luni, octombrie 25, 2021

Programul Anghel Saligny – o (re)formă fără fond

POLITICA PAȘILOR PREA MĂRUNȚI ȘI INSUFICIENȚI

Fără modificări structurale, cu îmbunătățiri de fațadă, Programul național de investiții „Anghel Saligny” se înscrie în logica eșecurilor politicilor publice post-revoluționare, o componentă a (re)formelor fără fond.

Deși reprezintă o formă ușor îmbunătățită față de PNDL, a alocării fondurilor guvernamentale de investiții pentru comunitățile locale, este departe de a fi un program modern, eficient, transparent și care să limiteze drastic politizarea și alocarea partizană a fondurilor.

Ordonanța de urgență nr. 95/2021 privind aprobarea Programului naţional de investiţii „Anghel Saligny”, adoptată de guvern, s-a dorit un exemplu că programul nu este PNDL 3.

Dar nu prea reușește.

Cu toate că aduce unele îmbunătățiri, inclusiv preluate din perioada dezbaterilor publice, în special referitoare la finanțarea proiectelor de infrastructură rutieră.

Acest tip de investiții sunt eligibile (în interiorul localităților) numai dacă sunt finalizate / în curs de implementare sistemele de alimentare cu apă și rețelele de canalizare sau pe acele amplasamente nu pot fi realizate aceste dotări tehnico-edilitare.

Așa cum am menționat, în urmă cu mai bine de un an (în data de 20.09.2020), în articolul Miza Programului național de lucrări publice (PNLP), infrastructura rutieră și pietonală nu poate fi finanțată (prin programe guvernamentale, europene sau alte finanțări internaționale) acolo unde nu sunt realizate / modernizate dotările tehnico-edilitare, care cuprind rețele subterane (apă, canal, gaze, rețele electrice, etc.), inclusiv branșamente.

Totuși, lipsa unor precizări clare în cadrul Programului „Anghel Saligny”, referitoare la finanțarea infrastructurii rutiere acolo unde există rețele de alimentare cu apă și/sau canalizare dar nu există branșamente până la limita de proprietate, este una dintre omisiunile importante ale programului.

Și de aici pot apărea probleme, existând riscul ca, în scurt timp, să apară intervenții asupra infrastructurii rutiere proaspăt realizate.

Și pentru a nu părăsi logica (re)formelor fără fond, a jumătăților de măsură sau lucrurilor începute și neterminate, caracteristice politicilor publice din ultimii 30 de ani, elementele pozitive și încurajatoare ale noului PNDL se termină.

Practic, înainte de a începe.

PNDL-UL DIN DETALIILE PROGRAMULUI ANGHEL SALIGNY

Atunci când se dorește realizarea de politici publice, strategii sau programe netransparente, elementele de bază sunt camuflate în norme metodologice.

Ordonanța  de urgență nr. 95/2021 privind aprobarea Programului naţional de investiţii „Anghel Saligny” omite elementele esențiale, care puteau face obiectul unei reale dezbateri publice, pasându-le către normele metodologice.

Astfel, articolul 6, articolul 11 și articolul 12 din ordonanță pasează elementele structurale – criteriile de prioritizare, elementele fundamentale de implementare a programului și constituirea structurii specializate care va gestiona și monitoriza programul, către normele metodologice de aplicare.

Norme, care se vor aproba prin ordin al ministrului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (MDLPA).

Și care nu sunt supuse unei dezbateri publice reale.

În mod obișnuit, normele metodologice cuprind documentele administrative (modelul documentelor obligatorii), cererea de finanțare, anexele și detaliază modalitățile de depunere, evaluare, implementare și monitorizare a unui program, așa cum au fost definite în legislația primară.

În schimb, în cadrul Programului „Anghel Saligny”, esența programului, inclusiv criteriile de prioritizare se regăsesc, nu în legislația primară (OUG nr. 95/2021), așa cum era normal, ci în normele metodologice (aprobate prin ordinul ministrului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației nr. 1333/2021, completate cu standardele de cost, aprobate prin cu ordinul nr. 1321/2021 și ordinul comun MDLPA – Ministerul Energiei nr. 1330/2021).

DEFICIENȚELE ESENȚIALE ALE CRITERIILOR DE PRIORITIZARE DIN CADRUL PROGRAMULUI „ANGHEL SALIGNY”

Criteriile de prioritizare din normele metodologice nu oferă nicio garanție de imparțialitate și de alocare obiectivă, nepolitizată, nepartizană a fondurilor în cadrul programului.

 LIPSA PUNCTAJELOR

  • Criteriile de prioritizare nu au alocate punctaje pe fiecare criteriu, astfel încât este imposibilă o ierarhizare obiectivă a proiectelor și o verificare independentă a punctării corecte a fiecărui proiect.
  • Se deschide astfel, larg, calea alocărilor partizane, netransparente de fonduri.

POLITIZAREA ȘI ALOCAREA DISCREȚIONARĂ A FONDURILOR

  • Unul dintre elementele cheie ale selectării proiectelor în cadrul Programului „Anghel Saligny”, îl reprezintă „efectuarea analizei interne” în cadrul MDLPA, așa cum se menționează explicit în cadrul art. 7 din ordinul 1333/2021, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Programului „Anghel Saligny”.
  • Lipsesc, însă, orice informații și clarificări referitoare la criteriile pe baza cărora se va realiza analiza internă, având în vedere că analiza internă a MDLPA este un element distinct de aplicarea criteriilor de prioritizare, așa cum se menționează expres în articolul sus menționat al normelor metodologice.
  • Practic, normele metodologice lasă în pixul ministrului și la latitudinea unor funcționari din subordinea acestuia, fără nicio constrângere și fără nici un set de reguli clare, parte a deciziei de selectare a proiectelor și alocare a celor 10 miliarde de euro, în cadrul Programului „Anghel Saligny”.

AMBIGUITATEA CRITERIILOR DE PRIORITIZARE

  • Riscul alocărilor clientelare și politizării distribuirii fondurilor este evidențiat, pe lângă lipsa punctajelor și de modul de organizare a criteriilor de prioritizare.
  • Se face o dublă prioritizare, mai întâi la nivel de județ, apoi la nivel de localitate.
  • Însă, ambiguitatea este esența prioritizării pe ambele paliere (județean și la nivel de localitate), art. 2, alin. 1 și alin 2 din normele metodologice de aplicare a Programului „Anghel Saligny” (ordinul MDLPA nr. 1333/2021), precizând că pentru repartizarea echilibrată a fondurilor se va utiliza, cel puțin unul dintre criteriile de prioritizare (fără punctaje aprobate).
  • Ori, această formulare ambiguă dă posibilitatea Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației să utilizeze de la caz la caz, unul sau mai multe criterii de prioritizare, neunitar, creând condiții pentru favorizarea sau defavorizarea anumitor unități administrativ-teritoriale.
  • De exemplu, utilizarea doar a criteriului prevăzut la art. 2, alin. 2, lit f. din Ordinul MDLPA nr. 1333/2021, respectiv contribuţia proiectului la atingerea obiectivelor generale ale programului prin analizarea gradului de dotare tehnico-edilitară şi de acces la căile de comunicaţie pentru asigurarea standardelor de calitate a vieţii, necesare populaţiei, şi faţă de rangul de ierarhizare a localităţilor, pentru prioritizarea investițiilor în cadrul unui județ, induce un grad sporit de subiectivism și o dificultate în departajarea clară, imparțială a proiectelor depuse de unitățile administrativ-teritoriale.

CAPCANELE CAPACITĂȚII FINANCIARE

  • Unul dintre criteriile prioritizare care pot fi utilizate pentru alocarea finanțărilor prin Programul „Anghel Saligny”, este cel referitor la capacitatea financiară a unităţilor administrativ-teritoriale, putând fi utilizat atât la alocarea pe județe (conform art. 2, alin. 1, lit. b din ordinul MDLPA nr. 1333/2021), cât și pe localități (conform art. 2, alin. 2, lit. b din ordinul menționat anterior).
  • Capcana întinsă de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației este că nu a definit nicăieri în normele metodologice ce se înțelege prin capacitatea financiară, care sunt elementele de referință ale acestei capacități, dacă noțiunea integrează gradul de colectare a impozitelor și taxelor locale, dacă se referă la procentul din cheltuielile locale susținut din venituri proprii, dacă se referă la eficiența utilizării resurselor proprii sau la procentul din veniturile locale utilizat pentru investiții, etc.
  • Capacitatea financiară a unităților administrativ-teritoriale, drept criteriu de prioritizare putea fi clarificată, în situația în care se introducea un criteriu de selecție sau departajare bazat pe contribuția proprie a unității administrativ-teritoriale în cadrul proiectului / proiectelor finanțate prin program, principiu utilizat pentru responsabilizarea beneficiarilor fondurilor nerambursabile, indiferent de sursa acestora (guvernamentală sau europeană / internațională).

 LIPSA UNOR GARANȚII ȘI INSTRUMENTE DE CONTESTARE

  • Între omisiunile normelor metodologice se regăsește și un element esențial al oricărui proces transparent și imparțial – asigurarea unor instrumente și garanții de contestare a rezultatului decis unilateral de o autoritate publică.
  • Normele metodologice de aplicare a Programului „Anghel Saligny” nu cuprind referiri la dreptul solicitanților de a contesta rezultatele listei proiectelor selectate și nici o metodologie care să cuprindă elementele care pot sta la baza contestațiilor, entitatea care le va soluționa sau termenele și modalitatea de depunere, soluționare și publicare a rezultatelor contestațiilor.

STANDARDELE DE COST – O OPERAȚIE ESTETICĂ

După ce au fost  făcute publice costuri supraevaluate în cadrul proiectelor finanțate din PNDL și după ce, în anul 2018, a fost abrogată HG nr. 363/2010, privind standardele de cost, MDLPA a luat decizia stabilirii unor standarde de cost, care să devină obligatorii în cadrul proiectelor finanțate prin Programul „Anghel Saligny”.

Însă, standardele de cost stabilite prin ordinul MDLPA nr. 1321/2021 reprezintă, în fapt, o operațiune de imagine, fiind realizate în grabă pentru a bifa un punct, mai mult decât pentru a rezolva o problemă.

Pentru infrastructura rutieră, finanțată prin program, costurile standard sunt fundamentate pe baza a două structuri tip (în cazul variantelor ocolitoare ale localităților) și pe câte o structură rutieră, în cazul drumurilor județene, pe de o parte și drumurilor comunale / drumurilor publice din localități, pe de altă parte.

Operațiunea de imagine a acestor standarde este evidențiată de mențiunile conform cărora pentru obiectivele de investiții cu caracteristici superioare se va putea depăși standardul de cost, pe baza unei justificări a beneficiarului.

Astfel, cei care doresc eludarea prevederilor standardelor de cost, în domeniul infrastructurii rutiere au la îndemână o serie de posibilități, între care:

  • Utilizarea unor structuri rutiere ușor diferite față de cele prezentate în standardul de cost (calculat doar pe baza lățimii părții carosabile și a acostamentelor).
  • Prezentarea eronată a modului de calcul a investiției asigurând o valoare mai mică pentru partea carosabilă, plus acostamente și crescând artificial costurile pentru restul lucrărilor (poduri, podețe, lucrări de artă, spații de sub pasaje, lucrări de protecție și consolidare, trotuare, piste de biciclete, spații pe parcare, etc), astfel încât costul lucrării să fie supraevaluat, dar partea carosabilă să se încadreze în standardul de cost.
  • Utilizarea pe drumurile comunale și drumurile din localități a unor dimensiuni inferioare ale părții carosabile și acostamentelor (ținând cont de lățimea tramei stradale și de configurația localităților), o realitate a satului românesc fiind existența a numeroase drumuri cu o singură bandă sau cu o lățime mai mică a părții carosabile, cu încadrarea în valoarea din standardul de cost (definit pentru o structură rutieră superioară).

În cazul infrastructurii de apă și apă uzată, operațiunea de imagine a standardului de cost este și mai evidentă.

Acesta este stabilit ca valoare pe locuitor deservit, fără a ține cont de complexitatea acestor sisteme.

Sunt defavorizate localitățile răsfirate, cu populație mai puțin numeroasă și cele cu diferențe semnificative de nivel, acolo unde necesitatea unor sisteme de pompare fac dificilă respectarea standardului sau pot determina rabat de la calitate.

Cea mai bună dovadă că standardele de cost prevăzute pentru proiectele din Programul „Anghel Saligny” sunt doar un exercițiu de imagine, nu un efort de standardizare și limitare a cheltuielilor supra evaluate, o reprezintă faptul că pentru o componentă din program, respectiv sistemele de preluare a apelor pluviale nu se prevăd standarde de cost.

Deci, pentru unele investiții, costurile sunt „la liber”.

Fiecare cât vrea.

MARGINALIZAREA LOCALITĂȚILOR MICI

Începând cu exercițiul financiar 2007-2013, continuând cu cel din 2014 – 2020 și cu cel actual, din 2021, România a beneficiat de fonduri europene însemnate pentru investiții în rețelele de apă, apă uzată și epurare.

Finanțările au fost direcționate, așa cum era normal, cu precădere spre aglomerările cu peste 10.000 locuitori echivalenți (l.e), dar și spre cele cu peste 2.000 l.e., indiferent de amplasarea în mediul rural sau urban.

Singurele care au fost excluse de la finanțare erau localitățile sub 2.000 l.e.

Iar România nu a găsit niciodată timp și fonduri pentru ele.

Dacă logica finanțărilor europene mergea spre marile aglomerări, fondurile naționale (cum este acum și Programul „Anghel Saligny”) ar trebui să aibă o componentă dedicată și localităților mici.

Superficialitatea Programul național de investiții „Anghel Saligny”, în domeniul infrastructurii de apă uzată este evidențiată de modul de raportare la aglomerările umane.

În articolul 2, alin. 2, lit. g din ordinul MDLPA nr. 1333/2021, se menționează că sunt eligibile pentru investiții în sisteme de colectare a apelor uzate și epurare doar localitățile peste 2.000 locuitori și doar prin excepție (fără a preciza care sunt excepțiile) cele cu mai puțin de 2.000 de locuitori.

Se observă confuzia făcută de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației între numărul de locuitori și noțiunea de locuitori echivalenți, prevăzută de normativele tehnice privind apele uzate.

Modalitatea în care sunt prezentate investițiile eligibile și excluderea localităților cu o populație sub 2.000 locuitori, de la investițiile în rețeaua de apă uzată și epurare riscă să creeze situații de natură a genera încălcări ale legii apelor, care interzice construirea sau extinderea rețelelor de alimentare cu apă, fără construirea, extinderea concomitentă a celor de canalizare.

Ce se va întâmpla când într-o localitate sub 2.000 de locuitori se va construi o rețea de alimentare cu apă (eligibilă prin program), dar rețeaua de canalizare și sistemul de epurare nu se pot construi / extinde?

Cum va putea fi pusă în funcțiune și autorizată rețeaua de apă?

Nimeni nu este marginalizat și nu este lăsat în urmă, s-a dovedit în România doar un slogan, bun de folosit în campaniile electorale.

Dar contrazis constant de acțiunile guvernamentale concrete.

Construit în grabă, ignorând realitățile, fără o consultare reală, cu excluderea elementelor esențiale din conținutul OUG nr. 95/2021 și plasarea lor în norme metodologice aprobate de ministrul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (și sustrase dezbaterii publice), Programul național de investiții „Anghel Saligny”, deși cu o alocare generoasă de aproximativ 10 miliarde de euro, rezolvă prea puține dintre problemele României reale.

Pe scurt, riscă să cheltuiască prea mulți bani, să rezolve prea puține probleme și să genereze altele.

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. In concluzie e un gainat scremut de claponii USListi care distrug Romania de 31 de ani: corupti si incompetenti dar prea bine platiti.
    PS: Multumesc pt articol!

  2. Articolul e din seria un prost arunca o piatra in apa si 5 destepti se chinuie sa o scoata. Avnd in vedere cum a fost adoptata decizia, care erau cirmustantele si ce a urmat dupa adoptare nu e clar ca e o spaga de partid pentru lipitorile din teritoriu? Oricum probabil ca e bine de facut o analiza din punct de vedere didactic, atfel cum e turcu’ si pistolu! Cîțu e turcu’ si pistolu’ e PNDL3 ( sa nu ii mai zicem Saligny decat daca vrem sa producem curent electric pentru toata zona balcanica de la miscarea in jurul axului pe care probabil o efectueaza raposatul in cosciug acum).

  3. Programele de tip PNDL, „Anghel Saligny”, etc sunt consecinţa faptului că organizarea administrativ-teritorială este greşită, în sensul că structurile teritoriale NU SE POT administra fără fonduri bugetare. Sunt mii de comune care de fapt sunt sate, sute de oraşe care sunt de fapt comune, plus 41 de judeţe din care nici măcar jumătate nu se pot administra numai din fonduri proprii, etc. Deci, este nevoie ca de la buget „să se bage bani” în aceste structuri administrative care nu pot să-şi finanţeze nici măcar plata salariaţilor.
    Dar cine să facă această reformă a organizării administrativ-teritoriale? Nu vrea nimeni, nici politicienii( fiindcă pierd voturi), nici cetăţenii( fiindcă mai ciugulesc bani de la buget), nici salariaţii din administraţia locală( care ar rămâne fără jobul cel bun de „la stat”….).
    Asta, dar şi altele, ar trebui să fie cauza unei necesare schimbări a Constituţiei.

    • Se pare ca un singur județ, Tulcea, se poate administra din surse locale. Cat despre comune mai puțin de ~3%. Multe comune au doar câteva sute de locuitori dar au primar, secretar de primărie, șef de post de miliție, etc. Agenți electorali siguri.

    • Reforma administrativa este o necesitate de cel puțin 10 ani. Insa nu se va face pentru ca nu se pot pune partidele de acord. La fel ca și cu 300 de parlamentari sau parlament unicameral. Iar alocarea fondurilor de investitii nu se poate amana, doar pentru ca nu se face reforma administrativ-teritoriala. Insa alocarea fondurilor trebuie făcută transparent, cu criterii clare, cuantificabile și verificabile obiectiv, limitând deciziile subiective ale unui ministru, pe baza de eficienta administrativa și financiara și cu o dezbatere publica reala, așezată. Si utilizate pârghii și instrumente de încurajare, inclusiv financiara, a uat-urilor care accepta comasarea voluntară (am schițat o potențială linie, în articolul Programul Anghel Saligny, un PNDL camuflat).

  4. Nu am avut niciodata incredere in progamele de investitii de stat, ca sa nu mai zic de cele europene.
    Mi-ar place daca cineva ar face o analiza serioasa a programelor din trecut, atit in Ro cit si-n alte tari, sau in Europa. Sau sa se cerceteze cite vile au fost construite pt primari.

    As sugera sa-nceapa cu aeroportul din Berlin, sau sala de concerte din Hamburg.

    PS Se spune ca acustica aeroportului e mult mai buna decit a salii de concerte.

      • In lume exista autostrazi excelente construite din fonduri private. De asemenea autostrazi de stat la care se plateste taxa suplimentara, vigneta etc. Deci platim de trei ori, odata ptin impozit, a doua oara prin pretul la benzina si a treia oara prin vigneta.
        Intrebare, citi din banii astia sunt folositi pt autostrazi si citi sunt sifonati?

  5. Vazut din exterior poate nu-i evident ca la nivelul Primariilor, licitatiile sunt castigate „de cine trebuie”. Cu situatii de-a dreptul aiurea, in care Primarii de exemplu din Timis sau Arad atribuie contractele unor firme din Bucuresti, care apoi le subcontracteaza firmelor locale fara sa faca nimic.
    Apoi… Primariile si firmele castigatoare „se adapteaza” foarte rapid. Daca impui costul pe unitate, sigur e o alta portita pt. pus bani deoparte – de exemplu nu impui criterii de calitate a lucrarii, sau faci pur formal preluarea lucrarii. De exemplu:
    – Tragi o retea de apa intr-o comuna foarte intinsa pe teava de 40mm. Prea mica… clar ca nu e presiune si de fapt lucrarea e pur si simplu bani aruncati aiurea
    – Fuseresti lucrarile de canalizare (diametru/panta/finisare)
    – Nu faci cum trebuie compactarile sau folosesti asfalt prost si/sau subtire (culmea situatiilor din lumea reala: strada dintr-o comuna care figureaza in acte ca asfaltata, dar e doar pietruita…)
    – … mai sunt destule…
    Din pacate misiunea principala a acestor PNDL-uri (mare descoperire PSD…) e sa rasplateasca primarii si clientela de partid, sa si faci ceva util e o chestie complet secundara.
    Lumea politica s-a obisnuit cu asta. Altfel de ce-ar vrea la putere? Pt. a face fapte maretze? Doar naivii cred.
    Cand vine un partid gen USR(destul de poetic), care incearca sa puna ceva ordine, e resimtit de „establishment” ca un corp strain. Si atunci e normal sa intre in functiune mecanisme trans-partinice de respingere. Si ajungem unde suntem acum, cu toata lumea avand tinta pe USR.
    Rau pt. Romania, greu de scapat de apucaturile astea…

    • Eu nu critic ideea de standarde de cost, fiind un adept al standardizarii costurilor, mai ales în sectorul lucrărilor publice. Si aceasta, deoarece in România s-au constatat adesea diferențe semnificative de costuri intre lucrari de același tip, cu caracteristici apropiate, în zone învecinate. Insa standardizarea costurilor trebuie sa fie rezultatul unui proces amplu cu revizuiri și actualizări periodice și sa nu se limiteze la niște costuri nerealiste, realizate pe genunchi, de dragul ideii de cost standard. În acest caz, costurile standard la rețele de apa și apa uzata (de exemplu), calculate pe locuitor / locuitor echivalent, ignora o parte a realităților, risca sa ridice mai multe probleme decât soluții oferite și sa descurajeze investitii calitative în zone cu anumite caracteristici de relief și / sau amplasament.

    • standardul de cost nu are nici o legatura cu libera concurenta, in sensul ca nici nu o restrange nici nu o imbunatateste, pentru simplul motiv ca nu se aplica pretului de piata, ci s-ar aplica doar la valoarea estimata, care in mod normal ar trebui sa fie mai mare decat valoarea de piata; nu se pot incheia contracte cu valoare mai mare decat valoarea estimata, care e prestabilita de catre proiectant;
      cu alte cuvinte, ar ajuta cel mult in sensul optimizarii proiectarii lucrarilor, adeseori proiectele fiind supradimensionate constructiv, cu solutii prea costisitoare; dar e mai probabil ca proiectantii sa subevalueze costul real al lucrarilor, ceea ce conduce fie la nedepunerea nici unei oferte, fie la executia sub standardele de calitate, fie la diverse acte aditionale in favoarea antreprenorului (fie prin optimizari de solutii echivalente calitativ, fie prin downgrade calitativ la acelasi pret in beneficiul antreprenorului) fie la disparitia din piata a antreprenorilor care isi asuma riscul de a contracta lucrari in pierdere

  6. La început s-a furat simplu și fără prea multe abureli, direct de la proștii care veneau cu bani de acasă și îi băgau la Caritas, după care ne-am sofisticat nițel și așa a apărut FNI care a mers binișor. Prostimea era destul de pauperă, nu prea era mult de furat, împărțirea prăzii nu era echitabilă și așa a apărut momentul pentru dat atacul la bănci fiindcă acolo sînt banii. Anghel Saligny-ul ăla a fost al ”sistemului” și s-a numit Bancorex, Eximbank, Columna, Banca Religiilor, etc. În paralel s-a dezvoltat pentru civilii din guvern privatizarea, o schemă care a scos bani frumușei și care e o metodă care încă dă rezultate și în prezent dacă ai lobby bun, sacoșe cu bani și niște băieți care știu să scrie legi prietenoase în urma cărora banii curg spre ambele părți, și spre reformatorii finanțelor și economiei care pun bazele capitalismului în România și spre investitorii strategici cu naturelu’ sensibil care se pitesc în spatele ambasadorilor ce ne învață cum să facem să nu-i speriem. Guvernul, care trebuie să aibă grijă de entrepreneurii locali de partid, nu se mai face de căcat cu vechile pungășeli cu borduri, fîntîni arteziene și asfaltat poteci, acum lucrează organizat și aduce un suflu nou, liberal, reformator și eficient penedelurilor inventate de ciuma roșie care nu puteau asigura o îmbogățire ”uau” pentru #echipa cîștigătoare și ciracii ei. Schema a fost botezată ”Anghel Saligny”, tubulatura și pompele de aspirat banii sînt aproape montate și românii trebuie să știe că atunci cînd o să înceapă morișca să funcționeze, banii au să curgă ”big time” spre oamenii lui Supercîțu care abia așteaptă să-i bage în investiții (case, mașini, țoale de firmă, lingouri, vacanțe în Bali, ș.c.l). S-ar părea că în premieră pentru România și cu concursul nemijlocit al lui Klaus Cotroceanul, vom asista la performanța primului guvern căruia i se rupe coaliția și fură interimar, minoritar și pe propria răspundere.

    • Domnule, şi în Vest marile furtişaguri se fac la Primării, nu la guverne. Au învăţat şi ai noştri treaba asta….

  7. „În mod obișnuit, normele metodologice cuprind documentele administrative (modelul documentelor obligatorii), cererea de finanțare, anexele și detaliază modalitățile de depunere, evaluare, implementare și monitorizare a unui program, așa cum au fost definite în legislația primară.

    În schimb, în cadrul Programului „Anghel Saligny”, esența programului, inclusiv criteriile de prioritizare se regăsesc, nu în legislația primară (OUG nr. 95/2021), așa cum era normal, ci în normele metodologice (aprobate prin ordinul ministrului Dezvoltării)”

    Aici e tot dichisul OUG-ului si de asta il asteptau primarii cu disperare. Conform deciziilor CCR, nu se mai poate face incadrarea penala la „abuz in serviciu” decat pentru incalcarea legislatiei primare.

    Normele ce vor fi aprobate prin ordinul ministrului Dezvoltării pot fi incalcate cu maxima durere in cot – nu poti fi acuzat de abuz in serviciu pentru asta, ca e legislatie secundara. O uriasa pusculita pentru primari cu tot cu imunitatea asigurata – asta e acest PNDL3.

    • Nirmal ca abuzul in functie trebuie sa tina de legea primara ….
      Ca latfle „lergea” ce dineste abuzul sta in pixul oricarui sefulet dintr-o primarie !!!

    • Prima certitudine legată de mutarea elementelor esențiale ale programului din legislația primara în normele metodologice a fost legată de evitarea dezbaterilor publice reale. OUG, vrand-nevrand, s-a supus dezbaterii publice. Acolo se fac propuneri, multe pertinente. O parte, de regula, se preiau în actul final, mai ales când exista o presiune a opiniei publice. Pe când, normele metodologice se publica și apoi….dezbaterile sunt inutile. Este posibil sa existe și alte argumente ale transferului elementelor fundamentale spre normele metodologice, aprobate prin ordin de ministru.

  8. Toate programele de dezv.locala ca si acesta sunt bani alocati celor care aduc voturi partidelor de la guvernare. Cu mare mandrie socialista, anunta premierul VF.Citu ca va conduce pana in 2024. Tocmai pe aceasta baza. Multe dintre investitii nu au ajutat cu nimic comunitatile locale, fiind afaceri ale primarilor. Daca se dorea ceva serios, trebuia realizata o noua organizare teritorial administrativa. In Ro inca mai este loc de furat si de corupt. Recent tot clientelar au fost atribuiti multi bani din fondul de rezerva al guvernului. Cand nu va mai fi nimic atunci va iesi lumea in strada.

  9. Pai este absolut norma ca :Programul național de investiții „Anghel Saligny” se înscrie în logica eșecurilor politicilor publice post-revoluționare, o componentă a (re)formelor fără fond.

    Asta ptr ca un program, de investitii nu este „reforma”.
    Si ptr ca la noi multi, prea multi, cred ca reforma este doar ce au „invatat” ei din armata : rebutat, dat la gunoi, casat, trimis acasa ca necorespunzator psihic sau fizic ..

    Si situatia in care ne afam este si ea „normala”. Ca una doua ne aopucam sa „reformam” . Insa cand e vorba de canalizare nu ai ce „reforma” ci pur si simplu ai de lucru! Sapat, pozat tevi, astupat si asfaltat!!! Adica „neintelctual” …

    • Reforma nu cuprinde modul de execuție a lucrarilor, ci modul în care sunt alocate și gestionate fondurile. Un plan, o strategie sau un program de investitii trebuie sa evalueze realizările și eșecurile predecesorilor sai și sa nu repete erorile. Iar în România, orice plan de investitii publice, pentru a fi un succes, trebuie sa reformeze modalitatea de selectare a proiectelor, de implementare decontare și monitorizare a acestora, fiind de notorietate eșecurile programelor precedente.

  10. De vreo câteva luni tot sper ca se va găsi un paleo sau neo liberal (adică cei de la PD, PDL sau recrutați de Orban din PSD) sa ridice mânușa si sa apere acest program. Si aștept degeaba.
    Si totuși pana acum câteva luni erau multi activiști liberali pe aceasta platforma.

  11. Pentru detractori : mai exista si oameni cinstiti si cu un pic de viziune. Cine s- a mobilizat si a avut proiecte intocmite a realizat multe prin pndl. Exemple nenumarate. Si, da, este simplu sa astepti sa pice para decat sa muncesti sa faci proiecte. Stiu ce spun.

    • Abia astept astfel de proiecte de succes si in meu satul natal: asfalt de 5 cm, terenuri de golf și WC -uri cu panouri solare de 100 000 euro.

  12. Banii tot se duc ca şpagă electorală. Cîţu spune şi face numai ce vrea el în România lui Iohannis, încă suficient de puternică economic încât să acorde în acest moment politic reformator, Republicii Moldova, un împrumut nerambursabil de un miliard de euro.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Horia Banescu
Horia BĂNESCU, expert în investiții în infrastructură și fonduri europene, activând timp de 10 ani ca expert evaluator al proiectelor de infrastructură locală, finanțate din fonduri europene, la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și a celor finanțate din fonduri naționale, la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (pentru proiecte aferente Programului Național de Dezvoltare Locală – PNDL). Licențiat în Științe Administrative la SNSPA București și al absolvent al unui Masterat în domeniul Managementul Proiectelor, între domeniile de interes regăsindu-se investițiile publice, infrastructura, transporturile și politicile de mobilitate. A realizat o serie de analize referitoare la cauzele eșecurilor unor proiecte de infrastructură (de ex. autostrada Comarnic – Brașov, PNDL).

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Odăjdiile clanului Soprano

În statutul BOR art. 149, cauzele se introduc pe rolul consistoriului doar cu aprobarea episcopului sau patriarhului.  Hotărîrile devin executorii doar după...

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Să amânăm o vreme arderea pe rug a Angelei Gheorghiu!

Am cumpărat cartea O viață pentru artă în care marea soprană Angela Gheorghiu își spune povestea, fiind stimulată de întrebările bine țintite...

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.