joi, martie 28, 2024

Profet, bufon si caudillo: Fantasmele redemptive ale comandantului Chavez

Motto: Raul nu piere: slabeste, se reface, isi schimba masca, revine altundeva.–Un intelectual american originar din Romania

La intalnirea cu Barack Obama, acum cativa ani, Chavez i-a oferit in dar, ca provocare, cateva volume de scrieri politice ale lingvistului Noam Chomsky, unul dintre cei mai virulenti stangisti ai vremurilor noastre. Nu stiu ce va fi gandit presedintele american, oricum regret ca nu era pregatit sa-i daruiasca lui Chavez un exemplar al carti lui Soljenitin „O zi din viata lui Ivan Denisovici”. Ori amintirile lui Armando Valladares, poetul disident din Cuba lui Castro, intemnitat vreme de 22 de ani.

Ni se spune, chiar de catre autori din zona mainstream, ca Hugo Chavez a fost un conducator popular, un om al maselor, un tribun revolutionar si un erou al „luptei anti-imperialiste”. Asistam la plasmuirea unei noi pagini martirologice. Oameni care nu au studiat istoria populismului din America Latina se pronunta cu lejeritate in chestiuni despre care stiu prea putin. Recomand aici excelenta carte a lui Enrique Krauze intitulata „Redeemers: Ideas and Power in Latin America” (HarperCollins, 2011). Capitolul final este despre Chavez si se intituleaza „Un caudillo postmodern”.

Cine vrea sa inteleaga cum poate fi distrusa o democratie si cum poate fi ruinata o economie trebuie sa studieze experimentul socialismului bolivarian al colonelului Hugo Chavez (1954-2013). Cunosc relativ bine climatul politic si cultural din Venezuela, am locuit acolo cateva luni in 1982, am legaturi de familie si numerosi prieteni la Caracas. Dupa dictatura lui Perez Jimenez, deci dupa 1958, Venezuela a fost o democratie reala, chiar daca existau, cum este firesc, numeroase probleme.

Avantajul si blestemul tarii s-a numit petrol, deci sansa constituirii unor averi enorme si a risipei organizate statal. Dar au existat partide politice reale, cultura a inflorit, s-a constituit o clasa de mijloc. Era ceea ce regretatul antropolog Fernando Coronil a numit „un stat magic”. Prea multi cetateni asteptau minuni din partea acestui stat. Frustrarile si dezamagirile au pregatit terenul pentru ascensiunea miscarii anti-sistemice condusa de Chavez.

Dupa un scurt episod de guerrilla rurala in anii 60, tara a fost ferita de convulsiile violente cunoscute in America Centrala, in Peru („Sendero Luminoso”) ori in sudul continentului. Din pacate, multi intelectuali au minimalizat virtutile democratiei si au exaltat proiectele nebuloase ale unor profeti de balci. L-au atacat pe respectatul politician crestin democrat Rafael Caldera fara a pricepe ca alternativa era un autoritarism dezastruos. Astazi multi dintre acestia regreta orbirea de-atunci.

Convins ca detine o misiune providentiala, colonelul Hugo Chavez a incercat mai intai sa ajunga la putere pe baza unui puci miltar. A esuat. Dupa care s-a dedicat caii parlamentare de cucerire a puterii. Dascalul sau ideologic a fost si ramane Fidel Castro. Unul dintre mentorii sai a fost octogenarul filosof marxist de origine maghiara, stabilit in Anglia, Istvan Meszaros, discipol al marxistului gnostic Georg Lukacs. In tinerete, Chavez a cochetat cu peronismul si chiar cu fascismul. Apoi a devenit castro-guevarist. Fixatia sa a fost subminarea „Imperiului”, torpilarea a tot ce tine de prezenta Statelor Unite in pilitcva globala, constituirea unei puteri alternative formata din toti cei care detesta capitalismul liberal.

Odata devenit presedinte, Chavez a pornit atacul impotrva mediilor de informare independente si a declansat actiuni de ingradire pana la sufocare a pietii libere. Anti-americanismul obsesiv a devenit ingredientul principal al politicii externe a Venezuelei lui Chavez. A dezvoltat relatii apropiate cu Putin si Ahmadinejad. In ansamblul stangii populiste din America Latina, Chavez a devenit campionul unui radicalism virulent, diferit ca filosofie si ca intensitate de pozitiile liderilor din Brazilia ori Uruguay. Nu a ezitat sa foloseasca in campaniile sale arma otravita a xenofobiei si antisemitismului. Politologul Armando Vargas Llosa a propus o distinctie ce mi se pare importanta, anume aceea dintre o stanga „vegetariana”, deci gradualista, reformista, evolutionista si una „carnivora” (pronuntat ideologica, redemptiva, utopica).

La alegerile din toamna anului trecut, Chavez a castigat. Dar nu cum si-a dorit el, cu acea hiper-majoritate din trecut care sa-i ingaduie continuarea cu impunitate a unor politici catastrofale. De data aceasta, delirul n-a mai rentat, nu a mai dat roade. Opozitia democratica a reusit sa obtina circa 45 la suta din voturi, o izbanda extraordinara in conditiile imenselor presiuni si intimidari la care a fost supusa. Mobilizarea civica a fost impresionanta. Este de notat rolul asociatiilor independente studentesti si coagularea unor influente nuclee de societate civila.

Excitatia politica permanenta, incontinenta verbala exacerbata, delirul revolutionar intretinut prin toate mijloacele, si-au epuizat capacitatile electrizante. Candidatul opozitiei, Enrique Capriles Radonski, demonizat de Chavez, este un politician tanar, competent, credibil, inteligent si rational, adeptul unei democratii pluraliste reale. Alegerile din 2012 au inaugurat sfarsitul erei Chavez si inceputul revenirii Venezuelei la democratie. Decesul lui Chavez consfinteste acest lucru.

Marele istoric Robert C. Tucker a scris ca de-stalinizarea nu a inceput in februarie 1956, cand Nikita Hrusciov a denuntat cultul personalitatii lui Stalin, ci pe data de 5 martie 1953, deci in ziua mortii lui Stalin. Cred ca tot pe 5 martie, sase decenii mai tarziu, a inceput de-chavizarea Venezuelei.

http://tismaneanu.wordpress.com/2013/03/05/hugo-chavez-1954-2013-fascism-rosu-si-petro-populism/

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Cu respect, aşa cum definiţi virulenţa lingvistului Noam Chomsky rămâne în spaţiul intelectualităţii, a dezbaterii argumentate.
    Personal, cred că a lăsat marca lui personală în lumea contemporană, este un nume citat foarte des în mediile universitare.
    Dincolo de simpla opoziţie ideologică, simplificată stânga-dreapta existenta unor idei alternative şi confruntarea dintre ele creează un echilibru.

    • Chomsky este o somitate in domeniul lingvistic, a revolutionat acest doemniu cu teoriile sale din anii 50. Unele din teorii sunt aplicabile si in domenii tehnice, cum ar fi de exemplu cel al limbajelor de programare, mai precis in modelarea compilatoarelor, a interpretoarelor de comenzi cat si in aplicatiile din zona inteligentei artificiale. Imi aduc aminte ca am auzit numele sau pentru prima data la cursul de compilatoare cu muuuult timp in urma…
      Ca activist politic face parte din grupul radical de stanga, foarte vocal la adresa tarii unde s-a nascut, s-a format si traieste…tipic de altminteri anarhistilor si progresistilor din mediul universitar american…a caror ipocrizie intrece orice imaginatie cu putinta. De aici admiratia pe care i-a purtat-o Hugo Chavez si cei de teapa sa.

  2. Dle Tismaneanu,

    Am citit ieri oda lui Tariq Ali inchinata lui Chavez si am ramas cu impresia ca sintem luati de fraieri. Pe de alta parte dv vorbiti de ruinarea economiei fara a mentiona cu un cuvint economia ci doar aspecte politice.

    Corect ar fi sa furnizati niste date si mai ales sa le puneti in perspectiva (adica facind o comparatie cu perioada pre-Chavez).

    Pentru cine se ocupa cit de cit de bursa nu e un secret faptul ca bursa venezueleana a fost cea mai performanta din lume anul trecut, cu o crestere de 300%, avind si anul acesta o crestere de 30%! (Da, aici se poate aduce argumentul contrar cum ca e cauzata de cheltuielile guvernamentale, etc.)

    E adevarat ca daca ne uitam la inflatia de azi, de peste 20%, ea poate parea mare, dar inainte de venirea la putere a lui Chavez era de 100%.

    Va rog nu interpretati gresit interventia mea. Nu-i iubesc deloc pe cei care ingradesc libertatile democratice, insa cred in aprecierile echilibrate, lipsite de parti-prisuri politice.

    Demonizarea (excesiva) a adversarilor politici si neintelegerea cauzelor care i-au adus si mentinut la putere dauneaza gasirii cailor de a-i contracara.

    http://www.guardian.co.uk/world/2013/mar/06/hugo-chavez-and-me-tariq-ali

    http://www.tradingeconomics.com/venezuela/inflation-cpi

    • #Corneliu Cazacu
      cu pretul alterarii monedei nationale de 5 ori in ultimii 10 ani. pus alaturi de inflatie ne da o economie care merge asemanator cu cea a moldovei de peste prut, gen ‘saraca tara bogata’.

      daca vrei o analogie e ca ponta ce minareste comisia ce ii verifica diploma, ca finalul sa fie fericit.

    • Bursa poate a crescut, dar economia Venzuelei are cea mai mica rata de crestere din America de Sud. Comparatia cu Brazilia care a adoptat un model liberal de dezvoltare este zdrobitor defavorabila Venezuelei. Chavez a reusit incontestabil sa imparta mai bine bogatiile Venezuelei, in mod clar clasele defavorizate au primit o parte mai importanta din veniturile rezultate din imensa resursa petroliera. Insa guvernarea Chavez nu a reusit sa produca dezvoltare dincolo de aceasta distributie, mai egalitara, a veniturilor.

      • OK, insa tragand linie trebuie sa vezi unde esti. Daca dezvoltarea aia braziliana, ce lipseste in Venezuela, ar fi imbogatit o mana de oameni, lasandu-i pe restul in costum de sambadrom, mi-e ca doar statistic ar fi iesit mai bine. Si asta cu pretul epuizarii resurselor.

    • Va multumesc pentru semnalarea textului lui Tariq Ali. Autorul, a carui antologie de texte despre stalinism ramane o sursa bibliografica indispensabila, este un filosof politic cu marturisite simpatii trotkiste si, in felul sau, un nostalgic al ideii comuniste (nu neaparat al regimurilor inspirate de aceasta doctrina, dictaturi pe care le-a criticat in numeroase contributii). A se vedea cartea sa „The Idea of Communism” aparuta in 2009 la editura Seagull. Tariq Ali impartaseste multe din preferintele ideologice ale lui Eric Hobsbawm (v. p. 15), inclusiv o idealizare a „Manifestului PC”. Pentru Tariq Ali, comunismul a esuat ca practica revolutionara in veacul al XX-lea, dar are sanse de resurectie in experimente temerare in anii ce urmeaza…

      Pozitia lui Ali nu face decat sa confirme ceea ce pare sa fie tendinta de mistificare si romantizare a mostenirilor lui Chavez. Plus eroizarea acestuia, probata si de propunerea imbalsamarii si expunerii sale „pentru vesnicie” intr-un Mauzoleu, asemeni lui Lenin, Mao si Ho Si Min. Articolul meu se ocupa de ideologia chavista, nu intra in detalii privind efectele ei in economie. Dar iata ce scrie azi William Neuman in New York Times: „Venezuela had one of the lowest rates of economic growth in the region during the 14 years that Mr. Chavez held office, according to World Bank data. It has high infaltion and chronic shortages of basic goods. It has one of the highest rates of violent crimes, and it riven by bitter political divisions”. Pentru cei interesati, recomand un patrunzator articol de William Dobson in revista Slate:

      http://www.slate.com/articles/news_and_politics/politics/2013/03/hugo_chavez_s_legacy_the_former_venezuelan_president_was_not_the_typical.html

      • Domnule profesor , doar stiti ca materialele din saptamana asta re. Chavez sint subiective , si de o parte si de alta. Cred ca stiti (pt. ca primiti bill acasa) ca in USA e o problema cu costul energiei pt. persoane chiar medium income . In urma cu niscaiva timp , Kennedy JR. care conduce non-profit „Energy for people” (sau asa ceva) a primit de la Chavez 500 milioane dolari cadou pt. a compensa cheltuielile cu energia (pt. oameni in need). Si a fost criticat rau de tot, ca vezi doamne cum de primeste de la un dusman al USA bani…Asta e cu ideologia si manipularea , cu atat mai mult subiective in asfel de ocazie ca acum…..

        Dar cifrele nu mint si Neumann e smecher pt. ca baga la inaintare anumiti indicatori ca sa-si sustina teoria. Sigur ca economic growth e important , dar sa nu uitam ca mare parte din income a fost investit de Chavez in programe sociale (educatie si sanatate) si urma deabia apoi sa bage si in investitii economice, care dau ec. growth. Adica a investit banii din oil pt. oameni ca sa mai echilibreze diferentele mari de inainte in nivelul de trai. Dupa mine, indicatorul important pt. tara este asa numitul indice „current account” (cum de altfel e si pt. muritori ca dvs. si mine –adica cit avem in cont ). Ei, acolo Venezuela sta bine de tot si va dau doar citeva valori de comparatie : Venezuela –8.60 , US–(-) 3.10 , China –4 , Germania –5.70 , Rusia –5.50 Elvetia –11 , Saudi –26.50 , si cu voia dvs. ultima pe lista RO – (-) 4.40.
        (Hai sa spun si de Quatar –40 !!! )

        In fapt, eliminarea lui Chavez (pt. ca eliminare a fost , dar e prea hot de discutat acuma) s-a produs tot din cauza banilor. Cind criza mondiala era in toi, Elvetia (unde avea rezerve mari) s-a apucat sa umble cu fofirlica ci a scazut drastic francul elvetian . Si ce a facut Chavez ? A transferat 6 miliarde (six billions) dolari, din Anglia si Elvetia si le-a mutat la RU , China si Brazilia. Apoi a adus acasa 200 TONE aur care stateau prin Zurich . Ei, asta nu e bun exemplu , ca poa’ sa se injure cu Obama pina poimartzi , da’ sa nu faca asa miscari …Chestia a fost facuta in iulie-august 2011 si anuntata in septembrie 2011.Apoi si-a facut un „control medical de rutina ” (octombrie) :wink: Apoi la 1 Noiembrie acelasi an au fost 2 rapoarte ale serviciilor (unul din Europa) care au „stabilit” ca situatia sa medicala ii va mai da max. 1 an (plus-minus citeva saptamani , sigur). Restul stiti din ce s-a mai scris prin media …

        Nu se putea proceda altfel (adica mai brusc ), ca se aprindea toata South America.(fata de Alliende, Chavez chiar era f. popular) Se spera acuma intr-o revenire treptata a multinationalelor care fusesera nationalizate de el inca din primul mandat . De altfel, inca din aprilie 2012 a fost un material al USMC care stabilea ce si cum va fi dupa….

        Deci , ca intotdeauna , it’s about resources and money si nu despre ideologie . Dar , cum Dvs. sinteti political scientist , va inteleg abordarea din articol

      • Multumesc pt linkul din Slate. Am citit articole asemanatoare si inainte si-mi dau f bine seama de plusurile si minusurile politicii lui Chavez

        E indiscutabil ca Venezuela ar fi putut avea o soarta mai buna sub un guvern democratic si mai ales … moral. Dar asta e cam un fel de „would’ve, could’ve” ca politicienii scandinavi n-or sa ajunga sa conduca America Latina (chiar daca unii din ei sint chavezisti in gindire).

        In anul de dinaintea preluarii puterii inflatia era peste 100% (!), asa ca folosind un rationament inductiv ma-ndoiesc ca lucrurile ar fi mers cu mult mai bine. In plus, reducerea saraciei de o maniera radicala (la o treime) prin programe sociale e un lucru care nu e neinsemnat.

        Si de brazilianul Lula se zicea ca-i un comunist analfabet si-o sa duca Brazilia de ripa cind de fapt Brazilia a traversat cea mai buna perioada sub guvernarea sa. Asta apropo de punerea de etichete de catre adversarii politici (macar ca-n cazul lui Chavez chiar e vorba de cuvinte ca revolutie si socialism)

        Altceva voiam de fapt sa spun.

        Intr-o tara cu contraste mari saraci-bogati socialismul e amenintarea de care elitele ar trebui sa aiba grija. Idealizind ca totul era lapte si miere inainte si ca socialismul a aparut asa, din senin, nu ajuta deloc la evitarea unor asemenea conflicte si rasturnari sociale in viitor.

        Parca L Boia scria odata ca in Romania lui Ceausescu 80% au profitat si doar 20% au suferit. Dl Boia nu e oracolul din Delphi dar poate ca macar punctul lui de vedere original reuseste sa ne faca sa vedem si plusurile si minusurile fiecarei societati. Poate oi fi eu mai dilematic dar nu cred in fraze absolute …

        • Ma gandesc ca poate ar merita sa scrieti un articol pe acest subiect. Eu ma ocup in textul meu de temele centrale ale chavismului ca doctrina revolutionar-redemptiva. Trimit la cartea lui Enrique Krauze. Dvs propuneti, perfect legitim, o alta discutie.

          Hugo Chavez a luat ideologia in serios, cred ca este corect sa-i analizam ideile in mod cat mai riguros. William Dobson, al carui articol din „Slate” l-am recomandat, este unul dintre analistii cei mai credibili, din punctul meu de vedere, al noilor autoritarisme. Am scris despre cartea sa recenta in „International Affairs”, textul a aparut aici, pe „Contributors”, tradus de Bogdan C. Iacob:

          http://www.contributors.ro/cultura/recomandare-de-lectura-ce-cum-si-cand-invata-dictatorii/

    • Domnule Cazacu,

      In logica argumentatia dvs se numeste Cherry Picking si este complet irelevanta. Comparati valori aleatoare si ignorati contextul.

      Inflatia in Venezuela a crescut de la 12.3% (in 2001) la peste 31.6% (astazi) in timpul lui Chavez. Mai mult, astazi Venezuela are ea mai mare inflatie din America Latina. Le mergea rau cand le mergea rau si celorlalti, le merge rau si cand ceilalti se redreseaza.

      E drept ca in anii 90 inflatia era mult mai mare, insa scaderea dintre 1999 si 2001 s-a facut cu pretul stoparii diversificarii economiei (situatie existenta si astazi) si a fost ulterior insotita si de o penurie de alimente de baza in multe regiuni ale tarii.

      Ca fapt divers, intre 1950 si 1986 Economia Venezuelei era cea mai puternica din America de Sud, acuma este una dintre cele mai slabe.

      In plus, in primii ani ai lui Chavez Sectorul constructiilor s-a contractat cu 56%, productia manufacturiera s-a contractat cu 22%, comertul (ca volum) a scazut cu 23%, etc. Proportia agriculturii a ajuns azi la doar 3% din PIB (Venezuela importand o mare parte din alimentele de baza)

      In paralel Criminalitatea a urcat la cote enorme. Venezuela ocupa azi locul 3-4 in lume. Numarul infractiunilor, relativ la suta de mii de locuitori, e de vreo 25 de ori mai mare decat cel din Romania. Numarul de omucideri a crescut de 2.6 ori intre 1999 si 2012, etc.

      Cat despre bursa, cresterea (la volum mic) nu e intotdeauna cel mai bun indicator al performantei. Dupa logica asta am putea lauda si economiile Ghanei sau Rwandei ca atractive (intrucat au avut unele dintre cele mai mari cresteri, procentuale, din lume pe 2012)

  3. Dupa decesul biologic al presedintelui Chavez nu intrevad o democratizare brusca a Venezuelei, conform principiului ca a murit cainele dar a ramas lantul. Lantul trofic al unui intreg sistem care se autogenereaza in continuare, prin inertia sistemului, prin anticorpi cavernosi ai aparatului.
    Democratia, daca nu aduce prosperitate nu este populara, iar fomistii oricand dau democratia fara calorii din farfurie pe orice dictatura cu proteine.

  4. Ca cam asa-i cu opozantii capitalismului: majoritatea mor de mana serviciilor secrete, iar restul is prea batrani ca sa mai conteze(cum mor)….

  5. Evenimentele recente din Venezuela tocmai au dat o nota de prost gust comentariului meu datat din 2/03 la articolul publicat de dvs. la contributors in 1/03. Totusi, istoria, desi nu e determinista, pare presarata de coincidente…

  6. El saber es la parte principal de la felicidad / Cunoasterea este „partea
    componenta principala” a fericirii. (Sócrates)

    Daca numarul strategiilor ce se pot aplica intr-un joc cu doar 64 de
    patratele par infinite, cel al strategiilor pe care oamenii le aplica in timpul
    traversarii lor prin cadrul existential uman sunt si mai ne-numarabile.

    Nu m-a mirat cand am auzit de cele 2 miliarde de „parai” cat se
    vehiculeaza ca ar fi averea lui Chavez, pentru simplul motiv ca daca printr-o
    modalitate sau alta nu esti „tare”, nu ai cum sa fii „mot” (in frunte) si ca
    socialistul, asta e, iti plange de mila cu capul pe-al tau umar dar cu mainile
    varate in ale tale buzunare.
    Din pura intamplare am fost „frate mai mare”. Alta proportie a lucrurilor, dar
    aceleasi principii. Cu cuvinte pe care tehnologia, „azi” ni le permite: „alt „zoom”
    pe o aceeasi imagine”.
    Filosofia cu care am pornit in a mea viata avea programat in ea „obiectivismul”,
    un obiectivism pe care desi l-am trait toata viata de-abia in ultimul an l-am
    gasit definit, mult mai bine definit decat as fi putut eu sa o fac vreodata, de
    Ayn Rand.

    Spun asta, pentru ca ades, fratii mei mai mici imi reproseaza ca nu au simtit
    din partea mea acea protectie a fratelui mai mare de care ar fi avut nevoie.
    Ii inteleg perfect, nu de acum ci de cand ii purtam in brate privindu-i cu speranta
    ca-mi vor creste … co-echipieri. Nu … condusi de mine, nu … tele-ghidati, nu
    asemeni oilor ci asemeni randunicii.
    Cum insa eu nu aveam de unde sa-mi iau un frate mai mare, si cum ordinea
    nasterii este o pura intamplare nu am vrut sa le iau eu fatza, sa ma asez in
    „poll-pozicion” profitand de un avantaj pe care nu mi-l creasem eu, nu era
    merit al meu produs de mine insumi.
    Nu folosesc niciodata doua ocale (etaloane) ci doar etaloanele internationale.

    Compart atat ideea ca „emotiile nu sunt instrumente cognitive”, cat si aceea ca
    „indivizii fac cunostinta cu realitatea cu ajutorul propriilor simturi” cat si aceea ca
    „nu exista „rationament colectiv”. Puteam sa-mi sub-ordonez fratii (chiar si la un
    mod „invizibil” si pe deplin (larg) acceptat, dar dac-as mai putea relua viata de
    o mie de ori nu as face altfel.
    Gasesc ca un anume „Patrick Henry” spunea: „Dadme libertad o dadme muerte”
    adica „Una din doua: „libertate” sau „moarte”, fara compromis.

    Venezuelenii (o buna parte din ei), si-au gasit in Chavez ceea ce romanii si-au
    gasit in „vremurile bune” in Ceausescu, ceea ce coreenii si-or fi gasind in
    Kim Ir Sen-ul asta de-l au acum, ceea ce (probabil) iranienii or fi vazand in
    Ahmedinajad sau cubanezii in Castro, ceea ce mare parte din omenire cauta
    chiar, in Isus, adica un protector, cineva care sa le aiba viata in grija in timp ce
    ei sa traiasca fara grija asta, dorindu-si de fapt acel mediu de „noi muncim, nu
    gandim” adica „nu vrem sa fim jucatori ci ne convine sa fim piese”, nu vrem sa
    ne batem noi capul cu organizarea spectacolului, cu ademenirea publicului,
    cu asumarea riscului ca afacerea sa fie profitabila sau nu ci, noua ne asiguri
    „loc de munca”, ne platesti salariu, noi ne facem numarul si … gata.

    Romanii (cel putin) sunt bolnavi rau de necesitatea unei fapturi care sa le
    ofere acel protectorat inauntrul caruia sa fie scapati de grijile vietii reale.
    Si toata aceasta necesitate vine pe fondul lipsei de „cunoastere” (in sens de
    „obiectiva intelegere a Vietii), cunoastere care … nu este nici gripa si nici SIDA
    (ca sa se transmita prin vreun fel de contagiere), nu este „meserie” (ca sa-ti
    foloseasca la ceva „invatatul pe furate”) si nu se poate obtine decat prin
    munca (si asidua si proprie).

    Am vazut ca cineva, mai sus, scotea in evidenta rezultatele bune al bursei.
    Este de netagaduit ca, pe termene imediate si scurte se pot obtine cu
    „hei-rup”-ul ceea ce in sport se pot obtine cu anabolizantele.
    Dar asta ramane valabil mai ales celor care suprapun termenul Viata strict
    episodicei lor treceri prin ea, celor care cred ca atat inceputul cat si sfarsitul
    lor au o suprapunere perfecta pe „nasterea” si pe „moartea” lor.
    Depinde fiecare om de propriile-i convingeri, iar convingerile sunt niste
    chestii extrem de greu de (cu adevarat) schimbat.
    Eu raman la parerea ca oameni precum Chavez manati de intentii (care li
    se par bune fara sa fii invatat mai intai ce este „bun”) construiesc lucruri
    precum acela din „Prostia omeneasca” care si-a construit carul in casa,
    care nu au eficienta pe termen de la mediu in sus si te obliga pe tine, om
    sanatos, ca sa admiti sa construiesti peste ce deja s-a construit prost,
    pentru ca te costa mai mult sa de-construiesti piramidoiul si sa-l stra-muti,
    si ar trebui ca unul singur sa-si puna 58 de ani din viata ca sa des-teasa
    ceea ce un Chavez a tesut prost, sa refaca tesatura inca 58 si intre timp
    sa-si si traiasca propria-i viata.

    Avem noi, pontii nostri aici, avem noi destuii nostri care invata viata pe
    furate, avem noi destuii nostri care se hranesc cu amintiri desi
    nemuritoarele povesti se straduiau sa ne invete ca a privi inapoi, orbeste.
    Cum insa sa diferentieze insa fiinta umana, intre „nemuritoarele” si
    intre „efemerele” povesti fara sa invete mai intai a le afla talcul?

    • In legatura cu comentariile despre “infloritoarea” economie din época lui Chavez, vreau sa aduc citeva clarificari, chiar daca nu sint in materie. Cum in epoca moderna, petrolul si economía au fost, practic, identice in Venezuela, o sa fac referinta la petrol.
      Petrolul a fost complet nationalizat (productie, rafinare, petrochimie) in 1976 de catre presedintele democratic Carlos Andres Perez, dupa ani lungi pregatire. A fost o reusita, printre altele pentru ca s-a asigurat un transfer progresiv de technogie si s-a mentinut cultura organizativa a celor doua importante transnationale care operau anterior: Exxon si Shell. La scurt tinmp, companía nationala PDVSA se situa pe locurile 3 sau 4 (depinzind de indicator) intre marile petroliere si era cea mai bine administrata companie petroliera de stat. De fapt, se admnistra ca o companie privata, statul primind cistigul printr-un mecanism de impozit, cred ca de 80 %. In 2000, PDVSA a scos la licitatie: i) 4 blocuri din bazinul Orinoco cu rezerve de titei de foarte mare densitate si un continut inalt de elemente nocive (sulf si vanadiu). Productie si rafinare acestui titei cereau importante inovatii tehnologice (folosite acum pentru nisipurile bituminoase din Canada). Prin licitatie, Exxon-Mobil, Chevron-Texaco, Conoco-Philips si Total au devenit asociati. ii) Operatiile de productie ale zacamintelor aproape epuizate (marginale), considerate nerentabile. Mai multe intreprinedri importante (Shell, BP, Repsol, Petrobras, Eni) au intrat sa presteze serviciul de operare (nu erau asociati).
      Oricum grosul afacerii ramasese in mina statului, astfel incit, in 2002, PDVSA avea mai putin de 40.000 de persoane ca personal permanent si producea si vindea 3,3 milioane barrels / zi; iar planul de productie pentru 2005 era de 5 millioane barrels/zi. De asemenea, era propietara retelei de rafinare si distributie de benzina CITGO, din SUA, si a altor rafinarii din Europa (Veba Oil, Nina).
      Dupa asa zisa incercare de “lovitura de stat”, Chavez a dat afara mai bine de 20.000 de angajati, marea majoritate din sectorul tehnic. Ca urmare, o mare parte din puturile foarte productive cu titei de calitate, care cerea oarecare competenta tehnica, s-au inchis. Rafinarea a cazut la un nivel atit de jos, incit acum se importa benzina din…SUA, la pretul zilei, si se vinde la citiva centi pe litru pe piata interna. De asemenea a luat alte masuri nastrusnice cara au dus la pierderi imense:
      – Face cadou Cubei peste 100 mii barrels / zi, din care citeva firimituri ramin cetatenilor cubanezi, iar restul se revinde la pretul zile.
      – Ajuta tarile din Caraibe si din sudul continentului, vinzind petrol la preturi joase si inflexibile, prin conventii comerciale cu incasari pe termen lung.
      – A gonit din bazimul Orinoco intrepriderile cu tecnologie de virf si a adus, in locul lor, chinezi, ecuatorieni, bolivieni..
      – A obligat companiile de serviciu care operau zacamintele marginale sa devina asociati, pierzind 50% din cistig
      – A cedat rusilor rafinariile din Europa, in schimbul unor arme pe care le folosec raufacatorii si guerilla din Colombia, elicoptere din care multe au cazut, etc.
      – A luat imprumuturi exorbitante de la chinezi, care se platesc de acum pentru eternitate cu petrol cotizat la un pret mult inferior pietii
      – A investit in renovarea rafinariei Cienfuegos din Cuba, construita de sovietici inainte de caderea zidului din Berlin, cu tehnologie preistorica si care, intre timp, n-a facut decit sa se rugineasca in atmosfera tropicala. Ca sa nu ramina in urma Elenei Ceausescu, tot acolo a pus bani pentru ridicarea unui combinat petrochimic gigant.
      – A investit intr-un proiect pentru o rafinarie in Brazila, pe care nu l-a onorat niciodata; alti bani pierduti.
      – A redus reteaua de distributie CITGO la o dimensiune aproape neglijabila.
      – Un lung etc.
      In momentul acesta, nimeni un stie exact cit produce noua PDVSA, care pe de alta parte, si-a triplicat personalul (120.000 angajati permanenti). Ca sa machieze cifrele, cumpara petrol la pretul zilei si apoi il revinde; astfel cifra totala de vinzare pe piata mondiala pare mare. In realitea se pare ca se vind numai 0.3 milioane barrels / zi, cea mai mare parte pentru…SUA. Restul merge in schimburi (da petrol si primeste medici, antrenori, si profesori, mai ales cubanezi, mizerabil platiti dar multumitii; inca e mai bine ca pe insula si apoi, cu orecare grija, se poate fugii).
      Pina la urma, mult laudata nationalizare a petrolului facuta de Chavez pentru imbogatirea saracilor a fost ca in bancul cu radio Erevan: nu era o masina Pobeda ci un ceas Pobeda, si nu i s-a daruit ci is-a furat.

      • @IC Ruiz.
        Pertinente consideratii. Acum vad ca ghidonul l-a preluat „maduro”.
        „Maduro” inseamna (printre altele) si „copt” (cand e vorba de „fruct”).
        Nu-l cunosc si nu dau nici un fel de pronostic inainte sa inceapa sa „miste”
        (si sa-i observ miscari). Speranta este ca fiind „un altul” in mod automata
        va fi si „un altceva”. Se pare ca si poporul venezuelean (nu doar ai sa-i
        sarlatani), are in el nevoia asta de a fi dus cu presul (precum ogarul de
        curse amagit cu iepurele mecanic sau pestele cu rama).
        Eu sper intr-un „mai bine democratic” pentru ca asta este o boala care
        se ia, iar cu cat mai multi „bolnavi” cu atat riscul sa se ia …. chiar si la
        romani.

  7. fara a contesta meritele si cunostintele autorului articolului, constat cu surprindere ca acest articol tradeaza lipsa unor informatii de ordin sociologic si juridic privitor la trecutul si mai ales prezentul in care traim, iar pe de alta parte o slabicune fata de manipularea media din us;

    in urma cu aproape 100 de ani Freud a explicat foarte clar ca cresterea gradului de civilizatie nu a insemnat niciodata o DEMOCRATIZARE (crestere a puterii in mana poporului) ci doar o restrangere a libertatilor si o crestere a obligatiilor cetateanului fata de stat;

    departe de mine gandul de lauda socialismul, totusi dupa mai bine de 20 de ani de capitalism democratic industria natiei noastre este la un nivel anterior anului 1900 – vina apartine evident conducatorilor si nu sistemului;

    asa ca Chavez, Castro sau Putin, Clinton (acesta este cel mai mare presedinte american prin politica sa dupa umila mea parere subiectiva ) toti au fost intr-o mai mica sau mai mare masura nishte dictatori, scopurile lor au fost nobile, progresul natiei lor – se uita foarte usor faptul ca Machiaveli atunci cand a scris scopul scuza mijloacele a avut in vedere unirea Italiei.

    era sa uit, in cazul in care nu stiati anterior revolutiei lui Castro in Cuba, populatia cubaneza de sex masculin exercita profesia de sclavi pe mosiile inteligentilor americani iar cea de sex feminim cea de prostitutie pt. aceiasi americani – asa ca revolutia lui Castro valoreaza mai mult decat 1.000 de mld. de dolari pt. cubanezii ce mai poarta amintirea ocupatiei americane;

    nu in ultimul rand vreau sa evoc amintirea marelui Cuza (cel mai mare conducator roman al tuturor timpurilor dupa parerea mea) primul dictator al Romaniei moderne pt. o sleahta de politicieni leberalo conservatori si inalti clerici ortodoxi inapoiati mintal(aici intra si o parte din arhierii actuali ce plang dupa averile luate de Cuza) ce n`au putut sa priceapa ca masurile dispuse, pe care acesta si le-a asumat sau a devenit responsabil, au facut mai mult chiar decat procesul de unire, adunarile ad-hoc si restu` politicienilor la un loc,

    suntem saraci, da nu suntem prosti.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro