joi, martie 28, 2024

Profesionalismul presei – un drept al cetăţenilor

Pretexte: Sunt consumator de ştiri din mass-media. În această calitate, am sesizat că dispar jurnalele scrise, că agenţiile de ştiri nu se rezumă la ştiri, ci acum produc şi opinii, că se înmulţesc televiziunile (80% din informaţii ni le luăm de la TV). În paralel am realizat cum rolul televiziunilor de informare se transformă în dezinformare şi manipulare, iar cel de formare se transformă într-unul de anti-educaţie.

Am sesizat că a dispărut Clubul Român de Presă. Am auzit de jurnalişti implicaţi în afaceri dubioase şi şantaje. Am citit sondaje despre corupţia din presă. Am mai văzut cum au dispărut organismele de reglaj deontologic deşi – paradoxal – au crescut numărul codurilor de aceste gen. Iar recent am asistat întristat la – cumva – autodizolvarea CNA.

Săptămâna trecută am participat la lansarea de către ActiveWatch a raportului despre calitatea mass-media în timpul referendumului de astă-vară. Concluzii triste: nu mai avem organisme de presă, ci instituţii de propagandă, în care tendenţiozitatea negativă este, de acum, o caracteristică.  Şi o spun specialişti, nu eu.

Patru constatări: Asistăm, poate unii chiar afectaţi, la o masacrare a realităţii, la o divizare forţată a noastră, la o maculare rău-voitoare a „celorlalţi”. Deformaţia profesională mă face să întreb rapid: „Cine e vinovat?”. De data asta, deşi nu vorba de ceva juridic, ci de un domeniu etic, am să mă risc să dau un răspuns multiplu:

Unu: pseudo-jurnaliştii. Există jurnaliştii autentici – care caută ştiri, le transmit cu acurateţe publicului, le analizează în mod obiectiv. Evident, nu la ei mă refer. Ci la acei indivizi care, în dorinţa stupidă de emulaţie faţă de emisiunea lor din seara precedentă, vor să impresioneze şi mai tare, erijându-se în moralişti sociali şi aplicând tactica rudimentră a apelului la emoţionalul privitorilor. Şi la acele doamne care cu un ton mai degrabă de precupeţe reuşesc să desacralizeze locul de întâlnire pe care l-au reprezentat cândva studiourile TV, prin subiecte stupide şi mondenităţi de prost gust, etalându-şi falnic lipsa cunoştinţelor generale minime. Mânaţi de autosuficienţă, mulţi au impresia că sunt puşi acolo nu să modereze, ci de-a dreptul să dicteze (acţiuni, valori, conştiinţe, până şi decizii judiciare). Au deseori o conduită inaceptabilă (ei pun întrebări, tot ei răspund; ironizează interlocutorii; au apetit pentru distrugere personală şi chiar socială); codul deontologic postat obligatoriu pe site-ul angajatorului nu este nici măcar cunoscut, darămite respectat; îşi justifică atitudinea invocând „libertatea de exprimare” (dar – culmea! – refuzând totodată ca ei înşişi să facă obiectul criticii ca modalitate de exercitare de altcineva a aceleiaşi libertăţi de exprimare). Sper ca într-o bună zi să descopere că celebrul art. 10 din CEDO care consacră această libertate în alin.1, mai are şi un alin.2 care îi vizează în mod direct. Toţi aceştia au contribuit la diminuarea drastică a încrederii în instituţii şi la desconsiderarea oamenilor. De fapt, au contribuit la neîncrederea în România.

Doi: entitatea mass-mediatică (postul TV).  E o imensă şi probabil profitabilă afacere. Televiziunea devine astfel o fabrică de imagini în mişcare, deseori într-o avalanşă haotică, ilogică şi uneori ne-necesară. E interesată doar de exclusivităţi şi rating. Contează câţi privitori au fost la un anumit moment în faţa ecranului. Nu calitatea ştirii, nu importanţa ei. Subiectul trebuie livrat cumva, dar nu într-un mod atractiv, ci de-a dreptul scandalos. Pentru că aşa vrea poporul (ah, cuvântul ăsta îl tot aud de ceva vreme, şi poate într-o viitoare analiză de data asta pe un subiect strict juridic, am să arăt cum aparenta grijă de popor e de fapt un populism ieftin de amăgit acest popor parcă damnat: Parlamentul e al poporului, televiziunea e a poporului, justiţia trebuie să răspundă în faţa poporului, politicienii se întorc la popor – îmi aduc aminte că la un moment dat fabricile erau ale poporului şi chiar ţara era considerată a poporului, tocmai de aceea se şi numea…Republica Populară Română – triste vremuri). Motiv pentru care vom fi anunţaţi de o bandă galbenă, cu multe ore înainte, de „exclusivul” sau „senzaţionalul” subiect ce urmează a ne ţine cu ochii boldiţi la ecrane să vedem cine de cine s-a mai despărţit, ce dezvăluiri a mai făcut careva sau ce documente au mai fost procurate pe surse. Sub o crasă neasumare a rolului de limitator al abuzurilor audio-vizuale de către CNA, entităţile media s-au transformat în instituţii de propagandă politică, în portavoci de partid.

Trei: invitaţii din platou (numiţi de un intelectual „clănţănitori”, iar în argoul intern al mediei „părelologi”).  Chemaţi pe grabă, pe parti-pris-uri, aproape indiferent de ştire, cu cât mai mulţi în studio cu atât mai bine. Invitaţii sunt deseori ei înşişi jurnalişti, că ajungi să nu mai ştii care e moderatorul şi care invitatul. Alţii sunt şi jurnalişti, şi patroni de media, şi politicieni (mă întreb dacă nu cumva aici se bat cap în cap totuşi nişte interese). Mai toţi  sunt experţi în toate, de la fotbal, politică şi drepturile consumatorului, până la justiţie, relaţii externe şi tactică militară (analistul în toate – o nouă profesie în România). Acum, doar ce văd seara pe subiectul justiţie mă îngrozeşte. Deseori prin afirmaţiile făcute şi imaginile difuzate se încalcă drepturi ale unor persoane – cum ar fi dreptul la demnitate când eşti înjurat de careva din platou; dreptul la prezumţia de nevinovăţie când eşti implicat într-un proces şi apare chipul tău filmat în timpul procedurilor fără acordul tău; dreptul la viaţă privată când îţi sunt prezentate discuţiile interceptate în vreun dosar; dreptul la imagine când ţi se publică o fotografie privată fără acceptul tău. Apoi, prin comentarea unor proceduri judiciare se spun nişte de-a dreptul grozăvii juridice (uneori de invitaţi care sunt avocaţi, deşi statutul propriu le interzice acest lucru) – de la faptul că dosarele ar fi instrumentate politic, până la criticarea unor hotărâri judecătoreşti în dosare nevăzute de comentatori, sau victimizarea marilor infractori în loc de stigmatizarea lor.

Patru: privitorii. Aici nu toţi sunt vinovaţi, să ne înţelegem. Unii se uită încântaţi la ecranul din faţa lor: foştii consumatori de filme XXX la miez de noapte aşteaptă acum febrilând să vadă o altfel de „partidă” care deseori se transformă într-un adevărat serial orgiastic petrecut live. Alţii se comportă precum drogaţii: ştiu că le face rău, dar devenind dependenţi au înlocuit telenovelele de altădată cu serialele de linşaj organizat, deseori pe acelaşi scenariu şi rareori cu subiecţi diferiţi. Alţii intră, ca într-o practică ocultă, pe aceleaşi nivel de vibraţii: invectivele rostite de participanţii la show-ul TV sunt pentru ei mantre care pot fi apoi replicate, aşa că repede după închiderea emisiuni plonjează în spaţiul virtual al internetului şi dau drumul în mod curajos sub protecţia anonimatului la comentarii care mai de care mai porcoase. Nu, ăştia nu sunt vinovaţi.

Singurii vinovaţi sunt oamenii lucizi şi care totuşi nu au curajul să spună celor apropiaţi şi apoi altora că ceva nu e în regulă cu TV-ul din ziua de azi: că nu putem fi un popor numai de violatori, pedofili şi corupţi cum se deduce din ştiri; că nu poţi acuza, ci doar suspecta un om, până nu se produc probe; că la o TV profesionistă e obligatoriu prin lege să se ceară şi opinia celui criticat; că un moderator nu are voie să se implice partinic în discuţie şi că el trebuie să vegheze ca publicului să îi fie transmisă o informaţie corectă şi ca invitaţii să adopte o conduită adecvată; că trebuie avut încredere în instituţiile statului şi doar angajaţii lor care fac ilegalităţi trebuie analizaţi; că nu persoana, ci faptele unui om pot constitui obiect al dezbaterii; că TV are rol nu doar de informare, ci şi de formare, iar halul în care au ajuns discuţiile în platou fac anumite canale sau emisiuni să fie periculoase pentru tineri; că nu e în regulă ca la TV cultura să fie hulită şi intelectualii batjocoriţi, în timp ce se dezvoltă o singură cultură – cea a urii pentru „celălalt care nu e cu/ca noi”; că nu e în regulă dihotomizarea voită şi accentuată a poporului; că nu e ok că politica s-a transformat în politicianism; că nu e tocmai în regulă ca perioada campaniilor electorale să fim invadaţi de suspiciuni, speculaţii, acuze în stare nu să ne convingă pe cine să votăm, ci să ne descumpănească şi mai mult cu privire la calitatea clasei politice (poate că şi ultima perioadă, în care am avut alegeri şi referendumuri an de an au contribuit major la deteriorarea stării de lucruri pe care o semnalez); că poate nu e indicat să discutăm atâta politică, şi mai deloc despre civism – de exemplu, că independenţa justiţiei nu e o sintagmă negociabilă, ci o axiomă pe care se clădeşte însuşi statul de drept ce caracterizează democraţia autentică.

O propunere: Cred că în România jurnalismul (sau cum s-o mai fi numind acum) a ajuns la minimul său de stadiu existenţial. Dar poate tocmai de aceea, fiind la pământ, ar trebui să fie uşor de reconstruit, de data aceasta într-un mod sănătos. Se impune responsabilizarea presei, fără îndoială. Iar jurnaliştii de bună credinţă precum şi organizaţiile care limitează pentru libertatea de exprimare ar trebui să fie primii care să îşi dorească acest lucru. Cred că o reglementare mai bună a modul în care se poate face presă, se impune –  desigur, nu ca un mijloc de cenzură, ci ca şi creionare a unui spaţiu în care se pot desfăşura acţiuni ale unei prese profesioniste.

Sunt convins că sunt mulţi dintre noi, şi chiar dintre jurnalişti, care nu fac compromisuri, ceea ce trebuie să ne facă a ne simţi demni. Sunt convins că mulţi nu suntem şantajabili, deci nu ar trebui să avem teamă (e fantastic cum mulţi simt o frică imensă să aibă o poziţie împotrivă, de teamă să nu devină un subiect rostogolit de ziare şi TV). Sunt convins că, într-o lume plină de nevertebrate, avem totuşi şi oameni cu coloană printre noi, deci are cine milita pentru principii (şi ţin să felicit pe cei cinci membri ai CNA care au avut curajul să atragă atenţia asupra a ceea ce este în interior). Şi, cu siguranţă, există şi agenţi ai schimbării, deci ar trebui să ne asumăm astfel de iniţiative (şi este de menţionat opinia GDS în această direcţie).

Justificare: Jurnalismul nu se poate face de oricine şi oriunde. Atunci când eşti implicat în difuzarea informaţiilor prin mijloace de comunicare în masă nu eşti nici blogger, nici comentator anonim pe un site. Iar ceea ce se întâmplă cu/la TV, ne priveşte pe toţi: pentru că e un mijloc de transmitere a unor informaţii la care noi avem dreptul (asta apropo de definiţia libertăţii de exprimare, care nu presupune doar dreptul de a transmite informaţii, ci şi dreptul de a primi informaţii!, aspect care ar justifica orice acţiune de civism pentru responsabilizarea presei). Informaţiile nu pot fi denaturate în mod voit, iar noi nu putem fi manipulaţi doar pentru că suntem consideraţi o masă non-combativă de privitori la un simplu ecran. Presa trebuie să fie câinele de pază a democraţiei, şi nu un câine turbat care muşcă grav şi pe oricine nu corespunde profilului dictat de interesele de grup. Iar pe mine, ca cetăţean, mă interesează democraţia. Am dreptul la ea. Tot astfel cum am dreptul la un parlament responsabil, un guvern corect, o justiţie integră, tot astfel am dreptul la o presă sănătoasă.

O concluzie: Democraţia trebuie să aibă la bază o justiţie independentă şi o presă liberă, aşa cum arătam într-un text din urmă cu vreo 8 ani. Dacă în urma reformelor din 2004-2005 justiţia a devenit independentă, în privinţa presei nu a avut loc vreo reformă: interesele economice şi politice au contribuit la decăderea setului de valori pe care ar trebui să se clădească adevărate locuri de informare, de cultură şi de educaţie, nicidecum teatre de război (de multe ori chiar între trusturile media se desfăşoară un război fratricid…). Or, aceasta nu este o presă liberă. Nici măcar nu ştiu dacă mai este „presă”, căci este afectată însăşi misiunea ei de informare corectă a cetăţenilor, aspect esenţial pentru democraţie şi statul de drept.

Distribuie acest articol

60 COMENTARII

  1. Uite o interventie curajoasa si necesara la adresa presei! Cu atat mai mult cu cat vine din partea unui tanar jurist.Are dreptate in tot ce sustine.Felicitari!!!!!!!

    • Da, un text bun. Insa a fost publicat cu mare intarziere. El trebuia sa fie publicat prin 2004-2005, cand a inceput nebunia din presa: acuzatii fara probe, stenograme ciudate, emisiuni TV de-a dreptul inchizitoriale.
      Apoi, din 2006, a urmat telejustitia. Atunci, niciun tanar judecator nu protesta, atunci toti erau calare pe cai albi. De ce or fi crezut ca „metoda” nu se va intoarce impotriva initiatorilor procedurii? Viata este ca un bumerang: bine faci, bine gasesti, rau faci, rau gasesti! Au pus o picatura de otrava la radacina opiniei pubice si s-a trasnformat intr-un ocean care-i inghite si pe ei.

  2. Profesionalismul presei NU este un drept al cetatenilor .
    Oamenii au dreptul la libera exprimare.
    Atunci cand cineva (membrii „presei”) emite informatii eronate in virtutea dreptului sau la libera exprimare, dreptul celorlalti oameni din jur la „libera informare” NU este ingradit. Oamenii pot sa gandeasca si altceva decat ce apare la TV si pot sa asculte si alte pareri decat ale jurnalistilor.
    Intr-o societate unde sunt institutionalizare ineptii ca „Dreptul la sanatate” sau „Dreptul la educatie” ( noroc ca am scapat de „Dreptul la munca” al tovarasului raposat) , „Dreptul la profesionalismul presei” pare la fel de normal ca cele doua de mai sus.

    • Ma asteptam la o astfel de interpretare. In esenta, imi spuneti ca daca nu imi convine cum se transmite e informatie/stire pe un post, nu am decat sa schimb canalul.
      Este o eroare de fond si anuleaza insasi esenta libertatii de exprimare. Care, atentie, este o `libertate` si nu un `drept`. Nu e locul aici de o dezbatere pe aceste notiuni filosofico-juridice, dar libertatea presupune limite, altfel este altceva, arbitrariu. Apoi, dincolo de aceasta, retineti ca libertatea de exprimare are trei componente:
      – libertatea de opinie: care nu cunoaste limite legale;
      – libertatea de a primi informaţii şi idei: care include şi dreptul publicului de a fi informat în mod adecvat, în special asupra problemelor de interes public. Iata asadar temeiul ca eu ca si privitor la TV sa am dreptul de a primi o informatie corecta;
      – libertatea de a comunica informaţii şi idei: are o importanţă primordială pentru viaţa politică şi structura democratică a unei ţări; datoria presei este de a disemina informaţii generale şi complete cu privire la chestiunile de interes public. Exercitarea acestor libertăţi comportă îndatoriri şi responsabilităţi. Jurnalistii trebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să furnizeze informaţii în conformitate cu etica jurnalistică. Pot fi impuse restrictii pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confi denţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.

  3. Foarte de acord cu cele de mai sus domnule Cristi Danilet. Pe langa cele enumerate as adauga avalanasa de aberatii din domeniul economic.
    Eu sunt de formatie economist, si desi de ani buni sunt in IT, remarc foarte usor sumedenia de aberatii economice propuse drept „masuri” de redresare (de parca am fi intr-o situatie f grava econimic vorbind),
    Ma refer la plata TVA la incasare, care e dora un subiect electoral – daca intrebati pe cineva din domeniu o sa va spuna de ce. Ma refer la raportarile macroecnomice pe plus, in contextul in care se taie investitii si o parte din ce a ramas de la taieri se dau drept pomeni electorale (vezi burse profesionale in valoare de 500RON doar pe noiembrie)

    • stimabile aurelius,

      permiteti-mi sa va atrag atentia ca plata tva-ului la incasare nu este chiar un subiect electoral. in primul rand nu prea are priza la masa – nu sunt chiar asa de multi platitori de tva. in al doilea rand exista niste arierate considerabile adunate la platile statului – unele dintre ele, ma refer la facturi, sunt incl. tva. apoi emitentul facturii ar trebui sa plateasca statului pentru o suma pe care acesta inca nu a platit-o. apoi vine onor administratia financiara si iti pune sechestru pe conturile bancare sa incaseze tva-ul din facturile pe care tot statul, reprezentat in diverse litigii de acelasi minister de finante, inca nu le-a platit. suna aiuritor, dar cam asta este adevarul. cel mai mare restantier la plata facturilor purtatoare de tva este tot statul! asadar, in rest, desigur ca vor mai fi cativa beneficiari, in sensul ca cei carora clientii nu le-au platit nu sunt penalizati pentru acest fapt prin executarea silita a statului.

  4. D-le Danilet, sunt intru-totul de acord cu analiza dumneavoastra, am ajuns din cauza partinitatii televeziunilor noastre sa urmaresc numai National Geografic, Discovery si alte posturi din aceasi categorie, nici macar la meciurile de fotbal nu ma mai uit, si acolo comentatorul pana la urma tot gaseste ocazia sa dea in cineva care nu este pe placul patronului sau.

  5. Domnule Danilet, spuneti ca presa a ajuns la minimum posibil. Ce parere aveti dvs insa despre colega de CSM Corina Dumitrescu? Banuiesc ca ati apucat sa cititi, fie si in diagonala , articolul meu despre dansa.

  6. P.S. Completare: Va reamintesc ca ati avut un articol despre modalitatea in care CSM-ul se prezinta presei. Atata vreme cat aveti printre dvs un om care convoaca o conferinta de presa in care minte cu nerusinare, este foarte greu de a arata cu degetul, ca organ colectiv, catre altcineva. Desigur, dvs, ca individ, aveti in mare parte dreptate cu ceea ce propuneti aici, insa ar trebui sa va asumati si un rol in a incepe curatenia cu organismul din care faceti parte – CSM.

    • Am citit articolul dvs, a circulat si intre membrii CSM si printre magistrati. M-a amarat adevarul. Dar Corina Dumitrescu este reprezentant al societatii civile aleasa (la propunerea ONG-urilor si a facultatilor de drept) si numita de catre Senat. Ea va reprezinta pe dvs in CSM, organism din care eu fac parte doar prin vointa colegilor.
      Prin urmare, in mod legal, dvs trebuie sa demarati, iar Senatul sa dispuna asupra unei posibile revocari din aceasta functie de demnitate. Oricum, prezenta ei in CSM se rezuma doar la sedintele Plenului. Ea nu participa la sedintele sectiilor si in niciun caz nu are voie la sedintele disciplinare.

      • Domnule Danilet, multumesc f. mult pt. raspuns. Sa inteleg ca este doar de competenta Senatului – aveam o vaga impresie ca Inspectia Judiciara verifica chestiunile care ating buna reputatie a membrilor CSM, insa evident procedurile judiciare nu sunt punctul meu forte.

        Confirmarea faptului ca a articolul a circulat, este insa, importanta. Chiar daca pana in prezent fara ecouri majore.

        • Nu vad ce va opreste domnule Orasanu sa impingeti actiunea mai departe.

          Dna respectiva va reprezinta si ma reprezinta, luati masuri pentru ca sunteti persoana cea mai indreptatita.

          Dvs. ati facut investigatia, ati adunat probele si acum nu ramane decat sa fie trimise la CSM, la Parlament si sa initiati o platforma de sustinere civica pentru demiterea doamnei in cauza. ACTION! sau daca nu sunt alte castiguri si mai multe pericole – STAND BY?!?!?!

          Mai mult decat atat, sunt convins ca aveti sprijin si lobby in Parlament.
          Again, ACTION!

          Evident alegerea: STAND BY or ACTION – va apartine!
          Nu am facut decat sa imi spun un punct de vedere.

          Mult succes!

  7. Presa este in mare masura responsabila pentru promovarea non-valorilor. Au ajuns strainii sa ne traga de maneca pt. mizeriile din mass-media (vezi Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung). Felicitari d-lui Danilet, ii sunt alaturi, ca multi alti romani..
    Toate bune!

  8. I.1. „deşi nu (e) vorba de ceva juridic” ! – o problema de cap limpede
    2. „Am auzit de jurnalişti implicaţi în afaceri dubioase şi şantaje. Am citit sondaje despre corupţia din presă” – asa, si ? este prima data cand auziti de asa ceva? Intgrebati-i pe dnii. Cristoriu si Tatulici. Faceau emisiuni interesante prin 1991-1992 despre asemenea subiecte (reclama la singura fabrica de camioane, la singura fabrica de avioane, la singurul furnizor de apa – Apanova, … etc.) .
    II. Dar de ce nu va intrebati cine permite?Si cine cere astfel de deviatii?Nu ii place poporului? Nu cere poporu asa ceva? Cam ce ati facut pentru emanciparea lui? Ati modernizat Statul; ati modernizat legislatia, codurile, fiscalitatea, administratia, … etc. Dar nivelele de civilizatie, de constiinta si de emancipare ale populatiei? pentru acestea ce ati facut pentru ca puli..ea sa nu le ceara, sa nu se complaca, sa nu aduleze astfel de categorii de ziaristi si de idei (VIPuri)
    III. Se impune responsabilizarea presei! (dixit!) fata de cine dle. jurist? fata de ce valori?cine a stabilit aceste valori? 7,5 milioane de antenari au aratat ca le place si insista pe aceste posturi de formare a opiniei, iar cultura se (poate) face si la TV (vezi prof. Barbu, prof. Atanasiu si citatele lor din Voltaire, Socrate, Aristotel, etc., in comparatie cu tapalaga, cristoiu, s.a.).
    IV. „Iar pe mine, ca cetăţean, mă interesează democraţia. Am dreptul la ea. Tot astfel cum am dreptul la un parlament responsabil, un guvern corect, o justiţie integră, tot astfel am dreptul la o presă sănătoasă.” – asa, si ? si cine te pune frate sa te uiti la canalele astea mincinoase? citeste frate o carte, uita-te la un film, fa ceva util, placut si ADEVARAT (fiindca iti place adevarul). Muta dle. canalu’!
    V. „2004-2005 justiţia a devenit independentă” – hi!hi!hi! ce pisicher esti bre! parca ai fi din Targu’ Cucului. Independenta fata de cine bre? fiindca ea trebuie sa serveasca unui scop, unui tel ? au aparu asa din senin ca nu aveau ei ce face, iar noi nu aveam ce face cu banii pt justitie?

    PS nu ati emigrat dle.? In Congo?

    • Citind comentariul dvs, am sa va ascult sfatul sa citesc mai multe carti in loc sa ma uit la TV. Caci vad ce a facut TV-ul din dvs…

  9. Excelent. Însă presa e aservită. De la interesele directe patronilor la…..contractele de publicitate care permit supravieţuirea. Mai nou şi mediul online e manipulat.

    Caz simplu.

    A . https://www.facebook.com/radu.stefan.33?ref=ts&fref=ts
    Radu Ştefan e foarte activ încă de la protestele din ianuarie. S-ar putea să fie ceea ce în limbaj natural organizatorii politici denumesc…postac. E autorizat să prezinte ştiri politice. E un nick.

    B. https://www.facebook.com/daniel.popesu.5?ref=ts&fref=ts
    Daniel Popesu are aceiaşi fotografie cu Radu Ştefan. Poate fi un star. Daniel Popesu iubeşte cluburile şi fetele frumoase. Are un golf RS2. Are bani. Lucră (în virtual cel puţin) la magazinul Ferrari. Unic şi poate nu ar fi greu de găsit în Bucureşti.

    Întrebare.

    Radu Ştefan egal Daniel Popesu? Dar să fie acelaşi cu Radu Ştefan implicat în dosarul prostituţie pentru Partid, Ion Tămârjan & company, fiul unui şef al Poliţiei din Constanţa.

    C http://www.adevarul.ro/locale/constanta/Constanta-_Comisarul-sef_Nicola-_-Fiul_meu_este_un_naiv_0_371362897.html
    http://impostoriidediplome.blogspot.ca/2012/10/robert-negoita-porno-primar.html

    Următoarea etapă.

    Fact3

    Acţionar reprezentanţă Ferrari principal. Ion Bazac. Fost ministru PSD al sănătăţii Acuzat în trecut de corupţie. Reconvertit în Forţa Civică

    Dle Danileţ.

    Justiţia e disfuncţională. Vă place sau nu, cu toate eforturile de primenire iniţiate de doamna Macovei, sunt prea mulţi scheleţi în dulap. Cunoscusem un băiat cândva tânăr din Craiova. Pe nume Adrian Poşulescu. La o tabără Start spre Viitor. Îmi spunea că părinţii(n-am verificat) era director la Electroputere. Două zeci de ani mai târziu, aflu că a fost adus în faţa justiţiei după ani de saga, în procese legate de clonarea cărţilor de debit în lumea întreagă. Şi mai fascinant cu cât citeam şi reconstituiam povestea vieţii lui din presă cu atât intram într-o lume demnă de romanele poliţiste. în care reprezentanţii lumii interlope erau la adăpostul relaţiilor personale de căsătorie cu oameni din zona Justiţei. şi politicului.
    Lumea nu s-a schimbat profund în România.
    Ceva în genul respectiv probabil s-a petrecut şi la Tribunalul Ialomiţa. O pedeapsă…suspendată. Life go on.
    Atât timp cât cel care fură o gâină de foame sfârşeşte în puşcărie iar cel protejat de tata, socrul din aparatul statal de putere y compris Parlament, nici măcar nu a învăţat ceva despre moralitate elementară dintr-o experienţă ilegală..o duce bine pe stradă…e o problemă.
    Majoră.
    Trăiască Pilele şi Plasa.

  10. Degringolada a inceput imediat dupa ’90. Va aduceti aminte cat s-a chinuit raposatul Ratiu sa infiinteze o televiziune ? Nu a reusit ; in schimb decum agentii lui ilici au facut rost de bani ei au putut si a iesit ce vedeti azi.
    Cheia a fost urmatoerea : intr-o tara normala un organ de presa (ziar, radio sau TV) traieste din vanzarea produselor sale + castigurile din publicitate. Din momentul in care ele se sustin din bani pe care patronii lor il fac pe alte cai, ele vor fi obligate sa fie sclavii acestora. Sa mai amintim si de „publicitatea” dela stat din vremea guvernului Nastase ?

  11. CAm pricep unde bate domnul Danilet dar e un drum foarte foarte periculos. Pledoaria dansului se bazeaza pe art. 31 alin. 4 din Constitutie: „Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.”

    Problema e ca majoritatea celor incriminate de dansul sunt chestiuni prezentate in mass-media ca OPINII, nu ca INFORMATII (e o distinctie foarte greu de combatut juridic) iar opiniile sunt protejate de libertatea de exprimare (art. 30 din Constitutie).

    Pana la urma domnule Danilet lucrurile sunt simple: daca vrem libertate de exprimare trebuie sa acceptam si pornografia fie ea in sensul ei clasic tip Larry Flint fie ea in cel politic (A3, B1 DDTV – sa nu uitam DDTV, e apogeul mizeriei televizate). Cine nu doreste poate totusi sa schimbe canalul…

    • Sa nu ne facem ca nu stim despre ce vorbim. Stim bine: televiziunea/-ile care dezinformeaza, care incita la violenta, care minte, care preda in mod sistematic ura, care injura, manipuleaza. Nu are nicio treaba opinia ca parte a libertatii de exprimare cu toate acestea. Si sa nu imi spuneti ca a spune `cutare este un prost` e o opinie si esti protejat de CEDO sau de Constitutie!

      • Imi pare rau dar „Cutare este un prost” este exact o opinie. Este de asemenea si o insulta dar asta este o alta chestiune.

        Libertatea de exprimare este unul din stalpii unanim acceptati ai democratiei si statului de drept. Nu exista posibilitatea de a ingradi liberatatea de exprimare intrun mod „benefic” pentru ca trebuie sa ne lasam la mana unei entitati fie ea persoana sau institutie care sa decida ce este „benefic si corect” sau ” dezinformeaza, incita la violenta, minte, preda in mod sistematic ura, injura, manipuleaza”. Aceasta entitate are un nume si acel nume este Cenzura.

        Cand unei persoane/institutii i se incredinteaza autoritatea de a decide ce este „drept” si poate fi publicat/difuzat si ce nu este, libertatea de exprimare dispare. Daca aveti timp citit „The People vs. Larry Flynt”. Daca nu macar vizionati filmul.

        • Tocmai vroiam sa ii raspund autorului spunandu-i ca privind dreptul la libera exprimare ca pe un aspect interpretabil al unei republici poate ajunge cu usurinta la grave incalcari ale libertatilor fundamentale ale omului, si uite cum a emis deja o astfel de aberatie:
          „Si sa nu imi spuneti ca a spune `cutare este un prost` e o opinie si esti protejat de CEDO sau de Constitutie!”
          Nu este necesar sa va spun principalii garanti ai libertatilor noastre fundamentale suntem noi , oamenii. Nu Constitutia sau CEDO. Constitutia are rolul de a institutionaliza aceste drepturi , dar va garantez ca daca va deposedez de portofel pe strada nu o sa imi dea Constitutia una peste ceafa si cu atat mai putin CEDO. Daca in schimb incercati dvs. sau altcineva sau imi luati portofelul voi folosi toate abilitatile mele sa va impiedic. Acelasi lucru este valabil si daca incercati sa imi „astupati gura” pentru a ma „disciplina”. Practic prin articolul acesta dvs. incercati sa legitimizati astfel de posbilie actiuni.

          • Nici vorba. A spune ca daca ceri responsabilitatea presei inseamna ca vrei cenzura este cel mai simplu mijloc de a proteja actuala stare de lucruri. Dvs sunteti multumit de ce se intampla la TV? Eu nu. Si nu o spun numai eu. Vad ca aici facem grave confuzii intre fapte, vorbe, opinii, judecati de valoare, libertati, dreopturi Nu e locul aici sa le dezbatem, alta fiind esenta articolului.
            Ce ma surprinde e un lucru pe care eu l-am invatat la liceu in clasa a 12-a si nu stiu daca se mai preda: ce este libertatea?, respectiv imperativul kantian. Cu alte cuvinte, daca se dorea a se permite oricui, indiferent presei, sa spuna orice despre oricine, nu mai erau prevazute limitele concretizate in art. 10 para.2 CEDO sau art 74 si urmat Noul Cod Civil. Sunt uimit cum nu deschidem noi legea sa ne uitam ce si cum, dar ne dam cu parerea insistand.

            • Presa se responsabilizeaza daca exista procese de calomnie pe bani seriosi. A se modifica legea astfel incit sa permita daune ridicol de mari.

  12. CNA condusa de ani buni de Razvan Popescu, cu oameni invizibili ca Onisei (de pe la PD L, daca o mai fi acolo si n-a dezertat la USL) , cu si cu…doarme-n post.
    Nu cred ca putem avea presa indepedenta fiindca nu li se poate cere acestor oameni demnitate cita vreme piinea lor nenorocita depinde de niste stapini nenorociti. Uitati-va cum l-a zdrobit cumetria in care a intrat pe unul ca Tuca, personaj care avusese si el ceva aspiratii in tinerete – dar nu avem de ce sa ne fie mila de el.
    Cine face facultatea de jurnalism in Romania se asteapta la independenta sau sa devina sluga unui fost securist, actual gangster? Si asta in cazul cind gaseste o slujba. Pacat ca se face aceasta „facultate” in Romania, cind oamenii care scriu prin ziare sint niste inculti agresivi si barbari.
    Si in plus, dl. Danilet, cum sint ocrotiti minorii de virste fragede de imagini cu continut sexual care injosesc tot timpul sexul feminin in Romania, cind orice elev de 10 ani, care are 80 de bani in buzunar, poate cumpara ziarul „Libertatea”? Ce rost are sa ceri revistei Playboy (nici nu o mai fac! in America nici nu ar indrazni sa expuna la taraba cum o fac in Romania, ca i-ar lua dracu’) sa puna banda de decentza si sa inveleasca revista in plastic, cind gasesti totul cu 80 de bani sau in site-urile antenei 1,2 si 3, gratis?
    Poate vi se pare ca n-are legatura, dar are. Incepeti SA APLICATI LEGEA UNDEVA, si sa vedeti ca s-ar putea sa aiba ecouri si efecte nebanuite.

  13. Foarte bine, d-le Danilet, va felicit si va multumesc pentru atitudine.
    Cred ca este esential ca personalitati cu expunere larga, asa ca dvs., sa spuna lucrurilor pe nume, pentru ca doar asa pot ajunge sa fie intelese de publicul-tinta al acestor infractori care se auto-denumesc jurnalisti, fara ca nimic sa le justifice acest titlu.
    Eu cred ca totul se datoreaza politizarii excesive, si inauntrul acestui fenomen, polarizarea infractorilor in jurul coruptilor cu bani. Asta, cred eu , ar trebui revelata, expusa zilnic, pina cind cetateanul va constientiza ca este manipulat – din pacate, uneori, consimtit – de catre impostorii politico-mediatici.
    Inca o data felicitari pentru expunere, dar si pentru curajul civic!

    • Intrebare pentru forum : cum facem ca aceasta contributie sa fie preluata de platformele de difuzare mai larga si/ sau de cotidienele centrale?

  14. O metoda care nu da gres este determinarea sponsorilor internationali sa renunte la publicitate. Eu personal am scris celor de la BMW Corporation (nu biroului din Romania). Daca organizatii si oameni cu greutate pun presiune pe marii sponsori televiziunile vor avea de suferit.

  15. Libertatea, d-le judecator, nu confera niciun drept. Libertatea e incompatibila cu drepturile. Libertatea confera doar responsabilitati, iar drepturile rezulta tocmai dintr-o ingradire asumata a libertatii. Nu inteleg cum un inalt judecator poate sa faca asemenea confuzii. In aceeasi logica ca a dvs., daca justitia pe care cu onoare o reprezentati e stramba si nedreapta, (si e!), e dreptul meu sa-mi fac singur dreptate! Sau aici nu mai functioneaza „drepturile”cetateanului? Sunteti tanar si nu e deloc de recomandat sa va situati in categoria celor care sunt specialisti in a ne spune ce au altii de facut, cat de mult sunt acestia de vina ca merg lucrurile prost, fara a-si asuma nimic din ceea ce se intampla!. Daca mass media e asa cum e, e inainte de toate din cauza noastra. Noi suntem cei care hranim acest organism zi de zi, noi suntem cei care, prin lipsa de pret pe care o punem pe educatie, facem ca aceasta realitate sa fie prezenta. Vrem sa shimbam realitatea, trebuie sa ne schimbam pe noi si realitatea va fi alta. Nu ziaristii trebuie sa rezolve problema, pentru ca nu e problema lor, e problema noastra. Ne-am asumat-o atunci cand am decis ca forta unei democratii sta, printre altele, in liberatea de exprimare.

    • `daca justitia pe care cu onoare o reprezentati e stramba si nedreapta, (si e!), e dreptul meu sa-mi fac singur dreptate` – tocmai ati definit anarhia. Luati aminte la Socrate si paharul de cucuta…
      Oricum, observati ca eu fac apel la societatea civila si jurnalistii de buna credinta, cati or mai fi. Daca dvs nu va pasa de viitoarele generatiei ale Romaniei, in ce mediu vor creste, aflati ca mie inca imi pasa.

  16. stimabile domn danilet,

    pe fond aveti dreptate cu faptul ca peisajul media s-a tabloidizat. pe de alta parte, daca este incalcata o lege, vorbiti de dreptul la imagine etc, atunci exista legi si se poate „repera onoarea”. in calitate de telespectator sunteti rege, sau daca va place imparat – aveti sceptrul numit telecomanda in mana. am vazut emisiuni la un canal al unei biserici americane si de fapt m-a bufnit rasul – pe ala nu prea sarea nimeni sa-l interzica, nu stiu daca au si ei un cna, si culmea, biserica dansului era surprinzator de prospera. permiteti-mi sa va atrag insa respectuos ca faceti o mare confuzie – presa, spre diferenta de justitie, e la liber.
    oare nu ati auzit inca de niste colegi de breasla corupti. nu ati auzit de colegi de breasla care la instantele inferioare o dau stramba, ca tot mai sunt unul sau doua instante „de control” care pot s-o indrepte? ce facem cu toate sentintele „intoarse” la cedo? pai astea stimabile domn judecator nu se duc direct la buzunarul poporului? jurnalistii isi pot pierde musterii, dar cei din sistemul din care faceti parte si se tot joaca de-a stramba cu dreptul sunt inamovibili. iar la cedo se „intorc” sentinte de regula de la inalta curte sau de la curtile de apel – cum ramane in atari conditii cu deficitul calitativ al actului de justitie?

      • Aveti perfecta dreptate. Sunt complet de acord cu ce ati scris.

        Intrebarea mea este: ce fac alte tari ca sa impiedice sa se intample ce se intampla la noi?

        Nu cred ca trebuie sa reinventam noi roata. Ne putem inspira de la altii.

        Ca banuiesc ca si in alte tari au fost tendinte similare dar au fost pana la urma rezolvate.

      • stimabile domn danilet,

        deficitul calitativ al actului de justitie nu se rezuma din punctul meu de vedere doar la eventuale acte de coruptie – in vasta majoritate a cazurilor este rezultatul unei lipse de cunoastere intr-ale legii. sau poate o criminala superficialitate dedusa tocmai din inamovibilitate.
        ca luptati importriva coruptiei in magistratura este in sine laudabil si va doresc succes, chiar daca mi-ati cenzurat precedenta interventie. dar ce faceti stimabile cu onor judecatorii care sunt de parere ca exista un termen de prescriptie la constatarea ruinei edificiului?

  17. Ce putem face sa eradicam din viata publica o medie care in loc sa educe,intoxica si manipuleaza populatia in favoarea unor partide agreeate .Un instrument de monitorizare si reglarea exceselor cum este CNA-ul,este politizat si sa dovedit ineficient sau partizan,ceace ne face sa ramanem la cheremul acestor manipulatori. Opinia publica,divizata este o prada usoara pentru acesti mercenari,iar in viitorul apropriat,nu se vede nici o raza de speranta pentru indreptarea situatiei,intrucat actuala putere este manipulatorul si beneficiarul acestor manipulari.Intrucat accesul la internet (varianta cea mai facila de aflarea adevarurilor) al populatiei este destul de redus,observam ca minciuna a devenit o normalitate,clamata de conducatorii actuali si care nu are ca o reala contrapondere intro autoritate de supraveghere si moderare a exceselor. In realitate, santem ai nimanui,lasati la cheremul acestor mercenari manipulatori .

  18. Domnule Danilet, afirmati” Presa trebuie să fie câinele de pază a democraţiei, şi nu un câine turbat care muşcă grav şi pe oricine nu corespunde profilului dictat de interesele de grup”.
    Intr-o societate care functioneaza defectuos: Presedintele se implica in treburile Guvernului, Guvernul se implica intreaba Parlamentului, Parlamentul se implica in treburile Justiei, Justitia nu sanctioneaza nici una dintre toate aceste derapaje, cum va puteti astepta ca Presa sa isi indeplineasca rolul ei. Ati putea spune ca ofer scuze presei. Absolut deloc. Constat cu amaraciune ca la noi democratia e aplicata de fiecare in modul cel mai convenabil cu putinta pentru cei care decid.

    Justitia oricat ati incerca sa ne convingeti ca este independenta, noi care ne uitam de jos in sus la ea avem o cu totul alta imagine. Observam ca in Justitie , ca si in Parlament, Guvern, Presedentie, lipsa coloanei vertebrale este considerata un atu. Ce incredere sa avem in justitie, cand vedem ca unii dintre reprezentantii ei cei mai de seama, unii judecatori, se dedau la fapte nedemne de functia si prestigiul pe care le detin. Ce incredere sa avem in stat, cand observam ca in momentul in care trebuie sa faca curat in propria ograda, Justitia ascunde tot gunoiul sub pres?

    Imi pare rau, insa dvs aveti pretentia ca un caine sa fie mai bun decat stapanul lui. Cainele este exact asa cum este stapanul, cum in invata stapanul.

    • Sa stiti ca dintr-o societate in deriva/disolutie, e greu sa se nasca judecatori sau presa sau conducatori altfel. Si totusi, unii sunt si inteligenti, si cu bun simt, si cititi. Ei pot propune si sustine un act de educatie care, in timp, sa se multiplice. Daca noi nu credem in evolutia societatii dinc are facem parte, atunci nu avem decat sa ne resamnam si sa ne plangem in pumni ca nu ne-am nascut in alt secol sau in alta tara.

      • De ce sa plingi ? Mai bine treci la extirparea cancerului. Lustratie generala (cei care au facut politica si au ocupat functii publice, adios).

        Vrei justitie curata? Test cu detectorul de minciuni pentru toti judecatorii, repetabil anual, dupa ce se testeaza cum ca nu consuma droguri. 20 intrebari simple, puse de societatea civila. Pica testul, are dreptul sa-l reia de inca 2 ori (dar e suspendat automat pina cind ia testul). Daca il pica de tot, nu are drept la pensie (out).

        Pentru toti cei care lucreaza in justitie / politie / procuratura, triplarea pedepsei (a furat si e judecator, in loc de 2 ani, se considera 6). A condus beat (imi aduc aminte de doamna aia, caz de tot rht-ul) la fel.

        Altfel, orice comentariu e de prisos. Mincam rht cu polonicul, adica.

  19. Dle Danilet,

    Sint un adept al frispici-ului, neingradit. Subestimati valoarea de autoreglare a chestiunilor de care vorbiti. Daca A3 incita la ura inpotriva oamenilor din PDL (de exemplu), dupa ce USL-ul va veni la putere si va da chix (for sure), ura asta stirnita de ei se va intoarce extrem de rapid cu un oarece factor de multiplicare.

    Neadevaruri? N-am vazut procese cu sume substantiale cerute. Daca te porcaie Voiculescu ai dreptul sa ceri 1 miliard EUR despagubiri? adica sa poti sa-l falimentezi? Am impresia ca nu.

    In plus, eu nu cred ca se poate vorbi de democratie / justitie / stat de drept in Romania. Romania se indreapta spre disolutie. Romania are nevoie de o rasturnare violenta de regim (este regimul format din elemente ale fostei Securitati – regimul mini-ceausestilor). Dupa aia, putem vorbi.

  20. dle danilet
    Consider ca sunteti de-a dreptul candid ! Si mai ales sunt impresionat citi oameni de bine va felicita pentru opiniile dvs ! Se pare ca sunteti un ucenic silitor ! Mai este in aceasta tara un personaj care stie tot ce, ROMANIA TREBUIE ! De unde stiti dvs ce trebuie !? Apropo de axiome ! Chiar nu va plictisiti sa emiteti atita axiome ? Dar cine va licentiat pentru asa ceva !? In textul dvs se gaseste autosuficienta in cantitate echivalenta cu multele tdw al oricarei nave din flota pierduta ! Si de asemenea va rog sa ma lamuriti de aveti atita convingere ca opinia dvs este singura valida !?

    Va rog sa incercati alte vagoane de carti,( ca sa va citez !) dar de aceasta data, incercati printre altele, Inteligenta Emotionala, autor Daniel Goleman, editura Curtea Veche, precum si ceva mai multe carti de istorie, sau de antropologie ! Va recomand sa cititi citeva postari ale dl. Adrian Majuru, mai ales cele care fac referire la CACOCRATIA ce s-a instalat in Romania dupa 1990 ! Si din care, dupa umila mea parere,dvs faceti parte !
    Dar probabil ca suntem intr-o calatorie minunata pe un drum interesant si trebuie sa trecem prin dreptul acestor borne kilometrice, cele mai de jos, in opinia mea, din 1990 pina in prezent ! Adica suntem probabil, intr-o faza incipienta a devenirii noastre ca cetateni si/sau consumatori !
    Alte natiuni au evoluat in ,sute de ani sa ajunga la un nivel pe care noi l-am perceput in vizitele noastre in diferitele locuri pe unde am calatorit si/sau studiat ! Fiindca in ultima instanta , dvs opinati despre o perceptie a dvs si acelor citorva apropriati ! In Romania , cred eu, se gasesc milioane de realitati paralele, (in functie de perceptia fiecaruia !) si o singura realitate de baza ! Apropo de TREBUIE ! Mai inainte de clasa a 12-a , mai precis in clasa a 9-a, am invatat ca pentru ceea ce exprim, ESTE PREFERABIL sa folosesc una dintre urmatoarele formule
    1) parerea mea este ca..
    2) opinia mea este ca ….
    3) eu cred ca………..
    4) eu consider ca…….

    Ori ceea ce se intimpla in tara noastra este ca, asemeni dvs, toti cei care se exprima in spatiul public emit AXIOME si nu exprima pareri !

    Lectura placuta !

    • Sa stiti ca pe Goleman l-am citit de ceva vreme, era lectura obligatorie pt a concura la sefia unei instante. Daca veti citi acest text, va veti convinge http://cristidanilet.wordpress.com/2007/11/24/ce-lipseste-instantelor/
      Singura axioma invocata in articol este `independenta justitiei` – o valoare nenegociabila a statului de drept. In rest, evident ca sunt parerile/aprecierile/opiniile mele ca cetatean. Ca doar nu am dat o hotarare judecatoreasca. Pana la urma, am si eu libertate de exprimare, nu credeti?!
      Multumesc de urarile privind citirea unor carti. Eu o fac tot timpul, sper ca si dvs.

      • In privinta lecturarii lui Daniel Goleman, imi permit sa va reamintesc una dintre calitatile necesare inteligentei emotionale ! Si anume constientizarea consecincelor faste/nefaste, generate de actiunile noastre/altora asupra noastra sau a altora ! De asemenea va recomand si capacitatea de aminare a recompensei ! Incluzind aici si recunoasterea din partea celorlalti a propriei valori !
        Cu privire la lecturi , ultima carte lecturata, de catre mine, s-a numit 100 de personalitati care au definit piata, scrisa de Kenneth Fischer, pe care v-o recomand, si unde veti gasi forme de coruptie existente in SUA in ultimele doua sute de ani ! Acum au trecut la forme mult superioare, gen coruperea oamenilor politici din diverse tari aflate in diferite forme de tranzitie ! ( La acest capitol va recomand sa vizionati filmul INTERNATIONAL – 2009, cu Clive Owen in rolul principal !)
        Si o ultima sugestie, poate chiar indrazneata, incercati RECIPROCITATEA PERSPECTIVELOR ! Mult succes !

    • Eu am curajul sa spun ca nu stiu mai nimic, si ca doar am pretentia/senzatia/curajul ca ma pricep la justitie si uneori chiar la drept. Dvs remarc ca nu aveti curajul nici macar sa va dati numele…

  21. Vă felicit pentru acest articol ca şi pentru anterioarele articole sau intervenţii în care aţi încercat să puneţi la punct derapajul nepermis al mass-mediei spre intoxicarea şi dezinformarea publicului larg … sunteţi un exemplu pentru mulţi !

  22. Dle Cristi, vreau sa precizez ca va consider un Măreţ pentru ca imi aparati tara de cei mai de temut infractori si nu stiu daca am sa va pot multumi vreodata pentru ceea ce faceti pentru tara mea si a copiilor mei.
    Sunt de acord ca exista o problema in media dar solutia nu este cenzura. Pentru ca oricum i-ati spune, „o reglementare … ca si creionare” suna al naibii de mult a cenzura.
    Populatia accepta acesti jurnalisti si aceste televiziuni la fel cum accepta (cu un procent majoritar) un USL condus de plagiatori si infractori dovediti.
    Degradarea morala a societatii romanesti este o realitate si este si cauza problemelor din Media.
    Solutia trebuie cautata prin aflarea cauzelor degradarii morale a societatii romanesti. Si sa nu uitam ca pestele se impute de la cap.

    Respect

    • Doamne fereste de cenzura! Eu vorbesc doar de conduita unor jurnalisti care trebuie (auto)corijata. Si daca reusim sa avem vreodata si un statut al jurnalistului (pt a-i proteja independenta si a-l pune la adapost de ordinele patronatului), atunci vom fi realizat un mare pas srep responsabilizarea presei.

  23. De curand pe VoxPublica Dorin Petrisor prezenta niste fapte care va privesc, domnule Danilet. Ceva ma face sa cred ca interventia dumneavoastra pe Contributors are ceva de-a face cu acel articol.
    Pentru conformitate: http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/judecatorul-cristi-danilet-gonflabilul-anticoruptie-86823.html

    Dumneavoastra fiind persoana publica, m-ar interesa sa aflu cat este adevar (daca este) si cat este fictiune in acel articol.
    Multumesc anticipat pentru lamuriri!

    • domnule draga,
      supapa lui Cosmin Gusa are dreptate, e foarte credibil, ce sa zic. Dupa ce a supt la sanul domnului Vantu, dl.Petrisor suge si la sanul lui Gusa. Stiti cum se spune in popor, obisnuinta din fire n-are lecuire. Si poate au si ei credite la banca, ce sa faca, sa moara de foame, acesti jurnalisti care, cum naibii, scot exact subeictele care ii convin patronului din inchisoare. De ce s-a hotarat acum sa scrie Dorel Petrisor? De ce nu scris cand lucrurile se intamplau. A, nu-i cerea domnu Vantu si atunci ce sa faca, munca voluntara?…

      • Articolul l-am scris vineri, dupa ce am fost la lansarea raportului ActiveWatch. Vineri l-am avut in corectura si duminica l-am postat. Nu are nicio legatura cu atacul lui Petrisor, care dpdv al meu este jalnic. Petrisor e cel care in 2008 m-a sprijinit enorm cand ma judeca fostul CSM pt ca am indraznit sa spun ca este coruptie in justitie. Iar acum face exact pe dos, incercand sa ma atace personal. Va asigur ca ce a spus Petrisor la pct. 1-5 sunt inventiile lui. Dar, nu-i asa, el e probabil `jurnalist` si poate spune ce vrea.

        • Poate sa scrie ce pofteste, intr-adevar! Dar doar daca isi si asuma responsabilitatea informatiilor pe care le furnizeaza.
          Interpretarile domniei sale nu le iau, fireste, in calcul, dar dumnealui are chiar indrazneala sa foloseasca subtitlul „Fapte”, ceea ce ar insemna ca se bazeaza pe oarecari „hard data”. In caz ca nu, iar procesele sau transferurile despre care scrie dumnealui nu au existat de fapt sau au fost doar simple coincidente, atunci merita sa-l notam la „jurnalisti” care doar pot spune ce poftesc.

  24. Domnule Danilet,

    Ati identificat una din gravele probleme ale societatii noastre si principall motiv pentru degradarea sa, alaturi de sistemul de educatie care genereaza unitati umane neproductive.

    Va intreb insa care este calea de urmat. Consider ca ar trebui o lege a presei -nu vad de ce daca presa are un rol hotaritor in democratie sa nu fie supusa rigorilor legii ca si toate celelalate aspecte ale functionarii unei societati democratice.

    Cum se poate intia un asemnea demers? Mie mi-e clar ca autoreglementarea nu functioneaza in mod voit si daca nu a functionat 2o de ani care sa fie noile motivatii pentru care ar trebui sa credem in autoreglementare.

    Prin urmare ramine doar legiferararea si de aceea va intreb ce este de facut concret?

    Cu privire la unele comentarii de mai sus pot sa soun ca numai cine nu a trecut prin campanii de denigrare nu stie cit de concreta este problema ridicata de dl judecator. Dar pentru acestia am un citata la care ii invit sa reflecteze” nu exista oameni fara probleme, ci doar oameni de care nu ne-am ocupat inca”

  25. „Ordinea publică reprezintă un ansamblu de norme juridice care stau la baza funcționării unui stat de drept. Dispozițiile cu caracter de ordine publică, ce privesc în special ordinea politică, economică și socială au un caracter imperativ și nu pot fi înlăturate prin convenții particulare sau legi speciale”.

    Obligația este o legătură de drept între două persoane în virtutea căreia una dintre părți -creditorul- poate obliga pe cealaltă -debitor- să execute o prestație (să dea, să facă sau să nu facă).

    Executarea forțată a obligației civile poate fi cerută în instanță și poate fi realizată cu ajutorul forței publice. Este diferențiată de celelalte obligații ce-și găsesc sursa în morală, religie sau curtoazie, ce nu sunt supuse sancțiunilor juridice și/sau polițienești.

    Între aceste două tipuri de obligații se clasează obligația naturală, care nu este juridic obligatorie, dar care în anumite cazuri va produce efecte juridice. Precum ar fi o persoană, care se simte obligată de o datorie de conștiință, care îndeplinește în mod voluntar o prestație, știind că nu este legată juridic; nu va mai putea apoi să pretindă restituire.

    Obligația naturală este atunci transformată în obligație civilă. Această transformare se efectuează sau prin executarea voluntară, sau prin promisiunea de executare.

    Doctrina a clasat obligațiile :

    În funcție de sursa lor : obligația juridică își are sursa într-un act juridic sau într-un fapt juridic. Este sancționată de către răspunderea delictuală sau de către răspunderea contractuală.

    În funcție de obiectul lor : prin studiul jurisprudenței, doctrina a descoperit obligația de informare, obligația de asistență, obligația de siguranță, obligația de garanție.

    Bine-înțeles că avem dreptul -natural- de a trăi într-un stat de drept, ce propăvăduiește o ordine socială firească și menține armonia între membrii națiunii. Uitându-ne totuși în jurul nostru, ne vine să zâmbim amintindu-ne de aceste drepturi, fundamentale …

    Articolul dumneavoastră este bun, dar insuficient. Vai și amar de cei ce nu vor ști să opună o poezie creatoare unei poezii devastatoare!

    Vă recomand o scriere despre un tânăr procator, un om ce a știut să propună și remedii.

    http://www.punctecardinale.ro/aug_2007/aug_07_21.html
    http://www.punctecardinale.ro/sep_2007/sept_07_13.html
    http://www.punctecardinale.ro/oct_2007/oct_2007_12.html

  26. Excelent articol!

    Din punctul meu de vedere mingia este plasata in terenul CNA-ului!
    Nu exclud insa nici „puterea vorbei” generata de mediile sociale, dar reglementarea situatiei este totusi in mainele CNA-ului.

    Oricand CNA-ul, impreuna cu ACTIVEWATCH poate organiza o discutie la care sa invite marii jucatori din mass-media, discutie bazata pe concluziile acelui raport si CNA-ul sa vina cu o propunere/sugestii de reglementare. Debate!

    Aceasta inseamna ca CNA-ul sa fie plasat pe o pozitie activa, nu pe una pasiva in care se complace acum!

    Poate concluziile raportului nu sunt corecte si atunci sa indreptam raportul!!!
    Nu este asa???

  27. Am depus acum 25 de ani bani pentru cumpararea unui autovehicul Dacia. Nu am primit valoarea reactualizata a depozitului meu bancar, nu am primit masina, nu am primit nimic. In aceeasi situatie mai sunt 2000 de oameni. Exista un proiect de lege, PLx 226/2011 care inlatura consecintele acestei privari de proprietate/ sanse in viata. De ce nu este adoptata ? Mi-am propus sa dau acest mesaj de 1000 de ori. Sper ca acest guvern sa fie … altfel (nr.581)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristi Danilet
Cristi Danilethttp://cristidanilet.wordpress.com/
Cristi Danileţ este judecător din anul 1998, iar în perioada 2011-2016 a fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Este promotorul educației juridice în școli și licee www.educatiejuridica.ro si membru fondator al asociației Voci pentru Democrație și Justiție www.vedemjust.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro