joi, martie 28, 2024

Prin deșertul politicilor sociale din România

Motto:

”Am observat că PSD a făcut un hobby din a schimba tot ce funcţionează în România, a schimbat sistemul de impozite şi taxe, a mărit salariile până le-a micşorat, acum vrea să naţionalizeze Pilonul II de pensii. Se poate guverna aşa, dar nu cu rezultate bune. Nu cred că mergem spre o stabilitate a statutului român, aceste lucruri duc la instabilitate.”[1]
Klaus Werner Iohannis

Cine-mi va plăti pensia?” – vă sună cunoscută întrebarea? Ați mai auzit repetată fraza ”Nu mă ajung mamă cu banii, dau toată pensia pe medicamente și am datorii la întreținere pe care nu știu cum să le plătesc”? Sau, poate, ”… mai bine plec în Anglia sau în Germania să-mi caut de lucru. Aici ce să fac, să muncesc la negru? Sau pe minim? Ce să fac cu minimu, că nu-mi ajunge?”.

Dar ce ziceți de următoarea situație (reală): X, casnică, 50 de ani, rezidentă într-o zonă rurală din Bărăgan, rămâne văduvă. Soțul decedat era pensionar, fost petrolist, cu o pensie ce depășea cu puțin 2400 de lei. X nu are însă vârsta necesară pentru a primi pensie de urmaș și nici nu se poate angaja pentru că nu are experiență în muncă și nicio calificare. În plus, are o gospodărie destul de mare de întreținut și trebuie să o facă de acum singură, situație în care nu este motivată să-și caute un loc de muncă în altă localitate. Așadar, apelează la soluția de a obține ajutor social.

Evident, suma astfel obținută va fi absolut modică[2], raportat la venitul familiei dinainte de decesul susținătorului, respectiv: alocația de venit minim garantat, de 141,5 lei lunar, plus ajutorul pentru încălzirea locuinței (între 1 noiembrie și 31 martie), care îi acoperă integral cheltuiala pentru achiziția lemnelor de foc.

Ar putea X să aibă și o altă variantă? Probabil că da, dacă România ar avea politici sociale fezabile, eficiente. De exemplu, dacă în localitatea sa din județul Călărași ar exista un Grup de Acțiune Locală[3] (GAL) funcțional, care ar gestiona activități economice (producție, servicii și servicii suport) în beneficiul comunității, probabil că oferta de locuri de muncă i-ar putea satisface așteptările și i-ar oferi o alternativă reală de obținere de venituri.

Până la urmă, X este suficient de calificată pentru un loc de muncă în agricultură, creșterea animalelor, dar și pentru alte ocupații cu care s-a deprins în gospodărie: îngrijirea bătrânilor, a copiilor, prepararea hranei, curățenie etc. De asemenea, posibilitatea de a obține venituri, care să o ajute pe X să se întrețină, i-ar crește stima de sine și i-ar anula sentimentul de alienare privind locul pe care îl ocupă în comunitate, dat de diferența dintre un asistat social și un membru activ.

În prezent GAL este un instrument la care comunitățile din zonele rurale apelează doar atunci când intenționează să obțină fonduri europene, prin instrumentul de Politici Agricole al UE. Dar GAL ar putea fi încurajate și de guvern, tocmai pentru că în spațiul rural nu este nevoie doar de lucrători agricoli – comunitatea are nevoi multiple, cele mai multe însă rămân simple deziderate.

Problemele doamnei X se pot însă adâci și mai mult dacă ”revoluția fiscală” va continua, așa cum o gândesc Darius Vâlcov (consilierul premierului V. V. Dăncilă), Varujan Vosganian (senator) și Viorel Ștefan (vicepremier), cu impozitarea veniturilor gospodăriei. X va trebui atunci să plătească statului un impozit pentru că realizează venituri din arendarea terenurilor (puține) pe care le are, creșterea păsărilor de curte sau a celor câteva capete de porcine. Ba, mai mult, ar putea să nu se mai califice pentru ajutorul social pe care îl încasează în prezent.

Ne putem lesne imagina că X se va simți, în acel moment, fără soluții și în pragul disperării, în condițiile în care nu mai poate în niciun fel conta pe sprijinul statului – care se va transforma într-un agent fiscal rapace – ci, cel mult, pe mila comunității. X nu va putea diagnostica cum a ajuns în situația de a nu se mai putea susține și va trebui să renunțe, probabil, la creșterea de animale, pentru a nu plăti impozite, ceea ce-i va deteriora și mai mult nivelul de trai. Dar, cel mai grav este că X va deveni captivă a mesajelor populiste și va vota cu disperare (dacă va vota) politicieni care promit că-i vor oferi garantat un ajutor social substanțial.

Guvernarea actuală, care a revenit unei coaliții social-democrate și social-liberală, și-a propus și pretinde că aduce la îndeplinire un amplu program de creștere a calității vieții cetățeanului. Înainte de a evalua realitățile prezentului în materia politicilor sociale, ceea ce se dovedește o temă extrem de spinoasă, probabil că ar fi util să trecem în revistă ce anume implică instrumentarul de politici sociale în teoria politică, dar și cum anume și-au propus actualele partide parlamentare să abordeze chestiunea bunăstării sau a protecției persoanelor vulnerabile.

Chestiunea ar trebui să ne preocupe în cel mai înalt grad, pentru că mecanismele economice, fiscale, de venituri (salarii, pensii, alocații de susținere etc.), demografice și de migrație etc. care să ofere susținere pentru politici sociale sustenabile, de calitate, sunt pe cale de a se degrada rapid, sub loviturile date de actuala coaliție de guvernare, în special la inițiativa și cu susținerea președintelui PSD, Liviu Dragnea: (i) o lege a salarizării care a creat haos și în sistemul bugetar, dar și în cel al angajaților din sfera privată, (ii) tendința de naționalizare a pilonului II de pensii, la pachet cu noua lege a pensiilor (se poate identifica aceeași idee a ”vaselor comunicante” din legea salarizării), (iii) impozitarea progresivă, inclusiv a veniturilor gospodăriilor (și nu a averilor, cum insistă Florin Georgescu, viceguvernator BNR) și așa mai departe.

TEORIA POLITICILOR SOCIALE ȘI LUMEA PARALELĂ A GUVERNULUI V. V. DĂNCILĂ

Politicile sociale sunt politici publice, pe care un guvern trebuie să le implementeze, de dorit în parteneriat cu societatea civilă și autoritățile publice locale, pentru a crește calitatea vieții, atât a comunităților ce compun națiunea, dar și a fiecărui individ în parte.

Cum calitatea vieții se măsoară în accesul individului la serviciile sociale proprii unui stat civilizat (educație, sănătate, locuire și mediu de calitate, protecția integrității și securității persoanei etc.), indicatorii prin care se măsoară nu pot să țină doar de expresia valorică a vreunui prag anume de la care statul susține că cetățeanul trebuie să se simtă în siguranță.

Cu alte cuvinte, un guvern care mărește cu câteva procente salariile, pensiile sau ajutoarele sociale după un mecanism economic pervertit, care aduce cu sine o inflație ce erodează creșterile în termeni reali, nu a pus în operă măsuri reale de creștere a calității vieții, dimpotrivă. De ce? Pentru că teoria politicilor (publice) sociale postulează cu claritate că protecția socială se realizează conjugat, prin acțiunea tuturor factorilor implicați: economia, piața muncii, politicile fiscale, parteneriatul statului cu sectorul neguvernamental și comunităile locale.

Politicile sociale acționează pe trei niveluri, așa cum se poate observa în schema din figura 1. Ce ne reține atenția, este faptul că politicile (publice) sociale sunt un set de măsuri și acțiuni care nu oferă protecție doar individului, ci stimulează comunitățile pentru a asigura un climat de dezvoltare individual în parametrii sustenabili; adică împotriva alienării și marginalizării indivizilor, care ar putea să devină astfel o problemă pentru comunitățile din care fac parte.


Figura 1

Din acest motiv, ansamblul măsurilor și acțiunilor de intervenție nu se pot limita doar la promisiuni de creștere a veniturilor unor indivizi sau categorii de indivizi, pentru că ar fi o tendință iluzorie și unilaterală de sprijin, care lasă indivizii și comunitățile fără protecție în fața fenomenelor sociale care erodează rapid măsura unilaterală de creștere nominală a respectivelor venituri.

Poate cel mai clar exemplu este protecția individului în fața problemelor pe care le ridică fenomenul coroziv al corupției. Este o temă de care guvernele PSD – ALDE s-au ferit în mod deosebit, pentru că agenda acestora este una care se vădește destul de clar acum, ca fiind propice protecției corupției instituționalizate: (i) impunitate în fața legii pentru faptele de corupție (dezincriminarea unor fapte penale în exercitarea funcției publice, pedepse ușoare pentru eventualii condamnați penal pentru fapte de corupție, prescripția rapidă a unor fapte etc.), (ii) amnistierea unor incompatibilități generate de conflictele de interese în care se găseau/ se găsesc parlamentari și aleși locali, (iii) tolerarea/promovarea nepotismelor în numirile pentru funcția publică sau reprezentarea intereselor statului în entitățile economice ce au capital public etc.

Din această perspectivă, planul politic al liderilor PSD – ALDE este destul de ușor de descifrat ca o simplă schemă (aproape una Ponzi[4]) prin care s-a încercat și încă se mai încearcă, printr-o spoială de politici sociale, cumpărarea cetățeanului român cu iluzia creșterii bunăstării, pentru a accepta fără cârcnire permanentizarea la putere a unui grup obscur de interese, cuplat la resursele publice, aflat în căutarea impunității în fața legii – adică instaurarea statului corupției instituționalizate.

Dar care este contextul dezvoltării unor politici (publice) sociale sustenabile? În schema din figura 2 este figurată dependența ansamblului politicilor sociale de evoluția dezirabilă a contextului economic și social, iar rolul esențial de stimulare a acestor direcții sustenabile de dezvoltare îl are guvernul, prin politicile publice pe care le promovează.

Figura 2

Am făcut câteva trimiteri la tendințele guvernului actual și trebuie să subliniez foarte clar că, în acest moment, răspunderea modului în care evoluează politicile sociale promovate de guvernul PSD – ALDE revine în principal:

(i) liderilor PSD și ALDE, adică Liviu Dragnea, președintele Camerei Deputaților, și Călin Popescu-Tăriceanu, președintele Senatului, care au girat programul de guvernare ce a fost și aprobat de Parlament, la investirea guvernelor acestei coaliții, din ianuarie 2017 și până în prezent;

(ii) premierului V. V. Dăncilă și vicepremierului Viorel Ștefan;

(iii) miniștrilor muncii – Lia Olguța Vasilescu, finanțelor – Eugen Teodorovici, administrării publice și dezvoltării regionale – Paul Stănescu, fondurilor europene – Rovana Plumb și ministrului agriculturii – Petre Daea.

Dar dacă analiza actului de guvernare, prin raportarea acțiunilor și măsurilor inițiate, aplicate ori în curs de aplicare la programul de guvernare votat în toamna anului 2016 la urne, este relativ ușoară, nu mai puțin importantă este analiza măsurilor pe care le are în vedere opoziția parlamentară sau neparlamentară (dar cu șanse de a revendica locuri în Parlament la alegerile din 2020) în materie de politici sociale.

Fără a anticipa, trebuie subliniat faptul că niciun partid politic nu și-a propus în mod concret să încerce o adecvare reală a politicilor sociale la contextul României actuale, extrem de polarizată, cu diferențe masive de dezvoltare atât între sat și oraș, dar și între regiuni, cu o balanță negativă a migrației care a făcut din România un exemplu negativ în lume și care, prin urmare, generează o rată masivă de indivizi vulnerabili, fără speranță. Mulți dintre aceștia sunt expediați cu eticheta ”nu vor să muncească”, ușor de pus dintr-un birou, dar care suportă foarte multe nuanțe, legate de aspirația (uneori ruinată sub lovitura cruntă a inegalității) de mai bine a oricărui individ, indiferent cât de bine este educat, ori din ce zonă sau familie provine.

Partidele politice nu se grăbesc să răspundă la întrebarea ”Ce este în mod concret de făcut?” în materie de politici sociale, tocmai pentru că răspunsul este extrem de dificil de dat. Uneori este suficient să investești în construcția unei autostrăzi sau să oferi facilități fiscale unui investitor care crează locuri de muncă, alte ori este nevoie de construcția elaborată a unui parteneriat cu comunitățile și ONG-uri dedicate pentru a obține rezultate din prestarea unor servicii sociale costisitoare și a căror rezultate se văd după ani buni.

În orice caz, în toate situațiile, este nevoie de eradicarea corupției și domnia legii, în așa fel încât însăși noțiunea de ”baron local” să nu mai fie posibilă.

TRISTA INADECVARE A PROGRAMELOR POLITICE

Pentru analiza calității programelor politice propun un set de indicatori prezentat în figura 3. Indicatorii calitativi sunt propice interpretării validității unor propuneri de măsuri (măsurarea unor intenții) – cazul partidelor din opoziție (tabelul 1), în timp ce adăugarea indicatorilor cantitativi este propice analizei efectelor unor măsuri implementate – cazul coaliției de guvernare (tabelul 2).

Figura 3

De exemplu, guvernarea PSD–ALDE poate clama, prin vocile ministrului muncii, a ministrului finanțelor sau premierului că România are o creștere a PIB de 8% în 2017 și prognozată de 5,2% în 2018, precum și un procent apropiat de 65% al cheltuielilor publice destinate plaților salariale și susținerii de programe sociale[5], dar tot indicatorii economici ne arată că guvernele PSD-ALDE au realizat cel mai mic procent al veniturilor bugetare, de 25,6% din PIB[6].

În aceste condiții, tocmai pentru că ponderea salariilor din sectorul bugetar și a ajutoarelor sociale a revenit la procentele din 2008[7] (perioada guvernării Popescu-Tăriceanu; nicio coincidență), susținerea acestei anvelope se face cu mari sacrificii (împrumuturi pentru stabilitatea cheltuielilor bugetare și reducerea investițiilor publice), nota de plată fiind transmisă generațiilor viitoare.

Tabelul 1 – Politici sociale promovate de partidele de opoziție

Formațiunea Proiecte Ținte
PNL Muncă ▪Legea salarizării unitare
Familie ▪Reducerea declinului demografic și sprijinirea familiilor tinere active economic;

▪Reducerea impozitului pe venit la jumătate pentru părinţii care au al treilea copil până la vârsta de 7 ani a acestuia/acestora

Protecție socială ▪Eliminarea impozitarii tuturor categoriilor de pensii;

▪Introducerea voucherului cultural;

▪Creşterea alocaţiilor pentru toţi copiii, la valoarea de 200 de lei

Administrație ▪Depolitizarea si profesionalizarea administrației publice;

▪Debirocratizarea și transparentizarea administrației publice prin reducerea poverii administrative asupra contribuabililor

USR Extinderea programului ”Școala pentru toți” ▪Prevenirea abandonului școlar
Susținerea antreprenoriatului ▪Sprijinirea antrepenorilor pentru a crește valoarea adăugată în economia românească
Ridicarea satului românesc ▪Tranformarea GAL în parteneri ai guvernului, pentru dezvoltarea rurală
RO+ Manifestul Mișcării ▪Drepturile să fie exercitate de către toți membri societății; este necesar să existe şi să se aplice politici anti-discriminare şi pentru egalitate de șanse, precum și politici de diminuare a sărăciei și polarizării sociale

▪Exercitarea drepturilor și libertăților este îngrădită dramatic, mai ales la ora actuală, pentru că instituțiile, cutumele, practicile sociale creează un climat corupt care distorsionează competiția sănătoasă, îngrădesc accesul la resurse publice pentru cei care nu sunt în poziții de putere

▪Nedreptatea, manifestată în consecința unui climat de corupție endemică este sursa principală a subdezvoltării noastre

▪Niciun centru de putere nu cunoaște mai bine interesele și resursele decât oamenii înșiși și nu le poate contura și urma interesele mai bine decât comunitatea formată voluntar

PMP Depolitizarea instituțiilor statului ▪Numiri politice doar la nivelul miniştrilor şi secretarilor de stat
Antreprenoriat pentru absolvenți ▪Proiect de lege privind antreprenoriatul pentru absolvenți

Dacă aplicăm setul de opt criterii calitative propus anterior, suntem obligați să constatăm că abordarea radicală, care să poată oferi o nouă șansă abordării durabile în proiecția setului de acțiuni și măsuri aferente politicilor sociale, lipsește.

Desigur, și USR, și RO+, și PMP sunt inovative în anumite aspecte, dar nu există nimic cu adevărat în materie de revoluție a programării în politicile sociale. În plus, PNL, USR și firește, ”România Împreună” își alimentează o parte din ideile programatice din eforturile tehnocraților echipei Dacian Cioloș (guvernul 2015-2016), ceea ce este puțin straniu, dar poate că oferă oportunitatea unei excelente platforme de cooperare politică.

Pentru o alternativă politică credibilă în materia politicilor (publice) sociale, opoziția trebuie să exploreze nu doar căile de fortificare a economiei, pentru a asigura resursele necesare intervențiilor de protecție socială, ci și formele adecvate de stimulare a creării de bunăstare prin implicarea deplină a individului și satisfacerea nevoii esențiale de dreptate socială.

Cu alte cuvinte, este nevoie de politici salariale, de politici coerente și juste de susținere financiară a pensionarilor (mai ales prin crearea condițiilor de a-și completa veniturile la retragerea din activitate prin accesarea de pensii administrate privat, concomitent cu stimularea fondurilor de pensii pentru a întoarce banii în economie), de crearea de locuri de muncă prin implicarea comunităților în proiecte sociale și stimularea participării tinerilor la educație.

Dar și mai mare nevoie este ca guvernarea să găsească răspunsul la probleme cum sunt cele ale doamnei X, stimulând și consolidând parteneriatele guvernului cu ONG-urile profilate și comunitățile locale, susținând atragerea de fonduri europene și sprijin bugetar pentru confinanțare, acolo unde este nevoie.

Opoziția trebuie, mai apoi, să consolideze speranța oferită indivizilor și comunităților, să readucă încrederea, pentru a stimula crearea de noi familii și dorința acestora de a avea copii, dar și pentru a opri disperarea care împinge la migrația economică.

Tabelul 2 – Politici sociale promovate de partidele care susțin guvernarea

Formațiunea Proiecte Ținte
UDMR Transilvania 2020 – dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității ▪Promovarea ocupării forței de muncă sustenabile și de calitate și sprijinirea mobilității forței de muncă;

▪Promovarea incluziunii sociale, combaterea sărăciei și a oricărei forme de discriminare;

Încurajarea învățării pe tot parcursul vieții și a formării profesionale în sectoarele agricol și forestier

PSD-ALDE Programul de guvernare ▪Stimularea creării de noi locuri de muncă;

▪Șanse reale pentru tineri – Implementarea programului Garanția pentru Tineret;

▪Dialog social și parteneriat;

▪Viață decentă pentru pensionari;

▪Incluziune socială și reducerea sărăciei;

▪Sprijin pentru familii și copii;

▪Servicii sociale de calitate;

▪Respect și demnitate pentru femei;

▪Investiția în copii – investiția în viitor;

▪O societate fără bariere pentru persoanele cu

dizabilități

Respect și demnitate pentru femei” – doamna X din acel sat din Bărăgan de care vorbeam la începutul articolului ar putea considera că această măsură ar însemna să-și poată găsi un loc de muncă în comunitatea sa, iar măsurile fiscale ale guvernului să se refere la supraimpozitarea celor ca Liviu Dragnea sau Darius Vâlcov, care și-au creat averi din spolierea resurselor statului și comunităților[8] (după cum acreditează procurorii), și nu la impozitarea veniturilor unei gospodării de subzistență (taxarea oului, după cum filozofa din Parlament senatorul Varujan Vosganian).

Dar coaliția de guvernare consideră că ar fi mai potrivite acțiuni[9] ca:

(i) – ”Formarea unei rețele naționale de experți în domeniul egalității de șanse”, sau

(ii) – ”Elaborarea unor proceduri de lucru privind măsurile de prevenire a cazurilor de violență în familie”, ori

(iii) – ”Crearea a 8 centre de criză pentru situațiile de viol” etc.

Totul se reduce la violența împotriva femeii? Sau la crearea unei rețele de experți în egalitatea de șanse? Care ce soluții ar putea oferi doamnei X?

La contactul cu realitatea, programul de măsuri și acțiuni care oferă oglinda concepției guvernului PSD-ALDE asupra politicilor (publice!) sociale se dovedește, din păcate, o simplă înșiruire de fraze. Puteți constata această situație analizând oricare din cele zece măsuri listate în coloana a treia din tabel.

De cealaltă parte, pentru UDMR există doar comunitățile maghiare din Transilvania. Dar cu persoanele de etnie maghiară ce trăiesc în alte zone din țară, în București, în Banat, În Moldova și Bucovina și care au nevoie de intervenție și sprijin cum rămâne? Ori doar Transilvania este teritoriul țintit de politicile UDMR, pentru a oferi material de propagandă guvernării Viktor Orban? Este o întrebare retorică, desigur. Alegătorii maghiari sunt cei chemați să judece ca atare acțiunile politicienilor pe care îi votează.

Politicile sociale sunt Cenușăreasa (probabil alături de politicile culturale) guvernărilor post-decembriste și cu siguranță o dezbatere pe această temă este vitală. Academia Română, prin Institutul de Cercetare a Calității Vieții a contribuit la studiul ”Politici Sociale”[10], ale cărui concluzii nu-mi sunt cunoscute (dar le pot bănui), însă ar trebui să fie esențiale pentru deciziile guvernului. Așa să fie? Din scurta mea trecere în revistă a stării actuale de lucruri, rezultă exact contrariul: politicile sociale ale guvernului nu au nicio perspectivă și dacă urmăresc ceva, acestea sunt doar scopuri electorale.

NOTE________________


[1] http://adevarul.ro/economie/bani/iohannis-psd-marit-salariile-le-a-micsorat-vrea-nationalizeze-pilonul-pensii-1_5ad70a82df52022f75f6bb10/index.html

[2] https://www.avocatnet.ro/articol_47325/Ajutoare-sociale-2018-Ce-valori-au-%C8%99i-cine-le-poate-primi-anul-acesta.html

[3] https://enrd.ec.europa.eu/sites/enrd/files/fms/pdf/2B955DF0-A946-7035-3A2D-65B5A9573176.pdf

[4] https://ro.wikipedia.org/wiki/Schem%C4%83_Ponzi; poate exemplul cel mai edificator este cel al creșterii salariilor unor categorii de medici și personal medical, care (creșterea) este vulnerabilizată prin schema aplicată: (i) compensarea lipsei de resursă bugetară cu care se finanțează cu împrumuturi împovărătoare pentru alimentarea echilibrului bugetar și (ii) anularea sporurilor altor categorii de personal medical, care au pierdut astfel venituri față de perioada de referință (anul 2017).

[5] https://www.libertatea.ro/stiri/statul-cheltuie-65-din-banii-incasati-pe-salarii-pensii-si-ajutoare-sociale-cel-mai-mare-nivel-din-2009-incoace-cand-romania-s-imprumutat-la-fmi-1982208

[6] http://cursdeguvernare.ro/consiliul-fiscal-analiza-context-regional-cum-compromit-politicile-fiscale-prociclice-cresterea-economica-pe-termen-lung.html

[7] http://www.ziare.com/economie/macroeconomie/salariile-din-sectorul-public-si-ajutoarele-sociale-au-ajuns-la-nivelul-de-dinainte-de-criza-investitiile-publice-la-minimul-ultimilor-15-ani-1509397

[8] dacă nu chiar confiscarea acestor averi

[9] http://gov.ro/fisiere/pagini_fisiere/PROGRAMUL_DE_GUVERNARE_2018-2020.pdf

[10] http://www.iccv.ro/node/149

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Politicile sociale trebuie sa aiba drept obiectiv plasa de protectie.

    Solutia pentru saracie este un loc de munca, nu un ajutor social.

    Dar, pentru a ajunge la un loc de munca sunt 2 conditii:
    a) sa existe initativa privata
    b) sa existe efortul celui aflat in situatie dificila.

    Cei care creaza in principal locuri de munca sunt entitatile de afaceri, cele care exista pentru profit. Nu primariile, nu ong-urile, nu „afacerile sociale”.

    Cel care are nevoie de un loc de munca trebuie sa fie dispus sa il si caute.Iar odata obtinut, trebuie sa fie dispus sa faca eforturile pentru a ramane in acel loc de munca.

    Cea mai buna protectie sociala este statul liberal. Vorba lui Caragiale: care nu exista deloc in tarisoara noastra,

    • Din pacate insa, demersul articolului merge in directia opusa, anume cauta sa perfectioneze politici socialiste, adica exact cele care conduc la saracie.

      ====

      Nu e nicio deosebire intre PSD si USR, in afara de media de varsta.

      Doua partide socialiste, unul inspirat de neomarxism si teoria critica, celalalt plasat pe coordonate progresiviste (tot un fel de socialism, dar pornit de pe meleagurile Americii de Nord).

      Orice politica ai analiza si orice partid afli rapid ca toate sunt pe domeniul stangii. Dar problema majora este ca nu avem un stat liberal, care ar putea sa incorporeze politici de stanga, fara autodistrugerea societatii.

      Politicile sociale de stanga fac apel la mila colectiva, ceea ce este profund eronat. Mila este si trebuie sa ramana un atribut al individului. Altfel, suna cam asa „Ce mila imi e de saraci! Dar eu nu dau nici un ban pentru ei, sa dea Statul (= altii, nu eu :-))).

      Dar pe saraci ii intreaba cineva? Stnga vrea sa ii scoata din saracie prin pomana. Pomana nu scoate insa pe nimeni din saracie. Obtine voturi insa. Ce mila de saraci e aceea in care dai banii statului ca sa obtii voturile saracilor?!

      Care saraci de multe ori nici nu sant saraci. Pentru ca saracia este o perceptie individuala, nu poate fi masurata cu o rigla.

      Sa nu mai spun ca polticile sociale din SUA au chelutit sute de miliarde de doali cu rezultat nule in combaterea saraciei.

      Solutia reduceri isaraciei consta in eliminarea si reducerea sprijinului social in paralel cu consolidarea statului liberal.

      Ori, partidele de stanga sunt specializate in politici sociale, care constau in general in pomeni. Ele nu au preocuparea necesara pentru crearea si consolidarea statului liberal. Nici nu le-ar folosi prea mult si dureaza oricum prea mult, dincolo de un ciclu electoral.

      ====

      In ce priveste saracia pensionarilor, aceasta este in mare masura si efectul indirect al altor fenomene sociale, legate tot de lipsa climatului concurential in esenta. De exemplu, pensionarilor li se indeasa pe gat gramezi de medicamente scumpe si inutile. Nu au nevoie de ele, dar un mecanism pervers ii face pe multi medici sa le dea. Nu intru in detalii, le stim.

      Destructurarea tesutului social de la sate este o alta cauza indirecta. A disparut ahutorul mutual, in parte si din cauza imbatranirii. Iar imabatranirea a aprut ca rezultat al lipsei de sanse pentru tineri la sate. Care lipsa de sanse la randul ei a aparut din cauza lipesei climatului concurential real pentru produsele agricole.

      Si tot asa.

        • Multumesc si eu pentru rezonanta :-)

          As adauga doar ca nu e treaba guvernului sa stableasca salarii. Ridicand mediana salariilor in sectorul public si in conditiile unei piete firave, cu tendinte de simplificare (ceea ce este foarte grav)., guvernul distruge legatura dintre efort si recompensa.

          In statul nostru socialist, politicile sociale ajung sa afecteze piata, fix singura care asigura bunastarea. Eu nu stiu sa existe bunastare fara concurenta.

          ====

          Aceeasi politica sociala bolnava, inlocuieste mila, compasiunea, cu raceala si nepasarea. Mila fata de aproape apartine moralei, nu socialului. Acum, in Romania se spune cam asa: „Ce sarc e bietul de el! Mi-e foarte mila de el! Sa-i dea statul bani!”.

          Sa traduc: „Statul. adica altii, nu eu. Mie mi-e mila de X, dar nu-i dau nici o legatura de ceapa din banii mei. Sa-i dea statul”.

          Mila pe banii altuia nu e crestinism, e inselatorie.

  2. Mai important este sa intrebam „cum ii facem pe oameni sa le pese de viitorul lor si sa voteze in consecinta? cum ii vindecam pe romani de nepasare?”

    Daca romanii ar merge la vot, toate problemele s-ar rezolva, numai sa vrea!

    • ”Opoziția trebuie, mai apoi, să consolideze SPERANȚA oferită indivizilor și comunităților, să readucă încrederea, pentru a stimula crearea de noi familii și dorința acestora DE A AVEA COPII , dar și pentru a opri disperarea care împinge la migrația economică.” Ar trebui precizat ca si dorinta de a avea COPII ADOPTATI este una legitima – altminteri fraza poate fi interpretata ca una de sustinere a cliseului PSD ist cu familia traditionala. Cat priveste SPERANȚA sunt foarte sigur ca recladirea ei a mai fost obiect de slogan electoral de succes cand cu alegerea lui Emil Constantinescu. Valeriu Sterian compusese chiar un imn cu textul DAR NOI VOM RECLADI SPERANTA. Se poate incerca o reluare dar oare e de bun augur ? Emil Constantinescu nu a facut fata decat un mandat, iar speranta ne-a parasit odata cu Valeriu Sterian. Parca mai de succes ar fi formatia Voltaj + Eba, fiica tatalui care a tinut la respect PSD ul doua mandate apasate si indesate .

    • Indiferent cati vin la vot, rezultatul va fi acelasi. Trebuie sa intelegem clar mesajul populatiei: „Vrem solutii, nu partide!”.

      Asta nu ar trebui interpretat aiurea, ca insemnand partide fara ideologie. De fapt, cererea este pentru un partid care sa ofere un fundament ideologic puternic pentru o reforma administrativa profunda.

      Cred ca nu isi inchipuie cineva ca putem cosmetiza statul nostru socialist.

      Trebuie cladit rapid statul liberal. Odata cladit acesta, nu mai conteaza asa mult ce partide sunt la guvernare.

      Aceasta misiune trebuie asumata clar, explicit si in concret de un partid politic liberal (de dreapta, real), care nu exista inca in Romania. El trebuie infiintat.

      Dar, ca si in cazul cererii de piata, cerrea politica exista, astaptam oferta acum.

  3. Excelenta diagnoza: „politicile sociale ale guvernului nu au nicio perspectivă și dacă urmăresc ceva, acestea sunt doar scopuri electorale.”
    Dar și, pentru programele opoziției: „abordarea radicală, care să poată oferi o nouă șansă abordării durabile în proiecția setului de acțiuni și măsuri aferente politicilor sociale, lipsește”.
    Foarte importanta observația: „Pentru o alternativă politică credibilă în materia politicilor (publice) sociale, opoziția trebuie să exploreze nu doar căile de fortificare a economiei, pentru a asigura resursele necesare intervențiilor de protecție socială, ci și formele adecvate de stimulare a creării de bunăstare prin implicarea deplină a individului și satisfacerea nevoii esențiale de dreptate socială”. Din păcate, exprimarea este prea sofisticată. Mai sec, cei care doresc să scoată România de sub bocancul PSD-ALDE trebuie să aibă grijă să ridice economic, educațional și ca nivel politic și straturile cele mai defavorizate ale societății românești. Egoismul social este aliatul de bază al corupților.

  4. „Am observat că PSD a făcut un hobby din a schimba tot ce funcţionează în România,”–>> Asta-mi place la KWI, observa si constata in permanenta, precum un radar politic, iar apoi ne informeaza pe noi. Problema este ca Olguta a aparut azi si a spus ca Iohannis a fost pe aceeasi lungime de unda cu ea atunci cand s-au vazut si au discutat despre buget si economie. Cine minte aici?

  5. Un articol NECESAR, instructiv, abordat cu maxima luciditate si profesionalism. Felicitari!
    Subiectul nu-i tocmai „sexy” pentru societatea romaneasca, intransigenta cu cei vulnerabili si indulgenta cu marii corupti, dar si obisnuita sa-si ascunda mizeria sub pres. El trebuie insa abordat frontal si decomplexat, pentru a fi rezolvat urgent, deoarece este esential coeziunii si sanatatii oricarei democratii.
    Daca e adevarat ca gradul de civilizare al unui stat se vede dupa cum isi trateaza persoanele cele mai vulnerabile, inseamna ca iar ne situam la marginea lumii civilizate, ceea ce este inadmisibil pentru tara lui Eminescu, Eliade sau Mihai Sora!
    Una din cauzele acceptarii culpabile, de catre romani, a acestei situatii, este saracia endemica! Nu e vorba insa numai de saracia materiala, ci de cea TOTALA, de unde si succesul neintrerupt pana azi, si probabil pentru inca mult timp, al PSD-ului.
    Psihologia moderna a stabilit ca, in perioade de criza, orice om exprima prin actiuni concrete tot ceea ce are mai rau in el: agresivitatea in cele mai diverse si mai extreme! forme.
    Logic deci, orice ucenic-dictator nu are decat sa mentina o strae de criza, ca sa manipuleze oamenii, canalizandu-le violenta unora contra altora.
    PSD este specialist in materie, reusind cu succes sa separe Romania in bisericute ireconciliabile carora le stimuleaza periodic instinctele primare, instigandu-i pe unii, contra altora : bugetari vs. privati, pensionari vs. salariati, biologi si chimisti vs. medici, etc., etc..
    In acest context belicos, nimeni nu vede altfel decat inacceptabil ajutorul social, fiindu-le imposibil sa admita ca exista o categorie de oameni care TREBUIE sprijnita de Stat, adica tocmai de ei, taberele beligerante, si asta in ciuda problemelor lor nerezolvate…
    E clar ca nu au cea mai mica compasiune pentru suferinta „altora”, ci mai degraba vor cauta sa-i judece cu asprime si neincredere, sa-i culpabilizeze si incrimineze, in adevarat spirit crestin ortodox :(
    Nicio speranta rezonabila ca situatia sa se amelioreze, ca solidaritatea si altruismul sa dea romanul afara din casa, atata vreme cat PSD se ocupa de destinele acestei tari, care avea candva valori umaniste!

  6. Am plăcerea să invit cititorii acestui articol foarte bun să vadă şi lucrarea subsemnatului: Pericolele şi morala îndoielnică ale statului social, SINTEZA, Nr. 49, Februarie-Martie 2018, p. 116-124.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Felea
Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro