Din când în când, în mass-media apar ştiri despre discuţiile care au loc în cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii referitoare la licenţele şi la drepturile de fabricare a medicamentelor şi a substanţelor necesare pentru a combate pandemia cu care ne confruntăm. Opiniile pro şi contra oferirii gratis a licenţelor altor entităţi sunt expuse pe toate feţele, cu argumente şi contraargumente care stârnesc emoţii, furie, deznădejde şi dispute care se dovedesc până la urmă a fi inutile. Într-un asemenea Turn Babel, patronat de nişte politicieni care nu reuşesc să se înţeleagă între ei, intenţiile nobile se intersectează cu interesele politice şi economice, imposibil de ignorat şi extrem de greu de armonizat la nivel global.
Deoarece ne-am întrebat în ce măsură autorităţile de la Bucureşti au acţionat pentru obţinerea de medicamente româneşti în condiţii normale, fără crize existenţiale şi fără să fie supuse unor presiuni mediatice enorme (aşa cum se întâmplă în prezent), ne-am întors în timp, la 18 octombrie 2020, pentru a reciti pe Contributors.ro un dialog între doi comentatori care au dorit să nu îşi dezvăluie identitatea reală:
„Casa: o observaţie interesantă făcută chiar de tovaraşu’ (Nicolae Ceauşescu – nota P. Opriş):
– În 1945, în România se făceau medicamente (industria chimică de sinteză, specializată pe materii prime farmaceutice!);
– În 1989, România producea încă mii de tone de materii prime folosite pentru fabricarea medicamentelor;
– În 2020, după ce a venit criza (coronavirusului – nota P. Opriş), ne dăm seama că nu prea mai producem nimic (se foloseşte materie primă din Asia).
E interesat şi „dânsul” (Nicolae Ceauşescu – nota P. Opriş), între tovarăşi, pe tema „cine conduce cercetarea farmaceutică?” (era, oare, greu să consulte simultan 3 secretari de stat, de la Chimie, Farmacie şi Sănătate?… Dar asta arată încă o dată că tovarăşii ştiau tot şi nu era nevoie nici atunci de tehnocraţi) şi de episodul de „pus batista pe ţambal” la importuri de medicamente din cauza unei politici falimentare, dar cu datul vinei pe medici, că fac ei pe deştepţii şi vor să trateze cu medicamente străine, în condiţiile în care cercetarea românească a scos foarte puţine produse originale – îmi amintesc de „Covalitin” pentru litiaza renală, Polidin etc. – iar tovarăşii făceau rost de medicamente străine pe alte căi decât din comerţul socialist.
Aristotel: @Casa, în sistemului comunist, existau farmacii cu circuit închis pentru tov. de partid, Comitetul Central, militari, ceilalţi aveau acces la medicamente străine cu reţete aprobate prin oficiile farmaceutice judeţene şi [al celui din] Bucureşti şi erai trimis la o anume farmacie. Cercetarea românească a scos mai multe medicamente bune – „Cavit”, „Ulcosilvanil”, „Remineron” etc. (subl.n.)”.
(Intervenţiile noastre în comentariile respective sunt minime şi le-am făcut pentru a respecta regulile ortografice, ortoepice şi de punctuaţie – nota P. Opriş).
În momentul publicării studiului nostru (Producţia românească de medicamente şi interdicţiile dictate de Nicolae Ceauşescu ), comentat de „Casa” şi „Aristotel”, ştiam că nu deţinem nici o informaţie privind medicamentul „Covalitin”. Din fericire, ne-am înşelat! Recent, am regăsit documentul despre „Covalitin”, pe care l-am văzut pentru prima dată în urmă cu 12 ani, la sala de studiu a Arhivelor Naţionale din Bucureşti.
Din câte cunoaştem, acest document este inedit şi îl prezentăm în continuare, în întregime, pentru a se înţelege câteva probleme cu care se confruntau autorităţile comuniste de la Bucureşti la sfârşitul anului 1977, în cazul unui medicament inventat în România.
Raportul întocmit la 21 decembrie 1977 de Teodor Coman, ministru de Interne, şi trimis lui Nicolae Ceauşescu, referitor la problemele cu care se confruntau în cazul medicamentului „Covalitin”, inventat în România.
MINISTERUL DE INTERNE STRICT SECRET
Nr. 0069.487 din 21 decembrie 1977
Ex. nr. 1
[Consemnare manu, cu stilou albastru:] 857/21.12.1977
[Ştampilă:]
Cancelaria C.C. al P.C.R.
Nr. 006296 22.12.1977
[Ştampilă:]
Arhiva Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.
Nr. 3552 / 31 XII 1977
[Rezoluţia lui Nicolae Ceauşescu:]
Tov. [Gheorghe] Oprea şi [Ion] Ioniţă
Rog să se analizeze urgent care este situaţia şi să se stabilească măsurile necesare.
ss. Nicolae Ceauşescu
RAPORT
Organele Ministerului de Interne deţin date din care rezultă că, în ultimul timp, a crescut pericolul ca firme străine să obţină cu uşurinţă secretul produsului românesc „COVALITIN”, indicat în tratamentul litiazelor renale.
În cursul anului 1977 medicamentul a fost introdus în terapeutică şi experimentat de către dr. chimist COVALIU EFTIMIA, în mai multe clinici din R.S.F. Iugoslavia şi Italia, în vederea omologării şi apoi încheierii unor contracte comerciale cu firme din aceste ţări. În acest fel, specialiştii străini au luat cunoştinţă de multe detalii privind produsul şi metoda de tratament.
Alte firme producătoare de medicamente din Austria, Elveţia, Mexic etc. au făcut oferte în vederea omologării şi cumpărării produsului. Totodată, firme şi oameni de afaceri străini acţionează pe căi multiple pentru a obţine în mod ilicit formula chimică, tehnologia de preparare, metodele de control şi tratament, recurgând la oferte şi presiuni asupra autoarei. Profesorul BIANCHI FRANCO şi firma „MONTE DISSON” din Italia i-au cerut să le predea formula chimică, tehnologia de fabricaţie a medicamentului şi metoda de tratament, în schimbul unor mari sume de bani şi alte avantaje personale.
Prin ambasada noastră la Moscova, instituţiile de specialitate din U.R.S.S. au solicitat în repetate rânduri date amănunţite cu privire la acest medicament, fără ca el să devină obiectul unui contract comercial. Specialişti şi persoane din conducerea Ministerului Sănătăţii al U.R.S.S. au insistat să obţină de la COVALIU EFTIMIA date complete asupra produsului, – deoarece medicamentul ar constitui un bun comun al statelor membre C.A.E.R. – menţionând expres că, în caz contrar, nu vor da curs discuţiilor asupra unui eventual contract cu partea română, având obiect „COVALITINUL”.
Recent, partea sovietică a comunicat ambasadei noastre hotărârea Comitetului de stat al medicamentului din U.R.S.S. de a experimenta „COVALITINUL” în 3 clinici din Moscova, solicitând în acest sens să li se trimită de urgenţă toată documentaţia şi cantitatea de medicament necesară la o sută de cazuri pentru fiecare clinică.
Cu toate că medicamentul „COVALITIN” a devenit obiectul unor oferte făcute de firme şi oameni de afaceri străini, Întreprinderea română de comerţ exterior „CHIMIMPORT-EXPORT” nu a perfectat asemenea contracte, deoarece produsul nu a fost lansat în terapie pe plan naţional, fabricarea lui nu se realizează pe scară industrială şi nu a fost autorizat spre vânzare în exterior.
Ministerul Sănătăţii, Ministerul Industriei Chimice şi Întreprinderea română de comerţ exterior „CHIMIMPORT-EXPORT”, în sarcina cărora cad aceste operaţiuni, acţionează lent pentru valorificarea pe plan intern şi extern a „COVALITINULUI”, deşi există în acest sens un program aprobat de Secretariatul C.C. al P.C.R. în luna aprilie 1977.
Tărăgănarea îndelungată şi nejustificată a acestei situaţii, interesul major al diferitelor firme străine de a obţine secretul medicamentului, dublat de cercetările avansate ce se fac în Occident în acest domeniu de specialitate, prezintă riscul pierderii paternităţii brevetului şi a priorităţii statului nostru în valorificarea produsului pe plan internaţional, cu toate consecinţele de ordin economic şi ştiinţific ce decurg din aceasta.
Evitarea acestei situaţii se poate realiza prin grăbirea extinderii experimentării în ţară, concomitent cu autorizarea vânzării lui la export şi perfectarea de către Întreprinderea română „CHIMIMPORT-EXPORT” a unor contracte comerciale, cu firmele ce au prezentat oferte de omologare şi cumpărare a medicamentului.
Organele Ministerului de Interne acţionează în continuare pentru protejarea secretului de fabricare a produsului.
MINISTRU,
(ss.) Teodor Coman
- Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. – Secţia Administrativ-Politică, dosar nr. 2/1977, f. 143-144.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Extrem de interesant, nu stiam nimic despre acest subiect. Stiam ca Ana Aslan statea f bine in occident, fapt de care se profita si in Ro.
Interesant ca se vorbeste si azi de anularea patentelor pt diferite medicamente, sau vaccinuri.
Pe chinezi nu-i intereseaza, ei reusesc sa copieze tot.
Ana Aslan are povestea ei și va trebui să mă ocup de acest subiect într-o bună zi. În documentele americane din 1959-1960 sunt câteva informații deloc măgulitoare despre modul cum a fost primită în SUA. Dacă mai continuă propaganda pro vaccinare și emisiunile concurs de la televiziunile poloneze, nu voi avea altă soluție și voi scrie despre Ana Aslan. Așa trece mai ușor plictiseala teribilă din perioada Sărbătorilor.
Asta mi-a placut: ” deoarece medicamentul ar constitui un bun comun al statelor membre C.A.E.R. ”
Mai sa fie!
Și mie mi-a plăcut. Haiduci! :)))
Multumiri pentru surpriza placuta la inceput de an domnule Petre Opris, si sincere urari pentru un 2022 cu multe impliniri si bucurii!
Recitind comentariul imi amintesc ca eram iritat nu atat de problemele trecutului, dar mai ales de iminenta ratare de catre politrucii autohtoni prea preocupati sa-si indese buzunarele cu bani imprumutati in numele tutulor oamenilor muncii, a sansei imense aduse de pandemie de a reloca din Asia in Romania productia unor lucruri esentiale, usor de vandut si cu valoare ridicata: medicamente, semiconductori, baterii si componente electrice.
Intre timp s-au construit in Ungaria, Polonia, Slovacia etc fabrici de baterii, fotovoltaice, invertoare, iar de medicamente si semiconductori nu mai vorbesc.
Introducerea pe piata a unui medicament original (Covalitin) este un proces complex si indelungat, sunt multe lucruri care pot sa faca probleme, dar macar cele generice, sau componentele electrice pentru care ne trebuie doar seriozitate le puteam face….
Inca o data multumesc pentru articol!
Eu trebuie să vă mulțumesc. Fără comentariul dumneavoastră, documentul ar fi continuat să doarmă în arhivă mea, fără să îl bag în seamă. Ieri după-amiază l-am redescoperit, am început verificările și am ajuns la comentariul de mai sus. La mulți ani!
Foarte interesante aceste documente. De pretuit tot efortul dv. Ceea ce mai aveam inainte de 1990 era fabricarea de medicamente in parteneriate cu firme din fostele tari socialiste, sau sub licenta unor tari vest europene. Acum domina importurile, mai ales cele generice si mai putin inovative. Multe din fabricile de medicamente romanesti au disparut, unele demolate si terenurile luate de afaceristii imobiliari.
Vă mulţumesc pentru comentariu. Sunt cazuri când este necesar să îmi completez informaţiile cu ajutorul cititorilor. Sunt încă multe lucruri necunoscute pentru mine despre industria chimică românească şi despre cea farmaceutică, iar când citesc documente despre industria care a existat la Craiova nu pot ignora chestiunea sentimentală personală. Sper ca peste două-trei săptămâni să mă apuc de studiul despre problemele tehnice şi financiare care au existat la combinatul chimic de la Craiova în anii ’60,
Știu despre Covalitin că era cel mai bun medicament pentru tratarea litiazei urinare .Erau Covalitin 1,2, și 3 .Se administrau în funcție de ph-ul urinar ! Produsul era pe bază de rășini schimbătoare de ioni .L-am și administrat câtorva pacienți cu rezultate foarte bune .PĂCAT!
Vă mulţumesc pentru comentariu.
S-a murit cu zile inainte de 1989 din lipsa de medicamente, se moare si azi. Pe tot ce pune mana romanul se transforma in scrum.
Spionajul industrial (pentru tehnica si stiinta) a fost, este si va fi componenta principala a cercetarii stiintifice, care duce la rezultate rapide. Masurile de contraspionaj industrial nu reusesc decat sa impiedice colaborarea dintre cercetatorii din tara si din strainatate.
Protectia datelor stiintifice nu poate fi asigurata in conditiile in care oamenii de stiinta sunt angajati sau promoveaza strict pe baza unui punctaj realizat, conform legii, de firme private de scientometrie (ex. Web of Science din USA). Acestea au acces la fluxul principal de informatii stiintifice si stiu tot ce se cerceteaza, cine si ce rezultate are.
Unii antiromani au exagerat rolul spionajului industrial romanesc (firesc in contextul international) dar au neglijat latura opusa, de spionare a stiintei si tehnicii romanesti. In special in domeniul medico-farmaceutic, unde exista si o latura umanista (de bine universal) uitand ca producatorul are si profituri financiare importante (de altfel si in UE industria farmaceutica a fost scoasa de la domeniul Sanatate si a fost inclusa la Industrie, deci scopul ei nu mai este sanatatea populatiei ci profitul investitorilor). Ca exemplu, si Institutul Cantacuzino, dupa 90 de ani de productie farmaceutica meritorie (vaccinuri, seruri terapeutice, imunogenice si reagenti specifici) pentru populatie, pentru armata si pentru export, nu mai are autorizatii de fabricatie (fiind retrase de autoritatile romane!). Iar unele produse (chiar din portofoliul I. Cantacuzino) sunt fabricate in strainatate si trebuie sa le importam. Asa cum spunea Nicolae Iorga „Cititi istoria ca sa stiti ce va fi!”
Ce parere au organele abilitate?
Domnule Opris, in acei ani, tatal meu era seful Conisiei Medicamentului in Romania. Din cite imi aduc eu aminte, el s-a opus lansarii acestui medicament deoarece dadea decalcifieri majore ale sistemului osos. Cu toate acestea, s-au facut presiuni de a-l lansa pe piata in ciuda efectelor lui secundare. Unul dintre cei care a facut aceste presiuni a fost Adrian Paunescu care ii facea o reclama desantata in revista Flacara. Tatal meu s-a opus pina cind a ales sa isi dea demisia. Numai asa a trecut Covalitin-ul. In trecut la fel a fost supus presiunilor de a trece si Ulcosilvanil, medicament furat de doctorul Puscas de la Simleul Silvaniei dupa o reteta a doctorului Curelaru la care lucra impreuna cu tatal meu. SI care nu era gata fiind in teste. Daca doriti, va stau la dispozitie cu toata povestea.