joi, martie 28, 2024

Programul USL pentru educatie. Comparatie cu Legea Educatiei Nationale

Conceptia-USL-Asupra-Educatiei

Voi ignora paragrafele de propaganda si demagogie, in favoarea ideilor si chestiunilor de fond. Nu de alta, dar sa critici “forţarea adoptării, prin simpla aritmetică parlamentară, a unui proiect de lege nepregătit sub aspectul corectitudinii gramaticale,” si sa scrii intr-un program de asemenea importanta „La rândul lor, aceste opţiunile confruntăm însă, continuu cu realităţile, le elaborăm mai departe, în profunzime, şi le completăm cu noi concepte” presupune cel putin superficialitate, daca nu chiar ignoranta gramaticala.

La remarca „Rezultatele bacalaureatului 2010 – cu efectivul mai redus de promovaţi, discrepanţele mari dintre judeţe şi localităţi, caracterul neconcludent al notelor, numeroasele fraudări – nu denotă deloc vreo sporire a exigenţei, cum pretind propagandistic oficialii” nu pot decat sa remarc ca exact aceleasi acuze pot fi aduse examenelor de bacalaureat coordonate de Ecaterina Andronescu si Andrei Marga, cu posibile fraude chiar mai mari, asa incat sa critici ceva ce tu insuti n-ai fost in stare sa rezolvi e o chestiune de lipsa de bun simt. Asociatia EDU CER si eu personal (www.educer.eu),  am criticat ani la rand organizarea si rezultatele de la acest examen, fara ca cineva sa ia vreo masura. Exact acelasi lucru vom face, daca va fi cazul si cu viitorul examen de bacalaureat.

Alta remarca ce merita un comentariu: „În universităţi s-a creat cea mai negativă, mai nestimulativă şi mai nefructuoasă atmosferă de după 1989”. Adica, functionarea fabricilor de diplome trebuia mentinuta la nesfarsit, pentru multumirea si indestularea beneficiarilor acestor fabrici de bani si diplome. Fara raspunderea publica, fara controlul autoritatii de stat, la adapostul autonomiei universitare. Daca in ultimii 10-15 ani am fi avut rezultate remarcabile in evaluarea obiectiva, de terta parte, a rezultatelor activitatii universitatilor, autorii ar fi avut dreptate. Dar n-a fost cazul acesta. Dimpotriva. Andrei Marga si Ecaterina Andronescu, autorii programului pe care il comentam, sunt primii vinovati de evolutia educatiei din ultimii 15 ani. Asa ca mai usor cu lectiile de buna purtare date altora.

Iata o parte dintre principalele 10 concepte cu scurte comentarii.

  1. Valoarea şi demnitatea cadrului didactic: Reorganizarea pregătirii pentru profesia de dascăl; asigurarea juridică şi consolidarea socială a autonomiei profesionale a educatorului; aplicarea recunoaşterii salariale a formării continue; fluidizarea mobilităţii personalului didactic; folosirea competenţelor corpului didactic într-un regim modern al schimbului de generaţii;

Valoarea si demnitate nu este ceva care se „da” cuiva. Eventual printr-o lege. Este ceva care se castiga la catedra, prin munca si competenta, prin dragoste de meserie si de elevi si studenti. Actuala Lege a Educatiei Nationale (LEN) a schimbat fundamental pregatirea initiala a cadrelor didactice, introducand un master educational si un an de mentorat, inainte de titularizare. Sapte ani de pregatire dintre care ultimii patru ani platiti cu salariu de debutant. Cat despre mult clamata salarizare, aceasta depinde de resursele obiective ale economiei tarii si de performantele proprii. Din pacate, actuala lege a salarizarii bugetare pacatuieste tocmai prin faptul ca salarizeaza functia, nu performanta. Adica printr-o egalizare a salariilor, functie de grade si vechime, conditii nici necesare nici suficiente pentru o buna prestatie la catedra.

2. Educaţia ca premisă a dezvoltării: Normalizarea finanţării; ameliorarea infrastructurii; restabilirea nivelului de salarizare din 2009 şi ameliorarea salarizării; extinderea serviciilor educaţionale; sporirea suporturilor societăţii pentru educaţie; crearea în formă modernă, a unei reţele de creşe şi grădiniţe şi sprijinirea adecvată a familiilor

Vocalize de acest tip se poarta in programele pentru educatie de cel putin 15 ani, de cand le urmaresc eu. Fara specificarea a doua componente, cele mai importante. De unde resurse, si cum facem sa le cheltuim eficient, chiar daca am avea un puhoi de bani (dar nu-i avem).

Basmele cu reducerea evaziunii, cresterea colectarii la buget, starpirea coruptiei, nu mai sunt credibile, in gura oricui s-ar auzi. Fara cifre, fara studii de impact, doar cu promisiuni de cresteri salariale, in conditii in care existau scoli in ianuarie 2010 in care numarul angajatilor depasea numarul elevilor. In conditiile in care nimeni nu da socoteala, post finantare, de cum s-au cheltuit banii pe infrastructura, cum se justifica salariile profesorilor prin prisma calitatii educatiei, masurata de agentii si institutii de terta parte. Cum sunt evaluarile europene care ne scot constant pe ultimul sau ultimele locuri. In guvernarea Tariceanu, de exemplu, s-au investi bani in salarii si infrastructura.  Ne-a lasat 40.000 de investitii incepute dar neterminate, in diferite faze de executie, iar cresterea salariala nu s-a reflectat in cresterea calitatii educatiei. Asa spun evaluarile PISA si altele.

Asa stand lucrurile, investitiile in salarizare si infrastructura trebuie conditionate de rezultate. Nu cum am auzit multi profesori spunand ca rolul scolii este sa predea si sa evalueze, iar al elevilor sa invete. Daca vor si pot bine, daca nu, sanatate!

3. O societate a învăţării: Conceperea şi organizarea şcolarizării, studiilor, educaţiei, a formării continue ca sistem de cuprindere pe scară mare a populaţiei în forme şi niveluri diversificate de învăţare; dezvoltarea structurii didactice corespunzătoare; suprimarea abandonului şcolar şi a analfabetismului, care s-au accentuat în ultimii ani; legarea învăţării cu programe de dezvoltare regională; reconstrucţia reţelei de şcoli de arte şi de meserii în vederea susţinerii unei noi industrializări a ţării

O societate a cunoasterii, este deviza Uniunii Europene. Ca de invatat poti invata mult si bine, fara sa se prinda ceva, daca te afli pe un traseu educational care nu ti se potriveste, daca curriculumul nu este adecvat particularitatilor de varsta si pietei muncii, daca profesorii nu-si fac datoria pentru ca le merge. Functioneaza pe principiul capitalist, altminteri sanatos, de obtinere a foloaselor maxime cu eforturi minime. Ca tot nu este legata salarizarea de performanta si rezultatele muncii. (Muncesti sau nu muncesti, acelasi salariu primesti).

Altceva reprezinta o chestiune „tare” de tot. Reconstructia retelei de scoli de arte si de meserii. Pai cine le-a distrus, nu Ecaterina Andronescu? Prin 2003 a desfiintat scolile profesionale, ce functionau cu o buna traditie, pentru a infiinta scolile de arte si meserii. Le-a desfiintat si pe astea prin 2009, pentru a se asigura ca toti elevii, au n-au inclinatiile necesare, vor ajunge sa cotizeze la fabricile de diplome din invatamantul superior. Si acum, aceeasi Ecaterina Andronescu ne da lectii de reconstructie a ceva ce tot dansa a demolat. Mai sa fie!

4. Funcţionarea pe principiul subsidiarităţii: Efectuarea descentralizărilor chibzuite şi necesare; profilarea autonomiei instituţionale a şcolilor, a liceelor şi consolidarea autonomiei universităţilor; etc.

Toate acestea si altele sunt prevazute in actuala LEN cu subiect si predicat. Directorii sunt alesi de Consiliile de Administratie ale scolilor, fara amestecul politicului. Iar autonomia universitatilor este dublata de raspunderea publica, pentru a iesi din regimul „fabricilor de diplome”.

5. Învăţământ centrat pe cel ce învaţă: Reformă curriculară corespunzătoare competiţiilor de pe pieţele în curs de globalizare; mecanisme avansate de feedback educaţional

Aici toata lumea se lauda, nimeni nu ajunge pana la punerea in practica a ideilor. Nici actuala putere nu este in stare sa ne aduca un curriculum in pas cu nevoile si contextul actual.

Iata insa si lucruri de laudat.

  • Crearea sistemului public privat pentru educaţia timpurie a copiilor de 0 – 3 ani;

Acest sistem public privat inseamna ca educatie timpurie a copiilor sa fie data pe mana privatilor. Sa fie o greseala? M-am frecat la ochi, nevenindu-mi a crede.

„Cuprinderea grupei pregătitoare în învăţământul obligatoriu”

Este o schimbare de optica? Pana acum Ecaterina Andronescu a criticat includerea clasei pregatitoare in invatamantul obligatoriu.

„Generalizarea obligativităţii ciclului de învăţământ liceal”

Aceasta este o obsesie mai veche a dnei Andronescu, din dorinta de a asigura clienti fabricilor de diplome. Problema este ca la 16 ani tanarul poate intra in piata muncii, conform Constitutiei si Codului Muncii. Atunci cum sa-l obligi sa faca invatamantul liceal? Si daca vrea sa faca o scoala profesionala, care se potriveste mai bine propriilor resurse si inclinatii? Si pana la urma ar trebui sa lamurim conceptul acesta de „drept obligatoriu”. Adica, ce este educatia, un drept sau o obligatie? Ca amandoua in acelasi timp, un drept obligatoriu, suna contradictoriu!

Formarea profesională în meserii cerute de piaţa muncii pe bază de contract cu angajatorii, cu asigurarea fermă a locului de muncă la absolvire

Asta spune si actuala LEN, Lege a Educatiei Nationale, asa ca nu este o noutate.

Ce nu spune actualul program al USL:

  • Cum evaluam credibil si de terta parte, rezultatele si eficienta sistemelor de educatie si formare profesionala. Sa nu mai fim de rasul Europei la evaluarile internationale.
  • Cum credibilizam examenele de absolvire, cum eliminam frauda si coniventele vinovate intre elevi si profesori la aceste examene.
  • Cum alocam banii din cercetare, altfel decat pe baza de pile si apartenenta la grupuri de interese.
  • Cum legam salarizarea de performanta si rezultatele muncii.
  • Cum eliminam distorsiunile rezultate din finantarea de stat, pentru a avea o competitie loiala in invatamantul superior.
  • Cum aducem raspunderea  publica sa dubleze autonomia universitara.
  • Cum aducem mediul de afaceri ca partener in pregatirea fortei de munca.
  • Cum inlocuim politrucii si clientela de partid cu oameni profesionisti, dar fara aparteneta politica. (reprofesionalizarea sistemelor de educatie si formare)
  • Cum facem ca invatamantul superior sa functioneze in parametrii si dupa referentialele din Uniunea Europeana
  • Etc.

In concluzie, daca eliminam demagogia, fariseismul, gargara politica gratuita, actualul program pe educatie ale USL coincide 90% cu actuala Legea a Educatiei Nationale, asa incat nu vad ce ar trebui schimbat. Poate doar vorbaria si oportunismul de joasa speta, care caracterizeaza mai toate actiunile politice ale partidelor in prag de alegeri.

Distribuie acest articol

49 COMENTARII

  1. oricît de înflorit ar suna intențiile, scopul este același – perpetuarea clanurilor academice și subminarea educației și, în primul rînd, a resurselor.
    ce nu văd aceşti domni, că învăţămîntul, aşa cum îl propun ei, este falimentar. nu astăzi, nu mîine, ci peste 20 de ani. de pildă, obligativitatea învăţămîntului liceal – obligă-i pe copii să meargă la liceu, dar asigură-le şi liceul (săli de clasă, profesori, etc.)
    sistemul lor este unul al exploatării resurselor existente, chiar dacă mai sărace. cînd mă refer la resurse, mă refer la numărul de absolvenţi și la calitatea pregătirii lor. aceşti indivizi sînt incapabili să dezvolte resursele, să le aducă plusvaloare. nu, se vor folosi de ele, le vor seca orice oportunităţi, încercînd să scoată un profit cît mai bun din ele. în ciuda a ceea ce se afirmă în program, elevii şi studenţii devin o materie primă. ca o bucată de lemn pe care o aruncă pe foc, în loc să facă mobilă.

  2. Demagogia, gargara şi fariseismul sunt precum curcubeul, domnule Vlaston, nu sunt atributul excusiv al USL. Exemple sunt destule, inclusiv la Marele Reformator din temelii al statului, Guru ăla pe care l-aţi transformat în icoană.

    • deci loazele cu nota UNU la definitivat sunt creatia lui Funeriu? dar analfabetii care cumpara diplome de universitate? Nu cumva sunt creatia lui MArga, Adomnitei si Andronescu ? si tot ei critca rezultatul? tot ei dau solutii? nu cumva vor reintoarcerea la monstrii creati?

  3. 1. Demnitate profesionala – aceasta se cladeste din doua directii – odata din partea profesionistului care intr-adevar prin prestatia sa trebui sa fie demn de pozitie si rol – dar si din partea institutiei care trebui sa ii recunoasca pozitia si meritele. Partea a doua scartaie tare, insititutional sistemul nu este deloc orientat catre merite si recunoasterea acestora ci mai curand catre furtul meritelor si recunoastere bazata pe criterii subiective.
    2. Parte din demniatea instititutionala si a procesului de recunoastere este si salariul. Chestiunea este simpla – un asistent sau lector catiga in jur de 1000- 1100 ron net – sa zicem 12.000 ron pe an Un profesor castiga in jur de 4000 de ron pe luna. De obicei aceasta suma se dubleaza (norma a doua) si in multe cazuri se tripleaza ( functie, doctorate etc. etc). astfel ajunge sa castige intre 80.000 si 120.000 ron pe an. As vrea sa mentionez foarte clar ca la cei “mici” prestatiile in afara normei de baza nu se platesc (acesta fiind de fapt un abuz si un sistem feudal daca nu cumva sclavagist in care se decide absolut discretionar cum si in ce fel sunt platiti cei car de cele mai multe ori fac munca). Declaratiile de avere si interese sunt publicate pe site-urile universitatilor asa ca datele de mai sus de pot verifica usor. Dupa care la venitul mentionat se adauga – alte venituri ce vin din activitati de cercetare, granturi etc la care tinerii sunt platiti simbolic iar profesorii (“managerii de proiect”) se bucura de cele mai bune retributii. Este greu de estimat o valoare exacta –dar pentru simplitatea modelului mai adaugam o norma de baza de 4000 ron/luna. Deci un profesor poate ajunge relaltiv usor sa castige 160.000 ron pe an (am rotunjit in minus). Adica cam de 16 ori mai mult decat un lector / asistent.
    Facand o scoteala simpla, in acelasi buget poti plati un profesor sau 16 lectori / asistenti. Sau dublezi salariul celor din urma si poti plati 8. Nu pledez pentru un sistem fara profesori ci doar pentru o analiza a organigramelor si echilibrarea acestora inclusiv bugetar (fond salarii si alte venituri). Aceasta echilibrare se poate face de maine in cadrul bugetului actual asa-zis de criza.Dupa care putem vorbi despre demnitate.
    3. la dezechilbrul de mai sus se adauga – posturile neocupate – pe care se aloca bani de la minister – bani care din nou se redistribuie preferential de acelasi personaje grele. Pentru exemplificare vezi cazul ministerului de finante care desfiinteaza 5500 de posturi din care doar 10% sunt ocupate .
    4. Chiar daca LEN se bazeaza pe principii corecte (vezi Bologna -http://ec.europa.eu/education/higher-education/doc1290_en.htm) si introduce cateva reguli bine-venite,o mare critica pe care as gasi-o este lipsa principiilor manageriale – ce tin de implementare si eficienta cum ar fi :
    a. Viziune si obiective clare si nivelul de perfomanta tintit pentru invatamantul romanesc – enutate clar , posibile, masurabile etc. Cu alte cuvinte avem o lege dar nu avem un plan (principiile nu sunt planuri )
    b. Reguli si principii bugetar-financiare inclusiv in ceea ce priveste finantarea publica pe total si obiectiv , pe personal si elev/ student. Cu alte cuvinte cati bani chetuieste si va cheltui statul cu asistentul/lectorul/conferentiarul/profesorul respectiv cu elevul/studentul/doctorandul. Aici as include si sursele alternative de finantare ce tin inclusive de fonduri structurale dar si de o cercetare aplicata si productive.
    c. Integrarea politicilor de invatamant orizoanta si vertical – ai aici as mentiona obiective cu privire la integrarea si mentinerea tinerilor educati (studenti sau personal) in RO. Fiecare om pregatit care pleaca a costat ceva statul (de fapt pe fiecare din noi) si exact cand acestai devin productivi – pleaca pe meleaguri straine si alte societati culge beneficiile. Aici trebui inteleasa o chestiune simpla – tarile dezvoltate sunt in declin demografic iar o tara ca UK prefera in final sa integreze un tanar roman decat un asiatic sau african datorita apropierii culturale. In plus – cu cheltuieli minime ai acces la forta de munca educata care de regula este mai flexibila financiar si pentru care nu ai cheltuit ca stat aproape nimic. Deci in acest moment as indrazni sa afirm ca Romania subeventioneaza piata de edcuatie si munca high-end din tari ca UK, Olanda, Germania etc. Daca ne permitem sa facem asta inseamna ca de fapt nu suntem atat de saraci precum credem !?
    d. Reforma birocratica – se creeaza organsime noi care le inlocuiesc pe cele vechi – lipseste acea mult anuntata suplete adminsitrativa de care se tot vorbeste.
    e. o explicatie pentru lipsa unor masuri executive si a greutatii cu care se misca “reforma” poate fi si faptul ca aceasta interventie legislativa nu afost precedata de un diagnostic clar si public care sa vizeze invatamantul si mediul local dar si integrarea la nivel European.
    5. In final as adauga ca LEN nu a fost precedata (cel putin public) de un diagnostic profesionist si cum spuneam integrat la nivelul politicilor nationale si europene – prin urmare nu as critica prea tare USL (la care nici macar nu am pretentii) in schimb as astepta profesionalism de la cei ce conduc azi.

      • 1.Diagnoza la care faceti referire – nu este de fapt o diagnoza ci mai curand o evaluare a rezultatelor (performantei) fara nici o referire la studii si evaluari interne si cu concluzii si afirmatii insuficient „legate” de referinte.
        2.Lipseste o descriere a procedurii si aparatului de diagnoza
        3.Lipseste de fapt diagnoza insititutionala – in esenta invatamantul poate fi asimilat unei institutii – care sa includa evaluarea critica a : bugetului, finantelor, organigramei,resursei umane , procedurilor etc.

        Cu alte cuvinte diagnoza lui Miclea stabileste lipsa de performanta ( citez raport http://www.presidency.ro/static/ordine/Educatie_si_Cercetare_pentru_Societatea_Cunoasterii.pdfpag 9 „Rezumând, sistemul educaţional actual are mari probleme de eficienţă, echitate, calitate şi relevanţă pentru economia cunoaşterii. El produce insuficientă cercetare şi inovare şi nu este
        capabil să promoveze o Românie competitivă şi prosperă. Restructurarea lui e necesară şi
        urgentă, dacă nu vrem să devenim o colonie tehnologică, o ţară cu oameni săraci şi fără speranţe.”) fara sa :
        -masoare clar lipsa de performanta
        -fara sa identifice motivele si cauzele exacte ale lipsei de perfomanta

        Puteti verifica relativ usor – nu sunt decat vreo 2,5 pagini dedicate acestei parti esentiale si care ar trebui sa fie baza de plecare pentru stabilirea masurilor „reformatoare”.

        Imi mentin opinia, problema diagnosticului ramane tatata sumar si superficial.

        • fara a intra in meritul textului, gresesc sau mi se pare ca haosul e „proportional” cu autonomia zonei in cauza? la ce foloseste AUTONOMIA universitara daca haosul e uniform raspandit? iar cei ce puteau crea/distruge haosul sunt cei de la care asteptam solutii? adica Marga, Andronescu, Adomnitei ??? straniu sau ridicol? pro sau contra LEN? cei ce sunt contra se bazeaza pe predictii proprii asupra a ceea ce S-AR PUTEA intampla, iar ce sunt pro se bazeaza pe ceea ce s-a intamplat (sa fiu generos) numai in ultimii ZECE ANI.

    • Nu fac parte din mediul universitar si nici din invatamant asa ca fara parti pris-uri formulez totusi o opinie neavizata.Nu stiam diferentele salariale intre profesori si lectori insa sistemul prin care un lector intra la facultate in tinerete si iese automat la pensie conferentiar sau profesor fara o minima concurenta pe post fara obiective de cercetare e stupida.Am absolvit doua facultati in Romania (una am terminat-o in 90) si de fiecare data am fost indignat de lipsa de spirit academic intre profesori.Pot afirma ca am cunoscut intelectuali adevarati si am invatat stiinta in liceu si nu in facultati.O stereotipie greu de depasit si un amestec de materii submediocre cu materii excesiv de teoretizante.Matematici si fizici care ar fi trebuit sa lege cursurile de inginerie de evolutia teoriei erau in afara oricarui sens.Dupa absolvire am facut efortul sa caut carti si studii care mi-au deschis orizonturi care facultatea nu le avea.Nu in ultimul rand remarc impostura cercetarii universitare.Faptul ca avem un fost ministru prins cu plagiatul si repus in functie de justitie nu e izolat.Foarte putini profesori au ajuns astfel publicand noutati in domeniu.Majoritatea au furat intr-un mod grosier ca niste contopisti tot ce le-a cazut in mana.Sunt si oameni superiori sunt titani in domeniul lor dar sunt acoperiti sau sunt la acelasi nivel cu plagiatori si impostori.Culmea ca cei din urma sunt cei care storc cei mai multi bani de la stat,Academie etc..
      Nu sunt in PDL nu am interese in zona de nici un fel si nici nu-i simpatizez.Dar USL daca ofera alternativa sa critice ce e de criticat.Sa-si asume erorile proprii.Nu sa elaboreze alternative de carton numai ca sa nu fie de acord cu PDL.Macar actualul ministru nu va ramane in Romania sa predea si nu-si construieste vreun fotoliu care sa-l incapa.

      • Comentariile cu cercetarea mi le asum mai ales ca am rezultate de cercetare finantate de mine cu rezultate apreciate peste hotare.Am ramas uimit de superficialitatea cercetarilor universitare si a diferitelor institute.Reiterez exista si oameni admirabili insa statistica e necrutatoare.

        • Cercetarea este un punct salb din mai multe motive :
          – traditia plagiatului si lipsa unor reguli impotriva plagiatului
          -traditia furtului muncii altuia (iti amintesti , pe vremuri nu puteai sa publci daca nu aveia un prof coautor sau autori principal)
          -inapoierea IT, lipsa accesului la baze de date academice si lipsa de interconectivitate internationala
          -monopolul pe fonduri granturi si lipsa accesului tinerilor la finantare – intre timp fiind opbligati sa ii s”serveasca” pe cei grasi

          Mare parte din cercetarea internationala se desfasoara in universitati – unde lectorii si asistentii sunt incurajati si platiti pentru asta. La noi e invers.

          In ceea ce priveste plagiatul sunt multe de spus. Ideea ca in EU regulile sunt foarte stricte – ai plagiat esti direct exmatriculat, pierzi orice credential academc si cu asta basta. In plus cand inregistrezi o lucrarea in sistem – este automat (software specila) evaluata in sensul plagiatului – deci nu prea ai scapare.

    • Legat de demnitatea profesionala, ati pus punctul pe i!

      In ceea ce priveste veniturile profesorilor universitari, exagerati! Or fi cativa cu acele venituri exagerate de care vorbiti, nu zic nu, si fiti sigur ca noua LEN nu face decat cel mult sa-i inlocuiasca pe acestia cu altii de aceeasi calitate sau poate mai hrapareti! Dar majoritatea profesorilor universitari (inclusiv cei avand norma de baza plus o norma la plata cu ora plus granturi, asa cum mentionati in scenariul dvs) nu obtin nici macar jumatate din banii pe care ii pomeniti! Cu un lucru sunt cu totul de acord: tinerii, cu functii de asistenti sau lectori / sefi de lucrari au niste salarii de mizerie in comparatie cu pregatirea lor si cu ceea ce li se cere sa faca, dar si in comparatie cu salariile pe care tot ei le-ar obtine in mediul privat in meseria lor!

      De asemenea va sustin diagnosticul in privinta efectelor noii LEN! Departe de a pune ordine in sistem, pana acum nu a creat decat un haos care nu face decat sa adanceasca si mai mult criza sistemului romanesc de educatie. Cat despre profesionalismul actualilor conducatori sau persoane chemate sa aplice aceasta lege, ce sa mai spun? Ma gandesc ca mai deunazi era pe cai mari Dna Melania Vergu …

      • veniturile mentionate nu sunt exagerate – poti verifica declaratiile de avere si interese de pe site-urile universitatilor. Am vazur si pensii la fosti recotri actuali presedinti de 25.000 ron pe luna !

        Si inca nu am pomenit de monopolul pe doctorate – deoarece numai profesorii pot fi indrumatari de doc (chestiune modificata acum de LEN) si sunt unii care au cate 20 de docotoranzi pe care ii indruma odata. Indrumarea este platia .

  4. Am sa comentez putin pe langa, dar e ceva ce mi-a sarit in ochi: oximoroanele salveaza Romania! Pana acum aveam „social liveral”. Acum avem si „drept obligatoriu”. Poate ar trebui sa tinem o lista, or mai fi si altele care mi-au scapat.

  5. Si inca ceva…

    Sunt indignat ca nerusinarea domnului Marga si a tovarasei Andronescu. Ambii au condus ministerul de profil, cel al invatamantului. Mai mult, tovarasa Andronescu a facut-o in doua randuri. Ambii au avut ocazia sa demonstreze ce pot sa faca pentru invatamantul romanesc. Ambii n-au dovedit nimic. Mai corect spus e ca au dovedit ca n-au facut nimic. Ambii au esuat lamentabil. Pierduti in haturile propriilor lor interese si ale gastilor pe care le protejau. Prin urmare, asa cum foarte bine subliniati, sa primim lectii de la acesti doi nerusinati, iertati-mi cuvintele dure, este mult prea mult. M-am saturat sa-i tot aud pe cei plecati de la putere, cei care au avut ocazia sa faca ceva bun pentru tara asta, si nu exclusiv pentru ei si partidele care i-au cocotat in ministeriate, vorbind despre reforma si ceea ce trebuie facut in acest sens. Ca si cum defapt nimic bun nu s-ar fi facut pana acum. Recunoscandu-si astfel, in rationamentul lor precar, esecurile si impotenta manageriala. Tovarasul Marga si tovarasa Andronescu nu au dreptul sa ne vorbeasca despre reforma invatamantului romanesc. E pur si simplu o blasfemie, o obraznicie imposibil de acceptat. Atat am avut de spus.

  6. Mi-ati banat un comentariu. Pe care am incercat sa-l postez de doua ori. Nu pricep care ar putea fi motivul cenzurii. E cumva vreo problema? Consider ca limbajul este in limitele admisibile ale decentei.

    • pe bune?ce chestieee!!!ma doare burta de ras,cand imi inchipui ce moaca ai…
      p.s.
      o fi vre-un semn?incepeti sa va platiti pacatele: reaua vointa si duplicitatea?
      mi-ai adus buna dispozitie pe ziua asta,merci!

  7. Sunt surprins ca nu sunteti de acord cu generalizarea invatamantului obligatoriu la nivelul liceului- asta ar putea insemna si o obligatie de a alege intre invatamant teoretic si invatamant vocational sau alte forme…Este adevarat ca Romania are un deficit de forta de munca in constructii, textile si hotelarie-restaurante, dar speranta mea este sa avem viziune de dezvoltare, nu sa ne grabim sa ii lasam pe elevi sa plece de la 16 ani pe santier sau chelneri (si oricum pleaca afara). Si in termeni de competitivitate, si in termeni de nevoi de dezvoltare as pune invatamantul obligatoriu de 12 clase ca o prioritate si abia astept sa o vad pe Andronescu sau Saftoiu tuteland asemenea eforturi

    • 1. Legislatia europeana si a noastra permit intrarea in piata muncii la 16 ani. Trebuie respectata.
      2. Nu tot ce este „obligatoriu” se si intampla. Noi avem abandon scolar la gimnaziu obligatoriu, cum sa facem inv. liceal obligatoriu? Si asta pentru ca elevii si parintii nu sunt convinsi ca le este de folos in viata.
      3. Inv. vocational nu inseamna scoala profesionala. Trebuie sa tinem cont de inclinatiile elevilor. Unii nu sunt buni la teorie dar sunt f. buni la practica. de ce sa-i obligi sa invete integrale si derivate din care nu inteleg nimic? Am fost 30 de ani printre ei. Stiu despre ce vorbesc. Si la ce le-ar prinde bine in viata cunostintele teoretice, daca n-au inclinatii native pentru ele?

    • Domnule Domnisoru,
      Eu am o firma de constructii.
      Am nevoie de zidari, zugravi-vopsitori si alti asemenea meseriasi.
      Aflati ca nu se mai formeaza astfel de meseriasi.
      Ii trimit la cursuri pe banii mei.
      Va intreb: are nevoie un zugrav de studii liceale sau mai potrivita ar fi o scola profesionala(arte si meserii cum se spune acum)?
      Frumos cu teoria cand esti angajat la stat si primesti salariul indiferent cat si ce faci!

    • hai sa (ultra) simplific. Cu invatamant obligatoriu de 8 ani aveam ceva analfabeti cu diploma. S-au inmultit considerabil cu trecerea la 10 clase. Va deveni catastrofal cu liceu obligatoriu. ATata timp cat dascalul ia salariu pe procent de promovare, idiot sa fie cel care nu-i trece pe toti! In plus, daca toti vor avea liceul, diferentierea va incepe de la facultate in sus, deci vom angaja salahori cu liceu (desi pretentiile lor sunt de un post de inspector sau -treaca mearga- de contopist la stat). Ne-o facem cu mana noastra (invatamantul costa)!

  8. Noica, critica acum zeci de ani, cam aceleasi lucruri defecte in invatamant ca si azi. Problema aici nu e de reforma sau de demagogie in cazul USL, aici avem de a face cu lucruri mult mai complicate, din pacate! Ce investesti in invatamant, (bani, proiecte, proiecte-demagogice sau nu), o sa se vada de abia in 20 de ani, aici e problema. Nu e ca la autostrazi, bagi banu’ si gata. Aici nu lucrezi cu beton, ci cu material uman. Durerea e ca in sistem, de 20 de ani nu s-a facut decat sa se distruga si nimeni nu a investit cu adevarat nimic. Concluzie: va trebui sa mai asteptam inca 20 de ani!

      • dle profesor. Eu am mai apucat profesori de liceu cu licente de dinainte de 1950 si profesori de facultate idem. Daca ii compar cu loazele de azi (nota UNU la exemnul de titularizare)… Cand sub Ceasca s-a introdus coeficientul de promovare drept criteriu de salarizare am terminat-o cu educatia si a inceput analfabetismul cu diploma. Care „dascal” era NEBUN sa lase corigenti? sau repetenti? PS. De ce am senzatia ca E.Andronescu este un produs al acestui mod de gandire? Iar singura circumstanta la care ma pot gandi este ca la dl.Marga a aparut un timpuriu Alzheimer.

  9. Ce poti sa comentezi la o lectie de demagogie? M-as lega doar (USL-stii ar spune „decat” in loc de doar) de „..arte si de meserii” concept distrus de ei si reinitiat in huiduielile RTV, A3 si opozitie, de catre T. Basescu, daca ne aducem bine aminte. Deoarece noi romanii nu ne pricepem sa creem sisteme nu doar viabile dar si flexibile si actualizabile fara a distruge tot pentru a lua de la capat, cred ca trebuie sa plecam de la o analiza rapida dar corecta asupra a ce se cere si mai ales ce se va cere in viitor pe piata muncii; adica cineva trebuie sa munceasca fizic, agricultura distrusa de PSD trebuie refacuta deci avem nevoie de personal pregatit atat de nivel mediu cat si superior, industria IT sau alte „sectoare” ce vor aparea. Noi la firma avem nevoie de absolventi – ingineri mecanici bine pregatiti, dar sunt putini si ne multumim cu ce gasim si-i pregatim noi gratis si in maxim 6 luni recupereaza ce nu au invatat de la profesori platiti din bani publici, in 5 ani. Cred ca USL ar trebui sa-si faca autocritica pentru perioada lor de guvernare si sa recunoasca, ca au vandut cam tot ce se putea sau chiar au dat cadou combinate, fabrici, uzine, ferme de porci etc. De Andronescu suntem lamuriti, dar unii mai traiesc cu impresia ca Marga ar fi fost mai bun; fals Marga a inceput o reforma (si nu comentez daca era corecta sau nu) pe care nu a fost in stare sa o duca la bun sfarsit pentru ca unii nu sunt in stare sa faca predictii si nu se consulta cu sociologii. Cea mai mare eroare a aplicarii invatamantului romanesc ramane lipsa de aplicare a teoriei in practica cu prea putine exemple practice. Stim teorie, dar nu stim unde, cand, de ce si mai ales cum sa o folosim.

  10. sistemul motivational in educatie este centrat doar pe pastrarea locului de munca, necorelarea lui cu cerinte de calitate nu produce calitatea dorita

  11. in momentul de fata sunt foarte putine cadre didactice care se pot mandri cu calitatea de formatori de imagine,( cinste, corectitudine, s.a. si nu in cele din urma modele demne de urmat). As putea sa afirm cu convingere, ca asemenea personalitati sunt de-a dreptul desuete in peisajul societatii actuale, cand corectitudinea este ceva cu totul depasita, de altfel cam ca in toate domeniile noastre de activitate. Am ajuns ca in numeroase situatii, evaluatorii cursantilor sa aprecieze mai mult sumele ori foloasele primite, decat cunostintele acumulate de catre acestia. Si atunci ne intrebam, cum ii mai putem motiva sa se aplece asupra cartilor? Din punctul meu de vedere, explicatia legata de salarizarea mizera a cadrelor didactice este de-a dreptul puerila. Deci daca am aplica acest principiu si cel care este platit cu salariul minim pe economie are tot dreptul sa nu-si faca norma! Vezi mai sus veniturile profesorilor universitari, care nu sunt chiar de lepadat si totusi si unii dintre ei se incadreaza in cele descrise de mine! Nu stiu ce legi ,diagnoze sau politici mai trebuie aplicate, dar invatamantul nostru, este destul de clar ca, este complet depasit. Pana cand cei din sistem care l-au cangrenat, nu sunt extirpati, nu se poate face nimic in acest sens. Asa cum se afirma odata, ca nu poti face politici economice capitaliste sanatoase cu economisti scoliti la Stefan Gheorghiu, si vedem noi cum merge si economia, asa nu poti face performanta nici cu asemenea indivizi.

  12. Nu e de mirare. Se iese greu din mintea si limba de lemn. Daca s-ar forma un colectiv de profesionisti sa ia le purecat intregul cotet legislativ( am justificat acest termen in mai multe comentarii, daca e nevoie voi repeta)vor gasi o multime de aiureli, nu numai gramaticale.Dau numai doua exemple: in constitutia din 1923 proprietatea era garantata prin lege in cea actuala statul garanteaza dreptul de proprietate. A nu prevede verificarea constitutionalitatii unei legi inainte de promulgare echivaleaza cu a merge la buda si a-ti da izmenele jos dupa si nu inainte de a-ti face treaba. Sunt curios sa vad daca vre-un absolvent de drept va aborda subiectul LEX SCCELERATA. o zi buna !

  13. Invatamantul mai ales cel universitar a fost si inca pare a mai fi o „vaca buna de muls”. Marga si Andronescu au gasit mijloacele de muls usor vaca. Dar de Adomnitei ati uitat ? Risipa ca pe vremea lui. .. Funeriu vine cu noi idei de reimpartire a ‘mosiei’ , poate ca mai este ceva de furat. Alta explicatie nu este pentru faptul ca nu a scapat de impostorii de ieri rapid. Oricum impostorii de ieri sunt amici cu cei de azi si rezulta o redistribuire a laptelui vacii de muls. Laptele inca nu s-a acrit !

      • In dictatura poti taia capetele fara reguli, dupa bunul plac sau dupa interesae de moment.
        In democratie poti taia capete in baza unor reguli care in principiu respecta interesul (democratic).
        Nu insemana ca procesul nu poate fi rapid.
        Ar insemna ca tari ca Germania de exemplu sau tarile nordice tolereaza incompetenta sau lipsa de pregatire la nesfarsit din motive de birocratie democratica?!
        Oare asa sa fie?
        Inteleg ca cineva trebui sa ii sustina si pe firavii nostri guvernanti dupa atata pesedizare – dar sa fim seriosi – daca vrei sa te misti repede poti sa o faci.
        Mai ales ca acum au disparut toate barierele legislative – reale sau nu.

        • Mai este si problema masei critice. Una e sa faci ordine intr-un sistem in care exista cultul muncii si al lucrului bine facut la 80% dintre participantii si alta atunci cand procentul e invers!

          • Exista teorii si strategii cu privire la schimbarea sistemelor in conditille opozitiei la schimbare – cu cat sistemul e mai mare cu atat opozitia creste exponential.
            In aceste sens inteleg suportul teoretic abordats si strategia schimbarii rapide care spune ca trebuie sa pui sistemul in genunchi ca sa il inlocuiesti cu altul.
            Dar dupa aproape 3 ani as spune ca rapiditatea devine relativa…
            In acelasi timp suportul teoretic il suspectez ca fiind buna dar cel practic legat de practicieni si implementare slab.
            Spre exemplu – rezilierile de contracte publice din transporturi au inceput de mai bine de un an in alte domenii.
            Si aici ma intreb de ce nu s-au facut toate odata?
            Si legat de masa critica – nu toata lumea sa vandut pesedeului pe trei sau mai multi lei. Unii au resit sa nu se vanda nimanui si ar putea contribui la mai mult decat la a mari masa critica.
            Ce se intampla cu acesti oameni odata cu trecerea timpului?
            Si odata sistemul sa spunem reformat – cu cine ramai sa fcai treaba , ca doar nu trebuie sa fim o natie de politicieni sau inrolati?

          • Foarte multi sunt tinuti pe tusa intr-un joc in care numarul celor din echipa este redus artificial.
            La acestia ma gandeam.
            Si mai putini jucatori insemna concurenta redusa.
            Deci pentru mediocri este perfect , in conditiile actuale pot parea staruri.

          • statul roman s-a mai (re)cladit odata pe baza denuntului „societatii civile”- prin urmare o strategie de denunt pe scara larga mi se pare nesanatoasa si dubitabila inclusiv ca eficienta intr-o reconstructie sociala adevarata.
            In al doilea rand -va contraziceti in propria definitie – oportunisitii nu „stau pe tusa” ei cauta oportunitatea indiferent de context .
            In al treilea rand – tehnologia aplicata in RO fost de coruptie de sus in jos – si nu invers – deci nu „poporul” a stimuat coruptia ci institituiile publice – prin urmare o solutie efectiva ar trebui sa vina pe aceeasi ruta.
            O culpabilizare sociala cred ca produce mai curand un efect de descurajare decat unul de promovare a schmbarii de jos in sus.

  14. Marga a facut-o comunista idioata pe Andronescu. Andronescu l-a facut demagog si hot pe Marga. Funeriu continua meciul cu Andronescu + Marga si invers. Cam acestea sunt urmele reformelor. Nici unul nu are habar de management. Funeriu a avut o sansa venit din afara sistemului. N-are echipa si s-a inconjurat de aceeasi hoti care l-au servit pe Marga si Andronescu. MEC-ul n-ar trebui sa aiba mai mult de 40 de angajati ca sa functioneze. Numai ca MEC are 610 plus 12 agentii. Este deci nefunctional prin faptul ca se calca pe piciore foarte multi analfabeti si asta in conditiile in care MEC-ul are un bun sistem de informatizare dar neinteles de nici un ministru. Un lucru este cert: USL-ul va continua sa ingroape banii in calculatoare, licente de Microsoft, cornul si laptele si „reparatul de scoli”. Pe aceste surse se vor scurge zeci de miliarde de euro fara ca sa ramana nimic in urma. Daca Funeriu ar vrea sa faca ceva ar trebui sa finanteze un studiu independent asupra banilor care s-au cheltuit in educatie din 1994 pana in prezent. Si ar avea surpriza sa gaseasca autostrazile care lipsesc Romaniei!!! Cam atata s-a furat adica peste 18 miliarde euro. In rest d-le Vlaston va amagiti cu povesti pentru ca nu stiti sistmemul din partea lui de finantare. In incheiere: cine vrea sa se convinga de capacitatile de management ale lui Andronescu sa mearga zile aceste cu un aparat de fotografiat in Politehnica si sa vada zeci de sali goale fara studenti unde nu se tin nici 5% din ore. In schimb sunt platiti cu 1100 euro/luna circa 3500 de profesori pentru nimic. Acest „sistem” acest „invatamant” trebuie evident aparat de USL.

    • De acord cu audit extern pe banii cheltuiti in educatie si nu numai. O sa propun asta intr-un viitor articol. Sper ca-mi dati voie. In educatie din 2000 se papa bani straini si romanesti aiurea.

      • „Daca Funeriu ar vrea sa faca ceva ar trebui sa finanteze un studiu independent asupra banilor care s-au cheltuit in educatie din 1994 pana in prezent”

        Foarte adevarat !

        Va dau cateva exemple/ contraexemple pentru ca sa intelegeti ca se poate controla orice si concedia pe oricine chiar si in democratie. Ministerul are nevoie evident, de un consilier juridic profesionist. Legea este destul de ambigua si cand este vorba de minister si partidul la putere nu este greu de castigat (ref. la drepturile salariale, acolo nimic nu era ambiguu si a fost normal ca statul sa piarda).

        1. Cum bine a inceput ad-astra – controleaza de ce, cati si cine a avut interesul scurgerii banilor spre targurile de inventica, ce si cine a castigat din asa ceva. In prima instanta se va constata ca nu toate inventiile au avut certificat osim. Cel putin pentru acestea banii bugetati pot fi ceruti inapoi iar organizatorii sanctionati financiar. Investigati cine este in spatele afacerii targurilor de inventica ! Si ce anume a castigat !

        2. Ia in considerare rapoartele curtii de conturi de la universitati. Nu le musamaliza. Cere banii inapoi, de exemplu banii legati de finanantarii doctoranzilor protejati, pentru care universitatea s-a imprumutat de la banca. Sanctioneaza financiar faptasii.

        3. Verifica bazaconiile cel putin din cateva proiecte CEEX mai banoase si cere banii inapoi cu justificari stiintifice de la seful de contract. Asa cum bine a inceput ad-astra prin desfiintarea inventatoarei raluca van staten cu argumente stiintifice pertinente, gaseste oameni competenti sa faca analiza de contracte deja derulate. Ia banii inapoi, penalizeaza impostorii.

        4. Prin sondaj, ia teze de doctorat si recenzeaza-le cu specialisti. Pedepseste cel putin mediatic pe cei din comisie daca teza nu se incadreaza in standarde.

        5. Exista multe sesizari pe adresa directa de e-mail a ministrului venite din sistem. Se pare ca aproape toate investigatiile incepute au fost stopate si musamalizate. Propun sa se dea curs investigarii in profunzime a problemelor si pedepsirea celor vinovati chiar daca au relatii in pdl sau sunt prieteni buni cu consilierii ministrului.

        6. Nepotismele sunt o cangrena in universitati – desfinteaza-le cu adevarat, practic, nu doar teoretic. Se vor castiga bani prin desfintarea supapelor de scurgere in exterior a banilor.

        7. Verifica lista celor care au aprobate proiecte pe bani europeni si prin sondaj verifica cateva din aceste proiecte. S-ar putea sa ai surprize urate de tot ! Intreaba-i pe cei care au aprobat proiectele respective de ce le-au aprobat.

        8. Interimatul la nivel de rector/ decan/ catedra nu este o tragedie . Actualul senat poate alege un nou rector chiar si numai pentru o luna. Catedra se poate intruni pentru a alege un nou sef de catedra interimar suficient de repede. Nu inteleg ezitarea ministrului.

        9. Sanctioneaza vinovatii chiar daca sanctiunea este minora, dar fa publica sanctiunea ! Unul, doi rectori sanctionati deja inseamna ceva. … nostim… chiar si pentru campania electorala…

      • Sa va ajut in acest hatis de afaceri:
        1. Refacerea scolilor: program finantat dintr-un imprumut cu BM, finalizat in 2001 cu sampanie. Dosar redeschis cu refacerea acelorasi scoli din imprumuturi externe si bugert: cu BERD, din bugetele locale, de guvernul Tariceanu si din nou din bugetele locale. Valoare estimata cca 6 miliarde euro.
        2. Informatizarea scolilor: aplicatia AEL vanduta cu o valoare de 2000 euro/calculator in: 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, 2007. Adica o aplicatie care era proprietatea MEC din 2001 au cumparat-o de 7 ori.
        3. Licente Microsoft pentru Office 2003: cumparate in 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008 cu cate 60 milioane euro anual.
        4. Manuale scolare: sistemul de licitatii electronice care a devenit proprietete MEC in 2002 a fost abandonat din 2003 si s-a revenit la sitemul vechi clientelar platindu-se preturi cu 100% mai mari decat in 2002. Afacere anuala estimata la 60 milioane euro anual.
        Adaugati: cornul si laptele, sistemele video de la UTI, externalizarea pazei scolilor si faceti socoteala.

  15. Recomand usl-ului sa inceapă programul de educatie cu proprii lideri,in special cu ponta si antonescu.In rest tot felul de imbecilitati-de exemplu chestia cu 3% pentru cercetare.Chiar crede cineva?

  16. Strategia actuala pune caruta inaintea boilor, standardele inaintea investitiei in performanta.
    Nu e suficient sa pui cateva etichete gen „clanuri” si „fabrici de diplome” si sa te urci pe un piedestal si sa predici o reforma fara continut.
    Cateva note personale:
    1. In calitate de cadru didactic universitar, nu i-as recomanda fiului meu sa urmeze o cariera similara cu a mea. Perioada de preparator si de asistent au fost adevarate cosmare ale saraciei, si perioada de lector este o mizerie greu de suportat. Conferentiari si profesori nu se mai fac, exact ca pe vremea lui Ceausescu.
    2. Cercetarea performanta se face cu resurse. Bibliografia la un articol serios, insemnand reviste de ultima ora cu aces la texte de articole din reviste bine cotate costa 3-5.000 euro, bazele de date pentru o cercetare serioasa costa 50.000 euro minim, softurile statistice si calculatoare inca 10-15.000 euro. Cate finantari de 100.000 euro (fara salarii) sunt accesibile la nivel de asistent/lector/conferentiar? Si aici vorbesc de stiinte sociale, in medicina, biologie, fizica, inginerie, sumele sunt mult mai mari.
    3. Vreti universitati de top 500 cu un buget total al cercetarii la nivel national sub bugetul unei singure universitati din top 500, sunteti nerealisti, ca sa folosesc un termen diplomatic.
    4. pentru ca universitatile sa genereze absolventi de calitate nu ajunge ca profesorii sa vrea si sa fie in stare, trebuie ca studentii sa fie selectati, si universitatile lipsite de griji financiare legate de taxele studentilor, si mai trebuie ca agentii economici sa vrea absolventi de calitate. Cu constrangerile bugetare la care sunt supuse, universitatile de stat nu-si pot permite sa decimeze studentii fara sa intre in incapacitate de plata. Universitatile private functioneaza dupa o ecuatie foarte simpla, un student mai putin=profit mai mic. Fara selectie nu exista calitate.
    5. Cu salarii de 800 lei/luna la incadrare si o perspectiva de 1.500 lei dupa 5 ani, singurul lucru pe care il puteti spera este sa prostiti lumea sa se angajeze in invatamant. In fapt cei mai buni absolventi fug de invatamant ca dracul de tamaie.
    6. Daca standardizati totul, unde ramane loc de initiativa si creativitate? practic ati blocat orice proces de dezvoltare in invatamant in sensul dezvoltarii de noi competente. De exemplu, o sectie de management sanitar privat, nu ar putea fi creeata, pentru ca nu exista domeniul in grila dvs.
    7. Din 1989 incoace am „evoluat” de la un sistem elitist, cu o pregatire teoretica foarte serioasa si o pregatire practica deficitara, la un sistem cu o pregatire teoretica scheletica, si o pregatire practica inexistenta, de la 36 de ore pe saptamana, la 20 de ore pe saptamana, de la 5 ani la 3 ani+2 de masterat. Diluarea calitatii este rezultatul unei strategii de crestere a numarului de absolventi, in conditiile unei reduceri a costurilor de pregatire.
    8. Eficienta nu se masoara prin efecte pur si simplu, ci prin efect/efort. La efortul 0 puteti considera orice efect ca fiind eficienta infinita. daca folositi raportul invers, efort/efect, puteti compara bugetul necesar unui articol de impact la o universitate vestica, si punctajul necesar top 500. Dupa aceea puteti calcula cat v-ar costa sa propulsati o universitate in top 500, daca aveti realismul necesar.

    • O scurtă trecere în revistă a situaţiei actuale a universităţilor româneşti, fără pretenţie de exhaustivitate deci, evidenţiază următoarele:

      •De la clasamentele asociaţiei AdAstra privind performanţa academică, la rapoartele altor organisme neguvernamentale sau chiar MEdC şi în final la relatările din media, universităţilor autohtone li s-a creat în ultimii ani o imagine de instituţii rigide, fără performanţă, măcinate de interese de grup şi corupţie. Excepţiile nu au puterea de a penetra media.
      •Spre deosebire de perioada comunistă, concurenţa se face simţită şi pe piaţa serviciilor educaţionale. Putem spune că Universităţile publice pierd studenţi şi ca efect pierd fonduri.
      •Evoluţia demografică a ultimilor ani afectează şi ea oferta universităţilor care a ajuns în ultimi ani să depăşească cererea.
      •Într-o perioadă în care concepte precum „economia cunoaşterii” devin realitate, politica guvernamentală poate fi caracterizată prin cinism, neexistând nici o strategie reală a învăţământului, pe termen lung/lifelong learning. Repet: nu există strategie. Există doar declaraţii mai mult sau mai puţin politicianiste.
      „Instituţiile sunt regula jocului iar organizaţiile jucătorii”, afirma Douglas North, laureat al premiului Nobel în economie. Update-ul intelectual nu se poate realiza decât prin intermediul lifelong learning. Astea sînt vremurile.

      Îmi asum riscul de a considera Universitatea o instituţie ce are investitori direcţi (statul prin finanţarea oferită, părinţii/studenţii care plătesc taxe), un grup ţintă de beneficiari (absolvenţii de liceu şi absolvenţii de facultate) şi beneficiari indirecţi (societatea, în general) dar cu diferenţe fundamentale comparativ cu o firmă. Aceasta deoarece în timp ce o firmă răspunde doar intereselor proprietarilor-acţionarilor, o Universitate trebuie să răspundă intereselor tuturor beneficiarilor săi.

      Educaţia este un produs cu propria sa cerere de consum, dar modelele consumatoriste aplicabile altor pieţe nu pot fi transferate educaţiei fără a înţelege particularităţile acestei pieţe. Studentul potenţial nu mai poate fi privit doar ca un consumator/client căruia universitatea i se adresează prin vânzarea unor servicii mai mult sau mai puţin adecvate, ci trebuie înţeles şi ca o resursă pe care universitatea o pune la dispoziţia jucătorilor productivi de pe piaţă! Studenţii, la rândul lor, trebuie să înţeleagă acest lucru!

      Există voci mai mult sau mai puţin recunoscute care afirmă că planurile de învăţământ universitare nu reflectă nevoile pieţii. Probabil este adevărat. Putem spune însă din acest punct de vedere că Universitatea are influenţă asupra beneficiarilor săi dar în acelaşi timp poate fi influenţată de aceştia. Angajatorii nu sunt mulţumiţi de pregătirea absolvenţilor noştri. Dar de pregătirea absolvenţilor unor Universităţi străine sunt mulţumiţi? Cum se manifestă responsabilitate în cadrul relaţiei Universitate-angajatori? Doar unidirecţional? Dar în cadrul relaţiei Universitate-părinţi? Influenţele sunt liniare? Doar Universitatea este vinovată?

      Într-un interviu acordat cotidianului South China Morning Post pe la începtul anului 2000, premierul britanic Tony Blair afirma:

      “Educaţia britanică oferă studenţilor viziunea asupra Marii Britanii din secolul XXI: inovativă, dinamică şi adevăratul lider al noii ordini mondiale. Educaţia britanică reprezintă un bilet pe viaţă la clasa I şi îmi doresc ca acest bilet să ajungă, pe cât posibil, la câţi mai mulţi oameni.”

      Cu teama că pot greşi pot spune că prin această exprimare premierul britanic a jucat rolul unui specialist în relaţii publice şi a comunicat informaţii despre un brand: sistemul educaţional britanic. Dacă punem în contrapartidă declaraţiile oficialilor noştri ce observăm? Nu spun că lucrurile trebuie ascunse sub preş. Nu cred însă că TOATE sunt pline de clanuri.

      Aş fi dorit ca în Legea Educaţiei Naţionale să regăsesc viziune, strategie, obiective, planuri de acţiuni şi termene bine definite. Şi un buget alocat! Aş fi dorit să regăsesc răspunsuri la întrebări de tipul: CINE sunt beneficiarii Universităţii? CARE este diferenţa dintre beneficiari şi clienţi? CE efect are internaţionalizarea învăţământului asupra universităţilor româneşti şi cum reacţionăm? CARE sunt și CUM pot fi aplicate strategiile pentru a influenţa comportamentul beneficiarilor?

      Aş fi dorit ca legea educaţiei să aibă o abordare top-down şi nu bottom-up. Să nu pornească de la „copaci” pentru a descoperi „pădurea”. În orice pădure, copacul bolnav este eliminat individual. Aș fi dorit să nu fie pus totul în aceeași oală (științe umane, exacte, medicină….) și la sfîrșit să crezi că vei obține …Chateaubriand.

      La o analiză succintă a concepţiei beneficiarilor autohtoni despre facultate-universitate putem observa că cei mai mulţi consideră că aceasta vinde produse (cursuri) şi servicii pentru studenţi! „Piaţa” autohtonă, nu mai consideră apriori că produsele şi serviciile educaţionale contribuie la îmbunătăţirea capitalului uman conform proverbului “ai carte – ai parte“. Din această cauză, coroborată cu lipsa unei viziuni asupra sistemului educaţional, marea masă a consumatorilor de educaţie nici nu se informează corect asupra produsului pe care îl cumpără.

      Cadrul juridic ce reglementează astăzi educaţia în România stabileşte două atribuţii: educaţia/instruirea oferită elevilor/studenţilor respectiv activităţile de cercetare pe care trebuie să le desfăşoare profesorii. Apare astfel prima întrebare: cine sunt beneficiarii fiecăreia dintre cele două componente?

      Pentru a răspunde la această întrebare ar trebui ca mai întâi să identificăm componentele mediului în care funcţionează o Universitate:

      a) studenţii şi profesorii: aceştia reprezintă ocomponentă internă, primară, tradiţională, activă (în principiu), de obicei un mediu al tuturor problemelor, dar care poate deveni, în anumite circumstanţe, un mediu al unei singure probleme (cazarea pentru studenţi, lipsa fondurilor bugetare pentru profesori sau studenţi), sprijinitor (dar care poate deveni oponent sau neutru în anumite dezbateri);

      b) elevii de liceu, posibili candidaţi la examenul de admitere: aceştia sunt o componentă externă, tradiţională (în mod constant şi periodic interferează cu universitatea), activă (sunt oarecum conştienţi de interesele comune cu universitatea şi pot afecta, prin comportamentul lor, evoluţia universităţii), primară (au o mare putere de a influenţa) şi sunt un mediu al unei singure probleme iniţiale (examenul de admitere);

      c) părinţii elevilor/studenţilor: aceştia sunt o componentă externă, tradiţională, activă, primară, un mediu al tuturor problemelor (sunt preocupaţi şi de alte aspecte ale vieţii în universitate, cum ar fi legalitatea şi prestigiul diplomei, taxele de şcolarizare, existenţa sau non-existenţa facilităţilor de cazare, burse, dotările laboratoarelor sau bibliotecilor etc.);

      d) posibilii cursanţi pentru programele post-universitare: o componentă externă, latentă (ei sunt o masă pasivă, pot să fie atraşi de universitate pentru a se implica în aceste programe), al unei singure probleme (cursul de specializare), cu caracteristici de mediu primar (din taxele plătite de ei sunt finanţate, pe fondul incapacităţii surselor bugetare de a acoperi costurile de dotare şi modernizare a laboratoarelor, numeroase achiziţii de echipamente), suport şi, în ultimii ani, tradiţional;

      e) Ministerul Educatiei: o componentă externă, latentă (declarativ se implică numai în anumite probleme în viaţa universităţii), secundară (nu mai are, prin aplicarea sistemului finanţării globale, posibilitatea de a interfera direct şi permanent cu universitatea), tradiţională, care are tendinţa de a deveni mediul problemelor fierbinţi (este activ numai în situaţii controversate, mediatizate sau nu, prin controalele pe care le efectuează). Deşi în mod teoretic el ar trebui să fie un mediu suport.

      f) universităţi cu acelaşi profil din ţară: acestea constituie o componentă externă, latentă şi marginală, care pot să se comporte, în funcţie de interesele sau percepţia lor asupra sistemului, în egală măsură ca mediuri sprijinitoare, oponente sau neutre; de asemenea, aceste universităţi pot să se comporte ca mediu al unei singure probleme, al tuturor problemelor sau al problemelor fierbinţi ; ele tind să devină mediumuri tradiţionale, deşi multe sunt numai mediumuri viitoare;

      g) universităţi cu acelaşi profil din străinătate: acestea sunt o componentă externă, internaţională, latentă, al unei singure probleme (posibilele programe de colaborare), cu rol de suport (prin schimburile de profesori, bursele pentru studenţi, donaţiile de cărţi şi echipamente);

      h) reprezentanţii mass – media – ca mediu extern, dar care prin înţelegerea greşită a unor acţiuni ale universităţii pot să afecteze deosebit de grav imaginea sau, la fel de mult pot să o îmbunătăţească, în măsura în care anumite proiecte ale universităţii au avut succese răsunătoare;

      i) comunitatea (locală, naţională) – acesta este o componentă externă, care poate fi activă (sponsorizări, donaţii, locuri de practică etc) sau pasivă, dar care poate, prin comportamentul său să afecteze negativ evoluţia universităţii;

      j) absolvenţii universităţii – un mediu neutru sau oponent (în cazul nereuşitei profesionale).

      Această listă nu epuizează ansamblul componentelor care interacţionează sau pot interacţiona cu o universitate. Ea arată însă complexitatea relaţiilor de care depinde sau cu care se întâlneşte o Universitate şi amploarea interacţiunilor pe care le ridică relaţia dintre Universitate şi mediul ei. Şi dacă dorim reformarea sistemului universitar (în acest exemplu) trebuie avute în vedere aceste componente. În caz contrar vorbim doar de forme fără a atinge fondul problemelor.

      În accepţiunea clasică, conceptul general de educaţie era adesea asociat cu un loc (campus) a cărui scop este acela de formare a unor capacităţi la anumiţi subiecţi prin anumite modalităţi de interacţiune. Instituţiile/instructorii controlează furnizarea educaţiei, în timp ce studentul este responsabil cu învăţarea. Era abordarea de tip „magister dixit”.

      Universitatea de astăzi trebuie însă să urmărească un scop mai complex şi mai multilateral decât cel clasic. De aceea, pe lângă cercetarea ştiinţifică şi cercetarea ştiinţei, care formează esenţa ei şi îi justifică dreptul la existenţă, Universitatea trebuie să-şi propună încă două ţinte, şi anume: formarea personalităţii spirituale a studentului şi pregătirea pentru o profesiune (Neculau, A., Câmpul universitar şi actorii săi).

      O astfel de abordare şi misiune implică un management universitar bazat pe prezent şi viitor conform lui P. Drucker „Toate instituţiile există şi îşi desfăşoară activitatea în două perioade de timp: cea de astăzi şi cea de mâine. Viitorul se pregăteşte astăzi, în majoritatea cazurilor în mod irevocabil. Iar acest viitor nu reprezintă neapărat o continuare a prezentului…. A conduce numai pe seama evidenţelor, a faptelor şi a experienţei din trecut este ca şi cum ai conduce un automobil pe o stradă privind doar prin oglinda retrovizoare”.

      La polul opus acestei afirmaţii, top managementul nostru din zona educaţională ce face? Schimbă data bacalaureatului (contrar legii), publică metodologii cu întârziere (contrar legii), amână datele de admitere (contrar legii). Exemplele pot continua pentru că trăim vremurile lui “Hei rup”. Unii spun că totul se face în numele reformei. Având propriile limite intelectuale, recunosc că nu înţeleg.

      Las citatele la o parte şi mă întreb retoric: ce sunt consideraţi cei care vin la Universitate? “Studenţi” sau “clienţi”? Mi se pare că în ultimii ani au fost consideraţi doar clienţi. Iar rezultatele se văd. Mă întreb pentru că, dincolo de cifre, criterii ştiinţifice mai mult sau mai puţin contestate, declaraţii sforăitoare din partea ministeriabililor şi politrucilor, finaţarea învăţămîntului rămâne în continuare marea problemă. Această problemă poate fi rezolvată doar prin trei mijloace: STAT, Biserică, acţiuni filantropice/donaţii. Mai există altele?

      Nici un criteriu de performanţă nu va produce efecte reale, dacă nu există şi un buget corespunzător. Din rahat poţi să faci bici. Dar dacă vrei să pocnească este bine să ştii de la început că se va rupe.

      Nu ştiu cum va arăta viitorul. Ştiu doar că viitorul depinde de trecut şi mai ales de prezent. Văd cum lumea se revoltă împotriva eutanasierii câinilor vagabonzi, tratamentului cailor semisălbatici din Deltă, taxei auto şi multe altele. Este un lucru extraordinar! Nu am văzut revoltă cînd au murit copii în Maternitatea Giuleşti! Nu văd revolta elevilor, părinților, angajatorilor, legată de educaţie, deşi toţi clamează “reforma” şi “dusul de râpă”.

      Absolvenţii de liceu pleacă la studii în străinătate pentru că şcoala de acolo este mai bună. Dar de întors, de ce nu se mai întorc după terminarea studiilor?

      Actuala LEN rezolvă parte din problemele ce țin de managementul administrativ. Componenta operațională nu va fi rezolvată. Reîmprospătarea corpului profesoral nu va fi rezolvată. Componenta curriculară nu va fi rezolvată.

  17. Temerea mea este ca o reala reforma a educatiei din Romania se va face doar sub presiunea societatii civile. Din ce in ce mai multi parinti constientizeaza calitatea educatiei oferita de scoala noastra.
    Medievalismul nu mai poate continua! Cind spun „medievalism” nu este o fogura de stil. Este realitatea -atata timp cit furnizam cunostinte in loc sa le construim, se le descoperim, sa le aplicam.

  18. Pot si eu sa spun ce ma doare? Pentru familia noastra faptul este implinit si viitorul copilului nostru a fost definitiv schimbat de deciziei, luata probabil la o tigara in toaleta ministerului, de a infiinta asa numitele scoli de arta si meserii. Fiica noastra era pasionata de arhitectura si constructii si ar fi dorit sa mearga inca din liceu la o sectie cu acest profil, insa din pacate sectia „arhitectura” era inclusa in Scoala de Arte si Meserii, adica cea mai slaba scoala din oras!!!! Si cand spun „slaba”, dragi colegi forumisti, ma refer la elevi (sotul i-a ajutat pe unii la matematica timp de cativa ani) care ezitau la tabla inmultirii in clasa a 9-a. Spuneti-mi domnule Vlaston, cum sa faci arhitectura fara matematica?? Cine a gandit asta poate sa mearga sa se spanzure ca face degeaba umbra in frumoasa Romania!

  19. A treia incercare de postare a unui mesaj. Cine stie poate „azi”….Dar cenzura nu „oboseste”.

    Eu zic ca daca doriti dezbatere in adevaratul sens al cuvantului sa lasam de-o parte ipocrizia din discurs.

    1. A fost si ramane ipocrita considerarea documentului comisiei miclea ca fiind o „strategie”.
    2. Ipocrita este si acuza fraudelor „chiar mai mari” la ceilalti.
    3. „nestimulativa si mai nefructuoasa atmosfera de dupa 1989” nu are nici o legatura cu „functionarea fabricilor de diplome”(in principal private). E doar o alta masura aipocriziei de care dumneavoastra uzati.
    4. „primii vinovati de evolutia educatiei din ultimii 15 ani” reprezinta un argument pur ipocrit. Dvs ce ati facut in acesti 15 ani? Sa imi amintesc cumva de perioada in care student fiind am avut ghinionul de a face pe cobaiul pt „taticul” actualului sef al sri? Sau ala nu se pune?
    5. „Valoarea si demnitate nu este ceva care se „da” cuiva. Eventual printr-o lege. Este ceva care se castiga la catedra, prin munca si competenta, prin dragoste de meserie si de elevi si studenti. ”
    In acelasi fel „valoarea si demnitatea” nu o masoara „presdentia” si nu exista competente prezidentiale care sa permita (in cazul lipsei bunului simt) demonizarea acestor categorii sociale. Din nou ipocrizia este mare. Nu s-a scimbat deloc „fundamental” in LEN pregatirea initiala. S-a lungit perioada doar si s-au „impus” doua noi „generatoare de coruptie” (master educational si mentorat) deloc „masurabile” prin prisma „competentei”.

    6. Care sunt „studiile de impact” avute in vedere la elaborarea LEN inainte de a cere de la altii aceleasi studii de impact. De curiozitate.

    7. Cateva exemple de scoli in care numarul de angajati sa depaseasca numarul de elevi aveti? Spre sa nu fie cazul unor „scoli speciale” (pt copii handicapati, etc).

    8. retelele de scoli de meserii au fost distruse intradevar nu stiu daca neaparat de catre andronescu cat mai ales de „contraoferta privata NECONTROLATA”(nereglementata sau prost reglementata) si de ruperea scolii de stat de „realitatea pieteti muncii”. Probabil de aici si apetenta nemascata prezidentiala pt „ospatari” si „tinichigii”.

    9. „Functionarea pe principiul subsidiaritatii”. Ipocrizie maxima vizavi de LEN taman acum cand din ce in ce mai multe voci si institutii externe sustin ca taman „autonomia” universitara este pe cale sa dispara.

    10. Tot subpunctul inputat programului USL se aplica cu brio si LEN. Aceeasi „marie” cu „alta „palarie”.

    11. Eu stiu ca dvs tineti tare mult la LEN. Dar ca si in cazul programului USL nu este „mai buna” sau „o alternativa” existentului. Dimpotriva creste gradul de coruptie si de „dezvoltare de clan” de data asta mult mai „politic” ca inainte. Daca reducem ipocriziile dvs ramane ca LEN nu este mai buna decat existentul prost dar macar invatat de toata lumea. „Vorbaria si oportunismul” raman si in cazul LEN proba competentei.

  20. Domnule profesor,

    Am făcut referire la „hei rup”. Vă propun un exerciţiu, plecând de la 3 situaţii concrete.

    Primul exemplu.

    LEGEA impune:

    „Art. 142. — (1) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului elaborează anual o metodologie-cadru privind organizarea admiterii în instituțiile de învățământ superior de stat
    și particulare din România.
    (2) Fiecare instituție de învățământ superior elaborează și aplică propriul regulament de organizare a admiterii în programele de studii oferite. Acest regulament se elaborează
    conform metodologiei-cadru prevăzute la alin. (1). (3) Condițiile de admitere, inclusiv cifrele de școlarizare trebuie făcute publice în fiecare an, de către universitate, cu cel puțin 6 luni înainte de susținerea concursului de admitere.”

    Metodologia ministerului a fost publicată de curând. Admiterea la master este amânată pentru luna septembrie.

    „Art. 192. — (1) Asigurarea calității învățământului superior și a cercetării științifice universitare este o obligație a instituției de învățământ superior și o atribuție fundamentală a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. În realizarea acestei atribuții, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului colaborează cu ARACIS, cu alte agenții înscrise în EQAR, precum și cu CNCS, CNATDCU, Consiliul de etică și management universitar (CEMU) și alte organisme cu competențe în domeniu conform legislației în vigoare.

    (5) Evaluarea prevăzută la alin. (3) se face de către un consorțiu format din: ARACIS, incluzând reprezentanți ai studenților, CNCS, CNATDCU și un organism internațional cu
    competențe în domeniul ierarhizării și clasificării instituțiilor de învățământ selectat pe bază de concurs.
    (6) Prin excepție de la prevederile alin. (5), prima evaluare de după intrarea în vigoare a prezentei legi, făcută conform prevederilor alin. (3), se face numai de către un organism
    internațional cu competență în domeniul ierarhizării și clasificării instituțiilor de învățământ superior sau de către o agenție de asigurare a calității înregistrată în EQAR, din străinătate.”

    Nu vă întreb de justificări. O lege trebuie respectată?

    Al doilea exemplu.

    „(2) Pentru funcţia de asistent universitar pe perioadă nedeterminată sunt necesare cumulativ:
    a) deţinerea diplomei de doctor;
    b) îndeplinirea standardelor de ocupare a posturilor didactice de asistent universitar pe perioadă nedeterminată, specifice funcţiei, prevăzute de metodologia proprie. ”

    Numarul de posturi deblocate din invatamantul superior este egal cu numarul celor vacantate prin iesirea din sistem dupa intrarea in vigoare a Ordonantei 34/2009, adica cu iesirile din sistemul universitar care au avut loc in aprilie 2009.

    O primă întrebare ar fi: cât de mult se va reîmprospăta corpul profesoral univeristar?

    Un asistent va trebui ca mai întâi să îşi finalizeze(să le aibă finalizate) studiile doctorale. Presupunem că la angajare va avea vechime minimă cerută de lege: 3 ani. Ştiţi care este salariul de încadrare? Minim 1242 lei brut – maxim 1613 lei brut.

    Cîţi tineri credeţi că vor veni în sistem în aceste condiţii?

    Al treilea exemplu.

    Dacă tot vorbim pe aici de viziune şi de strategie. Sub o formă sau altă, organizarea teritorială a României se va schimba. În aceste condiţii cum vor arăta „consiliile de administraţiei” din învăţământul primar?

    Închei cu cîteva întrebări retorice. Aveţi cunoştinţă despre cuantumul alocaţie bugetare pentru un elev sau student? Dar pentru un deţinut? Dar pentru un câine fără de stăpîn?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Stefan Vlaston
Stefan Vlastonhttp://stefan-vlaston.blogspot.com/
Candidat din partea ARD la Camera Deputatilor la alegerile din decembrie 2012 Profesor de liceu, director de liceu in perioada 1990-2008, Presedintele asociatiei EDU CER- Educatie si Cercetare. Preocupari in domeniul politicilor educationale, in privinta calitatii educatiei, a managementului educational. Contributii in media scrisa si audiovizuala, pe temele privind educatia, formarea profesionala si cercetarea.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro