Prof. Dr. Radu Lăcătuşu (1943-2020): analiza gradului de relevanță al monitoringului stării generale a solurilor pentru politica de securitate națională

Dacă sol nu e, nimic nu e

Parafrazând cuvintele Apostolului Pavel în Epistola către Corinteni și reluate de Marin Preda într-un roman celebru, se ajunge la sintagma care servește drept motto acestui material. Într-adevăr ce ar însemna planeta fără sol, nimic, nu ar exista viață. Prin urmare, prin funcțiile sale, solul este generator de viață. Dar, din varii motive, nu întodeauna solul poate oferi cele mai bune condiții pentru a susține viața. Datorită diversității sale naturale și în special datorită impactului antropic, uneori foarte agresiv, însușirile sale optime sunt alterate, iar noi suntem obligați să le cunoaștem și să le corectăm. Această cunoaștere se realizează prin cercetare, prin analizare chimică, fizică și biologică a solului dintr-un perimetru, dintr-o zonă sau dintr-o țară. Activitatea se numește monitorizare, ea are drept obiectiv evaluarea, prognoza și avertizarea asupra calității solului. Atunci când este cazul se fac recomandări pentru îndepărtarea neajunsurilor. Recomandările se pun în practică de către unități specializate cu fonduri de la guvern. Rezultă de mai sus că există o legătură strânsă între calitatea solului, calitatea produselor vegetale și animale și securitatea națională. Asigurarea siguranței alimentare a populației umane și animale în dependență de recoltele vegetare și calitatea solului este o măsură de care orice guvern trebuie să țină seama, pentru că de ea depinde și siguranța statală.

În România primele măsuri de supraveghere a calității solului s-au luat în sistemele de îmbunătățiri funciare, începând cu anul 1960, în vederea evitării apariției excesului de apă și a preveni procesele de salinizare și alcalinizare. În anul 1992 s-a propus un sistem îmbunătățit de supraveghere a calității solurilor, la acesta a colaborat ICPA și Oficiile județene de Pedologie și Agrochimie. S-a lucrat pe trei nivele. Primul nivel (1992-1998) a constat din recoltarea probelor de sol în rețea de 16X16 km, pe profile din 942 de situri (670 agricole și 272 forestiere),acoperindu-se întreaga suprafață a țării, analizarea lor fizică și chimică pentru 21 de parametri, întabelarea datelor analitice și elaborarea de hărți la scara 1:2.000.000 pe clase de asigurare. Nivelele II și III au constat din detalierea unor areale cu soluri puternic poluate și măsurile propuse pentru remedierea lor. Rezultatele acestor cercetări au fost publicate în două atlase apărute în anii 2000 și 2011. Cel de al doilea atlas a cuprins mai mulți indicatori fizici și chimici, detaliați pe mai multe adâncimi de soluri. În prezent se lucrează la etapa a doua a monitoringului solului în rețea de 8X8 km. S-a acoperit cca ¼ din suprafața țării, începând cu partea vestică a României.

Siturile realizate în rețeaua de 16X16 km au fost clasificate pe clase de altitudune, de pantă, pe tipuri de folosință a terenurilor, pe tipuri de sol, pe clase de bonitare pentru opt culturi agricole.

Rezultatele obținute în perioada 1992-2000 au evidențiat o creștere cu 35% a suprafețelor cu rezerve mici și foarte mici de humus, o creștere cu 35% a suprafețelor slab asigurate cu azot, o creștere cu 29% a suprafețelor slab și foarte slab asigurate cu fosfor, o creștere cu 37% a suprafețelor slab și foarte slab asigurate cu potasiu, o creștere cu 31% a suprafețelor cu soluri moderat și puternic acide. Acest din urmă fenomen s-a produs în urma debazificării ca urmare a aplicării îngrășămintelor chimice cu azot și a neaplicării amendamentelor calcaroase.

Principalele restricții ale calității solurilor agricole au fost: seceta frecventă pe 7,1 milioane ha, excesul periodic de umiditate pe 3,8 milioane ha, eroziunea hidrică pe 6,3 milioane ha, eroziunea eoliană pe 0,4 milioane ha, conținutul excesiv de schelet pe 0,3 milioane ha, sărăturarea solului pe 0,6 milioane ha, compactarea solului pe 2 milioane ha, aciditatea puternică pe 3,4 milioane ha, asigurarea slabă cu azot pe 5,1 milioane ha, asigurarea slabă cu fosfor pe 6,3 milioane ha, asigurarea slabă cu potasiu pe 0,8 milioane ha, asigurarea slabă cu humus pe 7,5 milioane ha, carențe de microelemente pe 1,5 milioane ha, poluarea chimică a solului pe 0,9 milioane ha, distrugerea solului prin diverse lucrări de excavare pe 0,2 milioane ha, poluarea cu țiței și apă sărată pe 50 mii ha, acoperirea solului cu deșeuri și reziduuri solide pe 30 mii ha.

Cercetările au arătat că pe circa 12 milioane ha de terenuri agricole, din care aproximativ 7,5 milioane ha terenuri arabile, calitatea solului este afectată într-o măsură mai mare sau mai mică de una sau mai multe restricții. Influența dăunătoare a acestora se reflectă în deteriorarea caracteristicilor și funcțiilor solurilor, respectiv în capacitatea lor bioproductivă și direct în afectarea calității produselor agricole și a securității alimentare, cu urmări serioase asupra calității vieții oamenilor și animalelor. Restricțiile sunt determinate atât de factorii naturali cât și de acțiunile antropice industriale și agricole. În unele cazuri factorii menționați acționează sinergic, având ca efect scăderea accentuată a calității și a funcțiilor solurilor.

Ar fi de dorit ca Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, beneficiarul datelor referitoare la Monitoringul Calității Solurilor, să sprijine financiar mai consistent acțiunea de monitorizare a solurilor în vederea finalizării activității și în rețeaua 8×8 km și totodată să se realizeze un colectiv lărgit format din reprezentanții tuturor instituțiilor care lucrează în domeniul mediului pentru realizarea a ceea ce s-a dorit inițial Monitoringul integrat al mediului.

15.11.2019

Prof.dr. Radu Lăcătușu

Notă din partea echipei proiectului INTER-ASPA: Profesorul Radu Lăcătuşu a fost un eminent specialist în ştiinţa solului, unul din puţinii oameni din generaţia formată în comunism care au ţinut sus standardele ştiinţifice în sistemul de cercetare românesc în vremurile de restrişte din urmă. Acest text a fost scris de dânsul cumva premonitoriu după workshop-ul “Asocierea monitoringului integrat al mediului cu politica de securitate națională a României: necesitate, oportunitate, fezabilitate”, 8-11 noiembrie, SINAIA, organizat în proiectul INTER-ASPA 34PCCDI/2018, pe care l-a condus ca director de proiect. E semnificativă şi grila de interpretare prin care a înţeles mesajul biblic. Nu a fost un credincios fervent, dar şi-a iubit mult ţara. Pentru dânsul într-un fel solul a fost un mod de manifestare a dragostei, spunea: „Dacă sol nu e, nimic nu e”. Această dragoste se reflecta asupra celor mai tineri din jur într-un mod discret, dar decisiv. Pe 8 ianuarie 2020 încă oferea cu generozitate scrisori elaborate de recomandare, urmând ca pe 12 ianuarie să plece dintre noi. Prin ceea ce a realizat în domeniul stiintific, ca şi prin modestia sa exemplară domnul profesor Radu Lăcătuşu va rămâne permanent în inimile noastre, ale tuturor celor care l-au cunoscut şi apreciat. Ne vom strădui să ducem mai departe moştenirea sa ştiinţifică pentru ca acolo, de sus, sa fie mândru de ceea ce a lasat în urma sa. Dumnezeu să îl odihnească în pace !