vineri, martie 29, 2024

Prim-ministru, ca prim-ministru, dar cine să fie la Finanțe? Asta e întrebarea!

Încep să se vehiculeze nume pentru demnitatea de prim-ministru, dar nici una pentru cea de ministru de Finanțe. Nu mă miră. Și iată doar trei puncte.

1. Ați vrea să fiți într-un loc unde parcă nu se schimbă nimic?

Cred că nu e specialist de bună credință care să nu sară de pe scaun de furie la cifra asta – 44%! Atât e ”GAP”-ul pe TVA. Adică diferența între ce se colectează într-un an din această cea mai importantă sursă de venit și ceea ce ar trebui să încaseze statul. 44%, cea mai mare rată din UE (datele provin dintr-un raport publicat de Bruxelles în septembrie 2014). În cifre absolute, pierdem anual 8,970 miliarde de euro doar din TVA.

Dar mai e ceva care să te înfurie și mai mult. ”Există și-o parte pozitivă, faptul că GAP-ul are, totuși, un comportament stabil, într-un context de stagnare economică”, notează raportul european. Pe greci, îi laudă că au reușit să reducă procentul, în condiții de recesiune puternică, de la 38% la 33%! Pe noi, pentru că măcar nu suntem mai rău ca anul trecut, suntem stabili.

Această indulgență ar trebui să ne facă să nu dormim noaptea. Dar uite că dormim, și asta de mii de nopți. Pentru că nu de ieri de zi avem GAP-ul ăsta – în 2000, era de 42%, în 2009, de 50%, în 2010 de 45%. O minune s-a întâmplat în 2005, când era pe la 34%.

Domnule, și bulgarul are un comportament stabil, dar în jurul a … 20%! Da, în 2012, diferența între estimat și efectiv era de 20%! În 2005 de 10%, iar în vârful crizei, de 25%. Parcă aud – bulgaru are TVA-ul mai mic (20%). Dar ungurul? În 2012, s-a văzut creșterea TVA la 27%, cea mai mare cotă din Uniune, în încasările efective și nu atât în GAP. Alminteri, și el are un comportament stabil, la 24-25%.

Să fie vorba, cum scrie tot în raport, de „dificultățile în implementarea unor structuri fiscale ideale atunci când ai instituții mai puțin decât ideale pentru impunerea legii fiscale?”

Haideți să mai luăm o statistică, tot din rapoarte europene  – în 2012, noi am adunat din impozitul pe venit și pe profit în jur de 7,6 miliarde de euro. Ungaria, cu o populație de două ori mai mică, strângea 6,5 miliarde. Iar statul maghiar nu e chiar idealul, cum se va vedea mai jos.

2. Ați vrea să purtați povara trecutului, dar și a viitorului, în același timp?

Să luăm execuția bugetului după 9 luni. Deficit la pensii plus deficit la sănătate. În total, peste 2,2 miliarde de lei. Asta e cifra pe 9 luni din 2014. Dar să ne auzim după primele nouă luni din 2016 și mai încolo. Cel puțin la pensii tot de deficit o să auzim cât o avem număr de salariați mai mic decât număr de pensionari. Punct.

Asta doar dacă nu ai dintr-o dată niște salarii fantastice pe cartea de muncă, pe care să impui cotele împovărătoare de acum. Și nu ai. O arată și faptul că, după 9 luni,  veniturile din impozitul pe venit au crescut cu doar 2,5%. În condițiile în care, în aceeași perioadă, inspectorii au știut să aducă cu 13% mai mulți bani din impozitul pe profit.
Cât privește cea mai mare sursă la buget … nu ne mirăm că după nouă luni 2014, încasările din TVA au crescut cu … 0,8%!

Cum să-i spui unui bătrân cu o pensie și așa de mizerie că avem GAP-ul de 44% care nu ne lasă, economic vorbind, să-i mai dăm 10 lei în plus! Pentru că aici nu e vorba doar de a face rost de bani pentru pensiile din 2014, nici măcar pentru cele din 2016. E vorba să găsești bani pentru investițiile productive, pentru cofinanțarea proiectelor europene care să antreneze economia, să creeze locuri de muncă, să poată primi o pensie și bătrânii din 2026 și cei din 2036…

3. Ați vrea să fiți pus mereu la încercare de tentația puterii?

Realmente un șef la Finanțe este puternic în ziua de azi. Va avea puteri la care nu s-ar fi așteptat acum câțiva ani, înainte de marea criză. Și asta cu girul întregii lumi democratice. Ca s-o spunem pe șleau, e mai ușor să te iei de companii acum, mai ales de marile grupuri, care păreau inviolabile (dați o căutare după acronimul BEPS – OECD pentru a înțelege noua ordine fiscală globală). Așa cum e mult mai ușor acum să le umbli contribuabililor prin conturile bancare de peste tot, acum, când până și Elveția consideră depășit conceptul de secret bancar (dați o căutare după acord de schimb automat de informații, semnat ziele trecute la Berlin).

Totul pentru cauze altminteri lăudabile – lupta împotriva evaziunii fiscale și împotriva (un concept nou) ”evitării plății taxelor”. Iar sub acest stindard, e foarte ușor să-i spui poporului (cel amețit de criză și austeritate) ceea ce vrea să audă.

Spre exemplu, că tot am adus vorba de Ungaria, credeți că s-a încheiat episodul taxei pe internet, cea care a scos zeci de mii de oameni în stradă? Budapesta a anunțat că renunță la taxă deocamdată, dar asta până când va reuși să o explice mai bine. ”Trebuie să găsim un răspuns unde merge extra-profitul uriaș făcut din internet și cum putem să-l ținem în țară și să-l includem în buget”, spune premierul Orban.

Să nu vi se pară ciudat, dar în aceiași termeni de ”unde se duc profiturile?” (nu uitați de BEPS) vorbesc acum și guvernanții de la Londra, ba chiar și cei de la Washington.

Pe scurt și acestă taxă (de altfel, o continuare a unei taxe existente deja) ar fi, la fel ca cea pe bănci, din categoria taxării cu poporul și pentru popor, un fel de ne străduim cât putem să nu vă majorăm vouă, poporului, taxele, ci lor, companiilor, că au de unde. Mai să-ți vină să spui – ce simplu e să fii ministru de Finanțe! Pui taxe pe ce a scăpat netaxat, pe ce mai merge/stă, unde se mai poate! E o mică problemă însă – în economia reală, cel puțin, nu se poate separa tabăra poporului de tabăra companiilor.

Și, apropo, se pare că bugetul pe 2015 al Ungariei vine la pachet cu o taxă în premieră, pe palinca distilată acasă. Păi ce taxare populară mai e și asta? Pare cam turmentată.

Că veni vorba. Chiar așa, ”eu pentru cine votez”? Voi avea pe buletin doi candidați care, deși se scriu cu cel puțin un i, nu mi se pare că ar pune vreunul accentul pe i-urile care mă interesează pe mine ca alegător, tată a doi copii și fondatorul unei firme cu 10 angajați, unde jumătate au sub 25 de ani.

Unul din acești candidați va numi peste câteva zile premierul și implicit ministrul de Finanțe, cu care trebuie să facă echipă, ca președinte, pentru a avea cu adevărat mult dorita administrație (mai) eficientă.

Ca și dumneavoastră, am ajuns să nu mă mai mir de multe. Dar m-aș mira sincer ca, în perioada care a mai rămas până la ziua votului, să vină un candidat să-mi spună, anticipând ce va spune ministrul ”său” de Finanțe:

  1. Avem un program clar de luptă împotriva evaziunii! Investim în dezvoltarea sistemelor de control, în corelarea bazelor de date între instituții, știm și vrem să urmărim averile nejustificate/conturile nedeclarate, am motivat inspectorii fiscali să-și facă datoria (înainte să se motiveze ei singuri), avem voința și știm cum să închidem portițele fiscale și orice nouă majorare de taxe va avea destinația precisă. Pentru că…
  2. Vă spun sincer că nu putem evita creșterea taxelor, deși nu vrem să taxăm, în disperare, orice se poate, orice mișcă sau orice stă; și în niciun caz nu avem cum să scădem accizele. Da, știu că în Bulgaria, acciza e 29% din prețul benzinei de 95 la pompă și la noi e 34,5%, dar … nu avem ce face, pornim programe care să aducă investiții noi, cu valoare adăugată, cu locuri de muncă mai bune, mai bine plătite. În plus, la anul avem și vărful de plată pentru rambursarea împrumutului de la FMI. Dar, în același timp…
  3. Pentru a vă ajuta să vă conformați voluntar la plata impozitelor și taxelor, vreau să vă dau mai multă încredere că banii dumneavoastră nu se risipesc, au destinații precise și transparente…

Chiar dacă am zice că nu ne pricepem să schimbăm abordarea fiscal-economică, tot am găsi soluții doar uitându-ne la ce fac alții, la state cu instituții-mai-aproape-de ideal (dați, spe exemplu, o căutare după ultima invenție a Fiscului britanic – trimite scrisori personalizate către milioane de contribuabili, în care le arată cum s-au împărțit impozitele pe care le-au plătit, cât a mers la asigurări sociale, cât la sănătate, la apărare, la datoria publică, la bugetul european etc. etc.).

