Unul dintre talentele premierului Ponta este acela de a emite sofisme pe bandă rulantă, cu zâmbetul pe buze. Nu știu dacă va intra în istorie ca lider al celui mai cinstit guvern al României, așa cum a promis cândva, dar tind să cred că va fi ținut minte pentru stilul alunecos cu care evită întrebările directe, ocolește acuzațiile cele mai flagrante și își minimalizează sau discreditează adversarii. Vreau să ofer aici un studiu de caz.
Mai întâi, faptele: ieri, președintele Băsescu a trimis înapoi la Parlament legea privind statutul parlamentarilor, reclamând faptul că aceasta ar permite ca un parlamentar să rămână în funcție în pofida unei decizii de incompatibilitate a ANI, atâta vreme cât decizia respectivă nu este contestată de către parlamentarul în cauză și apoi confirmată în instanță. De asemenea, noua lege ar permite ca parlamentarii să nu fie afectați de eventuale decizii de conflict de interese venite din partea ANI, din același motiv.
Ce răspunde premierul Ponta? În primul rând, spune el, întorcând legea la Parlament, președintele
Băsescu refuză micșorarea bugetului Parlamentului.
Este adevărat că noua lege conține prevederi privind ajustarea bugetului Parlamentului la numărul mai mare de membri rezultat în urma alegerilor din decembrie. Dar asta nu invalidează problema reclamată de președinte. În general, ar fi un dezastru ca președintele să aplice următorul principiu: dacă o lege conține niște prevederi bune, atunci eventualele ei defecte trebuie ignorate și legea trebuie promulgată cât mai rapid.
Gândiți-vă la următoarea situație. Parlamentul aprobă o lege cu două articole:
1) Salariile parlamentarilor se calculează în funcție de prezența în Parlament.
2) Toți cetățenii al căror nume începe cu litera B vor plăti un impozit pe venit de 100%.
Presupunând că o astfel de lege nu ar fi contestată la Curtea Constituțională de către opoziția parlamentară, este clar că președintele ar trebui să întoarcă legea la Parlament: oricât de benefică și populară ar fi măsura de la articolul 1, ea poate să mai aștepte până când monstruozitatea de la articolul 2 este corectată.
Al doilea sofism al premierului Ponta: de ce se plânge lumea că noul statut întărește imunitatea parlamentarilor, se întreabă el, de vreme ce atunci când senatorul Voiculescu și-a dat demisia din Parlament, opinia publică a constatat – pe bună dreptate – că acesta nu a renunțat la nicio imunitate?
Este adevărat că fostul senator Voiculescu nu a renunțat la nicio imunitate relevantă prin demisia din Parlament. Parlamentarii pot fi inculpați și condamnați ca orice alt cetățean. Dl Voiculescu a fost trimis de ani buni în judecată, iar acum a demisionat – pentru a doua oară – temându-se probabil că va fi condamnat în curând de Înalta Curte și sperând că va avea o soartă mai blândă la Tribunalul București.
Dar asta nu înseamnă că parlamentarii nu se bucură de nicio imunitate: ei nu pot fi arestați sau percheziționați fără avizul Camerei din care fac parte. Amuzant este că domnii Voiculescu și Ponta se folosesc de sofisme în oglindă pornind de la faptul simplu că parlamentarii se bucură de anumite imunități, dar nu și de altele. Dl Voiculescu a încercat să ne convingă că demisionează pentru a renunța la imunitate; încă o dată, este evident că nu aceasta i-a fost motivația, dat fiind că amenințarea care îl paște, și de care nu este ferit prin imunitate, este aceea de a fi condamnat în instanță, iar imunitatea parlamentară de care se bucura până la momentul demisiei îl proteja doar de arestare preventivă și percheziție. La fel, premierul Ponta ne spune că nu trebuie să ne îngrijoreze posibilitatea unei întăriri a imunității parlamentare, invocând un exemplu care dovedește doar că parlamentarii nu se bucură de un anumit tip de imunitate.
Mai mult, problema reclamată de președintele Băsescu nici nu are legătură, strict vorbind, cu imunitatea, ci mai degrabă cu impunitatea parlamentarilor: atâta vreme cât nu contești în instanță o decizie a ANI prin care ai fost declarat incompatibil sau în conflict de interese, se pare că poți să rămâi în funcție liniștit, conform noului statut aprobat de Parlament.
Poate că premierul Ponta nu este de acord cu această interpretare a legii. În acest caz, ar trebui să ne ofere argumente care să ne liniștească temerile, și nu sofisme despre bugetul Parlamentului și lipsa de imunitate a dlui Voiculescu.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
mai e putin si se face un an de guvernare usl. ar cam fi cazul sa apara un „v.v. ponta greatest hits”. sunt atat de multe minciuni si aberatii incat exista riscul sa se piarda. ar fi pacat (valabil si pentru colegii din dream team-ul usl). ponta este totusi un caz separat, in a league of his own.
Domnule Golub, teoretic aveti dreptate! Cum apreciati insa faptul ca Traian Basescu nu s-a exprimat in legatura cu aceste probleme atunci cand i s-a trimis legea spre consultare tocmai pentru a se evita procedura formala care mananca timp si pentru a avea un oarecare consens politic inainte de raportul MCV. Pariati pe buna sa credinta?!
@Vlad Ionescu
Nu pariez pe buna Dv. credinta daca va notific ca presedintele nu se poate pronunta pe un „proiect” de lege.
Logic, presedintele se poate pronunta numai pe textul final a legii pe care trebuie sa o promulge.
Asa ca nu stiu cum stam cu buna gredinta.
Ganduri bune,
@ausar: Intr-adevar, presedintia a refuzat sa se pronunte asupra proiectului de lege inainte de a fi aprobat de Parlament, invocand prevederile constitutionale.
@Vlad Ionescu: Si eu mi-as fi dorit ca legea sa fie corectata inainte de aprobare si nu mi se pare ca ar fi impotriva Constitutiei ca presedintele sa formuleze obiectii la proiecte de lege, mai ales atunci cand ii este ceruta opinia de catre Guvern sau Parlament. Dar dupa ce ai fost suspendat de doua ori pe motiv ca ai acaparat prerogative executive si legislative care nu iti apartin, poate ca merita sa sufli si in iaurt.