joi, martie 28, 2024

Proiectul Ara si telefonul modular

Recunosc că probabil nu aș fi citit acest articol dacă nu ar fi fost titlul șugubăț cu trimitere directă la celebra prezentare a Windows care s-a lăsat cu ecran albastru. Subiectul e oarecum legat de precedentul meu material, fiind vorba tot de un proiect, de data asta al Google, care are un scop mai mult prospectiv decât imediat. Mi s-a părut însă că merită câteva rânduri. Google își propune să realizeze un telefon modular , în sensul că ar putea fi extins cu module suplimentare printr-o tehnologie de fixare cu magneți permanenți ( cel puțin în această fază). Telefonul propriu-zis va fi similar cu cele actuale și există și un kit de dezvoltare (pentru cei interesați, există și un premiu de 100 000 de dolari pentru cei care vor putea construi un modul care să facă “ceva” ce nu pot face telefoanele actuale).
Intr-un fel, Google vrea să replice modelul de succes al IBM PC-ului la scara redusă a telefoanelor mobile.
Intr-un fel, dar putem pune problema și altfel. Proiectul Ara este de fapt un kit de dezvoltare pentru Android care întâmplător conține și un modul GSM. Lumea entuziaștilor automatizărilor bazate pe ARM este în continuă creștere ( Raspberry Pi a anunțat că a depășit 3 milioane de unități vândute, puteți vedea aici anunțul și o poză simpatică de la palatul reginei Angliei)  deci ar fi de așteptat ca amatorii să nu lipsească, mai ales că alte platforne nu oferă decât satisfacții morale.
Bineînțeles, un modul de succes ar putea să determine adoptarea interfeței ca standard și pentru alte platforme. Mai greu e însă să inventezi funcția.
Telefonul mobil a devenit destul de multifuncțional în ultima vreme, înlocuind practic complet aparatele foto low cost, radioul portabil, în mare măsură ceasul si calculatorul numeric, probabil și alte accesorii. Fiind singurul echipament cu microprocesor de care nu prea ne despărțim, e oarecum firesc să se întâmple așa. Cum procesoarele devin din ce în ce mai puternice, probabil că e de așteptat ca acesta să devină un fel de interfață universală cu lumea exterioară ( de fapt în mare măsură acest lucru deja s-a întâmplat).

Faptul că numim în continuare acest dispozitiv telefon mobil ține mai degrabă de tradiție. (De altfel, regret de multe ori bătrânul “Nokia de Jucu”, mai ales atunci când trebuie să astept după interfața leneșă a smartphone-ului meu ca să dau un telefon urgent, însă n-ai cum să te opui progresului… ). Cineva va trebui probabil să redeseneze interfața noilor dispozitive în acest sens, acum când “Internet of things”e după colț.
Mi se pare amuzant că Java, care a fost proiectat inițial pentru a echipa telecomenzi, e platforma pe care e construit Android-ul care tinde să devină o telecomandă universală într-un cu totul alt mod.
Bineînțeles, proiectul Ara în sine nu știm cum se va termina. Ceea ce a fost valabil pentru PC-uri are un “mic” impediment pentru a fi replicat cu succes în lumea smartphone-urilor: dimensiunea. Orice modul care se vrea acceptat va trebui să fie suficient de mic și ușor pentru a încăpea într-o carcasă extraplată  fără să deranjeze. Cam orice e pur electronic se califică aici, însă atunci când implică senzori sau alte dispozitive mecanice, lucrurile sunt ceva mai complicate.
Vom vedea. Dar ne putem imagina că smartphone-ul ar putea fi telecomanda pentru alte dispozitive, oricât de mari.

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Combinaţia „Android + procesor puţin consumator de energie” are un avantaj pe care alte configuraţii (adică hardware + sistem de operare) nu îl au, şi anume adaptabilitatea.

    Avantajul provine din faptul că inventatorul şi dezvoltatorul său, care a fost şi primul jucător în Revoluţia Tabletei de după 2010, a fost Google.

    Mâna google-iştilor s-a văzut în caracteristicile care fac sistemul Android dorit de clienţi şi dezvoltatori deopotrivă:

    1. Compatibilitatea. Până la Revoluţia Tabletei, producătorii îşi păzeau cu grijă codul sursă, şi în acelaşi timp încercau să îl ţină prizonier pe client cu aplicaţii scrise pentru sistemul lor de operare, standarde de comunicaţie gândite pentru el, accesorii şi periferice compatibile numai cu el. Aici e cuiul din pantoful lui Apple, care a semănat sâmburii Revoluţiei Tabletei cu iPod şi iPhone, după care a făcut la fel ca Microsoft şi ceilalţi, motiv pentru care Google i-a luat-o înainte. Există milioane de aplicaţii pentru Android, şi la fel de multe periferice create pentru el, toate compatibile cu conectorul USB şi cu standardul de transmisie date Wi-Fi, şi toate se pot combina la infinit.

    Ceea ce ne aduce la…

    2. Adaptabilitatea. Superioară chiar şi unui calculator desktop. Un sistem (smartphone, tabletă) Android are de obicei mai multe tipuri de senzor încorporate, plus camere digitale, Wi-Fi, Bluetooth, şi altele. Nu trebuie decât să descarci, contra cost sau nu, aplicaţia corespunzătoare, şi după ce sapi îndeajuns vezi că există una, şi ca prin farmec tableta se transformă în orice altceva, de la sistem multimedia la staţie de testare şi diagnoză…

    • „Până la Revoluţia Tabletei, producătorii îşi păzeau cu grijă codul sursă, şi în acelaşi timp încercau să îl ţină prizonier pe client cu aplicaţii scrise pentru sistemul lor de operare”

      He, he, si Google face altceva? Doar vi se pare ca face altceva, ca a luat-o pe o cale mai ocolita. Aia cu open source e o poveste frumoasa, pentru ca Google are grija ca oricine foloseste Android trebuie musai sa foloseasca:
      – serviciile online Google in pozitii privilegiate si fara posibilitatea de dezactivare (si aici nu mai discutam deloc de open source, ca doar nu e Google nebun sa dea la liber codul de la Google Search sau Google Maps)
      – magazinul de aplicatii Google, magazine prin care totul trece pe la Google si din care Google isi ia o parte din bani din aplicatiile vandute.

      Aia care ies din rand, iau un bat peste degete de nu se vad: vezi cat se chinuie Amazon cu versiunea lui de Android (si nu o sa reuseasca sa genereze un ecosistem viabil, cu toate eforturile lor supraomenesti, vezi cota de piata si numarul de aplicatii disponibile in magazinul lor, recent depasit de magazinul de pe Windows Phone) sau Samsung cu Tizen, care e cam mort in fasa.

      Scopul celor mari in software e crearea unui monopol, oricat de frumos ar fi vopsit gardul.in afara.

  2. Discutăm despre porcării create de persoane care sunt confuze rău de tot. Telefonul- ca funcție – este telefon. Dacă vrei poze îți iei un aparat mic și care face poze la 20 MP (puține telefoane reușesc). Vrei calculator- scoate tableta. Genul șaorma cu de toate determină performanțe mai proaste și pentru telefon, și pentru cameră și pentru calculator- dar răzgâiatul cel idiot care le vrea mai mult, mai mult, tot mai mult trebuie pus la punct și educat.

    • „răzgâiatul cel idiot care le vrea mai mult” ?!?! Poate Tim Berners Lee trebuia sa stea in banca lui, ce vroia el „mai mult” de la reteaua CERN? Poate Linus Torvalds trebuia sa se multumeasca cu Unix asa cum era, de ce vroia el „mai mult”? Poate Steve Jobs nu trebuia sa concentreze munca angajatilor Apple pe iPhone, de ce vroia el „mai mult”?

    • Ha-ha! Chiar in articol scrie ca telefonul (numit si smartphone) a devenit un multifunctional. Am intr-adevar si alte „gadget-uri” care fac treaba mult mai bine (un dslr, un ceas de mana elvetian, un laptop, o tableta, un radio cu ceas, un mp3-player desi eu prefer flac-urile, un router wireless, niste boxe 5.1, etc.). Dar chiar ma feresc daca ma duc sa cumpar paine sa le iau intr-un rucsac. Dar am observat pe unii pe la paine cu rucsacul in spate – poate tine si de optiunea personala.

      Si smartphone-ul meu face niste poze excelente (desi are „doar” 5MP), iar pozele se salveaza automat pe net (dslr-ul nu poate). Nu e cel mai performant (nici cand era nou nu era, acum e si f. vechi are vreo 3 ani :) ), dar sunt multumit.

      Legat de sintagma „shaorma cu de toate” – folosita de multi in sens peiorativ, mi se pare un automatism al gandirii, care implica un „lack of tinking” (a fost cineva care a folosit sintagma initial, si turmei i s-a parut funny). Ce e rau sa fie cu de toate? Eu cand cumpar kebab (asa-i zic eu), o iau cu „de toate”: lipia, carnea, cartofii prajiti, un sos, condimente si „toate” legumele. Acum, poate-i inteleg pe unii care sunt la dieta sa renunte la cartofii prajiti/sos (dar daca sunt la dieta oricum nu sunt de admirat). Si mai sunt unii care nu pun „toate” legumele (din motive medicale, ori ca nu suporta un anumit aliment – la fel, nu sunt „eroi”). Ce e rau in „shaorma cu de toate”? Singura paralela pe care o fac (la cei care nu o vor cu de toate) e cu un miop care se lauda ca are ochelari – are un aer distins, „intelectual” (si nu spune ca nu vede bine, si chiar are o nevoie medicala)…

      • Trecand peste aberatia comunistoida cu „dar răzgâiatul cel idiot care le vrea mai mult, mai mult, tot mai mult trebuie pus la punct și educat.”, pe undeva exista o doza de dreptate in cele afirmate.

        Exemplu: am fost anul trecut la munte impreuna cu un grup de prieteni, cu totii „dotati” cu telefoane ultimul zbierat. Eu unul mi-am luat vechiul meu Nokia E71 (da, am si eu un smartphone dar m-am gandit ca nu este cazul sa-l bubui de toate stancile). Ei bine, ce telefon credeti ca a folosit tot grupul, atunci cand minunatiile tehnologice si-au dat obstescul sfarsit (unele din lipsa de baterie, dar majoritatea din cauza de „No network available” – si slava Domnului, aveam in grup „reprezentanti” ai tuturor retelelor nationale).
        Si va mai las sa ghiciti cine au fost primii frustrati: posesorii de iPhone, care nu si-au putut lua baterie de schimb :)

        • O doza de adevar normal ca exista, nu neg :) – si eu duc dorul uneori telefoanelor la care tine bateria o saptamana. De-abia l-am facut pe al meu sa tina vreo 2 zile, prin re-softare, e cu Android (un timp aveam program dimineata si seara in care-l puneam la reincarcat). Chiar existau unele telefoane bune. N-am avut telefoane cu Symbian, dar parca aveam niste amici care le injurau si pe ele… :)

          Legat de Iphone/Android, chiar cred ca ar putea fi subiectul unei discutii separate, cu fani de ambele parti. Eu, de ex. sunt fan Android, iar Windows Mobile chiar nu s-ar ridica la nivelul acestei discutii :)

          La „razgaiatul” „ala mic”, ce sa spun…, iarna viitoare daca nu are caldura, „sa mai puna un pulover pe el”.

  3. Ei am eu o idee
    Editarea directa a documentelor create cu un alte telefon sau tableta sau PC
    De exemplu daca faci un doc in word sau un pdf in Adobe ai nevoie de un flash ca sa il duci la altcineva pt a contiuna munca sau poate doar privitul :)
    si daca vrei sa il distribui trebuie sa il urci pe Dropbox de unde ceilalti il descarca
    ce se intampla daca nu ai net?
    Poti sa ai transmisie directa prin wireless

  4. Pe mine m-ar interesa o „chestie” care sa masoare lungimi, suprafete sau volume. Nu stiu daca exista vreo aplicatie, am citit odata un articol despre masurarea suprafetei acoperisurilor prin satelit, folosita de societatile de asigurari. Tipul carea a scos-o a facut bani buni….
    Dar sa masori suprafata curtii, sa zicem, sau a unei parcele…ceva de genul intru in aplicatie,punctez perimetrul clicaind pe un buton al telefonului si aplicatia imi spune lungimi, suprafata.etc., nu am auzit. Poate ca exista si eu nu stiu. Ar fi utila, exista asa ceva? Ar fi necesar un modul separat(pentru precizie, un fel de sistem dual, receptor-emitator de „ceva” pe distante mici) sau se poate prin GPS? Nu sunt de meserie…intreb si eu.

    • Se poate, dar nu eficient, fiindcă GPSul unei tablete nu are precizia necesară.

      Eroarea de poziţionare a unui GPS de buzunar e de aproximativ 50 de metri (verificat de mine de 2 ori, o dată cu un GPS încorporat într-un telefon, cartier Căţelu, şi a doua oară cu un GPS Evolio, cartier Bucureştii Noi – CrisTim).

      GPS civile nu au capacitatea de a recepţiona semnal în orice condiţii, filtrat, la fel de bine ca un GPS militar sau unul din aviaţie, fiindcă atunci ar costa şi ele la fel de mult şi nu le-ar mai cumpăra nimeni. Sunt făcute să găseşti o stradă sau o clădire, nu să dirijeze o rachetă fără să bubuie şi ce nu trebuie pe lângă ţintă. Chiar fabricanţii susţin că precizia unui GPS civil nu are cum să fie mai bună de 15 m, şi când spun 15 m sunt optimişti.

    • In principiu ar fi posibil: mergeti cu telefonul in cele patru colturi ale curtii, obtineti localizarea GPS pentru fiecare iar restul este relativ simplu (tine de calcule pe care le poate face orice soft).
      Din pacate insa localizarea GPS nu este foarte exacta, iar dumneavoastra presupun ca nu v-ati multumi cu rezultate gen +/- cativa mp. O alta solutie ar fi utilizarea unui telemetru laser (ruleta laser, cum i se mai spune) cuplata direct la telefon. Nu stiu daca exista asa ceva (desi exista unele care pot descarca masuratorile in calculator, prin USB, deci nu vad in ce-ar consta dificultatea) si prelucrarea datelor cu o aplicatie de doi bani.

  5. Multumesc pentru sfaturi si linkuri. Am gasit ceva specializat, de genul celor de aici
    http://www.gps-agricultura.com/
    Deci ar fi vorba de un modul mai simplut care, atasat telefonului, sa-l „transforme” in asa ceva.
    Poate ca, asa cum s-a justificat incorporarea camerei foto, video, s-ar justifica si incorporarea unui sistem de masurare a suprafetelor. Poate nu, dar mie mi-ar placea sa am asa ceva pe telefon.

    • Pe linia proiectului ARA, ati avea nevoie de fapt de niste module care sunt emitator-receptor radio, si cu trei telefoane ARA pe care instalati cate un modul din acesta care comunica intre ele si calculeaza timpii de emisie-receptie si ii transforma in distante ati putea face calcul de suprafete de teren, cu precizie foarte mare. Evident ca ar trebui scris si un mic programel care sa preia valorile, sa le introduca in algoritmul de triangulatie, sa va deseneze frumos suprafata, etc.
      P.S. Unul din cele trei telefoane ar sta pe loc, cu celelalte doua va plimbati in fiecare colt al suprafetei. Initial obtineti o suprafata relativ la primul colt, nu intr-un sistem de coordonate geografic. Insa daca aplicatia preia si valorile obtinute de la GPS, si le introduce intr-un algoritm de calibrare pe baza pozitiilor relative intre cele trei statii, s-ar putea sa obtineti in final si o precizie multumitoare de pozitionare geografica a surprafetei masurate initial relativ.
      O problema speciala ar fi cea a terenurilor denivelate. Presupun insa ca pe dvs. va intereseaza mai ales la campie, nu? Parca agricultura e domeniul dvs. de interes. In silvicultura si pasunat, utilizatorii ar trebui sa se multumeasca cu o precizie mai slaba. Doar daca nu introducem in modulul respectiv si capabilitatea de a calcula altitudinea:-).

      • Pai in acest sistem nu mai lucrez nimic, toata ziua stau si plimb telefoane, calculez, ba le mai si uit prin holda… n-ar fi prima oara.
        De fapt vad ca exista pentru agricultura sisteme performante,utilizate in special la semanat,recoltat, erbicidat, cu precizie de ordinul centimetrilor- din cate retin pana la 2,5 cm, dar necesita si o antena amplasata in apropiere, pe langa GPS. In rest „zice” ca merge undeva la 10 cm, nu stiu , inca nu mi-am cumparat unul, tractoarele mele sunt vechi si nici suprafetele nu sunt foarte mari. Tractoarele noi cam au asa ceva in dotare, simplifica mult munca.
        http://www.gps.gov/applications/agriculture/
        Intrebarea este daca „se merita” sa fie incorporat intr-un telefon mobil, la fel cum au incorporat camera foto. Sau macar un modul atasabil, sa nu porti dupa tine doua chestii…Cred ca ar avea priza la public, nu-i musai sa masori hectare de porumb, poti masura o curte, distanta pana la scoala pe diferite trasee etc

        • Stiu ca EU lucra la un nou sistem GPS. N-am mai verificat status-ul, sa vad cand il termina. Ar trebui sa fie mai exact decat cel actual, fiind mai nou. In felul acesta nu veti avea nevoie de nici un modul (GPS-ul fiind oferit de telefon), doar de o aplicatie bine scrisa, si de picioare sa va deplasati la punctele semnificative de pe teren.

          • http://egnos-portal.gsa.europa.eu/discover-egnos/about-egnos/case-studies/agriculture-case-study-precision-farming
            „Zice” ca precizia este de pana la 20 cm. Nu mai tin minte unde am citit ca, pentru a creste si mai mult precizia (20 cm abatere e prea mult la semanat) se poate instala o antena in zona, ceva destul de simplu, si precizia creste pana la 2,5 cm.
            Pe de alta parte , la modul general zice ca precizia este de trei metri
            „As a satellite navigation augmentation system, EGNOS improves the accuracy of GPS by providing a positioning accuracy to within three metres. By comparison, someone using a GPS receiver without EGNOS can only be sure of their position to within 17 metres.”
            La agro este posibil sa fie si alte „augmentari”
            „Precision agriculture refers to the use of satellite navigation sensors, aerial images, and other tools to determine optimum sowing density, fertiliser cover and other inputs. The techniques allow farmers to save money, reduce their impact on the environment and increase crop yields. EGNOS provides an affordable precision solution for farmers.”
            Totusi nu poti sa nu te gandesti la accidentul din Apuseni. Nu au fost in stare sa gaseasca oamenii, nu la centimetru, nici macar la kilometru ,avand la dispozitie si o pozitionare prin GPS.

        • Nu sunt convins ca ar avea priza la public, dar nu din cauza costurilor ci din pricina frecventei reduse de utilizare: bun, imi masor curtea odata, de doua ori, masor si curtile vecinilor, si dupa aceea? Ce fac cu „gadgetul” care se ataseaza la telefon, il arunc int-un sertar?
          Cat despre masuratul drumului intre doua puncte exista deja aplicatii in acest scop (unele ruleaza chiar pe telefonul mobil), doar ca se bazeaza pe harti prememorate, nu pe masuratori „in teren”.

          • Aplicatiile pot fi mult mai numeroase, am dat doar un exemplu simplu.
            Eu unul constuiesc sau repar destul de des cate ceva, o anexa, un gard…masurarea mecanica cu ruleta este uneori enervanta, mai ales cand ai o urgenta si trebuie sa actionezi rapid. Apoi trebuie sa treci manual datele intr-un program de genul 3D home architect design etc.
            La lucrari catre clienti avantajul este evident, nu mai trtebuie sa pierzi timp masurand parcela cu „cloaftarul”, daca ai un sistem specializat poti sa clicai la capetele parcelei si ai toate datele fara sa mai pierzi timp.
            Sunt o groaza de probleme in camp, de pozitionare a parcelelor, se intra pe terenul altuia, suprafetele difera fata de ce declari la APIA, nu din intentie, ci pentru ca nu poti sa masori cu precizie si repede. In plus in fiecare an trebuie sa fii atent, uneori vecinul intra pe parcela ta, alteori tu…nefiind repere se greseste frecvent. Ca sa nu mia spun ca aia de la APIA au inceput sa masoare intr-o proportie mult mai mare suprafetele declarate. Daca ai, sa zicem 50 de parcele de 1-2 ha si trebuie sa le verific in fiecare an de caetva ori, e ceva, nu? Suprafetele cu forme neregulate pot sa complice treaba si mai mult.
            Bun, se poate folosi si la volume, sa zicem ca vrei sa stii volumul unei „gramezi” de grau, pe care de regula o aproximezi descompunand in forme geometrice simple, cub, con, cilindru etc
            Poate ca un sitem laser, cam cum e cel de la camerele foto care focalizeaza automat ar putea rezolva problema.
            Sau sa zicem ca esti constructor. Exista dospozitive de masurat distante , de „dat” orizontala sau verticala ba chiar si unghiuri.
            Poate ca niste module specializate, mai ieftine ca sculele profesioniste, atasate unui telefon mobil, care sa fie un fel de unitatea centrala, ar fi o solutie. Poate ca nu, poate ca proiectarea si costurile de productie pe o serie mai mica nu justifia acest sistem modular,poate ca standardizarea nu este la cote acceptabile, oricum telefonul se schima cel mai des, poate ca ne duce valul prea tare, sa facem din telefonul mobil singura „scula” universala buna la toate. Pe de alta parte stiti probabil foarte bine ca adesea vanzarea se face prin inventarea de noi nevoi, si nu neeaparat prin satisfacerea unora existente, nu?

      • Da, triangulatia clasica nu prea merge pe terenuri denivelate. Dar e o metoda si ptr. astea: o camera video (cea de 5MP de pe telefon e suficienta) si un zmeu (sau o drona daca ai bani) – pui camera pe zmeu si alergi de colo-colo pe teren (sau il pui pe altul). Dupa care un soft care sa decodeze rezulatele in functie de contrast, nuante, umbre, unghiuri, distante, etc. (practic tot o triangulatie dar mai avansata).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Badici
Mihai Badici
Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor. De asemenea a absolvit in 1996 Facultatea de Litere la Universitatea Bucuresti. In prezent, consultant IT independent, colaboreaza pe mai multe proiecte legate de infrastructura de date.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro