luni, mai 16, 2022

Prioritățile Președinției României la Consiliul UE în domeniul sănătății: multă ambiție, prea puțin timp

Președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene este o ocazie pe care statele membre o au o dată la câțiva ani, ceea ce aduce cu sine o responsabilitate pe măsură. În prima jumătate a lui 2019, România este  cea care va încerca să aducă pe aceeași lungime de undă cele 28 de state membre, sau 27, în curând. Fiecare președinție își propune pentru cele șase luni un set de obiective într-un număr de domenii, pe care încearcă să le ducă la bun sfârșit. Pe 15 ianuarie, Viorica Dăncilă, prim-ministrul României, a prezentat programul României în cadrul plenului Parlamentului European. Săptămâna trecută, Sorina Pintea, Ministrul Sănătății, a prezentat, la rândul ei, membrilor Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară din Parlamentul European (ENVI) prioritățile României în domeniul sănătății.

Când vine vorba de sănătate, Uniunea Europeană are mai degrabă rolul de a recomanda anumite măsuri celor 28 de țări, măsuri comune sau individuale. Statele membre rămân responsabile pentru formarea și implementarea politicilor de sănătate. De aceea, sănătatea publică, nefiind coordonată de la Bruxelles, joacă un rol relativ restrâns în programele președințiilor rotative, existând, totuși, o serie de priorități pe care țara deținătoare a președinției și le propune.

Ministrul Sănătății a prezentat 6 priorități, pe care trebuie să le ducă la bun sfârșit în mai puțin de șase luni, date fiind alegerile europene din mai, care, practic, duc la încetinirea lucrărilor în capitala europeană. După cum a menționat în intervenția din ENVI, eforturile președinției române în sănătate au ca obiectiv general „garantarea accesului la sănătate pentru toți cetățenii europeni” – obiectiv care, deși lăudabil, este cu adevărat ambițios și foarte greu de obținut.

Similar președințiilor austriece și bulgare, președinția română are pe masă un dosar foarte dificil: evaluarea tehnologiilor medicale. Prezentată de Comisia Europeană în ianuarie 2018, această propunere legislativă urmărește sporirea cooperării între statele membre în privința evaluării medicamentelor noi și a anumitor dispozitive medicale. Conform propunerii, evaluarea clinică comună ar deveni obligatorie pentru statele membre, însă Germania, Franța, Cehia, Polonia, Spania și Bulgaria sunt nemulțumite de această prevedere. România își propune să avanseze negocierile privind aspectele tehnice ale propunerii, lăsându-le deoparte pe cele politice. Există o voință vizibilă în acest sens, Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană numind un nou atașat pentru avansarea discuțiilor în acest dosar. Însă lipsa de experiență a acestuia în negocierile din cadrul Consiliului pentru Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori (EPSCO) s-ar putea dovedi o vulnerabilitate în negocieri. Negocierile în dosare dificile necesită oameni cu o pregătire îndelungată, familiarizați cu procedurile din instituții europene, cu pozițiile statelor membre și cu negocierile purtate până în acest moment. Un raport al progresului înregistrat va fi prezentat în cadrul întâlnirii EPSCO Sănătate din iunie, însă este puțin probabil să avansăm mult cu aceste negocieri.

Consumul foarte mare de antibiotice de-a lungul anilor a dat naștere unei rezistențe la antimicrobiene – o problemă cu care ne confruntăm la nivel mondial. România este sever afectată de această situație, nivelul rezistenței la antibiotice fiind „foarte ridicat” și „aflându-se în creștere comparat cu cele mai multe țări din Uniunea Europeană”, conform Raportului de Misiune al Centrului European de Prevenție și Control (2018). Nu este surprinzător că rezistența microbiană este una dintre prioritățile României în următoarele șase luni, pe același palier cu infecțiile intraspitalicești, determinate adesea tocmai de germeni rezistenți la antibiotice. România și-a propus în acest sens adoptarea unor concluzii care să recomande măsuri de combatere a rezistenței microbiene și infecțiilor intraspitalicești în Uniunea Europeană. Acestea vor fi adoptate în cadrul EPSCO Sănătate din 14 iunie și se vor baza pe măsurile propuse de Comisia Europeană în planul de acțiune „O singură sănătate”.

Accesul la medicamente a fost o temă recurentă în timpul ultimelor președinții rotative, fiind o prioritate și în timpul președinției române. Austria a pus în discuție o serie de idei, continuând dezbaterea începută în timpul președinției italiene din 2014. O mai mare transparență în cheltuirea banilor publici pentru cercetarea și dezvoltarea noilor medicamente și dovezi mai clare ale eficienței acestora sunt doar câteva astfel de idei. În timpul întâlnirii interministeriale informale din 14-15 aprilie, România își propune să aducă în prim-plan accesul la medicamente orfane și super-orfane pentru pacienții cu boli rare. Bolile rare sunt acele boli care afectează 1 din 2000 de persoane în Uniunea Europeană. O temă-trend dată, ce-i drept, de situația critică a lipsei unor medicamente din varii motive, criza imunoglobulinei în România fiind un astfel de exemplu. Accesul la medicamente va rămâne o prioritate și pe agenda viitoarelor președinții, o prioritate care, din păcate, nu vede măsuri concrete la nivel european deoarece ține de competența fiecărui stat membru.

De asemenea, într-o țară în care s-au înregistrat 38 de decese din cauza gripei în ultimele două luni și 59 de decese din cauza rujeolei în 2018, din totalul de 72 la nivel european, lipsa vaccinării fiind cauza principală, vaccinarea este o temă cu adevărat relevantă. Această prioritate a fost prezentă și pe agenda austriecilor, care nu și-au propus mai mult de un set de recomandări în EPSCO Sănătate. Nici noi nu ne propunem prea mult, căci vaccinarea va fi discutată în cadrul unui singur atelier dedicat schimbului de bune practici și experiență, care va avea loc în Cluj-Napoca. Partea bună este că România va aduce în discuție ideea unui registru european de vaccinare. Partea mai puțin bună este șansa redusă ca acest instrument, care ar putea fi util, să fie materializat, atâta timp cât politicile de vaccinare, dar și voința de a le implementa, diferă de la o țară la alta.

Și asistența medicală transfrontalieră se va rezuma doar la un schimb de bune practici. În continuarea priorității dedicate accesului la medicamente, România va readuce în discuție cooperarea europeană în privința bolilor rare și accesului la tratament pan-european, prin susținerea centrelor europene de boli rare. Directiva privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere oferă cetățenilor europeni dreptul de a beneficia de asistență medicală în orice țară din Uniunea Europeană.

O altă prioritate pentru România este sănătatea digitală, însă nici în acest caz nu ne propunem prea mult. Deși este o temă-trend în ultimii ani, în realitate, președințiile n-au realizat multe. România nu are un obiectiv bine-definit pentru sănătatea digitală, ci doar organizarea eHealth Week sau Săptămânii Sănătății Digitale, devenită anuală în Uniunea Europeană și care va avea loc anul acesta în București între 15-20 iunie.

Prioritate sau nu, nefiind menționată în timpul intervenției Ministrului Sănătății, România se va ocupa și de „derogarea pentru producție” de la certificatele suplimentare de protecție. Propunerea Comisiei Europene referitoare la certificatele suplimentare de protecție prevede o derogare pentru producătorii europeni de medicamente generice, care le-ar permite acestora să producă variantele generice a unor medicamente încă brevetate în Uniunea Europeană și să le exporte în piețe non-europene. Pe 16 ianuarie, Consiliul a votat versiunea care urmează a fi negociată în Parlamentul European. De asemenea, Comisia pentru Afaceri Juridice (JURI) a Parlamentului European a adoptat pe 23 ianuarie o serie de măsuri în privință derogării. Președinția română urmează, astfel, să înceapă negocierile pentru avansarea propunerii. România este un producător important de medicamente generice, astfel că favorizăm acest tip de derogare.

Deși România a pus multe subiecte pe agendă, de fapt, ne-am propus foarte puține obiective, iar timpul scurt pe care îl avem la dispoziție nu ne ajută nici el prea mult. Concluzia pentru combaterea rezistenței microbiene și infecțiilor intraspitalicești din Consiliul EPSCO – singurul nostru obiectiv clar – nu va întâmpina niciun obstacol. Cert este că dosarul evaluării dispozitivelor medicale nu va înainta mai deloc în privința obligativității evaluării clinice. Cât ține de aspectele lui tehnice, sunt și acolo puține șanse, mai ales că România are vreo patru luni la dispoziție și nu șase, date fiind alegerile europene din mai.  Următoarele președinții vor avea și ele destul de mult de muncit la acest dosar, cel mai probabil, Germania urmând a tranșa problema evaluării clinice comune obligatorie, potențial în favoarea ei și a celorlalte state care s-au arătat împotriva acestei prevederi.

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. „Negocierile în dosare dificile necesită oameni cu o pregătire îndelungată, familiarizați cu procedurile din instituții europene, cu pozițiile statelor membre și cu negocierile purtate până în acest moment. ”

    După cum se poate vedea pe aproape toate posturile TV (inclusiv în cele plătite de cleptocrație cu banii furați din averea publică, inclusiv de la mine, carevasăzică), pe celelalte canale de informare, inclusiv în articolele publicate în cadrul acestei platforme, avem în prezent cel mai incompetent din întraga istorie a României!

    Despre ce „pregătire îndelungată” se vorbește în articol?! A unor analfabeți funcțional care sunt incapabili să citească ceea ce au scris cu litere mari pe niște fori alți incompetenți promovați pe criterii clientelare în politica de înalt nivel?! Ei au fost numiți exclusiv pentru a satisface nevoile cleptocraților de a drena resurse publice în proprietatea privată a lor și a apropiaților lor. Obiectivul lor fundamental este să se pună la adăpost de prevederile legilor și să poată fura pe termen lung fără a fi sancționați în vreun fel.

    Din discursurile europene se înțelege că principala problemă a miniștrilor români în acest moment este să răspundă în mod adecvat protestelor cormoranilor care nu mai au unde să facă baie din pricină că au înghețat piscinele!

    • Prezic ca atunci cand vor avea nevoie de sacrificii umane in toata regula, ca in anii de Trista amintire, nu putini vor fi parintii care-si vor scuipa copiii in drum spre executie/temnita grea, pentru „defaimare” si „activitate de spionaj in slujba altor puteri straine (de neam)”. Si invers.
      Astia sunt ceea ce francezul numeste „les suppots de satan”: slugile/servitorii, foarte zelosi dealtfel, ai satanei. nerusinarea cu care mintsi rastalmacesc adevarul nu-si gasesti egalul decat in pornirea lor catre crima, de orice fel.
      Cu astia am sfeclit-o ca popor si ca indivizi cu libertati. Cine nu se va cobori la nivelul lor, va fi terminat, culmea tot de catre cei invatati care se vor face frate cu dracu’, hipnotizati de puterea secular a acestuia – si desigur de frica.
      Sa ne amintim ca si atunci, la inceputuri, se zvonea ca totusi democratia isi va reveni, ca erau doar agitatori. Iar cand a pornit teroarea, de pe-o zi pe alta, o treime din popor era tortionar si delator, o treime nepasator – sau vesel, se zicea si pe-atunci ca Bratianu si Maniu „au furat”, „au paturi de 3×3”, „au vandut copii si au distrus tara”, „au case”, au conturi” – iar restul – vanati.
      Teroarea, in era informatiei si-a nanosecundei poate atinge cote inimaginabile. Indivizii astia au spus-o clar, merg pana la capat. Nu singuri, ci sprijiniti si atatati de ceva mai mare, cu coada si coarne.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Claudia Gherman
Claudia a studiat științe politice la Universitatea din București și l’École des hautes études en sciences sociales în Paris. Domeniile sale de expertiză includ politicile de sănătate publică și sănătate digitală, având experiență atât în industria farmaceutică, cât și în cea a dispozitivelor medicale, în Belgia și Cehia.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro