duminică, noiembrie 29, 2020

Prima zi de libertate

Mi-am intitulat astfel însemnările mele de astăzi, inspirat fiind de titlul unei piese scrise în anul 1959 de un dramaturg polonez pe nume Leon Kruczkowski. Textul vorbea despre ceea ce s-a întâmplat imediat după înfrângerea fascismului și despre cum au reacționat oamenii care au avut serios de suferit în respectiva vreme. Despre cum au știut ei să administreze revenirea la condiția de oameni liberi.
Piesa a fost jucată destul de repede și în România, din câte am reușit să aflu mai întâi la Teatrul din Sibiu, mai apoi, la Nottara, iar prin 1971 a revenit în actualitate grație spectacolului pus în scenă de regizorul Dan Nasta la Naționalul bucureștean. A mai fost jucată câteva luni mai târziu și la Teatrul din Galați. Pe urmă a fost cvasi-uitată
Titlul scrierii lui Kruczkowski, nu și scrierea în sine, a fost readus în discuție după Decembrie 1989. Și aceasta fiindcă, așa după cu spuneam, piesa invita să reflectăm la ce facem după a dispărut ceva ce ne oprima. Mai exact, despre felul în care eram sau nu în stare să ne gestionăm libertatea recâștigată. După o experiență, poate, chiar mai cumplită decât a fost nazismul
Într-un fel sau altul, după părerea mea mai degrabă apăsat metaforic decât faptic, și astăzi, vineri, 15 mai, s-ar putea vorbi despre o astfel de primă zi de libertate. În care ieșim din starea de necesitate și intrăm, fie și numai teoretic, în cea numită de alertă. Zi în care unii strigă, mai mult sau mai puțin justificat, hai, liberare! De parcă, de-a lungul celor două luni de stare de urgență, ar fi trăit în plină teroare, în lagăr, și nu la ei acasă. Ca și cum le-ar fi fost dat să trăiască sau să retrăiască perioada nazistă, ori mult mai „familiara ” nouă, teroare comunistă. Ca și cum ar fi fost supuși la cine știe ce cazne, la schingiuiri, la teroare.
Nu idealizez deloc cele două luni de stare de urgență. Nu neg că nu a fost tocmai simplu de trăit în această perioadă de-a lungul căreia s-a impus adoptarea unor restricții. S-au restrâns o seamă de drepturi și libertăți. Faptul nu s-a întâmplat doar în România. Multe astfel de restrângeri rămân pe mai departe în vigoare. A fost vremea obsedantelor declarații pe proprie răspundere, Numai că s-au luat aceste măsuri spre a se atenta la adresa dreptului nostru la viață. Ci pentru ca toți și, îndeosebi acele categorii, să fim protejați de primejdia reprezentată de perversul COVID 19. Sigur, în cazul anumitor categorii de vârstă – seniorii , și folosesc anume acest termen spre a nu fi acuzat că nu aș respecta gândirea politic corectă și, Doamne ferește!, să mă trezesc cu cine știe reclamație pe la CNCD- aceste măsuri au fost mai categorice. Chiar mai dure.
Numai că, doar dacă nu ești sclavul organismelor de presă specializate pe dezinformare, direcționat plătite să facă asta- nu vrei sau nu poți înțelege că toate aceste măsuri au fost luate fiindcă seniorii sunt mai vulnerabili. Au mai multe boli, mai multe suferințe, sunt mai expuși decât cei mai tineri. Se impunea să fie protejați mai cu atenție. Acestea sunt riscurile asumate datorită condiției noastre de ființe sociale. Care trăim având grijă de noi, dar și de alții. Zi de zi fiind obligați să respectăm seturi întregi de reguli. Intrate în obișnuințele noastre cotidiene, codificate, acceptate.
Pe unii semeni de-ai noștri i-am auzit vorbind despre discriminare. Pe alții despre măsuri cu caracter dictatorial. Au făcut –o ca efect al gândirii proprii, darși stârniți de politicieni, de lideri de opinie, ei înșiși trecuți de o anumită vârstă. Mai pe șleau spus de recuperați din presa comunistă. Ori de favorizații altor vremuri. Adică de indivizi care, până acum treizeci de ani, lăudau tot ceea ce hotăra partidul. Iar partidul însemna, simplu, Nicolae Ceaușescu. Dictatorul care inventa zilnic tot felul de restricții. Atunci nu protestau, din contră, aduceau, scriau omagii. Azi sunt gardienii fruntași ai libertății. Sper să nu aibă prea mulți naivitatea de a-i crede. Și mai sper că vom ști să administrăm așa cum se cuvine această primă zi de libertate. Așa cum este ea. Drastic normată în continuare. Și că o vom face și zilele următoare.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Trebuie neaparat sa facem o diferenta intre ceea ce a reprezentat -starea de urgenta – din Romania si cea din Ungaria ,doar ca exemplu .Normalitatea instituirii unei stari de urgenta este insasi legea ce permite aceasta actiune .Problema intervine atunci cind in urma unei astfel de actiuni , cei care au calitatea legala de a pune in practica legea , isi creeaza avantaje politice pe termen lung , avantaje ce dapasesc durata starii de urgenta . UE a convocat si a criticat guvernul Ungariei si pe seful acestui guvern , tocmai pentru aceste derapaje de la democratie .Nici o institutie UE nu a acuzat guvernul Romaniei ce a gestionat corect aceasta situatie sanitara si nu transformat totul intr-un avantaj politic .Critici la adresa guvernului sau a presedintelui se fac si se vor mai face , dar unele dintre ele sunt bazate pe mici interpretari ce deformeaza uneori realitatea . Guvernul , este cel care aduce in fata noastra masurile ce restring anumite libertati , temporar puse in practica si decizia are in spate consultari cu aceia care au competente de ordin medical dar totul se face intr-o conjunctura mai larga ce cuprinde si celalalte tari din UE.Sanatatea cetatenilor este singura – masura a lucrurilor – in acest caz .Fiecare dintre noi are cel putin datoria umana de a respecta aceste reguli si de a nu fi parte a celor care voit sau poate inconstient le incalca. .

  2. De ce prima zi de libertate ? in afara celor cu probleme nimeni n-a fost inchis in penitenciar, cu camarile bine burdusite de mancare si bautaura, cu televizor si internet s-a putut trece binisor peste aceste vremuri neobisnuite mai ales pt tineri, cei in varsta traiti prin comunism au suportat cu stoicism si rabdare, experienta si-a spus cuvantul.
    Celor hiperactiv care nici macar nu sunt in masura a citeasca cateva randuri dintr-o carte, contectati tot timpul la net, fel si fel de aplicatii intradevar le-a fost greu, poate au inteles acum ca exista si altceva in viata in afara goanei dupa fericirea materiala.

    • Pai si ce? un alde Miron Cosma, Becali, Borcea si alti ciumeti n-au avut haleala berechet, televizor si internet in inchisoare? >:

  3. In aceasta „libertate” ma astept ca ca presa sa pedaleze din ce in ce mai tare pe marirea cu 40% a pensei vorbind mereu de acea lozinca a dreptului castigat?
    Intrebare pentru specialisti:
    Pensia este un drept adica dreptul la pensie care la noi si in multe parti s-a reaolvat prin metooda de intrajutorare intre generatii introdusa de Bismark . Dar dreptul imprescriptibil la o suma anume odata ce o gasca si o voteza intr-o istitutie destinata sa adune mai degraba din acestia care nu pricep ce voteaza sa devina un drept castigat de unde decurge oare?
    Sunt un pensionar onform unei legi principial corecte cat timp se bazeaza pe contributivitate asta ca sa nu se creada ca am vreun partis-pris

  4. „…felul în care eram sau nu în stare să ne gestionăm libertatea recâștigată”

    Este de fapt o iluzie a libertății. ori, mă rog, este o libertate parțială ( a se vedea Freedom House).

    România nu este o democrație consolidată, ci un stat cu o guvernare cleptocratică, ce de 30 de ani transferă fraudulos resurse din averea publică în proprietatea privată a unui grup format din membrii din rândul al doilea ai Securității și PCR, precum și a apropiaților acestora.

    Voința electoratului a fost profund viciată prin dezinformare încă de la primele alegeri de după 1989.

    Aflarea adevărului despre acțiunile revoluționare din decembrie 1989, despre represiunile din timpul „mineriadelor”, ori din vremuri mai recente, despre 10 august 2018, reprezintă indicatori clari (precum hârtia de turnesol) ai nivelului democrației românești.

    Am câștigat nu libertate în sensul larg, ci anume unele libertăți, precum aceea de a ne exprima (contracarată de faptul că vocile noastre nu contează în viața soială decât foarte puțin), de a călători (o supapă pentru cei nemulțumiți de viața în România, care au emigrat și o madalitate a regimului cleptocratic de a scăpa de ei), de a participa la alegeri (a căror libertate este condiționată de corecta informare și desfășurare a procesului electoral (contestabile de faptul că manipularea prin mass-media controlată deplin de claptocrație și vicierea procesului electoral prin reprezentanții locali ai cleptocrației, ori cei de la „centru” – a se vedea „pomenile” este la un nivel uriaș).

    …Iar independența justiției și respectarea principiilor statului de drept, macanisme funcționale și eficiente de tip „checks and balances”, rămân pentru cetățenii români doar dorințe neîndeplinite, speranțe fără perspectivă, visuri neîmplinite.

  5. Jos Comunismul !
    Pe vremea bolsevicilor a existat o perioada in care nu aveai voie să iesi cu autoturismul in week end decat odata la doua saptamani . O saptamână ieseau cei cu numere PARE , urmatoarea cei cu numere IMPARE. Cu doua amendamente . Week endul cuprindea doar DUMINICA : Iar crizele frecvente in aprovizionarea cu benzina erau destul de dese incat ajungeai sa nu poti iesi nici in week endul in care aveai numar FAST.
    ***
    Nu am suferit pe chestia asta intrucat eu nu aveam masină. Și putin imi păsa
    de cei care aveau si nu se puteau bucura de ea. Cam cum nu i pasa domnului care
    vad ca initiaza CANTAREA PANDEMIEI – ca ce bine e sa stai in casa si sa te uiti la televizor.
    ***
    Domne, jos comunismul – dar nu a exista niciodata INTERDICȚIE LA PLIMBARE.
    Schema cu completarea DECLARAȚIEI am resimtit-o ca pe o mare umilință. Adica sa-i dau
    eu socoteala in scris unuia in uniforma ca ma misc prin orasul meu ? Nu mai spun ca fiind +65 am suferit si batjocura ORARULU LIMITAT si m-au trecut fiorii vazand campaniile televiziunilor cu tema PRINDE SENIORUL ! Las ca si popurul are propria rezerva de ”respect” pentru cei – ghinion – procamati arbitrar de mediocrul Sef drept iesiti din uz.
    Va spun drept mă credeam un CONFORMIST dar strazile goale la ore cand era voie cat de cat sa te misti mi-au demonstrat ca sunt un adevarat rebel , un fel de #oldrezist . Evident in cele trei zile scapate de sub hațurile legale ale gardienilor imi voi forta cat de mult pot norocul – am niste idei .
    Multe chestii trebuie aparate , dar nici libertatea nu e de dispretuit. .. Vedeti fizionomia doctorilor in general și a celor 3 – 4 doctori mediatici in special . Li s-a intipărit acea grimasă oțelita a activistilor de partid de odinioar. Bucuria de a ORDONA le intuneca profesionalismul
    Arafat pe care il simpatizam a inceput sa semene cu odiosul Dincă – Te/Leaga.
    Doar Iohannis mai pastreaza vechea fizionomie – gen John Kennedy , dar nu vad de ce acesta ar fi o chestie linistitoare pentru domnia sa.

    • Si totusi libertatea ta nu este absoluta, este un teritoriu marginit si blocat uneori de libertatea celorlalti .Eu daca as fi in vestul salbatic as considera ca sunt in dreptul meu sa te impusc daca te duci acum in Piata Victoriei, manifesti contra covidului si a celor ce cred ca el exista si te imbratisezi cu cateva zeci care ca si tine cred ca este un produs al ocultei mondiale (este si agentul KGB Adrian Severin pe acolo care te starneste si fuge acasa sa nu se imbolnaveasa) si apoi vii acasa, in blocul unde esti vecin cu mine si eventual imi imbolnavesti un copil sau o ruda sau chiar si pe mine.
      Si as face-o cu placere, ma refer la chestia cu impuscatul.

      • Esti dintre medicii puturosi care vor sa ia salarii marite dar FARA sa aiba prea multi pacienti de tratat – asa e? >:
        Nu de alta – dar replica ta se integreaza in profilul „activistului incruntat” descris de psihopatolog! :P
        Treaba alora din Piata de ce demonstreaza – isi exercita un drept! NU e obligatoriu, pentru cei care au creier, sa creada tot ce spun ei!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

“Tradiţia” Sf Andrei, moaştele lui Eminescu şi cruciadele IPS Teodosie Tomitanul

Arhiepiscopul Teodosie de Constanţa, acest Radu Mazăre al BOR, se agită periodic pentru organizarea câte unui carnaval televizabil, în bunul obicei local....

Netflix, Sir David Attenborough și morsele care se „sinucid” din cauza încălzirii globale – Un nou exemplu de fake news și manipulare climatică

Pentru a șoca și manipula cu succes opinia publică naivă și mai puțin informată, o parte a mass mediei recurge la ceea...

… drumul spre iad al Papei Francis

... si-atunci aveti a ma ierta daca nu voi discuta acum nici alegerile din Romania sau din Statele Unite, nici Ziua Recunostintei,...

Țara noastră în termeni de destin*

In interviurile pe care le-am făcut în marginea recentului dialog epistolar cu Andrei Pleșu intitulat Despre destin, am fost întrebat în câteva...

Despre utopia energiei eoliene offshore a României

Actualul articol este generat de faptul că în proiectul de Strategie Energetică generat de MEEMA (aflat încă în discuție), precum și în...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.