[Nota: Ambiguitatea din titlu este intentionata. La aceasta ora inca nu mi-e clar daca asistam la o resapare a principiului, a pieselor de domina, sau a ambelor.]
…dupa cum spuneam si cu alte ocazii, y compris in postarea trecuta, lumea si-a pierdut imaginatia. Dincolo de crizele politice si economice asistam la o criza mult mai periculoasa: criza de imaginatie. E post-modernitate. Adica nimic decat o resapare, intr-o forma sau alta, a ceea ce a mai fost. Vorba Eclesiastului (1:9) – „Ce a fost va mai fi, si ce s-a facut, se va mai face; nu este nimic nimic nou sub soare„. Il resapam pe Marx cu aceeasi frenezie pe care-o folosim cand resapam liberalismul. Se resapeaza religii, arte, se resapeaza lideri politici, se peticesc doctrine crestin- sau social-democrate. E o veselie a resaparii nascuta din disperare. Si-o disperare nascuta dintr-o criza de imaginatie.
Te asteptai ca macar evenimentele mai serioase, gen revolutii, sa scape in ziua de azi. As! Ti-ai gasit! Cand scriam in poastarea trecuta ca evenimentele din lumea araba seamana (si nu prea) cu cele din Europa de Est din ’89-’90, nu credeam sincer ca vom asista la o asemenea lipsa de imaginatie. Pana si resaparile ar trebui sa presupuna un anume grad de originalitate. Meseriasii in resapari aveau si ei ambitia lor – se straduiau sa ridice resaparea la rang de arta, precum budistii zen care lasau o ceasca de portelan Ming sa se zdrobeasca de podea exact la momentul oportun, dupa care o lipeau la loc cu aur topit. Alte vremuri.
Sa recapitulam: am avut parte in ultimele zile de o revolta a populatiei egiptene (in principal tineri – nimic surprinzator, considerand ca 52% este sub 25 de ani) impotriva domniei de 30 de ani a lui Mubarak. Drama democratiilor occidentale si in special a americanilor (vezi convorbirea de ieri dintre Obama si Cameron) poate fi redusa la o singura intrebare: teoretic sustinem democratia, dar practic cine ne garanteaza ca la putere nu va fi legitimat un regim islamist, ostil americanilor si, mai ales, Israelului. Neoconii au incpeut sa se imparta in doua tabere. Una pro-Bush Jr. si, implicit (ptiu!) pro-Obama, care sustine o tranzitie controlata spre democratie, in ciuda riscurilor (vezi ultima declaratie a lui Bill Kristol). Argumentul? Realist vorbind, presedintele Egiptului nu si-a pierdut doar legitimitatea – e si prea batran. Cum ai lua-o, istoria ii sta impotriva. De cealalta parte, se gasesc neoconii mai stupizei, gen Beck, pentru care orice misca, raul, ramul, e fie marxist, fie nazist, fie islamist – sau o combinatie abracadabranta intre toate astea (cam ca si miscarea Tea Party – si libertariana, si liberala, si federalista si anti, si cu statul in pat si cu aruncatorul de grenade sub perna; exagerez din nou, insa foarte putin; unde e Sarah Palin?).
Lucrurile, insa, au fost deja transate – tranzitie controlata. Si, pentru ca totul sa fie plictisitor (cel putin vazut din afara) de ieri au inceput si … mineriadele. Va mai amintiti? Dupa demonstratiile din Piata Universitatii au venit IMGB-istii, a faca ordine, apoi minerii. Totul pentru a demonstra ca poporul e „impartit”, ca e pericol de razboi civil, asadar o tranzitie pasnica, gen Iliescu sa zicem, e de preferat haosului „legionar”, „mosieresc”, etc.
Sincer, ma bucur pentru egipteni si mi-e mila de ei. Ma bucur, pentru ca vor avea o sansa. Pentru ca isi vor aminti cu placere, chiar peste douazeci de ani, de entuziasmul care i-a scos atunci in strada si de frumusetea sperantelor pe care le-au avut. Ma bcuur pentru ca vor de ce sa-si aduca de-aminte. Si mi-e mila, pentru ca de sperantele de azi se va alege praful, pentru ca meschinaria va ucide idealismul, „realismul” va avea ultimul cuvant si multi vor ajunge sa-l regrete de-a binelea pe Mubarak.
Precum oamenii, fiecare popor isi poarta crucea. Si mineriadele.
„Am mai vazut apoi sub soare ca nu cei iuti alearga, ca nu cei viteji castiga razboiul, ca nu cei intelepti castiga painea, nici cei priceputi bogatia, nici cei invatati bunavointa, ci toata atarna de vremuri si de imprejurari.” (Eclesiastul, 9:11)
PS Ii multumesc pe aceasta cale prietenului Mishu Popescu, profesor la University of Missouri-Columbia, pentru ca mi-a atras de la bun inceput atentia asupra asemanarii dintre contra-manifestatiile din Egipt si mineriadele de la noi.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Chiar mă gîndeam că suporterii lui Mubarak au pus-o de-o mineriadă. Şi chiar aşa am denumit-o. Pariez că în versiunea oficială, cavaleria (şi „cămileria”) mubarakă a venit cu răsaduri de papirus să restaureze vegetaţia din centrul oraşului. Se pare că nu numai leniniştii citesc manualul loviturii de stat.
Există şi o diferenţă. Regimul Iliescu a ţinut armata cambrian-devoniană ca soluţie de rezervă. Scenariul de la Cairo ar fi semănat cu ipotetica reacţie a regimului (atenţie!) Ceauşescu, dacă armata şi secu nu ar fi trădat. În oricare din scenarii, braţul „clasei muncitoare” cu conştiinţă civică ar fi reacţionat ciomăgeşte.
Business as usual. Nimic mai mult.
Control si administrare la scara mare.
De ce ar fi nevoie de costuri suplimentare prin introducerea „imaginatiei”? Doar in scopuri de self esteem a gloatei careia i se cere sa pretuiasca „un nou inceput”?
Nu doreste toata lumea diminuarea costurilor de tranzactie?
Hmm, sunteti un artist…
„Si mi-e mila, pentru ca de sperantele de azi se va alege praful, pentru ca meschinaria va ucide idealismul, “realismul” va avea ultimul cuvant…”
…meschinaria CUI va ucide si realismul CUI va avea ultimul cuvant? ca din text nu se intelege…
„Precum oamenii, fiecare popor isi poarta crucea”..
…vestea proasta e ca crestinismul nu da doi bani pe soarta popoarelor…sunt cateva aluzii in Vechiul Testament dar sunt facute intr-un context atat de special incat mai bine nu le amintim…in rest, crestinismul tine cu dintii de o singura tema: individul uman…asta conteaza si aici se da batalia mare…popoarele, ce-i aia? stranuti odata si nu-s…ma gandeam sa va corectez desi nu era important, recunosc…
Eu ma intreb in ce fel sunt mai „stupizei” cei care se bazeaza pe experienta REALA de pana acum cu „revolutiile in spatiul musulman” decat cei care se bazeaza pe o SPERANTA ca vor putea controla (oare cum vor controla Fratia, domnule Fumurescu? cum controleaza Hizbala si Hamas-ul acum?).
Mare descoperire! Cine s-ar fi gindit la asemanarea asta?..
Va citesc cu interes si de multe ori cu satisfactia ca oameni foarte informati, echilibrati si cu mintea deschisa precum dvs judeca lucrurile in aceeasi cheie cu mine.
Pe de alta parte, ref la articolul de mai sus intreb: oare nu pare normal ca o parte semnificativa a populatiei Egiptului sa fie, nu entuziast-pro-Mubarak, ci relativ multumita de realitatea egipteana si ingrijorata ca tara o ia la vale intr-o directie, pe care avand in vedere saracia, amprenta religioasa, furia revolutionara,…,ce poate duce la dezastru.
Au voie si ei sa-si manifeste optiunile, chiar in strada, daca acolo este terenul de lupta politica al momentului?
Observ comentarii exaltate, venind din partea unora ce nu par a avea intodeauna bruma necesara de cunoastere pentru a-ti da cu parerea, o retorica a schimbarii cu orice pret, la moment, fara a gandi o secunda la ce poate aduce schimbarea.
Cu tot haosul din Egipt, cu toate violentele si manipularile, ai nostri sunt mai tari!
Ati vazut aseara ce titra o Antena: Incepe al treilea razboi mondial?
@ Livius – asa e, au voie :) Dar e suspect ca ataca jurnalistii strainis si ii acuza de spionaj si de orchestrarea manifestatiilor anti-Mubarak. Suna cunoscut? In plus, violentele au aparut de-abia in clipa in care suporterii lui Mubarak au descoperit, peste noapte, ad literam, ca li se fura regimul de sub nas. Acum vor fi folositi ca argument ca jumatate din populatie nu doreste schimbarea regimului, asa ca o tranzitie pasnica ramane „compromisul acceptabil”.
(PS Si nu, nu ma uit nici la Antene si nici la Realitatea :)
Curat lipsa de imaginatie…
Unde mai pui ca pretendentul la fotoliul de presedinte, Omar Suleiman, pare a fi omul cia (conform unei stiri hotnews de azi), care va avea rolul de a mentine „status-quo-ul” in regiune… Totul se petrece ca la carte… Unde mai are loc democratia in ecuatia asta?
Fukuyama se pare ca a gresit fundamental… Nu democratia (liberala) va prevala pe mapamond, ci „in numele democratiei”, forma fara fond…
Credca forma corecta este „resapa”, in loc de „resapeaza”….in rest, un articol excelent!
niciodata nu mi-a fost mai frica ca pe data de 16 ian 89, dar si niciodata nu m-am simtit mai liber,mai bine cu mine, ca atunci..in zilele alea…
Oare ce este atit de greu de inteles? Metodele clasice sint cele mai eficiente. De ce sa aplice diverse improvizatii care nu stii unde pot duce cind, in aceasta materie, ai metoda „mineriadelor” cum ii zicem noi, care insa este mult mai veche decit 1990. Cind au venit minerii la noi, in 1990, unii oameni de afara, care erau cit de cit familiarizati cu istoria, au avut probabil, aceeasi senzatie de deja vu pe care o avem noi acum, dar asta n-a impiedicat ca, pentru peste 90% din restul lumii, ceea ce s-a intimplat atunci la Bucuresti sa fie o mare surpriza. Dupa cum si „minerii” veniti acum la Cairo sint o mare surpriza pentru mintile inguste care ne conduc. Asta pentru ca astfel de procedee care par atit de primitive au, de fapt, o mare calitate: sint intotdeauna o surpriza pentru cei care le privesc sau sufera de pe urma lor. Si noutatea lor nu piere niciodata. Acesta este probabil secretul succesului „organelor” de peste tot in lumea asta: desi sint formate si conduse numai de idioti, ele reusesc mereu sa-si surprinda adversarii prin aplicarea la nesfirsit a acelorasi procedee clasice, care par menite sa-i pacaleasca pe retardati, dar care reusesc sa aiba succes si in fata celor care se pretind inteligenti. Asta nu dovedeste numai ca nimeni nu invata nimic din istorie – toti credem ca experienta noastra este unica, irepetabila – ci ca adevaratul conducator al lumii este prostia, sub nesfirsitele ei forme de manifestare, toate asemanatoare, dar mereu surprinzatoare.
Pun pariu ca, peste citiva ani, mineriada de la Cairo va fi considerata o lovitura de maestru a „organelor” egiptene, numai buna de preluat de un numar nesfirsit de ori de catre alti destepti din intreaga lume. Si uite asa seful „organelor” din Egipt, Suleiman asta atit de vorbaret acum, va prelua puterea, „organele” de informatii de peste tot isi vor spori numarul de prosti din dotare si bugetul iar stravechea inventie a contramanifestatiilor se va dovedi la fel de eficienta in a face victime prin noi si noi tari. Poate va reveni si la noi cindva.