Pasionantă de la un cap la celălalt cartea lui Aude Terray Singură împotriva tuturor. Viața prințesei Martha Bibescu apărută în anul 2023 în Franța sub titlul La Princesse Bibesco: frondeuse et cosmopolite. Excelent tradusă în românește de Alina Pavelescu, rapid publicată de editura Humanitas și încă și mai repede devenită și în România un mare succes de librărie. Aceasta în pofida faptului că pentru cei mai mulți români imaginea protagonistei, cel puțin în ipostaza pe care ea și-a dorit-o în primul rând, aceea de scriitoare importantă, este puțin neclară.
De altfel, așa a fost de la bun început. Invidiile, acuzele de toate felurile de care a avut parte în țară frumoasa principesă pentru care fronda a fost impusă drept regulă de viață, un fel de passe-partout, câteodată chiar cabalele cărora a trebuit ea să le facă față, cu lux de amănunte prezentate în carte, nu au ocolit-o pe Martha Bibesco încă din vremea în care ea era o prezență aparte în marile saloane, la cele mai selecte baluri și recepții, chiar și la Curtea Regală. I s-a reproșat și că nu e patrioată, și că scrie doar în franțuzește. Curând după 23 august 1944 și, mai ales, după abdicarea forțată a Regelui Mihai când cunoașterea limbii franceze și apartenența la clasele sociale înalte au devenit puternice capete de acuzare nu a mai fost voie să i se pronunțe numele, iar scrierile sale au fost eliminate din biblioteci.
Pe la sfârșitul anilor ’60, mai ales după lunga vizită în România a președintelui Charles de Gaulle care o cunoștea, o prețuia, o invitase la Elysée și care a pus în valiza cu care a venit la București și Craiova cartea Izvor, vizită importantă pentru dinamizarea relațiilor româno-franceze, lucrurile au început să se schimbe. A fost tipărită celebra cartea La bal cu Marcel Proust. Au mai apărut și altele.
Îmi aduc bine aminte că, prin anii ‘73-74, într-o revistă Limbă și literatură română ce se adresa elevilor, categore din care făceam și eu parte pe atunci, a fost inserat un articol intitulat Scriitori români de expresie franceză. În care numele Marthei Bibescu era plasat în vecinătatea celor ale marilor ei rivale Elena Văcărescu și Anna de Noailles. Iar rivalitatea aceasta este riguros documentată de Aude Terray. Tot la fel cum sunt documentate raporturile nu întotdeauna foarte calde cu Regina Maria. Ultima romantică. Asta în vreme ce de la Paris,deja vârstnica prințesa Bibesco încerca să mai recupereze câte ceva din ceea ce a trebuit să lase în țară. Aceasta după ce, cu abilități de mare diplomată, punând în funcțiune un întreg angrenaj de relații, a reușit să salveze măcar o parte din numeroasa ei familie persecutată de regimul comunist.
Diplomația Prințesei a fost dovedită în repetate rânduri anterior. Și în timpul, și după încheierea Marelui Război, și în vremea în care diverse forțe politice se străduiau să găsească soluții pentru a scoate România din catastrofala ei alianță cu Germania lui Adolf Hitler. Faptele acestea, multe dintre ele curajoase, a costat-o mult pe prințesă. Acuzații de spionaj, de filo-germanism, de apropiată a lui Mihai Antonescu. care e drept că o prețuia și frecventa. Sau pur și simplu acuzația că se bagă prea mult în seamă. Că își construiește o imagine falsă. Că nu a fost chiar atât de apropiată de Marcel Proust. Cel despre care a scris o carte.
De la cartea La bal cu Marcel Proust și de la Papagalul verde s-a zămislit ideea scrierii cuceritorului volum ce face obiectul însemnărilor de față. Aude Terray a dat întîmplător, în aprilie 2020, în timp de pandemie, în biblioteca familiei de cele două cărțulii, le-a citit și a dorit să afle mai multe despre autoarea lor. S-a documentat nu numai la Paris, ci și la Londra și la București, a intrat în legătură cu ceea ce a mai rămas din familiile Lahovary și Bibescu , îndeosebi cu Mihai Brancovan, nepotul Marthei.
Cititorul este poftit de Aude Terray în marile saloane bucureștene. La recepții în care frumusețea Marthei Bibescu și toaletele ei cu mult bun gust și fascinau, și creau invidii. La Curtea Regală. Alături de regi precum Ferdinand și Carol al II lea, alături de celebra Carmen Sylva sau de regina Maria. La Comana și la Mogoșoaia. O Mogoșoaie în mai multe rânduri salvată de la dezastru de frumusețea și de inteligența Marthei Bibescu. Dar și la Paris unde protagonista cărții era apreciată nu doar de Proust (care îi și lăuda, și critica volumele), ci și de Paul Claudel sau de André Malraux, De fapt, André Malraux a fost acela care în 1970 i-a dat de acum bătrânei Martha, rămasă fermecătoare în pofida vicisitudinilor vieții, a loviturilor acesteia, vestea morții celui pe care Martha Bibescu îl numea Marele Charles.
Martha strălucește pretutindeni, călătorește oriunde în lume, îi plac asemenea soțului ei, Georges, avioanele, însă parcă preferă trenul, mai peste tot este bine primită. Trece cu extraordinară forță peste ofensele și acuzele nenumărate. Parcă ar fi ubicuă. Și-a păstrat ubicuitatea până la vârsta de 80 de ani. A continuat să țină conferințe, multe dintre ele despre Proust, și din plăcere, dar și fiindcă trebuia să facă față unor grave probleme financiare.
A fost ca scriitoare și Martha Bibescu, și autoarea industrioasă Lucile Decaux. A fost în repetate rânduri înșelată de soțul ei, Gheorghe (Georges) Bibescu, mare coureur des dames, a avut numeroși amanți. Înainte de toate însă a fost o mare personalitate. Care, în pofida aserțiunilor contrare, și-a slujit țara.
Fapt apăsat subliniat de Aude Terray.
Aude Terray- SINGURĂ ÎMPOTRIVA TUTUROR. Viața prințesei Martha Bibescu; Traducere din franceză de Alina Pavelescu; Editura Humanitas, București, 2024