete. Vezi miile alea de bocuri construite si care nu au locatari.)
    Turcia… sa nu mai vorbim. (A pierdut locul de centru finaciar al Orientului Apropiat, care se prefigura la inceputul mileniului.Si a avut crize financiare destul de mari, care se vor repeta, probabil.)
    Ma mir de ce nu spuneti si Ungaria… -?!!!-
    In general, termenul de „capitalism” nu mai poate cuprinde toate aspectele economiei de piata din prezent. Trebuie sa fiti mai exact.

  10. ”interventia statului in economia ”de piata” este necesara pentru a o corecta/fluidiza”

    Subscriu. Intervențiile statului sunt necesare, pentru a asigura libertatea pieței în ansamblu și mai ales pentru a împiedica formarea de monopoluri. Piața lăsată complet liberă ajunge imediat confiscată de corporații.

    Însă nu e treaba statului să planifice economia și nici să preia el însuși sectoare întregi de activitate. În ultimii 20-25 de ani, asta se întâmplă în Europa.

    • Interventia legala pentru a ingradi fuziunea firmelor sau relatii de tip monopolist, nu e ingerinta in piata; statul este arbitrul si isi exercita rolul; cred ca trebuie sa definim ingerinta statului in economie si arbitrajul statului pe teren; totusi, sunt lucruri diferite, cred eu (ma rog, fiecare cu opinia lui).
      Asa cum interventia statului pentru pastrarea ordinii si disciplinei este de dorit. Statul „slab” se refera la alte aspecte, nu la Politie si Justitie; e de dorit (ca acestea) sa fie cat mai puternice.

  11. Stimate,
    d-le profesor Cernea,
    1.Economia de azi este o ,,necunoscută” pentru economiști, deoarece cea ,,clasică” susținută teoretic de micro și macroeconomie este depașită și parțial utilizabilă, respectiv numai în administrarea BUGETARĂ națională.
    Odată cu globalizarea economică (absolută) dupa al doilea razboi mondial, dezvoltarea economică necesita o nouă abordare, adică o ,,nouă” știință economică, fundamentată pe atragerea și utilizarea CAPITALULUI străin pentru dezvoltarea industrială cu intreprinderi din a doua și a treia ,,revoluție industrială”, ca mod unic de tranziție economică la cea de a 4-a revoluție industrială!
    Exemplele clasice ale acestei abordări sînt ,,Tigrii asiatici”, Coreea de Sud, Singapore, etc. cu competitivitate/funcționalitate instituțională maximă, de indice 1, devenite puteri industriale într-o generație.
    Această situație explică de ce resursele interne de dezvoltare nu asigură echilibrul bugetar, conducînd la deficitul de azi de 7 la sută, la dezechilibrul masiv al balanței de plați externe, la îndatorarea masivă pentru funcționarea statului!Iar UE se miră de ce, crește PIB-ul dar incasările Bugetare sint derizorii – deoarece sînt pe masura industriei și valorii adăugate minore, a intreprinderilor minore, cu prestație industrială manuală.
    Cauza acestei situații este inexistența cercetării economice care să conducă la idei, soluții și tehnici ,,aplicate” de atragere masivă a capitalului financiar și investițional strain, BLOCAT la granițe de către COMPETITIVITATEA ECONOMICA/NEFUNCȚIONALITATEA INSTITUȚIONALA de indice dezastruos, 74”.
    Urmare a unei ,,cercetari” economice de trei decenii, am construit un ,,proiect național” cu obiectivul reindustrializarii țarii de către investitori industriali de forță, în locul celor de ,,prima revoluție industrială” cu lucru manual la CABLAJE producția de volane și anexe simple, cu valoare adaugata slaba, salarii minime pe economie, contribuții insinifiante la Buget.
    In lipsa proiectului de țară este imposibilă și pastrarea resurselor naționale de dezvoltare în țară, inclusiv a forței de muncă
    2.In ultimii 10 ani Romania s-a ,,industrializat” cu intreprinderi de producție minoră, care conduc la PAUPERIUZAREA ECONOMICĂ a Romaniei” și drumul ,,hotarît” spre incapacitatea de plată, așa cum avertizează BNR și publicațiile economice!
    Pentru prezentarea schiței ..noii științe economice” cît și a proiectului de tară, am publicat o carte, cu titlul ,,Incotro se indreaptă Romania postcomunistă 2024?”
    Pentru a o vă expedia pentru o analiză și evaluare, vă rog respectuos d-le Cernea, să-mi comunicați la tel 0721316019 o adresă poștală, (pentru a v-o expedia cu titlu gratuit).
    Fară un proiect de țară, fară un nou model de dezvoltare economică industrială adecvat noii epoci economice (globalizată economic), fără sprijinul marilor economiști ai țarii, constatările nu ajută cu nimic Romania pentru ieșirea din situație economică falimentară, cu unica soluție a ,,VECHII ECONOMII” de crestere a taxelor și impozitelor după alegeri!
    Este vremea să se stopeze creșterea economică consumeristă, pe datorie, dar ea este ,,misiune imposibilă” fără contribuția specialiștilor în economie și a publicațiilor economice (cu arata un comentator că tinde și saitul de față) …

    PS.
    Comentatorilor Contributors le pot expedia gratuit cartea arătată, dacă îmi comunică telefonic o adresă poștală, la care să o primească.Mulțumesc pe acestă cale CONTRIBUTORS pentru ,,sprijinul” dat Romaniei pentru ieșirea din actualele ,,crize”.

    • Industrializarea nu poate veni decat pe baza capitalului; autohton sau strain; statul; nu se mai implica; firmele straine nu vor fi interesate sa ridice mari uzine; si nici nu le oferim conditii, de fapt (autostrazi, cf moderne, porturi/aeroputuri bine administrate; in plus, o legislatie incalcita si cu mari goluri, care lasa loc functionarilor si politistilor sa-si faca de cap si sa ceara mita.
      Capitalul autohton nu se implica in astfel de proiecte. Avem ceva capitalisti, care ar putea demara asa ceva, dar prefera sa tina banii in banci si sa duca o viata de rentieri. Desi dobinzile sunt ridicole.
      Pentru a reusi in acest proiect, e nevoie de banci autohtone care sa ajute la formarea capitalului propriu si la o legislatie favorabila societatilor pe actiuni.
      Pina la fabrici si uzine, vedeti bancile si firmele pe actiuni!

  12. Stimate,
    d-le Dragostin,
    Odată cu globalizarea economică, datele politice, economice și sociale s-au schimbat, în sensul că:
    1.Economia de ,,bun simț” din vremea lui Adam Smith nu mai există.Astazi specializarea ,,profesională” inseamnă despărțirea dintre calificarea de politician, antreprenor și specialist în ECONOMIE,
    politicianul trebuind să știe să creieze partide, să ducă la cîștigarea guvernării sau a primăriei, antreprenorul să aibă inițiativa și capacitatea de a asigura succesul afacerii, specialistul în economie să construiască viziuni naționale asupra dezvoltarii (în noua epocă a globalizării), proiecte de țară care să asigure tranziția le dezvoltarea economică-industrială rapidă (dupa modelul ,,tigrilor asiatici), iar publicațiile să preia, dezbată și promoveze toate aceste cerințe.
    Din păcate, tranziția la capitalismul eficient a fost ratată în lipsa unui AQUIS european care să stabilească, indice și monitorizeze acest parcurs de schimbare generală, fundamentală, așa că politicianul, antreprenorul și specialistul ,,calificat” în noua economie nu există.Rezultatul este situația economică și socială de azi a țării.
    2,Stiința economică este non-ideologică, la fel ca specialiștii în economie, ca autorul articolului.
    Odata cu globalizarea, între stînga și dreapta politică diferențele sînt în curs de dispariție, averea capitalistului se află în acțiuni impersonale, iar nu la fabrica cuiva, astfel că ele pot fi deținute la fel de bine și de muncitorul salariat.
    Statul însăși este social, iar nu liberal ori social-democrat, luptînd pentru dezvoltarea industrială, în acerba competiție de azi pentru resurse (investiționale) limitate, față de nevoi naționale-sociale nelimitate!
    3.,,Macroesconomiștii”, singurii aflați în procesul de cercetare economică nu au prea mare relevanță/aport la procesul de dezvoltare economică, deoarece ei aparțin (științific) epocii ,,capitalismului clasic”, neglobalizat, în care cercetarea economică avea ca obiectiv creșterea economică pe baza resurselor naționle, inexistente în țările sarace, înapoiate industrial ca Romania .
    Din acest motiv am ,,extins” cercetarea economică către un nou domeniu de cercetare, cel INSTITUȚIONAL, considerat de toți economistii straini, drept fundamental, pentru un decolaj economic-industrial rapid.
    Rezultatul este cartea de care am scris în precedentul comentariu, care expune această nouă viziune a dezvoltării, tehnicile și instrumentele care cuprinse și promovate în proiectul de țară depășeșc starea de eșec economic a Romaniei, asigurînd alinierea sa economică-industrială cu țările dezvoltate.
    Intotdeauna noul patrunde greu (mai ales în complicata) zonă economică, lumea fiind conservatoare față de cazurile în care trebuie să facă un efort masiv și sistematic de a ințelege și utiliza noile instrumente de dezvoltare, oferite de globalizare, diferite de cele cunoscute!

  13. Domnule Silviu Cerna, cum majoritatea textelor pe care le publicați în cadrul acestei platforme sunt „literă de manual”, nu pot decât să fiu de acord cu dumneavoastră și să apreciez efortul de a le face cunoscute publicului. De data aceasta ați ales să scrieți un articol de opinie…

    Sunt pe deplin de acord cu dumneavoastră asupra faptului că limitarea intervenției statului în economie este o condiție fundamentală pentru competitivitate și performanță. Dar, aș îndrăzni câteva observații.

    Alături de politicienii aflați în posturi importante există specialiști în economie, care de cele mai multe ori oferă opinii pertinente dar, cum acestea nu aduc voturi, nu sunt luate în seamă. Obiectivul politicienilor este să obțină puterea și să o mențină și nu pot face asta adoptând cele mai bune politici economice; preferă populismul.

    Specialiștilor în economie politicienii le cer sfatul cum să facă să mențină puterea oricât de „neperformante” ar fi politicile economice. Iar Banca Națională a României este instrumentul servil aflat la dispoziția guvernanților pentru a-i ajuta să rămână la putere indiferent cât de catastrofale pentru economie ar fi politicile lor.

    Inflația în România continuă să fie mare, cursul de schimb este artificial ținut fix, indiferent cât de slabe ar fi performanțele economiei românești. BNR face orice pentru a servi interesele politicienilor, pretextând că protejează cetățenii.

    În Turcia dobânda-cheie a ajuns la 50%. Partidul aflat la putere a suferit un imens eșec la recentele alegeri locale. România își adâncește dezechilibrele macroeconomice. Guvernul este stabil și coaliția de guvernare domină sondajele de opinie. Ne așteaptă o tragedie.

  14. Un re-post la comentariul meu anterior in care am corectat cateva greseli si am mai adaugat cateva randuri la final

    Un articol excelent al Dlui Cerna, care de fiecare data aduce in atentia comunitatii Contributors.ro teme economice de mare interes pentru publicul larg.

    1. Data is the new gold. In tarile dezvoltate din America de Nord si Europa de Vest, unde digitalizarea a inceput acum 25-30 de ani, si unde in prezent elitele profesioniste din aparatul adminsitrativ au la indemana

    a. data-feeds de calitate inalta si in timp real, si
    b. modele econometrice care sa le permita sa faca prognoze cu acuratete sporita

    putem accepta ca economia s-a transformat intr-o „disciplina inginereasca”. Avand la indeamana un asemenea avantaj, indisponibil acu cateva decade in urma, acesti profesionisti pot proiecta si implementa politici monetare si fiscale cu acuratete aproape chirurgicala care sa evite recesiuni si care sa „dirijeze economia” intr-o directie care sa tinteasca „binele comun” atat pentru ei insasi cat si pentru masele largi ale statului respectiv.

    2. Meritocratia si caracterul fac diferenta. Tot in aceste tari din America de Nord si Europa de Vest, aceste elite profesioniste sunt prezente din belsug atat in administratia publica cat si in sectorul privat si au o expertiza in a prognoza indicatori macroeconomici si microeconomici de o calitate remarcabila. Multi dintre ei schimba joburi de-a lungul carierei intre sectorul public si cel privat, dobandind experienta si expertiza in ambele sectoare.

    Politicile ecomice eficiente din SUA sau Europa de Vest sunt meritul exclusiv ale resursei umane cu expertiza profesionala de inalta calitate, cat si al sistemului de valori care favorizeaza meritrocatia si colaborarea institutionala in aceste tari.

    3. De ce este Romania altfel? Concluzia articolului Dlui Cerna sugereaza ca acest model trebuie urmat si de Romania. Usor de zis, mai greu de facut. Ca intotdeauna, cand e vorba de Romania, practica ne omoara. Dar speranta moare ultima si niste pasi in directia asta trebuiesc facuti mai bine mai tarziu decat niciodata.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Silviu Cerna
Silviu Cerna
Silviu Cerna este profesor emerit de ‘’Economie monetară’’ la Facultatea de Economie şi de Adminstrare a Afacerilor a Universităţii de Vest din Timişoara. Este autor a numeroase lucrări în care tratează rolul băncilor centrale în economiile contemporane, obiectivele şi instrumentele politicii monetare, factorii determinanţi ai cursurilor valutare, uniunile monetare etc. Cartea Teoria zonelor monetare optime a primit premiul Academiei Române „Victor Slăvescu” (2006), iar, mai recent (2015), cartea Politica monetară a fost distinsă cu premiul ’’Eugeniu Carada’’ al Academiei Române şi Marii Loje Naţionale a României. În perioada 1992-2009, a fost membru al Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro