Nu e atit de important ceea ce a facut comunismul din noi, important este ceea ce facem noi cu ceea ce a facut comunismul din noi. Aici trebuie sa pun ghilimele, vorbele nu imi apartin.
Nu am reusit sa stau departe de razboiul de-aici in cele 10 zile in care am vazut ce inseamna sa vrei o tara ca afara. Nu se poate o tara ca afara, nu avem ceea ce se cheama sutele de ani de pus baze, de construit incetul cu incetul. Ma uitam zilele trecute la catedrala din Reims, zeci si zeci de ani de munca, spre o suta, si ma miram cum de nimeni nu-si punea atunci, la inceput de mileniu trecut, problema ca nu poate termina o lucrare in… mandatul de patru ani. Pai nu e groaznic sa incepi tu ceva si sa vina opozitia sa taie panglica peste citiva ani? Nu, nu e.
De-aici incepe totul. Restul inseamna a pune o baza.
Ne-am tot intrebat in ultimii 22 de ani in ce fel de tara vrem sa traim.
Am uitat, recunosc, in ce parte e carul mic si unde e steaua polara.
Astept sa imi spui din nou, dupa ce vom putea reveni la vietile noastre, unde e Sirius. Acum insa ne luptam si noi, da, noi doi. Au reusit sa ne invrajbeasca. Ceea ce nu au putut face vremile, reusesc oamenii. Acei oameni politici pe care ii dispretuim pentru ca, nu-i asa, amindoi ii cunoastem. Si ii pomenim cind vorbim despre greci. Nu cei care fac comert pe mare cu dovleci, desi gluma asta ne place, e vorba despre cei care au inventat forumul, dialogul. Cei care care ne-au dat democratia. Au reusit sa-i invrajbeasca, dragul meu prieten, pe cei despre care noi vorbim cind ne referim la prezent. Profesorul Daniel Barbu pare ca nu-l cunoaste pe filosoful Gabriel Liiceanu. Il numeste un afacerist care vorbeste in van. Ce ne facem?
Unde sint trairile in care ne place sa citam din cei pe care ii apreciem? Unde sint usile interzise, cele pe care le pomenim atunci cind bem o bere? Dar scrisorile catre fiul tau, nascut, al meu nenascut? De ce am ajuns aici?
De ce trebuie sa polemizam pe o mizerie, pe care de altfel o recunoastem, doar de dragul de a ne simti liberi? Nu e vorba de Basescu, USL, si cine va triumfa pe 30 iulie. E vorba de noi, cei care in continuare vom arata pasaportul romanesc atunci cind vom iesi din tara.
Nu vorbim aici de un fost marinar care azi zice hai la vot, miine stati acasa. Nici de parlamentari pentru care azi e laie, miine balaie. Nu e vorba de presedintele Romaniei si de alesii neamului, ci de puterea noastra de a ne privi in ochi.
Vorbim de legi, de constitutie. De ceea ce ne-a mai ramas, din pacate, in aceste vremuri. De noi doi, prietene, si de intrebarile pe care vreau sa ni le punem in continuare, fara sa gasim raspunsuri. Pentru ca, nu-i asa, asta inseamna sa traim intr-o tara libera. Si e dreptul nostru sa NU mergem duminica la vot.
Unde vrem sa traim? In tara lui Voiculescu, Andon, Voicu, in tara in care democratia e calcata in picioare, justitia e pindita de ei pentru a le fi sluga, oamenii politici marionete care se supun fara sa cricneasca? In tara lui Mazare, Boldea, ce diferenta? Dragul meu, plagiatul acela scirbos nu conteaza, nu te iluziona ca pentru acel individ dovedit hot, da, hot, asta inseamna sa furi, conteaza. Miza e prea mare, frica asisderea. E frica lor, temerea noastra.
Dupa toata nebunia asta, vom fi tot noi cu noi. Si ei cu ei.
Mi-e dor de tine, prietene drag. De serile in care vorbim si alta limba, cu greseli, si sintem apreciati pentru efort, ba chiar ni se spune ce bine vorbiti limba asta, fie ca e vorba de franeza, engleza sau chiar germana. Mi-e dor de intrebari, dragul meu. Nu de certitudini.
Ne revenim dupa 29 iulie, asa-i?
Cu drag,
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Presupunand, prin adsurd, ca si eu as fi unul dintre acesti prieteni, as vrea sa incep deja sa pun intrebari:
1) in ce tara traim de (cel putin) 22 de ani? Nu cumva in tara lui Iliescu, Roman, Magureanu, Stanculescu, Bancorex, Conventia democratica care a ingropat PNT-Coposu, Milica,Caritas, Banca Populara, FNI, talcioc Vitan-Barzesti, Tanacu, manele, curve, Secu, Voiculescu, Chucky, Ponta, maresalul Gabi Oprea,filme romanesti proaste, CAPuri vandalizate,, Legea 18, Legea caselor natinalizate filme romanesti bune, Gerald, Vatech, autostrada Bechtel, ALRO, EnergyHolding, Becali, Copos, Tiriac, Bercea mondialu, si ultimul pe lista Basescu?
2) unde sunt Plesu si Liiceanu si Patapievici si Sora si membrii Academiei(fara Eugen Simion)? Nu cumva isi pun intrebari stand bine-mersi in tara celor de mai sus?
3)unde sunt americanii si francezii si englezii si germanii?
4) unde nu sunt rusii?
5)unde suntem noi?
6)unde sunt raspunsurile?
7)unde sunt intrebarile?
8)in ce paerte am privit ca ne-au fugit de sub ochi toate si ne-am trezit intr-o tara neferecventabila?!!!
E trist ca luptele pentru ciolanul celor de sus s-au rasfrant negativ in populatie. Prieteni vechi nu-si mai vorbesc pentru ca unul „a indraznit” sa tina cu tabara X. Oare se vor impaca dupa ceva vreme? Si cand?
Stimate Dragos Ghitulete,
Am 10 ani de cand am fost aruncat peste bord.
Inaintea erei asteia, de incipienta vag orientata inspre democratie, ( dar pasibila oricand
de pierderea acestui drum) m-am luptat mult cu buna parte din conationalii mei pentru
a accede in vreun tren tramvai sau autobuz.
Luptele de strada care se dadeau atunci, atunci cand tare as fi vrut sa se fi facut naibii niste
vagoane si autobuze din cauciuc, se soldau si ele cu lume ramasa pe afara, lume ramasa
„pe jos”.
Acum, e mult mai rarefiat. 3 milioane ( pe puitin) de oameni afara, face ca la bataia pe un loc
sa ia parte mai putini competitori.
Una e sa candidezi 80, 90, 100, 120 pe 100 de locuri si alta e sa candidezi 130, 150, 180 pe aceleasi 100.
Presiunea, asa, e mult mai mica, dar e o presiune nu obtinuta prin vreo eficientizare ci doar
prin eliminare, chiar si pasiva (te faci ca „ploua” cand se „pierde” vreunul de caruta. Inchizi
ochii, si atat. Poate ca doare un pic dar … trece)
Un „conservatorism” pt mentinerea situatiei „macar asa”, este, nu are cum sa nu fie.
Acest conservatorism este insa, la modul direct, cel mai direct, impotriva mea ( si a celor ca mine). Nu e condamnabil pe „persoana fizica” dar, e „in aer”, un aer pe care il respira ( expira/inspira) „benficiarii” de azi ai „mai rarefiatei” aste atmosfere.
Am spus atata vorbarie de la faptul ca vroiam sa incep prin a zice ca Dex-ul nostru e sarac,
lipit de sarac.
Saracia (sau dupa caz, bogatia) popoarelor se citeste bine (si) dupa ingrijirea ce se da „limbii”.
„Cautator” am fost mereu in domeniul „cunoasterii”. Un cautator asiduu, ca un om nascut sa
fie „cautator de aur”.
Mie nu-mi place aurul, deloc. Doar pentru „conductibilitatea” si „maleabilitatea” lui ii dau apreciere.
As fi zis mai degraba, „cautator de apa”, pentru ca ii stiu valoarea, si stiu ce inseamna sa gasesti „o picatura” intre picaturile de nisip.
Dar, „cautator de aur” e mai sugestiva, multora.
Pierderea „Pamantului meu” de sub picioare, mi-a ampliat aceasta sete.
Iti e mult mai sete cand esti departe de apa decat cand „stai pe ea”.
Asa ca am tot cautat, si comparat. Macar si wikipedia asta ( de la mine are toata aprecierea),
si tot ai o unitate de masura la care cei ce cautau prin Biblioteca din Alexandria nici nu visau
sa aiba.
Intr-o clipa gasesti corepondenta in aproape orice limba, a aproape oricarui cuvant.
Imediat poti vedea cum denumeste, cum defineste, chinezul, japonezul, congolezul, islandezul sau peruanul aceleasi cuvinte bazice pe care si tu, si ei, le folosesc ( spre ex „paine”, apa, mama)
Eu am avut „norocul” limbii spaniole.
(ma opresc aici, dar revin cu completare)…
O strângere de mână, prietenească.