vineri, februarie 23, 2024

Privatizarea CFR Marfă, o poveste tipic românească

În România, privatizarea CFR Marfă a fost însoțită de scandaluri, aruncate aiurea în spatele FMI pe motiv că ar fi impus un timp prea scurt pentru pregătirea pri­va­tizării. În realitate, priva­tizarea CFR Marfă era în acord încă din 2011, e adevărat că statul a tot în­cercat să amâne priva­ti­za­rea. S-au găsit tot felul de scuze: că „acum nu e mo­mentul, că e criză și ob­ținem prea puțini bani“; că „ar trebui restructurată întâi, s-o privatizăm mai bine“ (restructurare care totuși nu s-a fă­cut în mai bine de un deceniu de căpușare în care ar fi existat nenumărate ocazii); că este o chestiune de siguranță națională și atunci e nevoie de avizul CSAT; că vrem pri­vatizare cu pachet minoritar, ba hai ma­joritar. Inclusiv povestea cu CSAT, pri­vatizarea n-ar fi trebuit să fie pe masa Con­siliului nici la aprobarea strategiei, nici după, aprobarea inițială în CSAT a fost încă o încercare de tergiversare a pro­cesului. Când, în sfârșit, FMI n-a mai to­lerat amânarea, s-a început privatizarea, cu toate scandalurile aferente: bâlbele pri­vind ștergerea datoriilor; retragerea Omni­TRAX pe motiv că n-a avut acces rezo­na­bil la date; retragerea Transdonau Finanz că n-au avut de unde scoate banii; apoi, o ofertă finală de la GFR care se pare că n-a fost chiar finală, s-a mai negociat după, ce­ea ce ar fi ilegal; totul, cu senzația clară că se știa dinainte câștigătorul. Pe scurt, avem așa: un cumpărător care probabil n-are banii; o concentrare de piață de 80% pe care trebuie s-o aprobe Consiliul Con­curenței; un dosar penal pe numele câș­ti­gătorului, pentru un furtișag mai vechi; și un contract de privatizare care s-a atri­buit în condiții puțin suspecte, iar acum cei implicați n-au curaj să-l și semneze, odată cu plecarea șefului de la minister pe ușa din dos.

Pe 25 iulie, guvernul croat anunța că GFR urmează să preia 75% din acțiunile trans­portatorului feroviar de marfă HZ Cargo, com­panie recent înființată ca urmare a spargerii anul tre­cut a companiei feroviare croate în infrastructură și operatori de pasageri și marfă. HZ Cargo, ale cărei active au fost evaluate anul trecut la 285 milioane de euro, se află în realitate în mari dificultăți financiare, în parte din cauza crizei eco­nomice din Croația din ultimii 5 ani și care au făcut compania să piardă o treime din traficul de marfă. HZ Cargo se află, de fapt, în faliment, cu datorii la stat, la pri­vați (inclusiv căpușe) și o piață în con­tinuă scădere.

La licitație, GFR a fost singurul ofertant care a reușit să îndeplinească toate cele 11 criterii de participare (neîndeplinite, în schimb, de austrieci și cehi). Între criterii, și situația financiară bună și capacitatea dovedită de a face investiții. În aceste con­diții, evident că a contat, la precalificare, și faptul că încă de la sfârșitul lui iunie GFR fusese anunțată în România câș­ti­gă­toarea unei alte mari licitații: preluarea CFR Marfă și obținerea unei cote de 80% din transportul feroviar de marfă din țară. Licitație la care promisese 202 milioane de euro cash și încă vreo 120 milioane de euro investiții viitoare. Promisiuni pe care statul român le-a garantat, practic, anun­țându-l câștigător: cum să nu crezi că e într-adevăr un investitor serios?

Tranzacția croată este în valoare de 147 de milioane de euro, din care, în 30 de zile după semnarea contractului, GFR este obli­gat să plătească 30 de milioane pentru un credit de stat al companiei HZ Cargo, 10 m­ilioane datorii curente și 20 milioane bani pentru investiții și reparații ale ma­terialului rulant. La aceștia se adaugă 80 de milioane datorii pe termen lung ga­rantate de stat, pe care GFR le garantează acum cu aceeași sumă de la BRD. Ca să nu ne facem iluzii privind calitatea guvernării în Croația: din datoriile pe termen lung, vreo jumătate provine dintr-un contract „strategic“, garantat de stat, cu INA, pen­tru furnizare de combustibil timp de 4 ani, mai mult decât ar fi fost rezonabil să crezi că compania feroviară va supraviețui cu totul, și la prețuri destul de piperate, în condițiile în care piața de transport a lui HZ a scăzut cu 30%.

În alte cuvinte, tranzacția croată arată ca rețeta clasică a regiunii: cumpărătorul aco­peră vechile găuri negre făcute de un ma­nagement iresponsabil sau, cel puțin, lip­sit de noroc; vânzătorul (statul croat) nu se alege, practic, cu nimic în cash pentru buget. În același timp, investiția cu care vine GFR, pentru repararea materialului ru­lant, seamănă îngrijorător de mult cu „parteneriatul“ lui GFR cu CFR Marfă: CFR Marfă a pus vagoanele, GFR le poate repara pe hârtie și își crește astfel contabil valoarea participației la capital, preluând de fapt printr-o inginerie financiară acti­vele companiei fără cine știe ce efort. Și mai interesant, guvernul croat s-a angajat ca timp de 5 ani să nu-și înființeze altă com­panie de transport feroviar de marfă, ca să nu concureze GFR.

Pe scurt, GFR plătește direct către fur­ni­zori vreo 10 milioane și încă vreo 30 de mi­lioane dacă statul croat chiar își cere banii datorați de HZ la stat; restul de vreo 100 de milioane sunt deocamdată pe hârtie, sub forma unor garanții și promisiuni. Iar investițiile promise în viitor în logistică și material rulant nou vor avea probabil soar­ta tuturor clauzelor postprivatizare cu „bă­ieții deștepți“: în realitate, nu sunt puse în aplicare niciodată.

articol aparut in revista 22

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. buna ziua si felicitari dna Nutu. Eu vad si o ESCROCHERIE in lant: in Croatia Stoica a fluturat succesul din RO, iar pe sticla in RO, trambitasii lui Ponta se inneaca de bucurie ca GFR a castigat in Croatia. Elementary Watson: daca are bani pt. Croatia NU MAI ARE si pt. CFR Marfa si viceversa. Bafta au bulgarii ca au anulat o licitatie similara la care, evident, Stoica se prezentase cu mare pompa (de bicicleta).

  2. Si daca ramane la stat compania, care este efectul? Atunci, o alta ipoteza ar fi ca acea companie sa intre in faliment, datoriile sunt mai mari decat activul, asta ar fi regula! Preferati falimentul (reorganizarea, apoi faliment)? Suntem in fata unei situatii reale, compania nu mai functioneaza conform regulilor de piata pentru ca nu-si plateste clientii!!! Poate statul sa o sustina? Iata fata reala a economiei de piata!!! Nu mai poti trata o companie ca pe o intreprindere de stat, ea este societate profesionala si ca atare se supune legilor economiei reale.
    Oamenii sunt usor de manipulat , li se poate spune ce vor, apoi iar vin politrucii si se vaita ca au arierate… Ori, ori… E o mare greseala sa vii in spatiul public si sa-ti faci imagine pe seama unei companii mari de stat. In fond CSAT in RO a avizat privatizarea, care este efectul?
    SI TOTUL PE BANII NOSTRII, SE FAC CA MUNCESC! ORI-ORI, ASTA E SITUATIA…

  3. Pana la urma, doamna Otilia Nutu, e bine sau e rau ca s-a privatizat(partial) CFR MARFA?! Vizitele doamnelor Christine Lagarde si Andrea Schaechter la Bucuresti si negocierile pentru un nou acord si un nou imprumut, nu au influientat in niciun fel aceasta privatizare?! Cum (va) explicati ca ofertantul cu cea mai buna carte de vizita – OmniTRAX Inc. – a fost exclus de la privatizare? Articolul Dvs, are un final pesimist, in coada de peste! Chiar credeti ca se va intampla asa cum anticipati in articol? De unde (si ce) stiti? Sunteti sigura?! Spuneti-ne si noua, va rog!

    • Către Father Nicky
      Bineînțeles ca privatizarea CFR Marfa este o treaba foarte buna, numai ca ea NU trebuia făcută către GFR, deoarece aceasta va concentra cel puțin 70% din piața de profil, deci, Consiliul Concurentei NU ar trebui s-o aprobe. Bineînțeles ca finalul privatizării CFR Marfa va fi unul nefericit pentru statul roman și asta datorita șpăgilor masive virate de d-l Gruia Stoica guvernanților români, șpăgi despre care d-na Otilia Nutu nu pomenește în articol pentru ca nu poate sa le dovedească, dar ele sunt evidente chiar și de pe Luna. Datorita acestor șpăgi masive cerute de guvernanții români s-au retras și investitorii serioși din aceasta privatizare, ce nu va este clar?

  4. As mai adauga ca de obicei datoriile corect ale unei companii pe care o administreaza – din motive variate… Asa ca ma astept sa existe mai multe gauri si mai mari la compania din Croatia, deci presiunea asupra firmei care a preluat compania cred ca vor fi mai mari decat cele prezentate initial…Evident ca se mai adauga si decalajul de timp inter momentul la care au fost stabilite niste obligatii de plata restante si momentul in care se face efectiv preluarea.

    Imi vine greu sa cred ca GFR va reusi in planurile sale.
    Preluarea unei companii iti rapeste mult timp si multe resurse, de unde sa mai abia resurse pentru inca o privatizare, in aceeasi perioada de timp?

    Exista vreo situatie similara cu cea pe care o incearca GFR pe care o cunoasteti Dvs, in Europa sau in alta parte de lume? Sau poate intr-un alt domeniu?
    M-as bucura daca as primi un raspuns la aceasta intrebare, daca se poate.

    P.S. Pentru father Nicky reiau ceea ce am scris:
    „Ma prapadesc de ras gandindu-ma ce fata au facut evaluatorii cand au primit un plic gol – ca si oferta – de la una din companiile selectata pe lista scurta.

    Orice om normal ar fi putut intelege ca este o mare palma peste obraz arsa guvernului de unul dintre competitori! Rusinica!”

    Stie father Nicky la ce companie ma refer?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Otilia Nutu
Otilia Nutuhttp://expertforum.ro
Ana Otilia Nuţu este analista de politici publice în energie la Expert Forum și este Co-chair al Eastern Partnership Civil Society Forum

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro