marți, mai 24, 2022

Profesorii de liceu și gradația de merit

Cunosc un dascăl la un liceu arădean. La capătul carierei sale profesionale, doamna profesoară s-a gândit să-și facă dosarul pentru gradația de merit.

Instrucțiunile și metodologia primite de la Inspectoratul Școlar scot la iveală un fapt șocant: pentru că nu are activitate sindicală (adică n-a semnat pentru greve, n-a fost la mitinguri legale și ilegale, n-a participat la dansul pinguinului, n-a strigat lozinci și nu și-a exercitat talentul de versificator), orice cadru didactic pierde patru puncte din zece. În acest fel, omul cu merite poate fi descalificat din cursă.

Te-ai lansat în campanii sindicaliste? Primești patru puncte! Ești un evaluator de manuale? Primești doar un punct. Activitatea de mentorat sau de formator este evaluată identic. Contribuțiilor la cercetări științifice le revin tot un punct. Participarea la simpozioanele internaționale, naționale și regionale nu merită, în opinia evaluatorilor, mai mult de 1p, 0,75 p. și, respectiv, 0,50p.

Iată respectul arătat de autorități profesorilor de fizică, geografie, biologie, matematică, psihologie, filozofie sau limba română angajați în pregătirea neremunerată a elevilor pentru olimpiade, concursuri, premii și mențiuni! Angajatorul (finanțat de Stat) decide să îl puncteze mai bine pe cel care sabotează activitatea didactică prin greve, descurajînd oamenii care își văd de rostul lor în școală: educația. Sub stindardul luptei pentru drepturi și folosind marota dialogului social, zeci de lideri de sindicat s-au îmbogățit, abandonînd interesele elevilor și ale profesorilor, politizând discuția despre paideia, formare, etc.

Un sistemul de educație va rămâne corupt și neperformant dacă această demotivare a profesorilor de calitate se menține, atât sub raport pecuniar, cât și în plan simbolic. Când isteria sindicalistă e pusă pe picior de egalitate cu dăruirea plenară în slujba științei românești, atunci societatea cunoașterii decide să emigreze.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Sigur, salariul de merit, precum gradatia de merit, sunt foarte disputate, si ca atare metodologia are grija de cei care aplica in mod efectiv metodologia. La fel ca la dosarele de pretransfer: criteriile sunt inca cele de pe vremea Anei Pauker.

    Exista insa un spor didactic nu chiar asa de competitiv, ii spune „spor de fidelitate” si se acorda oricarui angajat care vreme de zece ani de zile consecutivi a lucrat in invatamant fara intrerupere. Un fel de premiu de consolare ca nu a reusit altundeva (decat cel mult in paralel cu activitatea didactica, insa insuficient pentru a merita sa-si dea demisia din invatamant).

    Presupun ca un astfel de spor ar avea vreun rost pentru profesorii suplinitori calificati, insa pentru titulari este oarecum superfluu. E si asta ceva, insa pentru sprijinirea initiativelor private parca ar fi nevoie de ceva mai mult. Probabil ca un profesor care isi porneste o afacere ar gasi utila pastrarea statutului de titular vreme de trei-patru ani, dupa care timp ori pleaca din sistem (daca afacerea are succes) dandu-si demisia, ori revine la post (in caz contrar).

  2. As remarca faptul ca, desi pe fond aveti dreptate si este aberant sa conteze activitatea sindicala, totusi cele 4 puncte nu sunt „din 10” ci din 100. Este o diferenta semnificativa.

    • @ tzu : cred ca este aberatie chiar daca sunt 4 din 100 si nu 4 din 10 .
      nu are nimic de a face sindicalismul cu gradatia de merit profesional. ar trebui punctat daca face parte din asociatii profesionale, dar nu daca face parte din sindicat.

  3. E nevoie specific sa fie membru de sindicat sau la gramada cu alte activitati civice? Si daca sunt tratate separat, cate puncte primesti daca esti membru al unui ONG – asa, de curiozitate.

  4. Nu pot decat sa raman cu gura cascata in fata idelior din ce in ce mai imbecile de a inlocui munca didactica cu kretinisme de doi bani, cum e „evaluarea pe puncte”.

    Cunosc multi oameni care au devenit CV-uri ambuilante din cauza acestui sistem. Tot ce fac astfel de oameni este sa contorizeze „realizarile” in CV-ul lor.

    Pentru ei, nimic nu mai exista – famile, meserie, datorie…- totul e sa aduni puncte.

    Un CV cu multe puncte primeste bani multi sau „se vinde” bine.

    Nu pun la indoiala nevoia masurii, dar masura muncii la catedra se vede in fac elevii tai, peste ani, nicidecum in cate manuale ai revizuit sau la cate manifestatii (didactice sau sindicale…) ai participat.

    Intr-adevar, nu exista limita pentru cat de jos poti cadea.

Dă-i un răspuns lui Dan S Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mihail Neamtuhttp://FB/mihailgeorgeneamtu
Intelectual public și antreprenor român. Între 2012 și 2015, a fost președintele partidului Noua Republică. Doctor al Universității din Londra (2008). Ultima publicație: Credință și rațiune. Dialoguri, contradicții, împăcări, București, 2013.

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro