După ce Donald Trump a câștigat un nou mandat la Casa Albă, Europa s-a văzut confruntată cu noi întrebări privind relațiile transatlantice și impactul politicilor sale asupra economiei globale. „Ce va face Trump” este întrebarea celor care conduc Uniune Europeană, Însă întrebarea crucială pentru Europa este: Ce va face Europa?
Deși temerile cu privire la politica economică a lui Trump sunt deja în dezbatere, realitatea mai puțin discutată este că Europa se află în fața propriilor probleme economice interne. Acestea sunt generate de reglementările excesive, birocrația greoaie și auto-sabotajul economic comis de o elită birocratică care consideră că Europa va înflori prin reglementare, nu prin inovație. De fapt, în Europa am ajuns să reglementăm inclusiv inovația. În acest context, Europa riscă să rămână din ce în ce mai puțin competitivă pe piața globală, iar sectorul auto este un exemplu clar al acestei stagnări. Încă de dinaintea realegerii sale în Europa au început temerile: Ce va face Trump în raport cu Europa?
Însă întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem este Ce va face Europa? Întrucât în prezent nu Trump este problema Europei ci Europa însăși.
O să mă refer în primul rând la problemele noastre economice cauzate de autosabotarea economiei europene prin reglementare excesivă și nu creșterea ei prin inovație.
La începutul acestui an, Luca de Meo, CEO al Renault Group, a publicat „Scrisoarea către Europa” , adresată pe 19 martie 2024 factorilor de decizie și părților interesate din întreaga Europă. În aceasta, de Meo subliniază impactul reglementărilor asupra industriei auto, un sector care angajează peste 13 milioane de persoane, reprezentând 7% din forța de muncă europeană.
El argumentează că interferențele excesive din partea UE au erodat competitivitatea producătorilor auto europeni. Impactul reglementărilor europene asupra industriei auto:
• 8-10 noi reglementări introduse anual în Europa.
• O creștere de 60% a masei medii a vehiculelor față de acum 20 de ani.
• O creștere de 50% a prețului vehiculelor comparativ cu acum 20 de ani.
• O pierdere de 40% a locurilor de muncă în sectorul auto francez, pe fondul delocalizării (costurile cu forța de muncă sunt cu 40% mai mari în Europa față de China).
• O dublare a vârstei medii a parcului auto european, care a ajuns la 12 ani, comparativ cu 7 ani anterior.
• Până la 25% din resursele de cercetare și dezvoltare (R&D) sunt alocate pentru implementarea noilor reglementări.
Un aspect notabil este că 25% din resursele dedicate R&D sunt redirecționate pentru a respecta cerințele birocratice complexe, în loc de inovație.
Problemele cauzate de aceste reglementări nu se limitează la Renault; alți producători europeni se confruntă cu dificultăți similare, dacă nu mai mari. Volkswagen, de exemplu, urmează să închidă o serie de uzine. În România, fabricile exportă componente pentru producătorii auto germani, reflectând aceeași dependență economică fragilă.
Impactul reglementărilor asupra economiei europene este profund și afectează nu doar industria auto, ci și alte sectoare. Deși reglementările de mediu au fost justificate prin argumente ecologice, acestea au contribuit la o diminuare semnificativă a bazei industriale europene, în condițiile în care UE este responsabilă doar pentru 7% din emisiile globale de carbon. Eforturile pentru conformarea la aceste standarde ar trebui reevaluate, pentru a preveni o continuare a „greenwashing”-ului care împovărează economia fără efecte semnificative asupra mediului global.
Mai exact, în Europa, ne-am făcut treaba. Continentul nostru este deja curat. Dacă continuăm să impunem aceleași reguli absurde, nu vom face decât să distrugem industria europeană, să o împingem spre Asia și să afectăm grav locurile de muncă și prosperitatea cetățenilor europeni.
Europa își pierde competitivitatea în lipsa unor reforme ample și în lipsa dereglementării
Cei 27 de lideri ai statelor și guvernelor din Uniunea Europeană, reuniți vineri la Budapesta, au adoptat un plan cuprinzător de reforme, bazat pe recomandările prezentate de Mario Draghi, pentru relansarea economiei europene, aflată sub amenințarea unui război comercial cu Statele Unite, sub conducerea președintelui Donald Trump.
La finalul întâlnirii de la Budapesta, liderii UE au ajuns la un consens cu privire la necesitatea stimulării creșterii economice și a productivității, în contextul protecționismului „America First”, care pune în pericol unitatea economică a Uniunii Europene.
Mario Draghi descrie un tablou economic sumbru pentru Uniunea Europeană, subliniind că aceasta rămâne în urmă față de Statele Unite și își crește periculos dependența de China în ceea ce privește aprovizionarea cu materii prime și tehnologii strategice. Potrivit fostului președinte al BCE, venitul pe cap de locuitor în SUA a crescut de aproape două ori mai mult decât în Uniunea Europeană începând din anul 2000.
Draghi estimează că Uniunea Europeană are nevoie de investiții anuale cuprinse între 750 și 800 de miliarde de euro pentru a se alinia la provocările economice actuale. Aceasta reprezintă o sumă semnificativă, având în vedere că bugetul plurianual al UE pentru perioada 2021-2027 este de 1.074,3 miliarde de euro.
O asemenea amploare a investițiilor ar reprezenta o provocare considerabilă pentru statele membre ale Uniunii, mai ales în contextul în care acestea încearcă să-și reducă datoriile și deficitele bugetare. Războiul din Ucraina, ajutoarele financiare și militare acordate acestei țări, dar și înlocuirea surselor de energie rusească cu alternative mai costisitoare, pun presiuni suplimentare asupra economiilor și bugetelor statelor membre. În plus, competiția acerbă cu China și Statele Unite reduce competitivitatea economică a UE.
„Recomandările din acest raport erau deja urgente în contextul economic actual, dar au devenit și mai presante după alegerile din Statele Unite”, a declarat Draghi la sosirea sa la summit. El a subliniat că, în urma acestor alegeri, președinția lui Donald Trump va marca o schimbare semnificativă în relațiile dintre SUA și Europa, în condițiile în care președintele ales al SUA a promis că va reduce deficitul comercial cu Uniunea Europeană, majorând taxele vamale pentru produsele europene.
Într-un avertisment dat în septembrie, Draghi a precizat că, fără schimbări fundamentale, Uniunea Europeană riscă să traverseze o „agonie lentă”. În raportul său detaliat de aproximativ 400 de pagini, el a subliniat că Europa trebuie să își regăsească traiectoria de creștere economică prin investiții semnificative în domenii precum inovația digitală, tranziția ecologică și industria de apărare. Dincolo de această „Declarație” de principiu de la Budapesta, statele membre ale Uniunii Europene riscă să se blocheze într-o serie de dezbateri interminabile.
Ne exprimăm nemulțumirea față de taxele vamale aplicate producției din Europa, însă trebuie să recunoaștem că am fost printre primii care au adoptat măsuri similare, nu prin taxe vamale, ci prin impunerea unor standarde de mediu stricte.
Un exemplu de protecționism dublu-standard poate fi observat în abordările europene privind reglementările de mediu și taxarea, despre care adesea se plâng birocrații și progresiștii, în contextul criticilor lui Donald Trump. De-a lungul ultimelor 30 de ani, Europa a aplicat politici protecționiste pentru a-și proteja piața internă, iar normele de poluare Euro constituie un exemplu clar în acest sens. Aceste reglementări au fost concepute pentru a reduce importurile și a sprijini producătorii auto europeni, având drept rezultat dificultăți semnificative în accesul vehiculelor americane pe piața europeană. Automobilele produse în orașele americane Detroit și Dearborn, dotate cu motoare mari și puternice, au fost supuse unor taxe suplimentare.
Acest sistem a fost un câștig pentru companiile europene, dar acum se întoarce împotriva lor. Normele Euro nu doar că au făcut mai greu accesul pe piața europeană al automobilelor americane, dar au dus și la stagnarea propriei industrii. În timp ce japonezii s-au adaptat gradual și produc mașini mai apreciate decât companiile din UE, europenii nu au reușit să inoveze suficient, iar acum sunt depășiți chiar de chinezi, care vând mașini electrice cu emisii zero. În loc să investească în soluții pe termen lung, Europa a continuat să reglementeze și supra-reglementeze, iar acum avem pe piață autoturisme tot mai scumpe și mai puțin competitive.
În final, protecționismul european nu a fost doar o reacție la concurența globală, ci o capcană auto-creată, care acum riscă să facă mai mult rău decât bine. În loc să sprijine inovația, a blocat-o, iar acum Europa riscă să rămână în urmă, în fața noilor jucători, precum China, care deja își câștigă teren cu vehicule electrice. Acest protecționism n-a fost început de Trump, ci de europeni, iar acum efectele lui sunt devastatoare.
Un alt aspect de luat în considerare este că, în cazul în care China ar decide să își concentreze strategia asupra falimentării industriei auto europene, aceasta ar putea face acest lucru mult mai ușor decât prin impunerea unor taxe vamale, așa cum intenționăm noi să facem în cazul autovehiculelor electrice din China. China ar putea aplica, în schimb, reglementări de mediu extrem de stricte, cum ar fi impunerea unui prag de emisii de CO2 de zero grame pe kilometru. Dacă o astfel de măsură ar fi implementată, industria auto europeană ar întâmpina dificultăți majore în a comercializa vehicule în China.
Clasamentul țărilor cu cele mai mari emisii de CO2 la nivel global
1. China – peste 14 miliarde de tone de CO2
2. Statele Unite – 6 miliarde de tone de CO2
3. India – 3,5 miliarde de tone de CO2
4. Cele 27 de state membre ale Uniunii Europene – 3,4 miliarde de tone de CO2
5. Rusia – 2 miliarde de tone de CO2
6. Japonia – 1,170 miliarde de tone de CO2
7. Brazilia – 1,140 miliarde de tone de CO2
8. Iran – 1,130 miliarde de tone de CO2
9. Indonezia – 1,106 miliarde de tone de CO2
10. Mexic – 792 milioane de tone de CO2
Este Uniunea Europeană un „băiat rău” în contextul actual sau, dimpotrivă, ne subminăm propriile interese în numele unei ideologii disfuncționale? Răspunsul la întrebare este nu. Europa emite cca. 7% din emisiile de Co2 la nivel global. Este esențial să revizuim și să modificăm cadrul de reglementare, renunțând la norme inutile și restricții care nu aduc beneficii semnificative.
Europa se îndreaptă spre un dezastru economic: prețurile energiei electrice pentru industrie au ajuns la un nivel exorbitant, împovărând companiile și făcând producția industrială din UE aproape imposibilă. Vorbim de un cost uriaș, care, dacă va continua să crească, va însemna închiderea masivă a fabricilor și declinul economic generalizat al Europei.
În Europa plătim cele mai mari prețuri din lume pentru energie. Plătim de 5-6 ori mai mult per MwH decât China sau SUA .
În timp ce mulți sunt preocupați de costul forței de muncă, realitatea este că astăzi acesta este irelevant – automatizarea a redus semnificativ numărul de angajați în fabrici, deci adevăratul cost care apasă asupra industriei este cel al energiei.
Problema esențială a Europei vine din politicile tot mai absurde de mediu impuse de Uniunea Europeană. Am închis capacități de producție esențiale – cărbune, gaze, chiar și nuclear – și am fost sufocați de ideea unei așa-zise energii „curate” care nici nu este ieftină și nici măcar disponibilă în cantitățile necesare. Mai mult, UE impune taxe masive pe energie, taxe verzi și restricții, în ciuda faptului că acestea sufocă industria și competitivitatea economică a regiunii.
Între timp, SUA își asigură un surplus energetic, iar China continuă să investească în centrale pe cărbune, ba chiar își subvenționează energia pentru industrie, ceea ce le asigură prezența masivă pe piețele globale. În schimb, Europa rămâne prizoniera unor politici de mediu iluzorii care ne împing spre o economie falimentară. Dacă nu se renunță urgent la aceste restricții și la costurile suplimentare, industria europeană riscă un colaps ireversibil.
Este timpul ca cei care promovează aceste politici „verzi” să înțeleagă realitatea: Toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, cumulat, contribuie cu doar 7% din emisiile de CO2 globale, în timp ce alte regiuni nici măcar nu iau în considerare reducerea lor. Renunțarea la industrie pentru un ideal imposibil de realizat fără implicarea celorlalți actori globali înseamnă sinucidere economică pentru Europa. Fără o schimbare radicală, vom ajunge la un nivel de sărăcie fără precedent, în timp ce restul lumii continuă să se dezvolte fără restricții. Ne-am făcut treaba în Europa. Este momentul ca și ceilalți actori globali să se implice activ. În caz contrar, Europa riscă să își compromită pe termen lung industria și, implicit, prosperitatea cetățenilor săi.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Felicitari pentru articol si pentru sublinierea politicii energetice dezastruoase a UE. Poate ar trebui instituit un moratoriu de 5 ani asupra reglementarilor UE in orice domeniu, este evident de foarte mult timp ca reglementarile fac mai mult rau decat bine si ca cei care le formuleaza nu au habar de domeniul in care reglementeaza. Prin urmare, o pauza de 5 ani nu le-ar strica. Ar avea timp sa studieze efectul la ceea ce au reglementat deja si sa corecteze erorile. Ha, ha … ce gluma!
Din pacate, intrucat UE este condusa de state ce practica eutanasierea economica precum Germania, Olanda sau Franta imi este greu sa vad un viitor roz pentru o uniune condusa de un ginecolog. E trist, dar se pare ca au reusit sa ucida un proiect politic si economic generos.
Economia ca economia, se descurca ei, patronii. Chiar daca functionarimea dezvolta obiceiuri comunist/etatiste.
Dar ce face Europa cu armata si industria de aparare?
Fara bani, far aeconomie, nu functioneaza nimic,
Apropos de reglementari,in Romania au ajuns sa dicteze politica energetica ONG-urile ,intr-o tara unde pe fiecare metru patrat de munte se gaseste un PET sau o doza de bere!Se pare ca avem cca.2 miliarde de euro inghetate in hidrocentrale care nu produc nimic ,iar o serie de sosele sunt sau au fost blocate din cauza de tunele de trecere mistreti sau caprioare in timp ce ursii secplimba prin orase!Pe total ipocrizie ca meserie,in timp ce in State fostii emigranti au votat cu Trump ca sa opreasca concurenta!
Ma uimeste ca apar asemenea articole, mai ales redactate de cineva din Konrad Adenauer Stiftung!?
Se pare ca avem de a face cu tradare :)
Am lucrat 20 de ani in compartimentul R&D al unui mare concern. Nu de mult am fost invitatii pensionarii la o mica sindrofie. Compartimentul la care munceam a fost desfiintat, si nu, nu pt ca am iesit eu la pensie :) ci pt ca nu mai sunt bani. Din cei cca 30 de cercetatori o parte au iesit la pensie, sau au plecat, iar ceilalti au fost „recalificati” in birocrati pt a redacta hirtoage impuse de EU, precum declaratii de materiale (cica trebuie sa dovedesti ca o bucata de Alu e produsa conform normelor EU), sau EU Supply Chain Act, sau dovada ca locurile de munca sunt potrivite persoanelor cu handicap, sau statutul femeilor, sau … pompieri.
Consecinta? Deutsche Bahn, CFRul german, vrea sa-si innoiasca flota de trenuri de mare viteza, asa numitele ICE, e vorba de generatia 5-a. Nici o firma germana nu s-a obosit sa trimita o oferta, nici macar fostii mei colegi. Pur si simplu nu se spera la vreun profit. Nu m-as mira sa apara trenuri ICE chinezesti.
P.S Draghi a spus cite ceva cu cap si coada dar solutiile propuse de el ar transforma EU intr-o lume cu economie planificata!
„Nu te gandi ce va face America pentru Europa, ci ce va face Europa pentru America”, avand in vedere prapastia care se casca intre cele doua maluri ale Atlanticului si faptul ca Europa a fost salvata de-a lungul vremii de atatea ori de catre America (politic, economic, militar, etc). Sunt curios daca ar mai fi aparut un astfel de articol critic la adresa birocratiei UE, in conditiile castigarii alegerilor de catre democrati. Probabil ca dezastrul ar fi continuat cu viteza si mai mare. UE nu mai este sustenabila, iar vechea UE va disparea si se va reforma total. Este singura solutie pentru salvare, deoarece este prea tarziu pentru a prinde din urma SUA sau China la nivel tehnologic. Problema este daca vom ramane uniti, avand in vedere diferentele politice imense intre statele din est si cele vestice. Fie ca se vor crea „cercuri concentrice” in Europa, fie ca tratatele UE si institutiile mamut isi vor schimba politicile si se vor reforma, UE nu va mai arata la fel nicicand. Mie imi este teama ca un dezasru economic in UE ar insemna o apropiere de China si Rusia, care ar furniza din nou energie ieftina pentru a reduce costurile si astfel ar putea salva marile companii auto europene. Acest lucru ar fi inacceptabil pentru SUA, dar si pentru statele din estul UE. Ar insemna o tradare si fata de Ucraina, dar si fata de tarile flancului estic al UE.
Europa e suficient de mare ca sa fie desinestătătoare. Rămânem în urma la multe foarte multe capitole. Nu suntem în ordine în foarte multe domenii datorita modelului.
1. Europa trebuie sa poata sa se apere singura. Armata comuna, vama, politie. Industrie de aparare serioasa, doar nu o sa așteptam sa vina de peste ocean cu de toate.
2. Integrare mult mai mare, Euro peste tot, circulatie libera peste tot. Sistemul fiscal, pensii ajutoare sociale, sa fie facut astfel incat sa poata oricine liber alege domiciliul si sa nu piarda pensii, asigurari sociale, simplificat taxele, fara dublu impozitari si chestii.
3. Politica externa, acum nu e prea clar … . Integrare cu USA, Canada, Australia, toate alea care sunt considerate lumea libera. Nu e clar ce e cu Africa si alte minuni? Importam tot felul de oameni ciudati de acolo, care fac ei aici ordine si ghetouri. Ce nu merge la ei? Poate toate aceste abordari de a-i ajuta nu functioneaza?
4. Urgent facut ceva cu competitivatatea, industria. De ce nu producem noi chipuri? De ce nu mai producem noi haine si de toate de baza?
UE e probabil cea mai mare putere economica in momentul asta. Dar unde nu e vointa… Cine nu e puternic, e in meniu; isi permit europenii sa ajunga la cheremul chinezilor, indienilor, rusilor etc.? Eu cred ca Europa coloniala a fost blanda in comparatie cu viitoarele puteri coloniale.
Nu sunt sigur cat de mult mai este UE „cea mai mare putere economica in momentul asta”. Eu zic ca ar trebui sa ne uitam putin pe structura PIB european comparativ cu alte zone. In UE, predomina sectorul serviciilor. In alte zone ale globului, industria.
Dar cererea pentru servicii este foarte volatila si se poate diminua drastic „peste noapte”. Industria si agricultura mi se par mult mai stabile. In caz de conflicte de genul celui din Ucraina, sau diverse crize, serviciile nu te ajuta cu absolut nimic. Ce sa faci cu serviciile de intermediere financiara, consultanta juridica, audit si alte cele pe vreme de razboi? S-ar putea ca o mare parte din PIB-ul european sa fie asadar „de hartie”.
De exemplu, imi amintesc tam-tam-ul care s-a facut in februarie 2022 in legatura cu sistemul interbancar de plati SWIFT, ca vezi Doamne daca ii excludem pe rusi va fi ca o bomba atomica pentru ei, nu vor mai putea face tranzactii. Bineinteles a fost un mare fasss. Dar bancherii care spunea asta chiar credeau ca in jurul tranzactiilor lor se invarte Universul. Vorbim despre tranzactii in bani de hartie sau chiar mai rau „moneda scripturala”, adica fara acoperire reala in aur sau bunuri, usor devalorizabili prin tiparire excesiva de bancile centrale (inflatie).
A vorbit si nea Ion, ca si el e om:
1. Pt aparare e nevoie de bani, de unde?
2. Multa integrare, (ha, ha, ha) pensii, e nevoie de bani, de unde?
3. Hi, hi,hi
4. Da tovarasi, sa producem chipuri, tarii cit mai mule cipuri, da, si haine, de baza, si de autobaza! Sa facem totul…
Sut de acrod cu dvs. insa cu unele observatii:
Ad 2.: Fiind cetatean UE puteti sa alegeti si acum domiciliul acolo unde doriti in UE. Gasirea unui spatiu locativ si inregistrarea la primaria locala sunt suficiente, e ca si cum v-ati muta din Iasi la Brasov (de ex.). Nu pierdeti pensii sau asigurari, atata doar ca acestea sunt acoperite de tara in care ati contribuit, in cuantumul stabilit prin legea de acolo. Aveti toate drepturile acordate de statul in care va alegeti domiciliul, inclusiv accesul la servicii medicale. Taxele sunt platite cf. legii in tara in care ai realizat venituri sau in tara de domiciliu in functie de situatie (de ex. daca lucrati in Belgia dar locuiti in Franta veti plati impozit si asigurari sociale in Belgia, insa daca lucrati in Franta si doar incidental in alte tari veti plati impozit in Franta) si nu se plateste impozit dublu. Exista acorduri in acest sens.
Ad 4.: UE produce si chip-uri, insa nu la nivelul Taiwan-ului (de ex.). Pe de alta parte, marea majoritate a chip-urilor din aceasta lume sunt produse folosind masini dezvoltate si fabricate in UE (Olanda, mai exact). Fara aceste masini, calculatoarele noastre ar fi mult mai lente si mai ineficiente.
stiu ca merge punctul 2. dar mai e mult de lucru la birocratie, mai e loc de simplificat, integrat
la 4. stiu ca acele echipamente si tehnologia e produsa in Olanda, dar de ce nu produce chip-uri in EU? Fiindca sunt multe motive, inclusiv legate de taxare, forta de munca, etc. pai aici vreau sa ajung, sa lucreze la aceste probleme
Birocratia trebuie, categoric, simplificata.
EU produce si chip-uri si nu sunt putine deloc (NXP, de exemplu). TSMC va deschide o fabrica in Dresda. Mai mult, fara waferele produse de ASML nimeni in lume nu ar produce chip-uri performante. Pe lantul de productie, UE joaca un rol esential. Important este ca aceste tehnologii sa ramana „de partea buna” a lumii.
Da, taxarea e inalta, tine si de sistemul politic care alege sa ridice cat mai mult clasele sociale considerate „defavorizate” (de ce sunt asa, e alta poveste). La fel, se dau subventii unor sectoare cu valoare intelectuala adaugata redusa. Aceasta gestionare a resurselor duce, intr-adevar, la scaderea posibilitatilor de sprijinire a industriilor performante. Astfel se creeaza o situatie in care putini sunt tentati sa aleaga o pregatire tehnica, ceea ce duce la o criza a fortei de munca cu specializare inalta. De aceea avem o migratie puternica din India sau chiar si din China, fara de care industria high tech ar fi cam pe butuci. Mai trist e ca pana si firmele de livrare la domiciliu ajung sa lucreze cu oameni veniti de pe acolo, ma intreb ce doreste europeanul de rand sa faca? Sa stea acasa pe ajutoare si sa se planga ca statul nu ii da mai mult? Sa zica merci daca e sanatos, caci de lucru exista, trebuie doar sa vrei.