Dar sunt convins că nu la GAP-ul de pregătire a specialiștilor avem noi o problemă, ci la GAP-ul de bună credință al autorității. Buna credință e o noțiune pe care nu o s-o găsești clar explicată în niciun Cod. Dar cred că e acel ceva care, spre exemplu, te-ar face pe tine, cetățean-contribuabil, să ai încredere în autoritatea statului, te-ar convinge de ce un impozit merită să fie plătit, că banii pe care-i dai acum statului se vor întoarce la tine/familia ta într-o formă sau alta.

Care ministru de finanțe ne va ajuta să acoperim acest GAP? Cine pune punctul pe i dintre cei doi candidați?

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. O intrebare nevinovata: ce vreti sa spuneti? ca in Romania nici studiile la Harvard nu se pot implementa?
    Nu cred ca domnisoara Apciza are vreo vina; FMI-ul e de vina:
    „”Proiectul de buget pe anul 2015 se va lucra împreună cu Fondul Monetar, la începutul lunii decembrie, la nivel tehnic. El va fi însuşit de posibilul nou guvern şi de posibilul nou premier, foarte probabil, în ianuarie 2015 şi asta, pentru că Fondul Monetar insistă să vină în misiune oficială în ianuarie 2015”
    De „posibilul si posibilul foarte probabil”

  2. Problema evaziunii cred ca este un pic mai subtila, a se citi mai politica, decat tehnica. Lasand la o parte capacitatea institutionala de a aplica legile, mi se pare ca nici nu este prioritar. Daca guvernul incepe sa se arate justitiar pe tema TVA, vor vedea probabil ca nu marile corporatii de care vorbiti la un moment dat fac frauda pe TVA ci multi mici intreprinzatori, comercianti sau cei bine „conectati” de multe ori sub ochii celor care trebuie sa aplice legea si care se uita interest in alta parte. Va reamintesc cazul schemei de frauda cu motorina al carui cap era chiar seful ANAF-ului. Problema este ca multi din acesti oameni sunt fie „conectati” fie foarte probabil si in bazinul de vot al celor care trebuie sa aplice legea.
    Ganditi-va la schema urmatoare: proprietarul magazinului din colt, care vinde painea fara bon fiscal, ca e sport national si ca asa poate supravietui, maine creste pretul cu 10-15% pentru a trece 100% pe „alb”. Pensionarului care il intreaba de ce ii va raspunde ca n-are ce face, ca trebuie sa plateasca taxele. Amandoi vor inchide discutia cu o replica romaneasca nicidecum favorabila guvernului, si care, in conditiile unei insistente a guvernului pe tema disciplinei fiscale, se va vedea in optiunile de vot.
    De ce credeti ca niciunul din candidatii din aceasta campanie nu a promovat disciplina fiscala ca prioritate? OK, o putem la o adica incadra la promovarea statului de drept, dar nimeni nu i-a spus cetateanului turmentat ca va veni sa-i ia banul din buzunar pentru taxe, ca nu da bine la urne.
    Intr-o tara precum Germania, probabil ca ministrul de finante si-ar da demisia si nu l-ar mai spala tot Rinul pentru o asemenea incompetenta.
    In cultura noastra balcanic-damboviteana acesta va ramane un subiect tratat cu manusi. O simbioza distructiva: noi furam pe unde putem, ei se fac ca nu ne vad, merge si-asa, lasa-i ca sunt de-ai nostri, simpatici.
    Deci problema dvs si a mea fundamentala este nu cine va fi ministru de finante ci cine il numeste, ca acela da tonul muzicii.

  3. Autorul se preface ca nu intelege faptul ca evaziunea fiscala nu este o cauza, ci un efect, o reactie de aparare. Contra fiscalitatii excesive.
    Foarte bine ca nu se colecteaza mai mult la buget. Sunt bani care raman la cetateni.

  4. Un alt articol (al catelea?) in care se pune carul inaintea boilor!
    Astept urmatoarele masuri de la Ministerul Finanţelor Publice:
    1. O explicatie clara a destinatiei banilor proveniti din taxele pe care le platesc.
    2. Un program confirmat periodic prin care aceste taxe sa fie transferate spre zona de investitii in loc sa fie irosite pe pomeni sociale.
    3. O dovada ca intreprinderile de stat isi platesc contributiile la zi (inclusiv arieratele) si ca s-a interzis prin lege scutirea de taxe prin masuri abuzive.

    Dupa ce voi primi aceste documente (nu neaparat in plic, ca in UK, ci sub forma unui sit al Ministerul Finanţelor Publice pe care oricine cu acces la ‘net sa le poata gasi), astept o analiza privind diferenta dintre sumele folosite si cele colectate, din care sa reiasa clar valoarea necesara a TVA si a celorlalte taxe (in conditii ideale de colectare, desigur). Promit solemn ca, in aceste conditii, voi renunta la evaziunea fiscala!
    Pana atunci insa prefer sa nu platesc, pentru simplul si logicul motiv ca nu sunt obligat sa suport efectele evaziunii altora.

  5. Uite care este treaba: avem acum, in prezent, un ministru de finante care nu este stapan pe propriu buget – asteapta FMI-ul – si atunci ce pretentii poti sa ai?

    Un manager trebuie sa stie sa faca un buget la o firma si il face.
    Discuta cu actionarii si apoi gata la treaba.

    In RO avem un ministru de F care nu intelege ce se intampla cu adevarat in economie sau poate ca nu stie sa citeasca datele, sau poate nu are cap pentru macroeconomie, sau poate ca inca nu intelege economia din RO.

    Oricum ar fi cred ca nu prea are ce cauta pe aceea pozitie actualul Ministru de F.
    Poate sa plece, din partea mea!
    A aratat tot ce poate face, mai precis tot ce nu poate face, regretabil.

    Cred ca sunt oameni in RO cu mult mai capabili decat actualul Ministru de F si care pot sa conduca relaxat MF si sa faca ca lucrurile sa se intample.

    Comportamentele din societate nu se schimba de pe o zi pe alta – deci nu ma astept ca GAP-ul sa dispara hocus-pocus- dar macar sa simt ca se misca spre inainte economia – adicalea spre economia de piata.

    Toate abuzurile din ultima vreme si vor intoarce impotriva celor care le-au generat si a celor care asteapta sa vina Fat-Frumos sau Ileana Cosanzeana si sa le mai dea 2 bani.

    Raspunsuri la intrebari:
    1. Economia se misca mai greu si de aceea nici Mighty Mouse nu a putut – desi a vrut. Economie fara stiinta, numai cu copy-paste sau numai cu studii in strainatate – nu merge!
    Cred ca este mult mai important sa stii in ce directie muti economia, decat viteza cu care face schimbarea. Aici este provocarea!</strong

    Privitor ca la teatru
    Tu în lume sa te-nchipui:
    Joace unul si pe patru,
    Totusi tu ghici-vei chipu-i,
    Si de plânge, de se cearta,
    Tu în colt petreci în tine
    Si-ntelegi din a lor arta
    Ce e rau si ce e bine.

    2. O persoana care stie ce vrea – vezi pct.1 – isi asuma si responsabilitatea actiunilor sale</strong – adica stie ca poarta povara trecutului si trebuie sa se miste spre viitor. Repet – scriu despre o persoana responsabila!

    Viitorul si trecutul
    Sunt a filei doua fete,
    Vede-n capat începutul
    Cine stie sa le-nvete;
    Tot ce-a fost ori o sa fie
    In prezent le-avem pe toate,
    Dar de-a lor zadarnicie
    Te întreaba si socoate.

    3.Cel mai greu – este o chestiune de caracter dar si de responsabilitate imbinate cu stiinta si arta. Cine nu le are este mai bine sa stea acasa!

    Cu un cântec de sirena,
    Lumea-ntinde lucii mreje;
    Ca sa schimbe-actorii-n scena,
    Te momeste în vârteje;
    Tu pe-alaturi te strecoara,
    Nu baga nici chiar de seama,
    Din cararea ta afara
    De te-ndeamna, de te cheama.

    Si in final cred ca
    – nu dotarea impiedica colectarea impozitelor si taxelor, asa ca mai degeaba hard daca nu sunt soft skill – nu stiu daca este clar ce vreau sa scriu…
    – taxele pot sa ramana la fel, sunt surse nefolosite in buget, interesant ca chiar autorul le-a mentionat…
    – caldut scenariul cu transparenta, dar nu suficient pentru a creste gradul de colectare…

    Vreme trece, vreme vine…

    Tu ramâi la toate rece,
    De te-ndeamna, de te cheama:
    Ce e val, ca valul trece,
    Nu spera si nu ai teama;
    Te întreaba si socoate
    Ce e rau si ce e bine;
    Toate-s vechi si noua toate:
    Vreme trece, vreme vine.

    Sursa: http://www.mihaieminescu.ro/opera/poezia/glossa.htm

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adrian Luca
Adrian Luca
Adrian Luca, 44 de ani, este unul din primii specialiști din România în domeniul prețurilor de transfer, participant la introducerea în legislația națională a standardelor OCDE în materie. Este Prim-vicepresedinte al Camerei Consultantilor Fiscali si unul dintre cei cinci membri propusi de Romania in Comisia europeana de arbitraj pentru eliminarea dublei impuneri in relatia dintre partile afiliate. Mai multe detalii pe transferpricing.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro