În așteptarea reîntoarcerii din viitor a ministrului și secretarilor de stat de la Ministerul Cercetării și Inovării, precum și luând în considerare:
- Proaspătul raport al UE (10 ian 2019) în privința cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare, ce ne plasează pe un „onorant” loc 28 între statele membre;
- Execuția bugetară (lipsă) pe 2018 a MCI;
- Legea bugetului de stat (lipsă) pe 2019, cu efectele sale în cercetare, așa cum punctează Ad Astra.
- Raportul pe 2018 al Ministerului Cercetării și Inovării (MCI), pe care l-a întocmit Doi Mici și un Anc în locul ministrului (nu, nu am fost subcontractați pentru asta);
- Pamfletul de final de an, unde constatam că „neaua se așterne agale peste cercetarea românească, favorizându-i hibernarea, iar meciștii (adică cei de la MCI) taie porcul și evaluează Programul Nucleu”.
Ne-am gândit să facem o proiecție pe 2019 și să arătăm unde se vor duce cele 1 – 1,5 miliarde de lei de la bugetul de stat.Dar ca să facem proiecții trebuie să aruncăm o privire în trecut și în prezent.
Trecutul :
- Cei care conduc cercetarea românească de ani buni încoace nu pot cheltui puținul din punguța zvârlită lor de Ministerul Finanțelor an de an. Mai jos este un grafic comparativ preluat din comunicatul Ad Astra unde se observă alocările bugetare prin Legea Bugetului de Stat, execuția bugetului la final de an și cifrele fantasmagorice prevăzute în Strategia Națională de Cercetare, sub formă de procent din PIB.
- Majoritatea banilor din cercetare se alocă discreționar, doar un sfert din aceștia fiind alocați prin competiții naționale, mai mult sau mai puțin transparente.
- România nu a făcut o evaluare riguroasă a Institutelor Naționale de Cercetare-Dezvoltare (INCD), a celor din subordinea Academiei Române (I-AR), precum și a Universităților, pe partea de cercetare, sau dacă am făcut un prim exercițiu în 2011, pentru prima categorie, nu ne-a plăcut ce am aflat și am preferat să ascundem rapoartele.
Prezentul:
- Suntem țara din cadrul UE care alocă cel mai mic procent din PIB pentru cercetare – 0,5% din care Statul contribuie cu mai puțin de jumătate (punct care putea fi trecut și mai sus la „trecut”, având în vedere că asta se întâmplă de ani buni, cu mici variațiuni, interschimbând ultimul loc cu Malta, Cipru sau Bulgaria).
- Nu avem buget de stat pe 2019, iar după ce acesta va fi aprobat vor trece săptămâni bune până se vor semna documentele între MCI și unitățile executive și încă câteva până vor intra primi bani în conturile instituțiilor de cercetare-dezvoltare din România. Și acest punct poate fi listat mai sus, la „trecut”, fiind deja o practică cu care ne-au obișnuit politicienii. Ciudat cum politicienii dau comandă cercetătorilor în timpul sărbătorilor de iarnă (27 decembrie) să scrie proiecte cu termen limită de depunere 5 ianuarie (vezi calendarul de aici aferent „competiției” Nucleu, din timpul domniei lui Lucian Georgescu), dar ei nu sunt în stare să facă un proiect de buget pe care pot lucra de când termină culesul strugurilor, până desfac șampania de 1 decembrie, de exemplu. Recent chiar, aceeași „competiție” Nucleu s-a lansat având termen de depunere două săptămâni, dar cu proiecte gândite pe 4 (patru) ani. Reformulăm deci întrebarea: stimați politicieni, dacă tot aveți atâta încredere în capacitățile noastre de proiecție bugetară și științifice, nu mai bine ne lăsați să ne gospodărim singuri și voi să vă vedeți pe mai departe de plimbările prin țară și străinătate, cu ale căror poze geme pagina de Facebook și website-ul MCI?
- Schimbăm miniștri precum regina Marii Britanii mănușile în decursul unei zile.
- Cireașa de pe tort: avem un ministru al cercetării care crede că oamenii vin din viitor și în același timp calcă în picioare teorii științifice.
Viitorul
Așa cum se observă în graficul de mai sus alocările și execuțiile bugetare sunt relativ constante de-a lungul anilor, deci nici pentru 2019 nu ne așteptăm la miracole, învârtindu-ne tot în jurul a 1,5 miliarde lei pe care îi va fi cheltuit MCI-ul la final de an, chiar dacă e posibil ca prin Legea Bugetului de Stat să primească inițial mai mult. Menționăm că pe lângă cele 1,5 miliarde alocate MCI, Academia Română primește, prin filă de buget, în jur de 400 milioane lei anual. Academia Oamenilor de Știință din România și alte asemenea căpușe mai ciupesc și ele câte un pic (10 milioane în cazul AOSR) din bugetul statului (că deh, cum să rămână dl Ion Iliescu doar cu pensie de fost președinte, iar Ecaterina Andronescu doar salariu de la UPB, cel de ministru, plus alte comitete și comisii din care face parte).
Când vorbim însă de alocări bugetare în cercetare ne referim în special la bugetul MCI, distribuit pe categorii de cheltuieli conform graficului de mai jos, care variază foarte puțin de la an la an.
Cheltuirea banilor are ca bază legală în principal legea cercetării (OG57/2002) și legislația secundară, cum e HG 924/2014 de aprobare a Strategiei Naționale de Cercetare-Dezvoltare-Inovare (SNCDI), sau HG 583/2015, de aprobare a Planului Național de Cercetare-Dezvoltare-Inovare (PNCDI). Atât e de secundară această legislație încât nici măcar Guvernului nu-i pasă de ea – vezi graficul de mai sus, cu alocările bugetare ca procent din PIB. Ca exemplu concret, Guvernul a alocat cercetării 0,14% din PIB, în condițiile în care HG 924/2014 prevedea 0,72% din PIB.
În acest context, în care Guvernul României nu-și respectă nici propria Strategie de Cercetare, ne întrebăm cum naiba va face față mandatului de 6 luni la Președinția Consiliului UE?! Și se pare că nu suntem singurii care se întreabă asta. Mai multe detalii în articolul Science|Business Can Romania deliver Horizon Europe? Kurt Deketelaere, președintele Ligii Europene a Universităților de Cercetare, ce reunește nume grele precum Oxford, Sorbona, Cambridge etc., nu se sfiește să-și declare temerea că „președenția româna va fi una ratată”.
Ca o paranteză, mai mare, alocările bugetare ne plasează totuși pe primul loc în UE ca procent din PIB alocat cercetării de către Stat, cu 32%, în timp ce la polul opus se află state precum Danemarca (2%), Irlanda (5%) sau Marea Britanie (7%) – vezi pagina 4 a raportului recent publicat de UE. În statele date ca exemplu marea majoritate a banilor investiți în cercetare provin din mediul privat. Decidenții noștri politici vor defila probabil cu acest raport pe ecrane, la radio și presa scrisă, mândri că suntem statul cu alocarea bugetară cea mai mare din PIB. Dacă vor face asta vor da dovadă, pentru a nu știm câta oară, că nu au habar cu ce se mănâncă cercetarea. De ce? Pentru că o pondere mai mare a alocărilor de la bugetul de stat se traduce în sistem de cercetare neatractiv pentru mediul privat/de business, care nu investește în acesta. Iar acest loc fruntaș neonorant îl deținem cel puțin de 10 ani, conform raportului de mai sus. Și totuși, este foarte important ca statul să investească masiv într-o primă fază, pentru a pune în mișcare mecanismul instituțional cuplat cu cel de resursă umană care să facă sistemul de cercetare național atractiv pentru mediul privat. Să ne uităm un pic și peste ocean, unde SUA investea masiv fonduri federale în cercetare în anii 60, când ponderea acestora era dublă față de cea a mediului privat. Figura 4-4 a raportului National Science Board de aici (redată și mai jos) vă arată însă evoluția celor două componente de-a lungul anilor, în anii 80 mediul privat preluând deja prima vioară. De remarcat creșterea investițiilor federale în cercetare în anii ultimei crize financiare, compensând scăderea investițiilor din mediu privat. Chiar și acum SUA investește din bugetul federal relativ mult ca pondere din total, dar să nu uităm că SUA investește în cercetare procente bune peste media UE, iar cercetările militare sunt finanțate în principal de către Stat.
Revenind acum la oile noastre: ce vor face guvernanții cu cei 1,5 miliarde pe care le vom primi pentru cercetare în 2019?
- Vor cheltui cam 400 milioane (din cele 1,6 miliarde rezervate pentru patru ani) pe Programul Nucleu. V-am povestit cum cercetătorii au avut la dispoziție două săptămâni să scrie proiecte pentru acești patru ani. Vă dați seama cum au sunat tastaturile în perioada aceasta… Iar despre Programul Nucleu și modul cum se bagă banii în el cu nemiluita v-am spus în articolul nostru Spirala obscură prin care circulă o treime din bugetul public al Ministerului Cercetării și Inovării. Pentru comparație, la nivelul UE, competițiile de proiecte sunt lansate cu minim 2 luni înainte de termenul limită de depunere, dar un termen de 6 luni este uzual. Dar deh, nu au ce să se pună ei cu românii, care conform ministrului vizionar al cercetării, dl Hurduc, au cei mai competenți cercetători în toate domeniile.
- Felia din graficul de mai sus destinată Instalațiilor și Obiectivelor Speciale de Interes Național (IOSIN) va crește, pentru a face loc noilor infrastructuri propuse prin PHG-ul de anul trecut. Mai multe detalii găsiți în articolul nostru Haosul și interesele din jurul instalaţiilor şi obiectivelor speciale de interes naţional în domeniul cercetării. Remarcăm însă că acest PHG nu a fost încă aprobat; probabil ca urmare a articolului nostru de blog Sau s-o fi gândit fostul ministru Valeca că e mai bine să-și trântească un memorandum guvernamental pentru a-și pune deoparte 50 de milioane pentru reactorul nuclear de la Mioveni (ALFRED, pentru cunoscători). * Cam așa merge, din păcate, treaba în România: se dau bani în stânga și-n dreapta fără o evaluare riguroasă a proiectelor și, mai ales, banii se alocă în mod discreționar. Spre comparație, bugetul alocat unui singur proiect (adică ALFRED) este cu 9 milioane mai mare decât cel alocat celor 166 de proiecte câștigătoare în cadrul competiției naționale pentru postdoctoranzi.
- ALFRED, este alături de ELI-NP și DANUBIUS-RI, unul din cele 3 mari proiecte de infrastructură pe care le are în prezent România. Toate branduite ca „de viitor” și „cu potențial” de premii Nobel. Între timp însă la ELI-NP aflăm că nu s-a instalat la timp fasciculul gamma, care practic pune pe butuci 3 din cele 5 direcții de cercetare ale proiectului, iar la orizont este procesul în desfășurare cu consorțiul ce trebuia să instaleze fasciculul, acesta acuzând partea română că nu a construit cum trebuie clădirea. Și asta în timp ce chinezii construiesc un laser ce-l va face pe al nostru numai bun de jucat cu pisicile pe perete, fiind de 10x mai puternic. Mai mult, Acad Nicolae Zamfir, coordonatorul proiectului ELI-NP, declara (min 2:50 aici) cu nonșalanță în urmă cu o lună că implementarea proiectului e la zi…* Toate cele 3 proiecte de infrastructură sunt finanțate în bună parte cu bani europeni (mai puțin ALFRED, unde pompăm bani publici pentru moment), dar contribuțiile României nu sunt de neglijat, numai pentru ELI-NP având alocați 300 milioane lei. Contribuția românească (cofinanțarea) la mecanismele de finanțare cu bani europeni este cam 4-5% din bugetul anual al MCI (FEN, în graficul-plăcintă de mai sus).
- Dacă va găsi ministerul evaluatorii mult doriți, care să lucreze pro bono, se vor evalua și finanța proiectele mamut din cadrul Programul Operațional „Competitivitate” (POC) – Axa prioritară 1 (adică Cercetare), tot cu bani europeni. Am scris pe larg și despre acest mecanism în articolul Miliardele de lei pompate de UE în cercetarea românească se înfundă într-un POC. Pe scurt, acesta este ca un borcan cu miere pentru „urșii” din cercetarea românească. Iar urșii aceștia nu s-au mai lăsat păcăliți de vulpe și au găsit 168 de evaluatori (plus panelurile secrete) care au alocat 2,6 miliarde de lei pentru cele 200 de proiecte aflate în derulare. Prin comparație, 584 evaluatori au alocat 0,035 miliarde celor 135 de proiecte câștigătoare în cadrul competiției Proiecte de cercetare postdoctorală. Ceva nu pușcă aici! Care să fie explicațiile? Veți zice probabil că au fost depuse puține proiecte în cadrul competițiilor de tip POC. Sau poate sunt foarte potenți științific cei 168 de evaluatori, acoperind cu expertiza lor o gamă variată de domenii. Da, probabil … * Apropos de evaluatori și munca pe gratis pentru Înalta Poartă ne-am întrebat și încă ne întrebăm cum gândește un ministru care cere asta? Pe de o parte MCI nu e în stare să-și cheltuie banii, dovadă stând execuțiile bugetare deficitare an de an, dar vine cu cerința asta. În plus, hai să fim serioși: proiectele românești nu sunt dintre cele mai atractive pentru a „fura idei” de la aplicanți, deci ce stimulent ar putea avea cercetătorii să facă asta pe gratis?!
- Conform spuselor actualului ministru se va lansa o competiție națională nouă, destinată cercetătorilor tineri. Foarte bine! Asta ar trebui să se întâmple anual. Ultima competiție de acest gen a fost lansată în 2016 și au fost necesari cinci miniștri ai cercetării pentru a o finaliza, alături de altele 3, începute tot în „vremuri tehnocrate” (adică PCE, PCCF și PD). Noua competiție va fi lansată în cadrul PNCDI 3, principalul mecanism de implementare al SNCDI 3, unde este inclusă în cadrul Pilonului 1. Va fi interesant de văzut dacă MCI va alege UEFISCDI pentru a gestiona competiția sau se va alege dintre Agenția Spațială Română și Institutul de Fizică Atomică, având în vedere că Legea Cercetării (OG57/2002) a fost anul trecut special modificată pentru a scoate UEFISCDI în afara circuitului de împărțire a banilor de către UEFISCDI – probabil pentru că făceau o treabă bună (dar este loc de îmbunătățire, ca întotdeauna).
- Felia „Finanțarea proiectelor CDI”, din graficul-plăcintă de mai sus, va rămâne cel mai probabil la fel, chiar dacă deschiderea competițiilor naționale a devenit o raritate, iar atunci când se lansează, se alocă bugete consistente direcționate cum se cuvine, mai nou prin folosirea exclusivă a evaluatorilor români. Se ajunge astfel în situații precum: (i) competiția de „Proiecte complexe realizate în consorţii CDI – PCCDI”, lansată în timpul ministeriatului Georgescu (2018), când li s-a permis aplicanților să fie și evaluatori, pachetul de informații al competiției a fost în dezbatere publică patru zile (în loc de 30, cât prevede legea), iar ulterior evaluării s-au modificat bugetele proiectelor câștigătoare, precum și termenele de implementare, prin prelungire. Un alt exemplu vine din timpul ministeriatului Burnete (2018), când s-a lansat; (ii) competiția „Proiecte de dezvoltare instituțională – Proiecte de finanțare a excelenței în CDI” în 13 iulie, cu termen de depunere până în 27. Iulie, luna când până și cercetătorii mai ies din laboratoare și se duc să sintetizeze vitamina D la soare, care pe unde pot. Celor rămași pe baricade (sau întorși din concediu) li s-au dat două săptămâni să conceapă proiecte de dezvoltare instituțională în valoare de 8 milioane lei.
- Din păcate acest punct șapte poate fi preluat mot-a-mot din pamfletul nostru de anul trecut: Fiecare lider de grup va avea minim un cerșetor în grupul de cercetare, acesta urmând să-l consilieze in obținerea finanțării. În mod obligatoriu 1/3 din cerșetorii angajați trebuie să aibă experiență internațională de minim un an, în corelație cu obiectivele cuprinse în Pilonul 2 al SNCDI 3: Excelenţă prin internaţionalizare. Experiența acestora la bătut cu pumnul în masa pentru mai mulți bani va constitui un plus la dosar.
În contextul celor 7 puncte de mai sus, care nu se doresc a fi exhaustive, să vă spunem ce am putea face însă cu cei 1,5 miliarde lei. Misiunea ne este ușurată de comunicatul Ad Astra din 22.08.2018. Pe scurt, dragi politicieni, ne-ați demonstrat că nu puteți gestiona banii din cercetare, sau nu vreți, pentru că e mai ușor să direcționați din pix banii cum vă convine, dar sigur nu pentru a încuraja performanța. Așa că dați cercetătorilor 50% din fondurile MCI și cu restul de 50% finanțați 15 ALFRED-uri, 30 de IOSIN-uri alese după chipul și asemănarea celor care le-au (auto)evaluat, lansați câte o competiție PCCDI anual, iar evaluatorii să încarce în platforma online și o declarație pe proprie răspundere cu acceptul soției/soțului.
Serios vorbind acum, Ad Astra vă spune că bugetul ăsta mic pe care-l aveți vă permite lansarea anuală a unei competiții de tip Post-doctorat (PD), Tinere Echipe (TE) și Proiecte Complexe Exploratorii (PCE), precum și lansarea unui program pe 3 nivele pentru atragerea în țară a resursei umane performante din cercetare din afara granițelor țării. Totul la numai 0,6 miliarde lei! Poftim, nici măcar nu vă cer 50% din bugetul MCI. Vă rămân bani și pentru Salonul de la Geneva de unde puteți veni încărcați de medalii, și eventual pentru „Conferința Anuală de la Băicoi”, în cadrul căreia vor fi supra-premiate Invențiile de la Geneva, de care vă aminteam în pamflet.
Lansarea anuală a celor 6 competiții de mai sus, și bugetarea lor multianuală (să nu se trezească cumva un ministru că îl lovește o criză bugetară interplanetară și să modifice din mers sumele), ar asigura o parte din mult dorita predictibilitate și stabilitate în sistem. În baza acestor scheme de finanțare cercetătorii tineri și-ar putea face planuri pentru carieră, iar cei din diaspora ar putea lua în serios posibilitatea de a se reîntoarce.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Exista date actualizate despre numarul de cercetatori din Romania, numarul cercetatorilor activi, cati provin din universitati, institute de cercetare, intreprinderi?
Intr-un articol din 2006 ( Ad-Astra) cifrele enuntate erau extrem de dure: nici macar o treime din cercetatorii romani nu erau la nivel international, doar 7% aveau o activitate de cercetare sustinuta, unele domenii erau extrem de slab reprezentate, foarte multe dintre universitati aproape ca nu existau din punct de vedere cercetare internationala.
S-a schimbat ceva intre timp?
Nu există, sau dacă există nu sunt publice. Cartea Albă Ad Astra rămâne singurul instrument de acest fel, dar din păcate nici aceasta nu a mai fost adusă la zi, ultimele date fiind din 2011.
Ar trebui sa cereti aceste date ministerului si ministrului cercetarii. Mi se pare normal ca aceste date sa existe si sa fie publice. In functie de ele trebuie discutata problema finantarii cercetarii. Trebuie sa se cunoasca domeniile performante, institutiile performante etc. Altfel, discutia despre finantarea cercetarii este doar ca sa ne aflam in seama.
Daca sunteti refuzati, faceti public acest refuz, pentru ca toata lumea ( interesata de subiect) sa fie la curent cu acest lucru.
Ad Astra cere de mult asta, pe lângă site-ul care să centralizeze rezultatele cercetării la nivel național și cel cu tezele de doctorat. Problema juridică este următoarea: MCI/MEN trebuie să facă x, y, z chestii, prevăzute în lege. Nu le face. Nu are rapoartele prevăzute acolo, nu face statistici etc. Și ce? Legea nu prevede și măsurile punitive.
Da, e corect ce scrieti . Insa uite nici n-a inceput bine anul si gasesc articole scrise de cercetatori romani in reviste de mare prestigiu, cum ar fi Nature si in multe altele. Nu pot decat sa ii felicit aici, ca nu i-a felicitat mai nimeni, poate unii colegii, familia si cam atat.Bravo!
Ei merg mai departe, au proiecte si interne si internationale si bine fac ca nu au mari asteptari de la Guvern. Altminteri, nu mai scriau ceva!
Nu pot sa nu ma gandesc unde am fi ajuns daca finantarea promisa de Guvern ar fi fost respectata.Avem cercetatori talentati pe care in afara unui cerc restrans nu ii stie nimeni.
Ei au rezistat la toate reformele neinspirate facute in cercetare cu rezultatul urmator: acum avem de 4 ori mai putini cercetatori decat media UE la mia de locuitori, multi trecuti de 60 de ani. Merita respect,daca nu altceva, dar si acesta e rar.
Pentru ei am citit acest lung articol, care produce un gust amar. Asta e tara in care traim si trebuie sa ne obisnuim cu promisiuni neonorate, daca n-am facut-o pana acum.
Un link spre articolul din Nature? Suntem curioși dacă autorul corespondent este român. Oricum, felicitări, fie că e co-autorat sau autor de concepție!
Domnilor , terminati cu prostiile astea cu autor corespondent, de conceptie etc.
Sunt pur si simplu niste chestii inventate prin Teleorman (sau unde?) ,doar ,doar , intre autori s-o gasi unul mai breaz ca altul!
Cand niste cercetatori scriu un articol au toti drepturi egale, sunt toti co-autori.
Apoi cerinta Dv ma uimeste. Adica cititi atatea rapoarte anodine, de la UE, de la MCI si nu cititi revista Nature saptamanal? Nici Science? Nu va sare in ochi un nume romanesc printre atatea altele ? Nu aveti acces la ele? Eu am nelimitat, ce-i drept, din Berkeley,CA, USA. Daca va ocupati de cercetare, e obligatoriu sa citit aceste doua reviste saptamanal,chiar daca nu in fiecare numar gasiti ce va intreseaza in mod expres.
Aflati ca am mai avut autori romani in Nature si in 2018, nu numai in 2019.
Poftiti linkul:doi.org/10.1038/s41586-018-0854-z.
Ocupati-va, daca se poate, si de valorile din Romania ,nu numai de ministrii mediocrii pe care ii are si guvernele incompetente din care fac parte sau de obosita si compromisa Academie Romana. Aveti ce scrie despre valorile din Romania,de acum in cativa ani!
Desigur nu le stiu decat cativa , restul „valorilor ” sunt in mare parte fie corupti sau mediocrii sau amandoua-cei si apar apar pe la TV. De aceea, va scriu din Berkeley si nu din Bucuresti. Dar si articolul vostru imi spune ca am facut bine ca m-am mutat aici de ceva vreme.
Nu, nu terminăm cu „prostiile ăstea cu autor corespondent”!
M-am uitat în link-ul dat de tine și m-am dus la secțiunea „Contributions”. Am găsit acolo că „P.L. and R.N. performed TEM measurements and analyses.” Adică Raluca și Lucian au făcut măsurătorile TEM care se regăsesc la punctul b al figurii 3, din h puncte câte are aceasta și din cele 3 figuri din corpul principal al articolului.
Intenția mea nu este să minimalizez contribuția românilor, dar hai să fim modești și pragmatici. Creierul din spatele experimentului publicat în Nature este Michael Hoffmann, listat ca atare – adică autor corespondent.
Mike,
Eu sunt biolog. Nu știu cutumele la fizicieni, dar la noi, să ai statutul de autor corespondet în Cell sau Plant Physiology (două reviste de top luate la întâmplare) îți arată mult mai mult impactul și valoarea în plan internațional decât dacă te regăsești și pe undeva prin mijlocul unei liste de autori în Nature. La naiba! Am avut coleg chinez postdoc în labul din SUA care nici nu-și trecea co-autoratul în Nature în CV – zicea, yeah, I did something in there, too.
Așa că I hope we agree to disagree, Mike!
Încă o dată, felicitări co-autorilor români, dar am mai spus-o și o repet: când va produce România un Nature/Science construit în România, mă voi pleca în fața lor și-mi va crește speranța de mai bine. Deocamdată nu avem nici unul!
Și iartă-mă, dar chiar nu trec peste listele de autori ale articolelor Nature/Science din alte domenii doar de dragul de a găsi un nume de român pe acolo, ca mai apoi să și afllu că nici nu este afiliat în România.
Observ ca cercetatorii de acasa sunt la fel ,cum i-am lasat. Cum? Sa spunem suparati pe viata! Au si motive, desigur.Eu am scris peste 100 de articole cotate ISI ca prim autor si co-autorii ii consider egalii mei, indiferent de contributia lor mai mica sau mai mare. Insa fiecare a contribuit cu ceva, altfel nu puteam sa public articolul. Insa eu nu am pus co-autori de circumstanta de ex. academicieni, decani, sefi, directori generali etc., cum adesea se petrece in Romania.
Tuturor celor care m-au criticat amical sau mai putin amical le urez numai bine si zile senine. Le doresc sa apara si ei intr-o zi in Nature cu un articol, chiar daca nu sunt primii autori.
Daca cititi atent articolul celor 2 mici si un anc pe care ii apreciez, veti vedea ca aparatia in Nature a doi autori romani cu afiliere din Romania e un succes imens pe care nu merita sa il diminuati in nici un fel. Invatati sa va apreciati colegii,bucurati-va de succesele lor ,si nu numai ale Dv. Incercati un mic exercitiu de admiratie, veti vedea in timp ca viata e altfel cand nu ti-o otravesti sistematic.
@Mike,
Mai sus ți-a comentat unul dintre Mici; deci am citit atent articolul lor :-)
Mai mult, Lucian Pintilie ne este coleg de Ad Astra, deci chiar suntem bucuroși pentru el și am subliniat asta, că și co-autorii merită felicitările noastre.
Asta nu ne împiedică să fim însă obiectivi.
Și tot la capitolul obiectivitate cred că merită subliniat că cei doi vor încasa 12.500 lei fiecare, din partea UEFISCDI, ca premiu, în timp ce un grup de cercetători (să zicem 6) toți afiliați în România, cu un articol în PNAS/Cell etc., vor încasa câte 1.000 lei fiecare. Cei 2 din Nature au făcut TEM, cei 6 din România vor fi făcut design-ul experimental, experiențele și scrisul articolului. Viața e dură, dar frumoasă! Și-ți spun asta reîntors în România după 7 ani de SUA.
@mike „Observ ca cercetatorii de acasa sunt la fel ,cum i-am lasat. Cum? Sa spunem suparati pe viata! ”
Cam simplista observatia. Lasand la o parte faptul ca nu fac parte dintre „cercetatorii de acasa” mi se pare o chestie de bun simt sa accepti ca in anumite domenii cei care semneaza un articol nu au aceeasi contributie stiintifica. Si ca se poate cuantifica aceasta contributie intr-un mod destul de corect.
Iar asta nu are nici o legatura cu a lucra in Romania sau intr-o universitate din afara: este un adevar bine cunoscut.
Mr. Mike,
Fiindca tot e gripa-n tara, mai este timp de un comentariu.
Afimatia (sau ma bine urarea): ‘Le doresc sa apara si ei intr-o zi in Nature cu un articol, chiar daca nu sunt primii autori.’ era adresata dusmanilor, sper.
Dupa o scurta inspectie, se vede in in articolul exemplificat, echipa din Bucuresti a facut work for hire. Asa se cheama asta. Au un aparat pe care altii nu-l au, si s-au pliat pe idea sau rugamintea altora de a face o masuratoare. Se vede, din pacate, ca respectivii n-au fost angrenati in discutia datelor, a conceputului, sau a articolului. Li sa-a spus ‘fa asta’, si ei au facut. Pt. ca au acel aparat. Evident, asta nu stirbeste cu nimic din prestigiul dat de a fi pe un asemenea paper..doar ca invitat (work for hire), insa. Ca o info suplimentara: imi amintesc ca in urma cu multi ani, dupa ce incepusera sa se doteze cu aparatura (ei cum ? din proiecte structurale, date pe lista scurta, si nu de alea prin competitii), un alt scientist din acelasi insitut umbla prin tara, prezenta/lauda aparatura ca-n obor, si-i indemna pe ceilalti ‘saraci’ sa aiba curaj si sa ‘colaboreze’ cu ei, Adica, sa vina altii cu ideea si conceptia proiectului, ca ei fac orice. ..masoara totul..:-) Si asta e o cale de a face stiinta in Romania.
Revenind la urare: eu va doresc sa fiti autor principal pe un paper cu IF rezonabil si onorabil, in functie de domeniu, dar care sa fie conceptia originala cap-coada a d-voastra ! Colaborarile astea sint ca un tren: multe vagoane, dar o sg. locomotiva. Stiti vorba aia: cine stie, cunoaste ! Una e ideea excelenta, alta e butonul..Cam de asta comitetele si comisiile se uita la autoratul principal: ii cauta pe cei cu ideea si conceptia, nu pe cei cu instrumentul. Dar sigur stiti asta, va laudati ca sinteti f bine situat in domeniu, si mai ales umblat prin lume.
@Mike A propos de „prostiile astea cu autor corespondent, de conceptie etc.”
In mod normal, cand se considera ca autorii sunt egali si au avut aproximativ aceeasi contributie la un articol, atunci numele lor sunt scrise in ordine alfabetica: in matematica, de exemplu, asa se face intotdeauna.
La articolul din Nature al carui link l-ati postat este scris foarte clar ce contributie a avut fiecare dintre autori, deci exista diferente si acestea sunt esentiale.
In orice caz, mi se pare o diferenta clara intre cei care au avut ideea respectiva, cei care au facut niste masuratori si cei care au redactat articolul si au facut niste desene, grafice etc.
nature.com/articles/s41586-018-0854-z
„Contributions
M. Hoffmann performed the electrical measurements, analysed the data and wrote the manuscript. F.P.G.F., M. Herzig and B.M. fabricated the samples. T. Mittmann optimized the HZO atomic layer deposition process. P.L. and R.N. performed TEM measurements and analyses. U.S., S.S. and T. Mikolajick supervised the work and discussed the results. S.S. and M. Hoffmann conceived and designed the experiments. All authors commented on the manuscript.”
Mr. Mike,
Daca nu stii, informeaza-te sau taci. Nu mai propaga ineptii.
Da exemplu de o tara din EU (nu mai vorbim de SUA, Canada, Australia) unde sa nu conteze calitatea de ‘autor principal’ atunci cind vine vorba de promovari, granturi, recunoastere.
Asta ca sa ma scutesc de a-ti tine o prelegere despre rostul autorilor intr-un articol/lista de autori, si greutatea autorilor principali intr-o asemenea lista.
Stii ca in 2011, cind s-a lansat pentru prima oara Idei-complexe dupa modelul ERC, 95 % (give or take) din ‘marii’ profesori si CS1 cu n-spe sute de lucrari (pusi de-aiurea pe ele, evident, sau doar pt. ca erau sefi si sefuleti si decani), n-au indeplinit criteriile minimale ref. la autoratul principal ?
Sper ca nu vorbesti din frustrare, numarindu-te printre cei 95 %.
Daca nu esti de acord cu un principiu, sugerez sa te informezi inainte de a da verdicte ultime. (‘ala-i prost, ala nu stie, ala e din teleorman, etc.’).
Vedeti mai bine ce spune un anume domn, Zamfir, in RL:
‘ „Laserul de la Măgurele mută fizica românească dintr-o ligă națională în una internațională.’
Se pare ca sintem salvati de ELI ! :-) Noroc de ELI, ca ne scoate din noroi pe noi toti, ceilalti ignoranti.
Stie cineva de pe acest formum cite articole cu autori principali in RO, si cu IF> 5 (macar !) s-au scos pina acum de pe urma ELI ? La banii papati pina acum de ELI si de dl. Zamfir, eu opinez ca ar trebui sa avem macar 3-5 Science/an.
Lipsa bugetului deci nu va fi o problema, sintem oricum salvati.
Las si eu asta aici:
https://recorder.ro/video-aici-trebuia-sa-fie-un-laser/
Bună seara!
Am trimis zilele trecute un mesaj către UEFISCDI în care am întrebat când – și mai ales DACĂ! – se mai organizează în România competiții de granturi la care să nu existe discriminări! Nu de alta, dar, în ultimii mai bine de 10 ani (din 2008, mai exact), am avut dreptul O SINGURĂ DATĂ (în 2015) să particip la o competiție (și atunci s-au schimbat regulile „în timpul jocului”), în rest, ba erau „praguri cu x ani de la susținerea tezei de doctorat, cu y ani vârsta maximă la momentul înscrierii la competiție, etc… Dacă tot ni se cere să avem, pentru promovare, granturi, în primul rând, ÎN ROMÂNIA, atunci să ni se ofere și CONDIȚII NEDISCRIMINATORII DE ÎNSCRIERE/COMPETIȚIE, TOT ÎN ROMÂNIA!
Nu cer privilegii și nu vreau avantaje personale (n-am cerut niciodată!), dar niște reglementări minimale, de bun-simț, sunt mai mult decât necesare!
Se poate rezolva ceva în acest sens? Puteți „pune presiune” pe cei de acolo? Sau trebuie „să ne descurcăm” singuri, cum putem? Eu nu agreez „descurcăreala”, care e o combinație de oportunism, ipocrizie și pupincurism și nu o voi practica!
Mulțumesc, anticipat!
P.S. La mesajul trimis – tăcere, până acum!
După un interval de timp, rezonabil, mă voi adresa unui jurist, caut un avocat și dau „ministerul” cercetării ÎN JUDECATĂ, PENTRU DISCRIMINARE!
Nu la ușa UEFISCDI trebuie să bateți nici pentru a afla când și dacă se mai organizează competiții și nici pentru regulile jocului. Ci la Ministerul Cercetării. UEFISCDI e o unitate executivă, subcontractată de MCI pentru a-i organiza competițiile deschise conform regulilor făcute de Minister. Pentru reguli Ministerul lucrează cu cel puțin două Consilii Consultative din subordine: CNCS și CCCDI. Prin noile modificări aduse legii cercetării însă, UEFISCDI intră într-un con de umbră, în sensul că nu mai este beneficiarul direct al unor programe derulate de MCI. Acesta din urmă își va alege „transparent” operatorii de program ;-) În frunte sunt ROSA și IFA, prima conducând deja „competiții” în domeniul Dunăre-Deltă-Mare, iar cea de-a doua în domeniul francofoniei.
@eli 25/01/2019
Buna seara,
Am fost directorul proiectului de fonduri structurale CEUREMAVSU din care s-a achizitionat microscopul electronic folosit pentru articolul „Unveiling the double-well energy landscape in a
ferroelectric layer” (Nature 2019) despre care s-a discutat anterior. Afirmatia „din proiecte structurale, date pe lista scurta, si nu de alea prin competitii” este revoltatoare din mai multe motive:
1. Acest proiect a fost realizat prin concatenarea a 4 intentii de proiecte de fonduri structurale, pentru fiecare intocmindu-se – separat – studiul de fezabilitate (SF) prin programul Impact care finanta aceste studii. Mai pe romaneste spus, firmele care realizau aceste SF incasau banii din proiectele Impact, dar cea mai mare parte a efortului era depus de cercetatori pro bono.
2. In momentul in care s-a lansat competitia POS-CCE propriu-zisa si s-a decis ca o institutie nu poate aplica decat pentru un singur proiect, s-au concatenat cele 4 propuneri Impact intr-una singura. Acesta a fost un efort laborios discutat pe parcursul a 16 (saisprezece) sedinte de Consiliu Stiintific. Scrierea proiectului si intocmirea unui nou SF a fost o munca lunga, grea si plicticoasa, cateva sute de pagini (romana + engleza), nu 10 pagini de stiinta ca la PCE, 20 ca la PCCF sau 15 la Parteneriate.
3. Competitia a fos destul de dura (era vorba de prima competitie POS-CCE): 85 proiecte depuse, 19 contractate, adica 20 % (vezi http://www.research.gov.ro/node/node/nid/1642/title/Rezultate+competitie+2.2.1). Am exclus cele 3 proiecte pe tema „Cercetare exploratorie si de frontiera”, care nu erau finantate din fonduri europene, ci din Capacitati. Asadar, a existat competitie, Dle eli. La vremea respectiva (2007), rata de succes la Parteneriate sau Idei era peste 20 %.
4. Realizarea proiectului a fost demna de Kafka din punct de vedere al birocratiei, obtuzitatii functionarilor si auditorilor, nu doresc nimanui sa treaca prin ce-am trecut impreuna cu colegii care s-au ocupat de proiect. Cerinte contradictorii, amanari de plati fara nicio justificare in conditiile in care noi trebuia sa le facem pe toate la timp etc. Corectii financiare aplicate pe principiul „nu se poate sa nu va dam o corectie”. 6 audituri cap-coada in total, plus control suplimentar de la Curtea de Conturi. Acest proiect mie personal mi-a rapit 5 ani din viata, dar m-a imbatranit (si probabil mi-a scurtat viata) cu cca. 20 de ani.
5. Cu toate acestea am reusit sa terminam cu bine proiectul, am facut si ceva economii in urma licitatiilor, iar in cele din urma am putut achizitiona 23 de echipamente de peste 100 mii euro in loc de 18 propuse (evident, dupa multe aprobari si para-aprobari, modificare SF etc.) . Cu noua infrastructura institutul a reusit sa iasa decent in lume. Vezi articolul din Nature, insa mai sunt si altele (multe, chiar) in reviste cu factor de impact peste 7. Si destul de multe pe ideile din institut.
6. Probabil ca eu am fost acel cercetator care „umbla prin tara, prezenta/lauda aparatura ca-n obor, si-i indemna pe ceilalti ‘saraci’ sa aiba curaj si sa ‘colaboreze’ cu ei, Adica, sa vina altii cu ideea si conceptia proiectului, ca ei fac orice. ..masoara totul..:-)” Intr-adevar, avand l vremea aceea proiecte de parteneriat cu Iasi, Cluj, Timisoara, fiind si invitat prin diverse comisii de doctorat sau la conferinte, am sustinut seminarii, am facut scurte prezentari ale infrastructurii, mi-am invitat colegii sa colaboram. Nu vad nicio greseala, nu vad de ce aceasta se desfasura „ca-n obor” si am multiple argumente:
a) Eram obligati prin contract sa popularizam rezultatele. A trebuit sa facem articole in mass media, sa platim publicitate in anumite reviste ISI, sa facem clipuri TV etc. Mie, personal, popularizarea in mediul stiintific mi s-a parut o prioritate.
b) Suntem obligati morali ca, in momentul in care realizam o infrastructura finantata din banul public (european) sa o punem la dispozitia tuturor celor care o pot utiliza.
c) Dle eli, idei in institut sunt destule si nu avem neaparata nevoie de ideile altora. (Stim ca exista colegi din tara care isi achizitioneaza cate un aparat si-l folosesc numai pentru cercetarile proprii.) Faptul ca ne declaram deschisi la colaborari nu inseamna „sa vina altii cu ideea si conceptia proiectului”. Nu folosim camere de luat vederi, microfoane sau aparate de fotografiat. O analiza precisa cu o tehnica moderna (cum este HRTEM, de exemplu) nu se poate face fara a se cunoaste in detaliu fizica fenomenului sau materialului care se doreste investigat. Dle eli, cred ca nu intelegeti principiile de baza ale unei colaborari stiintifice din acest secol.
Ca sa n-o mai lungim, cred ca mi se cuvin cateva scuze. Si nu numai mie, ci aproape intregului institut care a contribuit la succesul acestui proiect.