” Integrare cu USA, Canada, Australia, Burkina Fasso, China, Rusia, Mexic, etc…..”
Ca fapt divers, australienii sunt suparati pe francezi, pentru ca atunci cand au vrut sa cumpere submarine frantuzesti diesel, ministrul apararii australian a sunat la Ellyse, iar personalul palatului era in pauza de masa. A zis ministrul ca nu face afaceri cu astfel de oameni care prefera sa isi faca siesta, in loc sa faca bussiness. Dormiti linistiti si mancati bio dragi europeni, pentru ca altii vegheaza (si va vegheaza) pentru voi, cu exceptia americanilor, australienilor, neo-zeelandezilor, britanicilor, coreenilor si japonezilor. Sper ca n-am uitat pe nimeni. Trageti voi concluziile cine va vegheaza. hihihi
Este adevarat ca Australia a renuntat la submarinele din Franta in favoarea unora produse in SUA/GB. Motivele sunt scrise chiar in textul dvs, „submarine frantuzesti diesel” versus submarine nucleare (a se vedea tratatul AUKUS). Restul este cancan, ca si adaugarea Chinei, Rusiei si a Burkinei Fasso in randul tarilor pe care „Ion” le mentioneaza pt integrare.
Schimbarea a fost decizia lui Scott Morrison. De unde cumpara Australia submarine, cate si cand e alegerea guvernului australian. Ceea ce a inflamat relatiile dintre Franta si Australia a fost modul cel putin discutabil in care Morrison a ales sa actioneze. Contractul cu Naval Group, initiat cu ani inainte, a fost anulat in septembrie 2021, la 3 saptamani dupa ce ministrii apararii din cele doua tari ii reafirmasera importanta. Acest lucru demonstreaza ca guvernul lui Morrison negocia de mult timp cu ceilalti parteneri, in timp ce afirma importanta contractului cu francezii. Mai mult, acestia din urma au fost anuntati de anulare doar cu o ora inainte de anuntul public, ceea ce denota o lipsa de eleganta. Acestea sunt fapte ce pot fi regasite in comunicate si in presa de acum 3 ani.
Trageti voi concluziile…
Cind inca mai eram in cimpia muncii a venit la noi o companie americana sa ne ofere niste componente.
In discutie am intrebat daca se indeplinesc reglementarile EU REACH? Amis au inceput sa rida ca se tineau de burta.
REACH mi-a intunecat ultimii ani inainte de iesirea la pensie. Acum EU vrea sa interzica si alte materiale, de ex. PFAS, materiale care nu au inlocuitor si care vor fi folosite in veselie mai departe de China si USA. Urmeaza PTFE. Si teflonul trebuie interzis! Mai tineti minte isteria cu Crom 6?
As propune sa se interzica toate materialele chimice care au mai mult de trei litere!. Ar fi mai simplu! Nu stiu cum stam cu H2O?
:))
O fi bune aceste materiale, dar daca privim per ansamblu, ne costa mult mai mult dupa prin tratarea diferitor boli si despagubiri. Vezi in Belgia recent au gasit PFAS in apa in niste comune si a fost mare tam-tam, fiindca acei care l-au pus acolo stau bine la pensie, au facut profit pe timpuri, cine plateste pagubele acum? Le-au descoperit fiindca unii indivizi au inceput sa testeze apa de capul lor acasa :), si desi cum am vazut si la covid, autoritatile au zis ca nu, ca totul e bine, s-a dovedit ca nu e bine deloc. Mai nou, nici apa din Bruxelles nu ar trece controlul cu limitele propuse pentru anii viitori. Exista si un film american similar cand oamenii se imbolnaveau de la aceste substante si dupa multi ani de judecata au obtinut niste despagubiri.
Eu nu zic sa nu fie folosite aceste substante deloc, dar cu mare atentie! Daca zici ca nu-ti pasa, poti sa te muti in comunele unde apa e poluata cu PFAS.
Ca inginer am invatat ca exista avantaje si dezavantaje la toate. Faptul ca nu le vedem imediat, nu inseamna ca nu ne vor da in cap mai tarziu. Asta nu inseamna ca nu facem nimic, facem, dar cautam solutii pe parcurs, nu ne oprim, nu ne impotrivim, nu ascundem.
Sub nickul „Ion” sunt mai multi care se exprima, nu stiu care dintre ei esti? Oricum ma indoiesc ca ai fi inginer, sau poate unu pe puncte facut la Spiru Haret, la drum de seara. Pun pariu ca habar nu ai ce e aia PFAS, habar nu ai ce e aia rasina pe baza de pfenol, care a fost problema cu Crom 6, nici despre teflon nu stii nimic? In general habar nu stii nimic, esti activistul lui peste care se teme sa nu se innece cu osu de caras!
P;S Tot din amintirile mele. Concern german, exista in sistemul SAP al firmei o procedura de certificare a materialelor. Introduc in acest sistem un nou adeziv pe baza de poliuretan. Promt apare, de la compartimentul „specializat”, un refuz categoric al folosirii acestui material, ca si nemtii au Ionii lor. Bazindu-ma pe acest refuz trimit conducerii concernului un anunt prin care solicit intreruperea imediata a intregii fabricatii deoarece acest adeziv, avea doar o alta culoare, deja era folosit de multi ani, in mari cantitati.
PPS O prietena a cultivat in propria gradina dovlecei. I-a recoltata si a pregatit o micarica delicioasa. Peste noapte a salvat-o salvarea. Dovleceii, absolut naturali, fara chimicale, pot dezvolta o otrava f periculoasa. Da da unde sa stie Ion?
Foarte bun articol. Felicitari editorului acestui site de prestigiu si autorilor.
Am o singura intrebare. Nu e nici un politician mare care sa spuna stop aberatiilor UE?
As trece de la numerele mari la cele mici, per capita. Si asa se observa ca per european se emit cam tot atâtea tone de co2 precum per chinez – cca. 1 to/ an/ locuitor. Cei mai curati pari indienii pe când uncle sam plays dirty cu cca. 20 to/an/capita.
Bun, nu se stie si cat se absoarbe si nici exact modaliatea de calcul – poate dati niste surse, fara gluma. Dar un lucru pare destul de bine demonstrat : Ca emisiile umane de co2 sunt cam 4% din total per an iar influenta CO2 asupra climatului e cam tot de 4%. Restul vine in special de la vaporii de apa. Propun sa-i taxam, ce atata slow cooking, toata lumea trece direct la sous vide sau, de ce nu, hrana uscata lent la soare 😉!
Solutia e simpla si tocmai ce a fost aplicata peste balta : In loc sa tot votam elite progresiste si apoi sa ne minunam de ce le poate debita inteligenta, votam direct ailaltă parte, da nu chiar aia extrema!
Si ca sa continui, daca tot se emite per cetatean UE cam tot atat precum per un tovaras chinez, de ce naiba costa energia atat de mult la noi? Aia n-au si ei accize, taxe, taxe pe emisii etc, fac frigul? Ia sa se alinieze cu noi, sa stim o treaba!
Vad ca de emotie, sau prestiinta, omisei un 0 după 1 la cant de codoi per cap de european si chinez. Da asta nu strica cu nimic egalitatea intre cei doi.
Europa trebuie să-și redescopere capacitatea de a produce. Nu produse ieftine, ci produse de calitate.
În 1970, Alvin Toffler, în „Șocul Viitorului”, scria despre obiectele tranziente – produse efemere, pe care le utilizăm un timp scurt, după care le aruncăm. Si cumpărăm altele… Și tot așa… Astăzi, 50 de ani mai târziu, ne plângem că suntem sufocați de poluare și de gunoaie… Și astăzi ne gândim să ne întoarcem la a fabrica produse de calitate, care se pot și repara…
Am o bormașină Meister Craft, „Made in Germany”, cumpărată din Germania Federală, în 1995. Are, deci, aproape 30 de ani, a dat peste 1000 de găuri în beton, mai multe în lemn și PAL, încă funcționează și n-am schimbat nici măcar cărbunii de la motor (am un set de cărbuni, ce era în cutia bormașinii, când am cumpărat-o). Menționez că am cumpărat-o de la „angheboate”, cum se zicea pe-atunci, adică la ofertă specială – preț redus. Se putea produce așa ceva, în Europa, în 1995!
Eu cred că lăcomia ne va pierde – acest „cumpără cât mai ieftin și vinde cât mai scump”, care a contribuit, printre altele, la ascensiunea Chinei. Și a contribuit și la distrugerea mediului.
Mi-aș cumpăra o mașină electrică de la un producător european cu 100 de ani experiență în fabricarea de autoturisme, mai degrabă decât de la un producător cu experiență de 15 ani în baterii sau aplicații digitale. Chiar dacă mașina europeană ar fi mai scumpă.
Intr-o eventuala „brave new world” viitoare, poate va trebui sa hotaram daca noi- ca oameni – mai trebuie sa fim ” reparati” sau, mai bine, „redati naturii” la varsta pensionarii, cu efecte evident benefice. Si economic si social…
@ Adrian Cristescu
Aș putea fi de acord cu această viziune, dacă am discuta despre vârsta biologică, nu despre cea cronologică. Atunci ar căpăta sens și importanță activitatea de „întreținere și mentenanță” a propriului corp / organism… :)
Intre timp citim pe HN ca taxele propuse de Trump pot sterge 1% din PIB-ul Germaniei! Oare a calculat Bundesbankul cat din PIB-ul Germaniei a disparut ca urmare a politicilor verzi si a reglementarilor excesive? Sau cat va disparea subit daca industria auto germana se reduce la jumatate? Evident ca nu, dusmanul cel rau e peste ocean in nici un caz la guvernare in Europa!
Multumiti-i lu mama Ursula si baetii destepti care o sustin din umbra. O noua burghezie care vrea sa faca bani din asa-zisele „energii verzi”.
trebuie cautati bine verzii de racolarile rusiei si chinei. merkel e clar ca a fost fsb, a distrus capacitatea energetica nucleara a germaniei ceilalti au impanzit guvernele si birocratia de la bruxelles si lucreaza de ani buni la sabotarea economiei europene prin reglementari aberante si restul lumii isi vede de treaba si se dezvolta.
Europa nu face nimic, noi nu facem nimic-nimic, Parlamentul este plin de nulitati si prioritati de partid, guvernele conduse de mediocri, presedinte jalnic, nici macar in domeniul lui, invatamantul, nu a fost in stare sa faca ceva.
totul e prost si fara viitor, de aia multe milioane din africa si orientul mijlociu s-ar muta in vestul europei maine…ba chiar incepe sa le surada si estul europei!
O analiza foarte buna, cum rar intalnesti in presa europeana. Felicitari! Multe lucruri sunt fortate, chiar duse la absurd. Reglementari excesive au fost si interzicerea becurilor cu incandescente si fortarea celor fluorescente. S-a scazut nesemnificativ consumul de curent, dar s-au eliberat in mediu cantitati uriase de mercur, de care nu vorbeste nimeni. La fel si cu capacele care trebuie sa spanzure de sticle. Si ar mai fi multe alte exemple. Baba se piaptana in timp ce industria europeana se duce pe apa sambetei. Si odata cu ea si prosperitatea cetatenilor.
UE nu e Germania. Am depins de nemți o perioadă, mulțumim, de aici ne descurcăm. UE e bine, măcar încearcă să își protejeze cetățenii, care nu-s mulți (dacă discutăm de China sau India), dar nu-s puțini (Rusia sau SUA).
Când ai toate resursele posibile, exact reglementarea face diferența între rău și bine. Capitalismul trebuie reglementat, altfel orice piață ajunge în final monopol. Inovația nu e tot timpul bună, greșeli se fac.
Decât sclav chinez, indian, rus sau american, prefer să fiu român și să am drepturi, care provin din reglementările UE.
Va rog sa prezentati si masurile prin care UE a impus inlocuirea berlinelor cu SUV-uri. Doar a fost unul din factorii importanti pentru cresterea masei masinilor. Apoi, aceleasi modele au tot crescut in dimensiuni de la generatie la generatie. „Nevoia” / cererea de confort este tot impusa de UE? O sa ziceti ca masinile electrice sunt mult mai grele, lucru adevarat dar au contat mult prea putin in vanzari pentru a creste masa medie cu 60%.
Cresterea de preturi din vina UE este cam la fel de hilara. Japonezii vand tot in UE, asadar macar o parte (daca nu chiar toate) din cauzele acestor cresteri li s-ar aplica si lor. Doar ca reusesc sa puna in produs mult mai multa masina la ceva mai putini bani decat unii europeni.
iar face ciudatenii editorul…
de ex. la EURO5:
pentru o berlina pe benzina cu masa sub 1305kg limitele admisibile la CO si NOx sunt 1000 si respectiv 60mg/km;
pentru un SUV pe benzina cu masa peste 1760kg limitele admisibile la CO si NOx sunt 2270 si respectiv 82mg/km;
iar producatorii trebuie sa se descurce in functie de norme, nu ?
cu placere :)
In sfarsit a aparut si un om, cat de cat inteligent, care a pus degetul pe rana. Pe zi ce trece observ ca toti habarnistii si cei care se instruiesc pe Face si Tiktok devin ONG-isti si vor sa schimbe lumea, ei nu se pot schimba pe ei dar se erijeaza in salvatori. Citeam ca Europa trebuie sa cheltuiasca 39 miliarde euro/an pentru atingerea obiectivului cu reducerea CO2 dar nu gaseam nicaieri o masura care sa aminteasca de stoparea defrisarilor si cresterea plantarilor de arbori. Cati copaci se pot planta cu 39 miliarde euro? Cat CO2 se poate transforma in O2 de catre acestia? Nimic! O sa vina vremea, precum in pandemia de Covid, cand o sa cautam butelia de oxigen sa respiram, atunci sa vedeti distractie. Continuati sa defrisati si o sa respirati oxigen produs de masina electrica si panoul fotovoltaic! Dar vai, acestea nu produc O2! Intre timp populatia a saracit, altii s-au dezvoltat si ce sa vezi, CO2-ul este acelasi peste tot, pentru ca masele de aer circula. Dar analfabetii din ONG-uri nu stiu asta, ei nu au trecut prin scoala sau scoala nu-i mai invata… In era digitala, conducerea UE a dus birocratia pe culmi care ar face si PCR-istii de pana in 1990 invidiosi, practic te ingropi in hartii pentru orice, tone de hartie consuma firma anual, dosarele nu mai incap in dulapuri si dulapurile au ocupat inclusiv culoarele de acces in conditiile in care toti angajatii au PC si/sau Laptop pe birou! Datacentere pentru bazele de date, zeci de servere, e-factura dar controlul de la ANAF vrea sa vada factura tiparita! Si spunem ca suntem in „era digitala”, aiurea, suntem in „era tipariturilor” ! Stau si ma intreb, cine sponsorizeaza aceste ONG-uri si cum au ajuns ele sa faca lobby pe langa „inteligentii” alesi de noi si trimisi sa ne conduca??? Cand ajungem in prapastie ne intrebam cum urcam din ea dar nu ne intrebam de ce am cazut in ea! Pentru a nu face aceleasi greseli peste ceva timp, in ultima vreme observ ca ne-a lasat si memoria si uitam istoria, istorie care vrea sa ne demonstreze ca se poate repeta. Doar eu am impresia ca situatia actuala seamana izbitor cu perioada premergatoare ultimului razboi mondial?
Asa este, iar faptul ca se cere reducerea CO2 prin restrictii industriale si altele, dar fara sa se transforme natural si ieftin CO2 in O2 prin impaduriri (ba se fac despaduriri) arata prin fapte ca scopul nu e ecologic ci tocmai dezindustrializarea Europei. In folosul cui? Trump spusese ca dusmanii SUA sunt Rusia, China si UE, iar Macron a replicat ca dusmanii UE sunt Rusia, China si SUA. Deci rezulta de aici ca SUA e dusmanul UE :-(
Imi pare rau sa constat, dar se vede ca AUTORUL NU INTELEGE cum sta treaba cu UE.
La fel ca „marele public” are impresia ca sunt niste birocrati la UE care in birourile lor bio, vegane si woke concep, adopta si implementeaza politici, masuri si actiuni asa la discretia lor. Iar statellor nu le ramane decat sa accepte, sa sufere si sa indure.
Trebuie sa amintesc a N-a oara ca nici o politica, masura, reglementare UE NU poate fi luata in lipsa unei baze legale reiesita in urma unui acord/vot al PE si al Consiliului UE unde se discuta/dezbat uneori si ani de zile viitoarele reglementari.
Deci statele in mod direct in Consiliu si reperezentantii cetatenilor in PE decid asupra acestor reglementari acuzate aici. Poate ca sunt acuzate pe buna dreptate, dar SUNT expresia vointei statelor membre si a cetatenilor…..
That’s it !
Le niv.UE suntem o democratie reprezentativa/indirecta si nu referendara asa cum cred unii sau ar dori altii.
Un pic de cunostinte despre UE n-ar strica. Dl.Orgoan care scrie aici pe contributors.ro face eforturi pedagogice f.laudabile in acest sens, dar se vede treaba ca nici macar autorii care se pronunta pe aceste teme nu ii citesc art. sau nu reflecteaza la dificultatea problemelor in chestiune.
F.usor de dat vina pe UE ca face si drege…..
In general aveti dreptate dar in particular, mai ales in ce priveste eliminarea unanimitatii in deja cam prea multe consilii, nu!
PE incearca el sa para mai tare decât e dar nu are putere de decizie pe legislatie : https://european-union.europa.eu/institutions-law-budget/institutions-and-bodies/search-all-eu-institutions-and-bodies/european-parliament_ro. , el doar adopta 😉 in baza propunerilor comisiei si impreuna cu consiliul eu.
Nu e chiar ca un parlament national. Mai alege presedintele comisiei, prilej de multe sinecuri, si apoi aproba comisarii (alt prilej de sinecuri).
Singura mare problema e ca de ceva timp încoace nu’s cum se face da ne trezim ca se hotărăsc si adopta chestiuni despre care nu tin minte sa fi fost in propunerile electorale ale partidelor votate in pe : Interdictia de comercializare a motoarelor cu combustie interna din 2035, interdictia de centrale individuale pe gaz la clădirile noi, scăderea cu 55%(suna mai fain decât 50) a emisiilor de codoi fata de 1990(parca) pana in anul X (asa din pix, nu-mi amintesc despre vreun studiu de impact).
Tot onor PE dar si comisia tot ne mângâie pe crestet cat de mult meritam in schenghen, de vreo 11 ani. Ntt, nu vrea consiliul – interesant, nu?
Apoi, in plin război rus -ukr, nu’s cum de tot iesea in eurobarometru ca tot clima e problema no.1 pt. Cetateni.
Si mai sunt multe…
@Nman
D-le, ma bucura ca va preocupa astfel de problematici si ca va argumentati opiniile. Nu vreau sa va flatez, dar sunteti printre putinii chiar si aici pe contributors.ro unde, orice am zice, nu e fb, insta, tik-tok &co.
„PE incearca el sa para mai tare decât e dar nu are putere de decizie pe legislatie „. Sunteti in eroare, mare eroare.
Este adevarat ca in Tratat doar C.E. are initiativa legislativa. Dar……(din pag.trimisa de dvs.) „Examinează programul de lucru al Comisiei și îi cere să propună acte legislative.” ceea ce, in practica, este o atributie f.importanta. Mai mult, daca o propunere X a C.E. nu intruneste votul necesar in P.E.&Consiliu este out. De asemenea P.E. propune modificari ale actului, la fel procedeaza CONSILIUL. C.E. ia act, negociaza si accepta modificarile comune (in urma negocierilor dintre PE&Consiliu) sau retrage actul.
Stiu ca e o procedura complexa, fastidioasa si de durata. Dar am mentionat-o&descris-o aici succint deoarece arata clar puterile PE&Consiliului. Verificati celelalte atributii al PE si veti descoperi ca nu sunt deloc vorbe goale.
Deci NICIUNA dintre politicile/masurile/actiunile UE nu pot fi reprosate direct doar C.E. No way! P.E.&Consiliul poarta o raspundere cel putin egala.
Inca ceva. Politicile&normele europene sunt expresia consensului politic, la nivel european, in cadrul grupului/grupurilor politice care au castigat alegerile. Identic cu situatia din parlamentele nationale. Ca si in parlamentele nationale munca/opera legislativa este un proces continuu de ajustare la realitati. Sau cel putin asa ar trebui sa fie in toate aceste parlamente.
„Mai alege presedintele comisiei, prilej de multe sinecuri, si apoi aproba comisarii (alt prilej de sinecuri)”. Poate ca aveti dreptate, dar este absolut similar cu parlamentele&guvr.nationale. Nici o deosebire. Doar ca va asigur ca sinecurile la nivel national sunt mult mai numeroase decat la niv.european unde exista un f.atent ochi al mass-media. Dar daca aveti vreun exemplu de sinecuri la niv.european mentionati-l aici.
„Singura mare problema e ca de ceva timp încoace nu’s cum se face da ne trezim ca se hotărăsc si adopta chestiuni despre care nu tin minte sa fi fost in propunerile electorale ale partidelor votate in pe”. Pai ce sa zic?!? E problema vesnica a democratiilor noastre reprezentative si NU referendare, nu ca acelea ar fi superioare.
Va asigur ca studii de impact face numeroase Comisia. I se reproseaza ca sunt prea numeroase…..
Despre Schengen. Este o problema de vot politic al statelor membre. Trebuie sa intelegem/sa constientizam ca UE (CE, PE, Cons.) are competente atribuite prin Tratat. Tot ce excede apartine vointei politice a statelor. CE&PE nu pot face mai mult decat niste demersuri intr-un sens sau altul. Decizia insa nu le apartine.
Trebuie sa adaug ceva. Aici pe contributors.ro sunt cativa comentatori care sustin ritos ca UE este asa cum vor DE&FR si ca ele conduc doar in sensul propriului interes. Evident ca argumente Zero, doar afirmatii.
Dar daca ii spuneti unui fr.ca UE este condusa de FR&DE o sa rada sa moara. In FR cei mai multi cred ca UE ia decizii exact impotriva intereselor FR, ca FR nu are nici un cuvant si este supusa umorilor unor functionari europeni, etc, etc. Eventual si ca de fapt DE conduce totul.
Dincolo de ignoranta teribila a marelui public european, in privinta afacerilor noastre europene, exista iata ca si in acest art.o evidenta necunoastere a problematicii din parte unor autori la care chiar nu te astepti sa nu cunoasca un minim abc.
In fine…..acomodarea intereselor a 27 de state este ceva f.dificil si necesita compromisuri de toate partile. Daca ati avut ocazia unei impartelii unei mosteniri ati vazut ce dificil este de facut intre 2-3 parti. La fel in cazul unui partaj in urma unui divort. F. greu de gasit un compromis. Dar in cazul a 27 de participanti !?!