joi, aprilie 18, 2024

Prevenirea amenințărilor de origine rusă în 2023: trei domenii prioritare de reducere a riscurilor pentru Occident

Multe dintre riscurile care își au rădăcinile în 2022 sunt derivate ale războiului din Ucraina și rămân valabile pentru 2023. Alocările financiare și militare promise la început de an de către SUA, Franța și Germania vor spori capacitățile armatei ucrainene de a se apără (pe cale terestră și aeriană), dar și de a organiza contraofensive eficace împotriva agresiunii rusești.

Continuarea inevitabilă a războiului este acompaniată de intensificarea efectelor sancțiunilor occidentale și, respectiv, cea a contra-măsurilor rusești în domeniul energetic și cel agro-alimentar. Deși atât Nordul cât și Sudul Global va fi afectat, costurile confruntărilor geopolitice vor fi net superioare pentru cei din Sud și pot include riscuri inflaționiste, deficit alimentar și așa mai departe. (EconomistIntelligence, Ianuarie 2023). Având în vedere că profilul riscurilor prognozabile pentru 2023 este explicit, Occidentul trebuie să se asigure că evită erorile din 2022, când a interpretat greșit intențiile Rusiei, lăsând-o să năruie definitiv securitatea regională, fără a opune vreo rezistență eficientă.

Deși a demonstrat eficiență sporită la etapa de gestionare a crizei (agresiunea rusească împotriva Ucrainei), cu decizii radicale și urgente ce au transformat Rusia în cea mai sancționată țară de pe glob (13,072 de sancțiuni până în decembrie 2022), Occidentul a eșuat să anticipeze criza propriu-zisă. Atât decidenții americani, cât și cei europeni au mizat pe o strategie greșită pentru a reduce riscurile legate de materializarea unui nou război rusesc în Europa. În acest sens, au fost comise erori elementare de evaluare strategică a amenințărilor, fiind neglijate scenariile negative.

Cel mai grav lapsus a constituit ignorarea repetată a experienței nefaste în raport cu manifestarea militarismului rusesc în estul Europei. Lecțiile vechi neînvațate de către Occident includ primul război contra Ucrainei din 2014-2022, precedat de războiul împotriva Georgiei din 2008. Occidentul a operat cu instrumente diplomatice complet nepotrivite pentru direcția în care amenințarea rusească escalada, sub ochii tuturor, la finele lui 2021, într-o criză de proporții. Cazul rusesc poate servi drept „duș rece” pentru repararea mecanismelor de interceptare, reducere și prevenire a riscurilor, cu care operează Occidentul, în general și UE, în particular.

Originea riscurilor la adresa UE și anticiparea lor

Pe lângă gestionarea crizelor actuale (de securitate, energetică, umanitară), care implică diminuarea efectelor negative și restaurarea ordinii pre-criză, UE trebuie să-și revizuiască și să fortifice mecanismele de prevenire a riscurilor, provocate de (f)actorii geopolitici. Din această categorie fac parte trei seturi de (f)actori. Pe dimensiunea est-europeană, este vorba despre erodarea securității convenționale și a celei energetice în Europa de Est din cauza revizionismului militarist rusesc. În direcția africană, persistă instabilitatea cronică în regiunea Sahel (Mali, Burundi, inclusiv Republica Central Africană), facilitată de imixtiunile ruse prin intermediul armatei private „Grupul Wagner“. În final, pe dimensiunea asiatică, în atenție nimeresc vulnerabilitățile de natură tehnologică, care pot fi acutizate de un potențial „război al cipurilor” dintre SUA și China. Alternativ, UE poate întâmpina probleme dacă au loc întreruperi ale livrărilor tehnologice din Taiwan (circa 60% din producția globală a cipurilor contractuale în 2022) în urma agresiunii militare chineze, care este iminentă pe termen lung.

Diversitatea ridicată a riscurilor geopolitice, precum și lipsa unei coeziuni în materie de politică externă, face ca UE să rămână cel mai vulnerabil actor în Occident. Din aceste considerente, UE împreună cu statele membre (UE – 27) trebuie să conlucreze strâns în procesul de monitorizare și evaluare a tendințelor în evoluția amenințărilor pe cele trei dimensiuni: est-europeană, africană și asiatică. America de Sud nu trebuie trecută cu vederea, deși nu este o prioritate urgentă în ceea ce privește amenințările de origine rusă.

Anticiparea noilor riscuri, de care are nevoie UE, implică integrarea „culturii de securitate“ în procesul de planificare și cel decizional. Iar instrumentele de alarmă preventivă trebuie utilizate înainte ca o vulnerabilitate națională să erupă și să capete efecte transfrontaliere și, respectiv, europene sau continentale. Diversificarea vocilor care influențează procesul decizional în UE constituie o altă necesitate urgentă. Astfel, membrii mediului de afaceri din sectoarele critice și mediul academic trebuie să fie atrași în elaborarea și actualizarea documentelor de gestionare a riscurilor, în cadrul unor platforme permanente („grupuri de înțelepți”). Astfel, se va contracara gândirea îngustă și/sau părtinitoare, inclusiv interferența agendelor politice naționale. Adițional, UE are nevoie de o conlucrare eficientă a serviciilor de securitate ale statelor membre pentru a asigura accesul la informație precisă, verificată și comparabilă. Contextualizarea corectă a amenințării  ajută la adoptarea unor măsuri eficiente de reducere sau chiar prevenire a riscurilor cu care se confruntă statele membre.

Într-un context internațional instabil și incert, UE trebuie să reiasă din trei realități – urgența riscului, gravitatea impactului și activatorul care exploatează vulnerabilitatea. Acestea trebuie incluse într-un registru cuprinzător de riscuri pentru a scade incidența surprizelor geopolitice. Datorită unui tablou exhaustiv, acțiunile de intervenție vor putea fi definitivate și lansate la etapa de incubare a riscului, nu post-factum.

Reducerea riscurilor de origine rusă – trei domenii prioritare

În prezent, Rusia reprezintă activatorul riscurilor cu care se confruntă UE. Evenimentul declanșator este agresiunea militară împotriva Ucrainei. Înghețarea conflictului menține sursa de risc, precum și incertitudinile legate de eventualitatea unor escaladări ale riscurilor negestionate (dar aflate în stare congelată). În vederea reducerii probabilității ca riscurile să se multiplice, derivând din criza actuală, UE are la dispoziție cel puțin trei soluții: 1) desfășurarea unei diplomații proactive în regiunile unde Rusia caută refugiu împotriva sancțiunilor occidentale; 2) încheierea procesului de decuplare energetică în raport cu Rusia; și 3) echiparea Ucrainei cu instrumente politico-diplomatice (intensificarea vocii globale a Ucrainei), economico-financiare (confiscarea bunurilor rusești și transferarea lor către Ucraina) și militare (facilitarea achizițiilor de armament).

1. Diplomația publică robustă în „Sudul Global”. Chiar dacă Rusia pare ocupată în Ucraina și izolată din cauza sancțiunilor, aceasta încearcă să exercită influență, în paralel, în alte colțuri ale lumii. Pe lângă aprofundarea relațiilor politice și comerciale cu ChinaIndia și Turcia, care îi permit Rusiei să înmoaie lovitura sancțiunilor, aceasta este activă în Africa, America de Sud și Asia de Sud-Est, care constituie „Sudul Global”. Efectul prezenței rusești poate fi dedusă calculând țările care au o poziție neutră sau se înclină spre Rusia în privința războiului din Ucraina. Deși votează în Adunarea Generală a ONU împotriva Rusiei, multe țări din Sudul Global se opun regimului de sancțiuni. Potrivit unor estimări pentru 2022, Sudul Global care tolerează Rusia alcătuiește circa 63% din populația lumii. Celelalte 37% sprijină Ucraina, fiind reprezentate preponderent de Occident, care domină 70% din PIB-ul global (EconomistIntelligence, Ianuarie 2023).

Destabilizarea sau de-democratizarea Sudului Global constituie scenariul preferabil pentru Rusia, deoarece relațiile interstatale pot fi mai ușor personalizate în vederea favorizării ulterioare a intereselor comerciale și geopolitice rusești. Din această categorie de acțiuni face parte deplasarea Valentinei Matvienko, Președinta Consiliului Federației Ruse, în America Latină pentru întrevederi cu liderii Braziliei și ai Boliviei. Pe lângă tentativa de a aprofunda prezența în țările nealăturate la sancțiuni, interesul rusesc constă în promovarea unei viziuni multipolare a ordinii internaționale (zone de influență în jurul unor poluri). Simultan, Rusia folosește sursele sale dezinformare (Sputnik, RT, etc.), blocate în Occident, ca să răspândească versiunea distorsionată a evenimentelor din Ucraina în limbile spaniolă, franceză, engleză etc.

Fără a lua în calcul ambasadele statelor membre, UE dispune de 140 de misiuni diplomatice în toată lumea. Cu toate acestea, dezinformarea rusească pare să domine în Sudul Global, ceea ce în final se va materializa în oportunități de evadare a sancțiunilor. Potențialul diplomatic al UE, combinat cu cel al statelor membre, este de zeci de ori mai mare decât cel al Rusiei. Dar ca acesta să producă rezultate, UE trebuie să dispună de o campanie integrată de comunicare în limbile vorbite în Sudul Global, folosind capacitățile informaționale ale Spaniei, Franței și Portugaliei. Interacțiunea șefului diplomației europene Josep Borrell cu mediul academic din Maroc reprezintă o mostră de diplomație publică reușită, care trebuia să fie aplicată de către toate delegațiile UE îndată după declanșarea agresiunii în 2022. Diplomația europeană poate servi drept platformă pentru a intensifica eforturile ucrainene în materie de diplomație publică.

2. „Suveranitatea energetică”. Reducerea dependenței energetice față de Rusia constituie prioritatea majoră pentru a anticipa alte episoade de șantaj energetic în viitor. Totodată, în calitate de efect colateral, eliminarea vulnerabilităților energetice în raport cu Rusia și introducerea altor restricții asupra sectorului energetic (embargou petrolier etc.) ridică costurile bugetare ruse, care au crescut cu 27% în 2022, constituind 389 miliarde de euro (Bloomberg, Ianuarie 2023). Acest lucru pune în pericol legitimitatea regimului lui Vladimir Putin și moralul armatei ruse. Astfel, în mod indirect, decuplarea energetică de Rusia favorizează eforturile ucrainene de recucerire a teritoriilor aflate sub ocupație rusească.

Totodată, deși substituirea resurselor energetice rusești are un cost ridicat pe termen scurt, eliminarea lor totală sau parțială reprezintă o investiție considerabilă în securitatea europeană. În cazul Germaniei, prioritizarea securității în schimbul contractelor gaziere privilegiate cu Gazprom s-a datorat constrângerilor impuse de sancțiuni și sabotajului energetic rusesc, ambele exercitate de factorii exogeni. În consecință, importurile nemțești de gaze naturale, cărbune și petrol rusesc au căzut dramatic de la 55%, 50% și respectiv 30% până la zero, în decursul ultimelor 10 luni din 2022. Trendul german se observă și în alte state europene anterior dependente excesiv de resursele energetice rusești – Italia, Franța, Polonia, Bulgaria etc. Italia sugerează crearea unei „axe nord-sud în domeniul energetic” cu Africa, iar Bulgaria intenționează să importe gaz lichefiat (1.5 miliarde m3 anual) din Turcia cel puțin până în 2036 (FT, Ianuarie 2023). Deși, pe termen scurt, aceste soluții par suficiente, generarea unor dependențe noi față de Africa sau Turcia și Asia Centrală implică riscuri strategice, atât timp cât aceste regiuni și țări nu sunt democratizate și/sau stabilizate, pentru a asigura un cerc de parteneri credibili.

Contrar intenției de a pune bazele unor noi zone de vulnerabilități de ordin energetic, UE și statele membre trebuie să sporească suveranitatea energetică în relațiile cu toate puterile energetice regionale sau globale, indiferent de tipul regimului politic. Acest lucru necesită prioritizarea „tranziției verzi” bazată pe regenerabile și hidrogen produs din acestea. Dacă Germania nu este capabilă să construiască 1,500 de turbine de vânt anual pentru a atinge obiectivele de energie regenerabilă până în 2030 (de la 47% până la 80%), atunci alte țări europene, cu resurse mai modeste, nu vor fi motivate să o facă, iar obiectivul la nivel european poate fi compromis. Adițional, este obligatorie o agendă serioasă pentru extinderea, reînnoirea și securitizarea infrastructurii critice (IPN, Decembrie 2022).    

3. Aplicarea „lecției ucrainene”. Falimentul în anticiparea războiului din 2022 s-a datorat faptului că în cei opt ani de la prima invazie rusească a Ucrainei în 2014, decidenții politici occidentali (Germania, Franța, SUA, UE) au fost implicați în acțiuni diplomatice, percepute de Moscova drept slăbiciune și permisivitate. Scopul Occidentului era simplu – încetarea confruntării militare cu orice preț, chiar dacă aceasta se făcea în detrimentul securității și integrității teritoriale ucrainene. În consecință, într-o formă sau alta, conflictul urma să fie înghețat (după modelul conflictului separatist din Republica Moldova). Eroarea fatală în gândirea occidentală a fost convingerea că Rusia și-ar fi dorit de asemenea înghețarea conflictului.

Reieșind din „lecția ucraineană“, UE trebuie să reevalueze riscurile pe care Rusia le prezintă în contextul altor crize de pe continentul european sau în afara acestuia. Acest lucru se referă la rolul pacificatorilor ruși în Moldova, medierea Rusiei dintre Armenia și Azerbaidjan, dependența Asiei Centrale față de rutele de transport rusești etc. Deși asistarea Ucrainei este primordială, împreună cu partenerii din G7, UE trebuie să folosească în mod inteligent resursele financiare și legitimitatea sa externă pozitivă pentru a dezrădăcina sursele de instabilitate plantate de Rusia în cele trei decenii post-sovietice. Crizele generate de agresiunea rusească pot fi utilizate drept oportunități pentru a pune bazele unei noi ordini de securitate regionale în Europa și a unei de platforme de conectivitate internaționale (Global Gateway), care să blocheze și să protejeze împotriva influenței maligne exercitate de Rusia.  

În loc de concluzii…

Estimarea ineficientă a riscurilor în 2021-2022 i-a permis Rusiei să-și mobilizeze forțele militare la frontiera cu Ucraina și, fără să întâmpine vreun obstacol extern, să declanșeze un război total. În loc de sancțiuni masive preventive în legătură cu destabilizarea Ucrainei, combaterea dezinformării rusești în „Sudul Global“ și inițierea decuplării energetice de Rusia, UE a recurs la un ton mai grav în termeni discursivi (instrumente diplomatice).

Neprevenirea crizei din Ucraina a scos în evidență limitările mecanismelor de alertă și de reducere a riscurilor utilizate de către UE. Cât timp UE nu este capabilă să decodifice procesele geopolitice și să anticipeze escaladarea riscurilor în crize, aceasta reprezintă un partener vulnerabil pentru coaliția occidentală și o eventuală victimă a unor noi amenințări, declanșate de către rivali, împreună sau separat de Rusia, deja în 2023.

Articol aparut pe site-ul IPN.md

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Occidentul și mai ales Europa de Vest au iubit întotdeauna Rusia. Și încă o mai iubesc. De aceea, nouă celor din Est ne e frică de o nouă/altă TRĂDARE a Occidentului.

    • Exact asta este testul la care SUA vrea sa supuna azi UE: daca Ucraina-2019, estul si nordul UE s-au dovedit parteneri de incredere, Germania, Franta ,Ungaria si Austria par duplicitatre. Adica, asa cum a fost Ucraina in 2014, motiv pentru care Ucraina nu a fost sustinuta serios de SUA/NATO pana cand nu a dovedit ca nu este un pion otravit al Rusiei (razboiul de acum). Testul cu tancurile Leopard este azi pentru Germania echivalentul testului Mistral in cazul Frantei: SUA inca asteapta ca vestul Europei sa treaca Rubiconul. La Ramstein vom afla raspunsul.

      • Chestia asta cu trădarea o repetă Lucifer cu fiecare ocazie. De trădat nu poate însă fi trădat decât un aliat sau un prieten tradițional, alături de care ai luptat si acționat mereu, nu doar ocazional sau circumstanțial. Oricât de rece sau straniu ar părea, Vestul nu a fost niciodată aliat cu Ucraina, chiar dacă apreciază și susține eforturile acesteia de democratizare, lupta anticorupție și acum admiră curajul ucrainenilor în războiul pentru independență și definire. Deci „trădare” o fi bun pentru un comentariu pe forumuri de discuții, dar e un termen incompatibil cu scenariile din Biroul Oval.
        Văd un alt scenariu ca fiind mult mai probabil: SUA se afla financiar într-o situație delicată, iar Congresul trebuie să aprobe o limita de îndatorare mai ridicată pentru a evita incapacitatea de plată. În cameră republicanii au acum majoritatea și printre ei sunt mulți care, în această situație, se îndoiesc că resursele mai pot fi risipite ajutând Ucraina. Sau o vor face doar dacă primesc ceva la schimb – pragmatism à la Trump adică. Pentru a-i convinge, Joe ar trebui să le promită reducerea programelor sociale, ceea ce e exclus. Atunci Biden trebuie să-și apropie moderații dintre republicani, cărora le-ar putea arăta că europenii ajută Ucraina, iar SUA s-ar face de râs să stea deoparte. De asta e vital ca Germania să nu mai ezite și cred că va face pasul. Dar vom vedea.

  2. Oare asa sa fie ? Putem accepta ideea ce contine nonanticipativul situatiei actuale din Ucraina ? Sa fi fost UE si SUA chiar atit de naive ? Peste poate .Romania ne ofera cel mai bun exemplu. Toate deciziile luate de catre Presedintele Iohannis , decizii ce fac referire si la razboiul din Ucraina , s-au dovedit anticipative .Formarea batalioanelor de lupta ale Francilor si ale SUA , numirea unui General al armatei romane in pozitia de Prim Ministru , formarea unei Coalitii majoritare aflate la guvernare ce poate decide si poate pune in practica toate deciziile NATO si pe cele venite de la Bruxelles ,ajutorul oferit Ucrainei ce trece dincolo de ceea ce aflam de la TV.Iaca doar citeva decizii anticipative .Mai degraba putem zice cum Ucraina este conectata de multa vreme la capacitatile militare ale NATO si SUA si ea este parte a unui concept militar occidental inca din 2014 atunci cind rusilor li s-a oferit gratis si fara de lupta Pen .Crimeea . Capcana a functionat l .Ucraina nu putea rezista fara o pregatire prealabila si fara a avea un concept militar NATO.Rusia era de mult cu armata rosie la Prut .Sa nu fim naivi . Inca din primele zile doamna der Leyen si J.R.Biden ne-au spus : „federatia rusa nu poate exista in formula actuala si nici nu stie ce il asteapta .Citate din memorie .Ceea ce vedem ca se intimpla trece dincolo de orisice inchipuire avuta vreodata inainte de 2022 .Totul ne duce cu grindul spre alte zări. Este foarte clara premeditarea obligării Rusiei de a întra în acest conflict cu Ucraina ea nemaiavind decit aceasta unica soluție. Corupția din Rusia a dat toate planurile peste cap și Putin s-a trezit în fata unei situații militare extrem de nefavorabila. Dacă timp de ciitiva ani Rusia a cochetat cu punerea în mișcare a unor oameni ce au devenit ,în Occident , politicieni la virf oferind în momentele lor cele mai bune un control rusesc ce a ajuns pina la virful deciziilor în SUA brusc totul s-a sfirsit. Războiul conventional este pierdut de Moscova și singura varianta rămasă este lovitura(urile) nucleara tactica ce oferă Rusiei și președintelui ei mulțumirea sufleteasca de a reuși sa oprească Occidentul dîn drumul lui victorios. Bombardamentele ce distrug și care alunga cetățenii ucrainieni(indiferent de etnie) din tara lasă în urma un pamint al nimănui. Acolo pot lovi rusii cu bombele lor nucleare tactice spre a creea o zona de demarcare între ei și Occident. 50 de ani zona va deveni nelocuibila. În paralel Germania și Franța dublează, forțele NATO ale SUA aflate în Europa și Germania se înarmează avind acum posibilitatea de a deveni o noua mare putere nucleara in paralel cu Japonia care deja formeza parteneriate militare si economice cu Australia , Italia si Marea Britanie . Din acel moment. EUROPA devine factorul politico militar stabilizator în aceasta parte de lume. Tot ceea ce vedeți este creația Germaniei ce face totul cu ajutorul lui J R. Biden fără de care nimic nu este posibil. Zelenski joaca si el partea de eroism a neamului ucrainean și devine fauritorul de națiune. Despre Putin încep sa curgă știri nu tocmai favorabile. Singura posibilitate a rusilor ,de a opri înaintarea Occidentului ,este doar apariția acestor lovituri nucleare ce datorie efectelor lor secundare limitează expansiunea occidentala pentru o buna bucata de vreme.Un pamint al nimanui pare a fi solutia alesa de Rusia daca pierde razboiul .Aceasta varianta poate satisface pe toata lumea pina si orgoliile nemasurate ale Tarului .Nici noi dar nici voi .Daunazi am vazut cum seful Wagner iese din obisnuita declaratie data de centru si isi mazimizeaza forta armatei sale ,ce face si desface , creând o competitie intre armata centrala condusa acum de vechiul dar totusi noul Gherasimov si trupele sale de mercenari .Vedem ,totodata, cum segmente de cetateni indezirabili sunt aruncati in lupta.Nu este exclus sa vedem o retragere rapida a Rusiei din teatrul de razboi (sanctiunile creeaza mari probleme la centru ) ceea ce ne poate spune sau arata inexistenta dorinta a sefului Rusiei de a cuceri Intreaga Ucraina el dorind doar sa scape de vechiul armament si de persoanele cetateni neprietenosi regimului .De partea cealalta vedem cum mai toate dorintele UE se realizeaza .Decuplarea de Rusia , reinarmarea obtinuta in urma distrugerii in Ucraina a intregului armament vechi fost sovietic aflat in Europa de est si inlocuirea acestuia cu armament occidental , inarmarea , devenita posibila , a Germaniei , federalizarea UE, mutarea tuturor deciziilor militare la NATO, mutarea deciziilor importante la Bruxelles , crearea unei armate ce deja dubleaza ,pe alocuri, fortele NATO ale SUA, nevoia de reconstructie a Ucrainei si multe altele ne ofera o imagine nicicind prevazuta de cineva .Totul se intimpla chiar acum multumita aparitiei invaziei in Ucraina .Cineva a jucat fals intreaga sceneta .

    • Adevărul este la mijloc. Mult timp Occidentul a mers pe ideea includerii Rusiei în lumea occidentală, acceptand-o în organizații comune, sperând astfel că o vor anexa economic și implicit politic. Rusia a văzut că se topește ca lumânarea și că-si pierde relevanța globală și a decis să joace totul sau nimic. Noroc că Occidentul a păstrat NATO ca structură militară și politică. Problema e alta : va merge Occidentul spre distrugerea Rusiei sau va face din nou compromisuri/ trădări ca la Yalta, Malta, etc.

    • O lovitura nucleara, ce genereaza un nor radioactiv peste un stat NATO, inseamna atac radiologic, iar NATO va raspunde, conventional si zdrobitor, avand asentimentul tuturor. Abia atunci am asista la „razboiul de doua zile”.
      Cat despre seful Wagner, el este unul dintre pretendentii la tron, perceput ca atare de tov. putin si temperat prin declaratiile tov. peskov (referitoare la cucerirea Soledarului) si prin „destituirea” generalului Surovikin.

      • Prigojin este adevarata amenintare la adresa puterii lui Putin, nici pe departe opozitia democratica – atat de slaba cat putem vedea in imaginile cu Navalnii.
        Intr-un imperiu avand la baza un concept feudal – cucerirea de teritorii, pentru controlul fizic asupra unor popoare – puterea „se ia” cu forta, nu democratic.
        Un „Lord” care are o armata consistenta poate contesta autoritatea „imparatului” si il poate detrona daca-si doreste …
        Wagner a cucerit (daca a finalizat actiunea) Soledar cu sacrificii disproportionate, majoritar din efectivele recent eliberate din puscarii, nu neaparat pentru valoarea tactica in cadrul razboiului cu Ucraina. Daca ar fi fost atat de utile acele catacombe, sute de km de tuneluri, nu le-ar fi pus in valoare armata ucraineana, aflata mai de mult acolo? Ar trebui un efort logistic greu de sustinut pentru a face din asta o reduta in ACEST razboi.
        Dar, in eventualitatea unei victorii finale a Rusiei in acest razboi, (in timp de pace) devine o baza solida pentru armata Wagner, care ar avea timp suficient sa consolideze pozitia, pentru a deveni o forta de luat in seama in balanta de putere din Rusia.
        O investitie, as zice…

  3. Dacă Germania nu este capabilă să construiască 1,500 de turbine de vânt anual pentru a atinge obiectivele de energie regenerabilă până în 2030 (de la 47% până la 80%)

    In 2022, in Germania s-au construit 448 de eoliene. La inceputul acestui an a batut si bate f tare vintul, deci s-a produs f multa energie, de multe ori mai mult decit e necesara. Surplusul a fost daruit vecinilor, uneori s-a platit pt a se prelua energia. Deci se pune intrebarea la ce va servi construirea a inca mii de instalatii (azi sunt deja 30000), daca nu exista posibilitati de stocare a energiei?

    Cu alte cuvinte, simpla constructie a mii si zeci de mii de eoliene nu va rezolva nicidecum problema energetica. Cert e ca pretul energiei creste, creste, creste.. nu e greu de imaginat ce consecinte are aceasta scumpire pt economie.
    P.S Se vorbeste de contoare inteligente care sa te oblige sa consumi energie, (masina de spalat, dus, gatit), doar in perioadele in care exista surplus de energie eoliana sau solara.

    • Sper ca glumiti in legatura cu acele contoare „inteligente”, iar daca vor fi implementate astfel, inseamna ca cineva chiar doreste raul Europei si noi stim cine. Practic, este precum un faliment fortat al economiilor europene cu acordul liderilor sai, din care nu castiga decat Moscova si Beijingul.

    • Chiar si cand / daca se va rezolva problema stocarii curate a energiei eoliene (de exemplu sa pompezi apa in lacuri de acumulare ceea ce poate pune in pericol existenta unor specii de pesti sau de melci), tot vor fi efecte colaterale (cum ar fi demonstartii de strada BLM unde B vine de la birds) ca milioane de pasari vor fi ucise din cauza impactului cu morile de vant.
      Solutii ar fi, dar pentru oricare exista voci care trebuiesc ascultate, timp in care solutiile nu pot fi aplicate , intre timp, nu mai sunt aplicabile. Voci care nu pot fi convinse cu argumente tehnice.
      Suntem in epoca confortului. Dupa epoca pietrei, a bronzului, a fierului… acum ne e bine si n-am mai vrea sa ne fie greu.

    • Deci se pune intrebarea la ce va servi construirea a inca mii de instalatii (azi sunt deja 30000), daca nu exista posibilitati de stocare a energiei?
      De același defect suferă și tehnologiile clasice de producție a energiei: pentru a asigura necesarul energetic la vârfurile de consum, producția este supradimensionată, astfel încât mai bine de jumătate se pierde. Interesant este că, deși in acest caz materia primă costă și trebuie importată mai ales prin filiere rusești, mulți susțin că sistemul rămâne preferabil. Necesarul a fost asigurat, nu prin stocare cum ar fi fostnormal, ci prin și mai multă risipă.
      Preț diferențiat pentru energie nu este o chestie nouă. În anii 60 – 80 era obișnuit ca în timpul nopții curentul electric să coste doar jumătate. Atunci au apărut primele mașini de spălat cu temporizare, care spălau rufele în timpul nopții. Acum nu e vorba de „obligație” ci de un prim pas în vederea introducerii prețurilor dinamice pentru energie. Contoarul respectiv îți arată în timp real prețul kWh și poți decide singur când să folosești marii consumatori casnici. Exact așa cum decizi azi când și de la cine alimentezi mașina. Găsesc ideea ca fiind genială. Nevoia îl învață pe om.
      Și un bonus:
      https://news.harvard.edu/gazette/story/2023/01/harvard-led-analysis-finds-exxonmobil-internal-research-accurately-predicted-climate-change/

      • tema este daca construirea a 1500 eoliene pe an va rezolva problema energiei in Germania. Parerea mea e ca nu. Tu insa divaghezi.
        Concret, crezi ca cele 1500 eoliene anuale vor rezolva problema energiei, da, sau nu?
        P.S insistenta cu contoare inteligente arata ca nimeni nu crede ca aceste eoliene vor realiza ceva. Nu cred ca prea multe gospodine vor pune curcanul la cuptor, sau vor face dus, doar atunci cind bate vintul.

        • Sorry, NT, dar tema era sporirea suveranității energetice a UE și statelor membre, nu rezolvarea problemei energiei. Așa stă scris în articol în paragraful respectiv:
          UE și statele membre trebuie să sporească suveranitatea energetică în relațiile cu toate puterile energetice regionale sau globale, indiferent de tipul regimului politic.
          Sub acest aspect orice nouă morișcă ameliorează această suveranitate și mi se pare unfair condiționarea regenerabilelor de existența unei tehnologii de stocare, câtă vreme tehnologiile clasice sunt axate pe arderea gazului de pomană. Și in consecință am comentat exact la citatul reluat de mine anterior, fără divagatii.

          Concret, crezi ca cele 1500 eoliene anuale vor rezolva problema energiei, da, sau nu?
          Nu, o singură tehnologie nu e capabilă să acopere necesarul și simultan să satisfacă condițiile de sustenabilitate.
          Dar am și eu niște întrebări concrete, de tip da sau nu:
          Are Germania resurse suficiente pentru a deveni independentă de importuri de combustibili fosili, renunțând la regenerabilele lipsite de stocare?
          Rezolva terminalele LNG problema energiei?
          Se poate livra gaz printr-o conductă spartă?

          PS. Oricât de bună ar fi gospodina, curcan la cuptor face de cel mult câteva ori pe an. Dar dacă la dușul zilnic, contorul ii spune că acum la furnizorul A prețul e 50 cenți/kwh iar peste o oră va costa 40 cenți/kwh de la B, atunci va aștepta. Exact așa cum la benzinărie nu e niciun client când prețul trece de 1,70, dar deja se face coadă la 1,65. Concurența, nu?!

        • Solutia este un mix (cat mai diversificat) si integrarea maxima a regenerabilelor disponibile pe plan local, in combinatie cu cresterea eficientei energetice. Aveati solutii mai fezabile in locul energiei eoliene sau solare sau in locul cresterii eficientei energetice? https://energy-charts.info/charts/energy/chart.htm?l=en&c=DE&chartColumnSorting=default&interval=year

          P.S. Ca fapt divers, cu toate ca Germania este saraca in hidrocarburi, minereuri uraniu, etc, este cel mai mare exportator european de energie electrica. De la inceputul anului pana in prezent, balanta export/import este in jur de + 3TWh. Si exploatarea potentialului ei imens de energie eoliana offshore se afla in faza inecipienta. In viitorul apropiat, surplusul energiei eoliene va fi stocat in hidrogen-verde (fiind folosit ulterior in productie industriala, petrochimie-verde, otel verde, cement verde, etc) si contribuind astfel la reducerea importurilor de gaze, sporirea securitatii energetice, etc. In timp (pe masura scalarii productiei si a reducerii pretului) surplusul hidrogenului verde va fi amestecat cu gaze naturale si stocat in caverne /depozite subterane. Vedeti ceva rau in asta sau aveti solutii mai fezabile pe fondalul saraciei de resurse conventionale? https://www.bmwk.de/Redaktion/EN/Pressemitteilungen/2022/10/20221005-european-commission-approves-two-important-hydrogen-projects.html

    • Costul adevarat al energiei importate de UE din Rusia trebuie sa includa si cheltuielile pentru oprirea tavalugului armatei ruse catre frontiera estica a Uniunii. In raport cu acest pret, energia (inclusiv nucleara, eoliana si solara) produsa in UE sau adusa din orice alta sursa este mai sigura si mai ieftina. Elucubratiile dvs. despre efortul UE in dezvoltarea de tehnologii de producere, stocare si utilizare a “noii energii” (argumentatii preluate mecanic din arhetipul “Biserica Verde” promovat de discursorile geologului cu pretentii de expert in toate – energie, clima, termodinamica, inteligenta artificiala, politica, psihologie,…) sunt pur si simplu rau intentionate.

  4. „Ordinea precriza” nu se va mai intoarce, vreodata. Lumea se va schimba, lumea se schimba, deja. Procesul de schimbare a debutat cu pandemia.
    Indiferent ca vrem sa recunoastem sau nu, miza omenirii (pe termen mediu si lung) este supravietuirea speciei umane si, implicit, sanatatea planetei. O vom tine din criza in criza, pana cand vom face, nevoit, schimbarile pe care ar fi trebuit sa le facem de bunavoie, treptat, in timp. O vom tine din criza in criza, pana cand vom deveni constienti ca lumea e mica, de fapt si ca suntem nevoiti sa actionam unitar. Nu exista alta scapare, fie ca ne place sau nu. Intr-un fel sau altul, persoanele, organizatiile si entitatile care nu inteleg sau nu accepta directia de urmat vor fi aduse pe „calea cea dreapta”, prin tot soiul de crize. Inevitabil, multe dintre aceste crize vor fi provocate sau macar favorizate sa se manifeste.

  5. Iar liderii aia din „Sudul Global” nu sunt prostiti de propaganda rusa oricat de abila ar fi ea, pur si simplu au mai mult de castigat daca sunt „cointeresati” de partea rusa dat fiind ca de multe ori Occidentul nu le-a oferit mare lucru.

  6. @Denis Cenusa
    1. „Multe dintre riscurile care își au rădăcinile în 2022 sunt derivate ale războiului din Ucraina și rămân valabile pentru 2023.”
    Istoria nu a inceput in 2022. Si nici riscurile ignorate cu buna stiinta de Germania si de prea multe alte tari din UE si de UE ca institutie dovedita incapabila sa fie de folos membrilor sai. A se vedea si „elefantul din camera” – Brexit-ul care a fost posibil din cauza rigiditatii mentale si arogantei binomului etern nociv pentru Europa – Franta-Germania si/sau tripleta-rusine-a-umanitatii Germania-Rusia-Franta.

    2. „Alocările financiare și militare promise la început de an de către SUA, Franța și Germania vor spori capacitățile armatei ucrainene de a se apără (pe cale terestră și aeriană), dar și de a organiza contraofensive eficace împotriva agresiunii rusești.”
    Germania este inca si acum un stat parazit pe spinarea NATO pentru ca nu aloca 2% care o sa trebuie sa creasca si mai mult. Trump a avut dreptate sa se zborseasca pe tema asta.

    3. „riscuri inflaționiste”. Inflatia a reinceput inainte de razboiul din Ucraina care a fost booster-ul/catalizatorul pentru inflatia asta si daca razboiul o sa mai dureze cativa ani si inflatia o sa coboare lent.

    4. „Interacțiunea șefului diplomației europene Josep Borrell cu mediul academic din Maroc reprezintă o mostră de diplomație publică reușită, care trebuia să fie aplicată de către toate delegațiile UE îndată după declanșarea agresiunii în 2022. Diplomația europeană poate servi drept platformă pentru a intensifica eforturile ucrainene în materie de diplomație publică.”.
    a. Diplomatia se face intre guverne, nu cu mediul academic.
    b. Borell s-a dovedit a fi total incompetent in tot ceea ce priveste relatiile cu Rusia si Turcia.

    5. „rolul pacificatorilor ruși în Moldova”???
    Sunt trupe de ocupatie nu pacificatori!

    6. „În direcția africană, persistă instabilitatea cronică în regiunea Sahel (Mali, Burundi, inclusiv Republica Central Africană), facilitată de imixtiunile ruse prin intermediul armatei private „Grupul Wagner“”.
    Interferenta Wagner este pe fondul islamismului care il precede si este cauza care nu poate fi ignorata

    7. Problemele occidentului cu Africa de Sud (cea mai importanta tara din Africa) nu sunt mentionate.
    Fantoma interferentei sovietice in regiune a reaparut si nu numai cu mercenarii grupului Wagner.
    https://www.nytimes.com/2023/01/19/world/africa/south-africa-naval-drill-russia-china.html

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Denis Cenusa
Denis Cenusahttp://contributors
Denis Cenușa este cercetator la Universitatea din Giessen si Expert-Grup, Chisinau.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro