joi, martie 28, 2024

Proiectul națiunii române

„Datoria cea mai sacră a cugetătorilor, a ziariștilor, a publiciștilor, a oamenilor de Stat politici sau diplomați, este de a arăta națiunii calea care poate s-o ducă la prosperitate și la fericire”, spunea Ion Ghica la finele secolului XIX.

România va renaște doar cultivând oamenii cu viziune pe termen lung: 30-50-100 ani. Ei vor întări instituțiile Statului, ei vor recruta altfel de minți la vârful partidelor, ei pot gândi un plan strategic pentru o țară violată de comuniști și furată apoi de cine a vrut, pe nimerite și pe apucate.

Mă înclin în fața curajului procurorilor DNA care cercetează hoțiile unui sfert de veac. Dar marea curățenie din primării, din Guvern sau din Parlament trebuie completată de un proiect național pozitiv, coagulant, unificator. Cum? Doar articulând un mandat generațional.

Proiectul? Prosperitate materială și demnitate spirituală pentru națiunea română. Ieșirea din sărăcie și asumarea unei identități.

Pe valul revoluționar de la 1848, Mihail Kogălniceanu, I.C. Brătianu și Cuza Vodă au lipit Moldova de Țara Românească și au inaugurat prin Cuza regimul post-fanariot, cu drepturi și libertăți pentru fiecare român. Dintr-un popor de țărani au făcut, cu sprijinul Regelui Carol și al elitei conservatoare, o națiune de cetățeni. Apoi la 1918 au venit Iuliu Maniu, Vasile Goldiș, Ionel Brătianu sau Iancu Flondor și au desăvârșit Marea Unire.

Noi ce vrem să facem cu România, după o sută de ani? Două decenii și jumătate am asistat la dezbinarea poporului prin inginerii sociale demonice: mineriade, învrăjbiri, exod forțat, asistențialism. Oameni complexați din calea-afară, lacomi, incompetenți, oportuniști și slugarnici, au exploatat resursele țării și au dictat, prin tot soiul de mercenari, agenda publică. Frica de baroni și tătuci se propagă mai departe în multe sate și orașe. „Suntem un popor de oameni singuri”, observa recent un prieten plecat în Occident. „Nu ne respectăm pe noi înșine, și mai rău, nu știm să ne respectăm mamele, soțiile, femeile”.

Fără valori morale, România nu poate renaște. Cum să ne așteptăm ca America să ne apere militar, adică să riște pierderi de vieți omenești, pentru ca noi să continuăm cu berea la pet pentru tot poporul, curve pe ecrane, vorbe goale, cluburi de noapte, distracție și prefăcătorie, cruci și distincții bisericești date unor infractori, plus superficialitatea agresivă a politrucilor din aparatul birocratic? Cum să motivăm soldații armatei române cu vechea programare neuro-lingvistică a pasivității și a fatalismului din vocea Mioriței: „și de-a fi să mor, în câmp de mohor”…

Poate vrem să ne trezim înainte ca să vină facturile usturătoare ale tranziției. Vine timpul scadenței, cu miliardele de euro împrumutate de leprele securiste și politicienii iresponsabili în numele copiilor fără drept de vot și ale celor nenăscuți încă. Și noi, generația trezită de Revoluția din 1989, cum vom răspunde? Ce vom face? Cine ne va apăra?

Distribuie acest articol

32 COMENTARII

  1. Natiunea romana e formata din oameni.

    Oamenii actioneaza potrivit gradului de evolutie corespunzator.

    Actiunile principale care definesc cei mai multi oameni din ziua de azi sunt schimburile economice rezultate in urma productiei si consumului de bunuri.

    Pe langa bunuri oamenii produc si schimba intre ei cunostinte. Cunostintele sunt o resursa importanta a oamenilor care vor sa inteleaga care e relatia lor cu lumea in care traiesc atat pentru viata de zi cu zi cat si pentru a le servi productiei si consumului de bunuri.

    Cunostintele sunt utile in masura in care ele sunt dublate de intelegere. Cu cat gradul de intelegere al oamenilor este mai ridicat cu atat si cunostintele specifice gradului de intelegere au un efect existential mai ridicat.

    Cunostintele pe care oamenii le schimba sunt legate preponderent de schimburile economice sau de evenimentele care pot influenta aceste schimburi economice.

    Cunostintele pot fi transmise fie prin viu grai, fie folosind mediile si suporturile inventate de om in acest scop: hartie, site-uri de web, telefonie, mesagerie text si vocala. Formatele in care se transmit cunostintele sunt de mai multe feluri: prin angajarea directa a doi sau mai multi oameni, prin intermediul textului, prin intermediul sunetelor, imaginilor, formatelor multimedia si al constructiilor tridimensionale.

    • Mai simplu spus, natiunea are nevoie de educatie, nu de idealuri spirituale inalte la care amaratii astia nu pot cugeta pentru ca au nadragii rupti in dos de la ultima vizita la buda sau ultima cazatura in sant in timp ce se intorceau de la birt. Educatie elementara – alimentatie, igiena, cresterea copiilor, finante personale, functionarea institutiilor statului. Macar daca ar invata sa citeasca…

      • Nu putem sti cu exactitate de ce are nevoie natiunea … e un concept prea vag. Putem presupune ca exista niste nevoi de grup definite de anumite constrangeri tehnologice, climatice, sociale. Altfel e foarte greu de definit nevoile de grup. Sigur fiecare are nevoi individuale: de hrana si aici sigur intra nu doar accesul la alimente sanatoase care sa-i asigure necesarul de minerale si vitamine ci si experiente de viata, interactiuni umane, cunostinte, haine si un spatiu de locuit.

        Personal cred ca exista nevoi de grup care nu se limiteaza doar la natia noastra ci cuprind umanitatea ca intreg. Cele pe care le-am identificat sunt: crearea de habitate care sa ofere conditii de viata mai bune. Orasele contin prea putine spatii verzi si sunt extrem de seci … ele trebuie sa integreze mai bine oamenii asigurand un cadru mai viu. Un oras care iti asigura transportul din punctul A in punctul B de la blocul cu 20 de etaje la caldirea de birouri cu 20 de etaje nu e un oras pentru oameni ci pentru roboti.

        Oamenii au nevoie de o anumita flexibilitate, de un mediu care sa-i angajeze intr-o dinamica a vietii care sa le ofere optiunea mai multor mijloace de deplasare, care sa nu fie simple simple puncte de legatura functionale ci sa aiba caractere estetice si dinamice. Drumurile trebuie sa contina ridicaturi, denivelari, curbe sa aiba oaze de verdeata, popasuri. Poate in drum vreau sa fac o pauza nu o data la jumatate de ora ci o data la cinci minute. Mediul trebuie sa puna la dispozitie asa ceva.

        Cred ca si cunostintele oamenilor de orice natura ar fi ele trebuie puse la dispozitia publicului in mod gratuit. Ma gandesc de exemplu la proiecte de digitizare ale bibliotecilor, la grupuri de oameni care sa se ocupe cu o anumita sinteza, evaluare si clasificare a acestor cunostinte pentru a identifica cunostintele de valoare raportate la grupe de varsta: 0-7, 7-14. 14-21 si asa mai departe. Manualele de romana si matematica incluzand variantele alternative trebuie digitizate si facute publice, eventual facut un efort pentru a face niste variante de manuale bilingve pentru a favoriza accesul altor oameni la cultura romana.

        Pentru preventie in sanatate se pot face programe nationale care, cuplate cu alimentatia sanatoasa, sa ofere un punct de pornire pentru toata lumea. Programele de educare preventiva sunt mult mai ieftine, mai eficiente si intr-un final mult mai benefice pentru populatie. La programele de preventie trebuie incluse si aspecte legate de expunerea la factorii stresori: zgomot, poluare, manipulare, sunete psihotronice, precum si al celor privind expunerea la informatii care induc in eroare. Expunerea la factorii de mediu trebuie sa fie echilibrata si trebuie sa atinga si aspectul motor si cel afectiv fara a crea dezechilibre de proportie. Cred ca e necesar ca aceste notiuni sa fie introduse si amintite in programele de educatie.

        • @ Vlad – asemenea abordări intelectualiste nu duc nicăieri. Oamenii au nevoie de lucruri foarte simple, de bunăstare materială în primul rând. Și sunt capabili să urmărească în mod natural un asemenea obiectiv, fără să aibă nevoie de cursuri speciale pentru asta. Abia după ce va exista bunăstarea materială va apărea și nevoia de educație și de morală. Astea sunt lucruri simple, psihologii le știu de multă vreme și nu e cazul să reinventăm noi roata.

          Însă statul român pervertește merrsul normal al societății, asta e adevărata problemă. Nu-mi pot imagina pe nimeni în Anglia dând șpagă pentru un serviciu ”la stat” în loc să înceapă o activitate self-employed sau să-și deschidă o firmă. Însă în România șpaga pentru un serviciu la stat e soluția profitabilă, iar asta e ”meritul” legislației, al politizării administrației și a puterilor discreționare de care beneficiază funcționarii publici. Adică totul e o creație artificială a statului, așa ajunge societatea românească să meargă pe căi greșite, să conteze relațiile și șpaga, nu meritele și competențele.

          • Cred ca abordarea la care faceti referire a fost valabila in comunism … Statul, asa cum e el azi, nu prea mai are nicio atributie efectiva pentru oameni. De altfel se vede foarte clar ce se intampla in Grecia … Nu exista nicio solutie, la problemele economice ale oamenilor. Educatia si sanatatea sunt doua dintre aspectele care intra in atributia statului dar vedeti dumnevoastra pe cineva sa se ocupe de ele ? Ca na, de vorbit se tot vorbeste …

        • Cand vorbiti de „habitate care sa ofere conditii de viata mai bune” sper ca va referiti la conditii de igiena de baza.. adica exact ceea ce lipseste la 60% din locuintele din Romania care nu au o baie, unde, incredibil, oamenii inca se mai spala (cand isi aduc aminte) intr-un lighean, cu apa incalzita pe soba (cu lemne sau cu o butelie care mai explodeaza din cand in cand).
          Este mult prea usor in mediul urban sa ignori realitatile Romaniei, dar atunci cand vorbim de obiective la nivel de tara nu putem sa ne propunem teluri inalte fara sa ajustam si baza societatii.

          • :)) Baza societatii se ajusteaza prin masuri de austeritate … cred ca e clar pentru toata lumea.

            Baza este intelegerea fiecarui om in parte … De acolo incepe schimbarea …

  2. Intrebarile sunt bune, dar stim din toata istoria gandirii umane ca este ceva mai usor sa intrebi desi uneori o intrebare pusa bine este foarte importanta dar cu siguranta este mult mai greu sa raspunzi.
    Sunt curios ce raspunsuri se vor da la intrebari teoretic, dar mai ales practic intrucat am tot vazut ce s-a intamplat,.Dar vina este a nostra,, doar a noastra, in masura in care nu suntem declarati iresponsabili de un medic (buniciii si parintii nostri aveau pistolul sovetic in coaste si biciul comunist autohton deasupra capului, dar noi?) caci practica au realizat-o cei creditati de noi in acesti 25 de ani.
    Eu doar atat pot sa spun drept multumire si extragandu-ma prin tot ce am facut si am spus: din toata aceasta demna de mila si dispret cohorta: VFMC!

  3. Sinteti in opozitie. De ce nu reusiti sa coagulati „Romania harnica si tacuta” la proteste si evenimente cu impact? Actionati ca un lider sau cautati cu disperare unul pentru opozitie. Pina atunci valorile morale ne sint servite de penalii care continua sa dea peste gura poporului, de hotii care striga „Hotii!”: http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-20260898-alexandru-jucan-cna-catre-adrian-nastase-nu-mai-plangeti-rabdati.htm Toate cele bune!

  4. Dar cu perioada Regulamentului Organic ce faceti, in schema dvs? Daca perioada post-fanariota s-a inaugurat cu Cuza, sa intelegem ca domnii regulamentari apartin perioadei fanariote?

    Foarte dubioasa distinctia pe care o faceti intre popor de tarani si natiune de cetateni. Foarte falsa ideea „civilizarii” poporului de tarani sub domnia lui Carol I. Bietii cetateni sateni (ca, deh, nu mai erau tarani din popor) au fost masacrati cu miile in 1907, de catre armatele luminatului regim pus in slujba proiectului de tara „civilizator”.

    Cu sprijinul „elitelor conservatoare”, spuneti? Adica Bratienii erau conservatori? Sau la cine va ganditi, la Maiorescu? La Marghiloman? Nu prea aveti aerul de a sti ce vreti sa spuneti.

    Si pana la urma ce vreti sa sugerati cu intrebarile dvs? Ca proiectul de tara trebuie centrat pe „valori morale”? Ca Romania trebuie sa „renasca”? Pai n-am mai auzit noi discursuri din astea, palingenezice, cu regenerare morala, nu e leit-motivul oricarei gandiri de dreapta, inclusiv a celei a legionarilor?

  5. Curatarea clasei politice (si pedepsirea coruptilor politicieni) este intr-adevar extraordinare de importanta.

    La fel de importanta, ca oprire a tilhariei organizate din Romanica si echilibrare a bugetului, ar fi impozitarea organizatiei mafiote BOR si cercetarea sistematica de catre DNA a evaziunii fiscale de proportii uriase operate de aceasta organizatie de decenii.

    Prin comparatie cu felul in care BOR de astazi se cere pedepsita pecuniar – tot ce au tilharit trebuie restituit tarii, e vorba de zeci de miliarde de euro – actiunile lui Alexandru Ioan Cuza vor parea un mizilic, ca o amenda pe un autobuz de provincie.

    Politicienii care vorbesc de „proiectul natiunii romane” dar sint complici in Marele Jaf Ortodox se expun ca demagogi care pun interesele unei secte nesimtite in fata intereselor natiunii careia ii cersesc voturile.

    • Acele zeci de miliarde de euro de care vorbiti sunt in marea lor majoritate „banul vaduvei”, domnule Absurdistan. Mia scutiti-ne, va rog, cu obsesiile dumneavoastra.

      Si comunistii ar fi vrut sa anihileze Biserica si nu au reusit, desi erua mult mai puternici decat dumneavoastra.

      • Culmea e ca aveti dreptate in parte – BOR tilhareste cu mare entuziasm vaduva si orfanul – tinte facile.

        Pe de alta parte, nu *numai* pe vaduva si pe orfan. Cu banii si proprietatile delapidate de BOR recuperate legal Romania ar putea fi pe un excedent bugetar urias.

        Sint „obsedat” de aceasta tilharie, nerusinata si imensa? Da, recunosc. O obsesie de care sint mindru.

        Nu e nevoie sa fie „anihilata” asa-numita biserica – grupul infractional organizat Una Moasta Nostra. (De altfel s-a inteles extrem de bine cu comunistii, BOR a fost servitorul cel mai abject si las atit al lui Dej cit si al lui Ceausescu.) Sa fie insa impiedicata sa FURE, sa TILHAREASCA, sa DISTRUGA natiunea, atit. In rest, cine mai crede in „sfintenia” acestei latrine ipocrite sa beneficieze „spiritual” de produsele sale, dupa pofta.

      • Ironia sortii.. comunistii au vrut sa anihileze religia si n-au prea reusit, dar nu le-a fost deloc greu sa colaboreze cu Biserica. „Biserica” este o institutie privata care se confunda in mod nefericit cu religia. BOR este o adunatura de burtosi imbracati in aur, multi dintre liderii sai au fost colaboratori ai securitatii comuniste. Crestinismul nu va mai fi niciodata reprezentat de ei. Doar prostimea se mai duce sa asculte ce abereaza fariseii. De aceea „Biserica” s-a descurcat atat de bine financiar dupa ’89, in timp ce bietele oi au ajuns sa voteze, la indemnul preotilor, tocmai cu cei care ii fura si batjocoresc zilnic.

  6. Chiar nu pricepeţi că s-a terminat cu mentalitatea de ‘şăf pă naţiune’, de cioban stăpân pe tarlaua şi turma lui, de popă îndrumător care dirijează norodul sub sutana lui? Gata, naţiunea a murit, şi-a dat sfârşitul in urma adoptării de către ţară a ultimului proiect sinucigaş al cugetătorilor, conducătorilor şi intelectualilor mioritici: aderarea la Uniunea Europeană. Nu mai e nimic de condus, căci cadavrul l-au împins in groapă ultimii politruci-ciocli. Statul român nu s-a unit cu Europa [oricum un fenomen aberant], ci s-a lăsat absorbit, s-a predat efectiv cu mare bucurie şi incă vrea să cedeze iute şi ultimele fărâme de suveranitate ca să scape de orice responsabilitate. Secta albastră a gânditorilor paternalişti a îmbrăţişat isteric credinţa eurosovietică şi nu dă niciun semn că s-ar trezi. Doar un exemplu recent de trădare generalizată a propriului popor: acceptarea fără crâcnire a ultimului ucaz eurosovietic ce stabileşte o cotă de imigranţi ce urmează a fi deportaţi in dispreţul Constituţiei pe teritoriul României. Niciun intelectual public nu a îndrăznit să protesteze vehement faţă de această samavolnicie. Nicio reacţie din partea publiciştilor. Darmite de la oamenii de stat si diplomaţii români [pe care îi declar nuli cu ocazia asta].

    „art 3 (4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine.”

    si art 2, (2) „Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.”

    Imaginaţi-vă că cealaltă uniune sovietică, defunctă de ceva vreme, ar fi pretins in anii 80 să vă dovediţi ataşamentul la cauza prieteniei intre popoare prin adoptarea câtorva mii de afgani, bieţi refugiaţi din calea invaziei imperialiste americane. Imaginaţi-vă că cealaltă uniune sovietică ar fi solicitat înfiinţarea unor lagăre, pardon, tabere de refugiaţi pentru aceşti năpăstuiţi, şi că taberele vor fi fost organizate şi conduse după regulile Centralei, ale Moscovei. Ce aţi fi simţit? V-aţi fi revoltat, dar numai lăuntric, şi aţi fi ieşit in stradă la o manifestaţie de solidaritate cu afganii rătăciţi? Dar dacă odată cu hoardele de imigranţi ar fi trimis şi o brigadă de tancuri? Aţi fi ieşit in public să lăudaţi iniţiativa şi să mulţumiţi marelui popor de la răsărit apostrofînd totodată rumânii cei ingraţi care nu se ridică la nivelul preconizat de conştiinţă socială şi nu dovedesc suficientă dedicare morală la nivel de partid?

    Cum ar fi fost să înjuraţi rumânii că beau prea multă pălincă şi se holbează cu neruşinare la femeile detextilate de prin almanuhuri şi că nu merită ajutorul frăţesc al armatei ruseşti care, se ştie, e imaculată ca o fecioară de prin mitologia reacţionară?

    Nu? Păi atunci de ce ne tragi domnule de urechi că îndrăznim să ne căutăm fericirea la fel ca americanii, in simplitatea cârciumii sau in pufoşenia femeii? Ai visa poate la o naţiune de fiinţe superioare care se elevează zilnic prin instituţii serioase, nu gregar şi frivol ca noi, care merg numa la biserică ca să găsească alinarea, la muzeu ca să socializeze şi in teatre ca să se culturalizeze?

    Ăsta-i proiectul dumitale de naţiune? rumânu docil şi cuminte, care bea numa bere cu lâmâie, vine devreme acasă, îşi respectă muierile şi biserica pân la devoţiune oricât de stricate ar fi, nu calcă in locuri de pierzanie, nu citeşte Infractoarea mov, nu stă pe internet mai mult decât raţia zilnică admisă prin Directive UE, nu râvneşte la resursele ţării şi nu mişcă nimic fără autorizaţie, ci aşteaptă să-i traseze sarcini un Conducător cu Agendă progresistă, specialist in indicatoare naţionale? Eventual, ca să nu mai avem atâtea ispite un jur, rumânii de sex frumos şi slab să fie împachetaţi in cearşafuri negre, că uite ce o crescut morala publică in ţările arabe şi cât de recunoscătoare sunt ele protectorului american.

    Până una alta, nu numai naţiunea dispare de pe meleagurile astea, ci poporul cu totul. In 10 ani o să scrijeliţi proiecte de naţiune pentru o gloată împuţinată, înfometată şi prădată de guverne socialiste şi prostită şi spoliată de biserici feudaliste, o gloată compusă din fiinţe decrepite hrănite cu fiori naţionalişti, rădăcini daco-romane şi nostalgii comuniste. Proiectul de ţară optim, nu de naţiune căci nu mai este posibil in veacul 21, ar fi fost unul legat de întoarcerea fiilor rătăcitori, că uite cum am ajuns să fim noii evrei ai Europei, să bântuim de colo-colo, să ne aciuăm prin ghetouri multiculturaliste, să îndurăm scuipaţii presei occidentale, să purtăm stigmatul hoţiei altora şi să alegem exodul deşi teoretic avem o patrie a noastră. Părăsirea ţării de către 4 milioane de români tineri e principalul rezultat al aderării, adică al capitulării semnate de clasa politrucilor trădători, e rana deschisă larg in trupul fostei naţiuni ce va sângera până la moarte dacă nu se intervine rapid. Şi in rândul politrucilor şi intelectualilor de carton desenat nu este nimeni in stare să aducă vorba de garou, darmite să-l şi aplice printr-un aşa-zis proiect de ţară. Pentru că acel garou înseamnă o libertate pe care nu ne-o mai permitem pentru că ar fi in contradicţie cu dreptul eurosovietic care ne guvernează, inseamnă legi care să elimine barierele din calea iniţiativei private, înseamnă ingeniozitate şi spirit capitalist. Un garou ar putea fi chiar liberalizarea totală a comerţului cu vicii, redeschiderea caselor de toleranţă, dezvoltarea cluburilor şi cazinourilor prin scăderea taxelor pe alcool şi jocuri de noroc, legalizarea consumului, comerţului şi cultivării marijuanei. Pentru că, in lipsa capitalului local, nu văd ce altceva ar putea impulsiona economia in afara unor astfel de legi radicale in direcţia restabilirii libertăţilor noastre. Dar nu, mai bine ne văicărim in timp ce o proptim ostentativ pe Mioriţa in peisaj ca să certificăm detaşarea noastră superioară de prostimea credulă şi fatalistă. Nu avem nicio idee şi niciun proiect, dar ne batem cu pumnul in piept că noi, intelectualii publici de bine, suntem diferiţi de ăilanţi. Halal proiect de naţiune. Să eradicăm Infractoarele Mov din categoria Click şi delincventele Blue din categoria Mioriţa şi gata, ne-am rezolvat problemele iar americanii o să vină să ne apere [!?!], că noi oricum nu ne putem apăra singuri, iar europenii să ne conducă, că noi oricum nu ştim să ne conducem singuri.

    • Absolut de acord, sau ca sa fie clar, acord 100%.
      Problema este insa ce facem cu mioriticii nostri care nu misca nimic in directia unei justitii eficiente fara un sut in cur din partea UE? Ce facem cu BOR-atii care ne-ar vrea in evul mediu dar se lovesc – intrucatva – de niste prevederi constitutionale pe care statul nu le poate modifica, acestea fiind cuprinse in „directivele” UE?
      Chiar credeti ca o Romanie desprinsa de UE ar avea sanse de izbanda? Eu cred ca nu, am deveni rapid un s(t)at fara caini condus pe baza sfintelor principii ale BOR.
      Si cand citesc sintagma „crestin-democrat” m-apuca sila: nu poti fi simultan crestin ca sa accepti o dogma si o ierarhie bisericeasca si democrat ca sa accepti votul egal din partea fiecarui cetatean… pe undeva, „crestin democrat” ma duce cu gandul la „curva virgina” doar ca se pare ca unii sunt prea prinsi in paradigme, cugetari metafizice si „meandrele concretului” ca sa realizeze acest lucru!
      Doriti initiativa privata? Pai statul roman se opune acesteia din principiu: nu prea ai cum sa furi dintr-o firma privata, deci nu prezinta interes. Mai bine pui ANAF-ul pe ei (muma lor de potentiali evazionisti), ii obligi sa tranzactioneze doar prin banci – aceleasi banci care finanteaza statul „overnight” – si-l lasi pe Isarila sa decida costul banilor, nu de alta dar el (oare trebuia sa scriu cu majuscula?) e mai destept ca piata libera!
      Si asta in conditiile in care ilegalitatile institutionalizate se tin lant, de la stabilirea abuziva a cursului de schimb pentru accize la… taxarea taxelor (in caz ca cineva nu cunostea acest lucru).
      Dar noi suntem ca oile: iata, behaim pe forumuri daca nea’ popa are dreptul sa incalce legea, sa se amestece in viata noastra (constitutie? kakaia constitutie?) si eventual sa ne impuna ce sa facem – sau nu – in intimitatea proprietatii personale. Si asta, in spiritul de turma (scuzati: conform opiniei majoritatii).

      • „Problema este insa ce facem cu mioriticii nostri care nu misca nimic in directia unei justitii eficiente fara un sut in cur din partea UE?”
        Ba s-au mişcat cu oareşce talent magistraţii noştri, mioritici şi nu prea, iar şutu-n in spate nu prea l-am văzut. Nici nu ar avea cum, orice presiune directă din exterior ar putea fi interpretată ca trafic de influenţă. Asta pe penal, că pe civil nu se mişcă nimic, iar eurocraţii nu au niciun deranj vizavi de regimul proprietăţii private in Ro. Directivele susţin şi dirijează politicile ‘naţionale’ de restrângere a drepturilor şi libertăţilor economice, generează situaţii litigioase şi, in loc să ajute justiţia, o sufocă cu procese artificiale, multe dintre ele incheindu-se cu sentinţe defavorabile statului român, cu efecte materiale ce se resfrâng asupra averii tuturor cetăţenilor. Nu mai dau exemple, cred că le ştiţi şi dumneavoastră.

        Iar despre directivele ue care s-ar opune tendinţelor hegemonice ale Bisericii nu ştiu ce să zic că nu ştiu despre ce vorbiţi. Eu nu am auzit de aşa ceva, ci, din contră, văd că sub oblăduirea Uniunii le merge mai bine ca niciodată, s-au extins şi paraextins, in toate cartierele de blocuri, in unităţi militare, in şcoli, in spitale, pe coclauri până-n vârf de munte. Au mai multe puncte de lucru de cât au avut vreodată in istoria bisericii, îşi desfăşoară campaniile publicitare in şcoli, ba chiar şi in grădiniţe, îşi construiesc clientela captivă cu ajutorul eurosovietului român, că stat nu mai pot să-i spun. Deci nu văd unde ar fi problema, unde ar fi conflictul dintre Biserică şi UE. Aaa, da, de faţadă auzi tot soiu de prelaţi cu impresii de blogări cum se dau de ceasu morţii că le fură Occidentu muşterii din bătătură atrăgându-i cu zăhărelu, cu cluburile deocheate, cu libertatea sexuală, cu lgbt-ul, cu societatea deschisă sorosian şi alte bazaconii, dar altfel cleru înalt e tare mulţumit de relaţia fructuoasă cu instituţiile şi fondurile UE..

        • Asta pe penal, că pe civil nu se mişcă nimic, iar eurocraţii nu au niciun deranj vizavi de regimul proprietăţii private in Ro.

          Corect, numai ca pot apela la CEDO! Desigur, tot boborul va plati, din taxe si impozite – doar ca aici discutam despre (lipsa de) legislatie privind responsabilitatea patrimoniala a magistratilor, ceea ce este un alt subiect. Tot cred ca e mai bine decat atunci cand procurorii lui Iliescu hotarau sa faca „recurs in anulare”.

    • Biserica, in opinia mea nu are decat un scop, sa ne uneasca cultural de Europa. Nu cred ca ar trebuii ea sa ne predea prin nihilism, smerenie, calitati laissez-faire sau iresposnabilitate. Noi vrem un STAT laissez-faire dar trebuie ca populatia, cultural si educational, sa contrabalanseze lipsa de impunere a statului. Oamenii trebuie sa invete sa „fie ei liderii din viata lor”. Vedeti dumneavoastra, domnul Mihail Neamtu nu vrea sa impuna acele calitati, dar vrea sa pastreze ceea ce uneste cultural acest neam.

      Eliminarea fatalismului Romanesc si trezirea determinismului ar fii cea mai importanta schimbare fundamentala de facut. Exista initiative culturale ca „Gentlemen’s Club Romania”(pe Facebook) care trezesc in oameni entrepreneuriat si alte feluri de calitati moarte dupa comunism. Ar trebuii ca educatia filozofica din liceu sa se ocupe cu asta in loc sa se concentreze pe a da teze de tocit la elevi.

      Cat despre economie, mi se pare ca lipseste o idee de stanga ca cea a social market economy care sa stimuleze pe saracii mici entreprenori ca sa aibe si ei sanse in aceasta zona a librului-schimb European. Au ei sanse de a concura cu oameni care au capital destul de majoritar si au productie in masa la banda fie cat e ideea lor de buna? Acordul libru-schimb face astfel incat ca Romania sa nu aibe sanse de a-si dezvolta capitalul local. Romania are nevoie de o perioada de dezvoltare cum a avut Brazilia sau China. O perioada unde protectionismul stimuleaza economia, chair daca producem produse un pic mai de proasta calitate, asta creeaza capital, si nu trebuie sa fie o perioada indelungata. Oricum, eu m-as baza pe ingenuitatea Romaniei, nu as fii un nihilist in privinta capacitatilor noastre. Desii sunt libertarian, cred ca Romania are nevoie de o perioada de dezvoltare protectionista.

      As vrea, cu ocazia acestui mesaj, sa distribui de asemenea:
      Harvard Business Review, How Local Companies Keep Multinationals at Bay: https://hbr.org/2008/03/how-local-companies-keep-multinationals-at-bay

      Articol care explica, contrar percepitei mele protectioniste/social-welfare-market-iste, strategii de dezvoltare a companiilor locale emergente. Sper sa va placa daca sunteti contra mea, dar ganditi-va daca cuplam impreuna perioada de dezvoltare cu strategii de dezvoltare care s-au dovedit eficiente in libru-schimb.

      • @Gabriel, vă mulţumesc pentru replica amabilă şi argumentată. O să vă răspund punctual şi, cu ocazia asta, voi aduce şi ceva explicitări in privinţa raportului dintre economie şi drept.

        1. In privinţa Bisericii. Eu găsesc, ca libertarian şi ateu, că se discută prea mult in termeni negativi relaţia societăţii/statului cu Biserica/religia. Nu vreau să mă pronunţ asupra influenţelor culturale şi spirituale ale Bisericii asupra norodului, spun doar atât: lucrătura Bisericii nu este atât de rea cum li se pare unora, iar propensiunea ei monopolistă, dăunătoare prin efecte, este cât se poate de naturală pentru orice corporaţie; rele nu sunt Biserica, lefegii ei şi râvna lor de a se extinde şi de a-şi creşte profiturile, ci legăturile vizibile sau subterane cu statul care conduc la legiferarea unor privilegii, adică a unor avantaje imorale in raport cu concurenţa şi clientela [mirenii]. Avem aşadar nevoie de o extindere a normei de drept comercial pentru a stăvili abuzurile corporatiste ale Bisericii, pentru a-i bloca iniţiativele de acaparare a unor pieţe conexe comerţului cu credinţe, recte piaţa înhumărilor şi a cimitirelor, piaţa obiectelor de cult, serviciile turistice de cult etc. Iar asupra abuzului săvârşit de Biserică asupra clienţilor persoane fizice cred că nu legea ar trebui să intervină, ci conştiinţa liderilor ei. Dacă vor ca Biserica să supravieţuiască şi să-şi conserve nivelul actual al încasărilor, ar fi cazul să priceapă că nu de pe urma trupului lihnit obţin profit, ci din gazda grasă şi sănătoasă scot prada frumoasă. E momentul ca oamenii Bisericii -cei gospodari şi realişti, nu cei mistici şi zănateci- să aleagă ce tip de parazit vor să fie, unul sinucigaş care-şi distruge corpul-gazdă prin supt inconştient şi fără limite, sau unul inteligent care-şi ajută gazda să prospere tocmai pentru ca viermele satanic al capitalismului să prindă rădăcini, să se înmulţească şi să aibă suficiente resurse pentru a-şi asigura perpetuarea speciei. Am zis satanic pentru că asta-i credinţa lor, banul e ochiul dracului, şi vinovăţia ce o sădesc in minţile oamenilor simpli îi afectează şi pe ei. ei înşişi şi-au definit arghirofilia şi simonia ca păcate, nu eu. Dacă Biserica alege bine avem o şansă ca neam să ne redresăm. Putem deveni capitalişti dacă oamenii Bisericii slăbesc laţul şi îi impulsionează pe mireni să caute prosperitatea. Biserica, cu cei aproximativ 15 milioane de clienţi din care cel puţin o treime sunt captivi, poate avea un impact pozitiv in schimbarea mentalităţii, cu mult mai puternic decât orice acţiune a statului care prin definiţie nu poate fi un promotor al libertăţii. Ca atare, nu cred că atacurile unor pigmei ateişti la adresa bisericilor sunt benefice pentru societate [dar nici prea dăunătoare din moment ce suntem atât de puţini], cel puţin nu in felul in care s-au petrecut până acum, şi nu ştiu dacă alţii îşi dau seama, dar in revolta noastră anonimă şi furioasă e ceva extrem de caraghios, mai ales că suntem adulţi nu adolescenţi. Biserica nu ar trebui să fie o ţintă a reformiştilor, ci un aliat, căci ceea ce ar trebui obţinut intâii nu e o educaţie superioară a cetăţenilor, ci o preocupare intensă pentru avere, pentru sporirea ei, o activare a pornirii naturale de transformare a resurselor in profit, lucruri care nu pot fi împlinite de către oameni total rupţi de comunităţile rurale ori cvasirurale unde domnesc boierii CAP-işti, ştabii nomenklaturişti şi, iată, popimea feudalistă. Educaţia de stat nu duce nicăieri, poate doar in faliment, chiar nu pricep îndărătnicia cu care intelectualii publici se agaţă de marota asta a educaţiei perpetue. Iată că am experimentat, ca stat, un nivel fantastic al educaţiei superioare, cu sute de universităţi care au produs sute de mii de licenţiaţi şi zeci de mii de doctori in ştiinţe. Toţi aceşti universitari au fost produşi in afara pieţei, fără niciun contact cu economia reală, iar investiţia in economie, atât a statului cât şi a gospodăriilor, lipsită in mod evident de fundament economic, nu va putea fi recuperată niciodată. Vorbim de un boom economic faţă de care boom-ul imobiliar a fost o joacă de copii. Şi iată cum am ajuns la punctul 2, aşa-zisa social-market economy.

        2. Un element recent al economiei sociale de piaţă -un oximoron inconştient, căci nu există economie de piaţă altfel decât socială, care se petrece intr-o societate, iar dacă social se referă la socialism atunci economia afectată de dirijism etatist şi planificare exterioară nu mai poate fi de piaţă- reiau, un element recent al acestei struţo-cămile este Programul de tip eurosovietic ce se se adresează unor anume categorii sociale, îndeobşte tinerilor, Program ce constă in reeducarea şi [re]calificarea întreprinzătorului, birocratizarea lui şi conectatea la perfuziile monetare ale Centralei de Planificare a Uniunii. Totul se întemeiază pe ilustra concepţie egalitaristă a secolului trecut care a suferit oareşce mutaţii şi care astăzi nu mai nivelează prin distrugere a capitalului, a bogaţilor, ci prin ridicare forţată in ierarhia socială a năpăstuiţilor, prin capitalizare cu pârghii şi fonduri etatiste a tuturor nepricopsiţilor, nu in funcţie de calităţile lor umane, nu pe baza unor criterii esenţiale pe o piaţă liberă precum ingeniozitatea, flerul, puterea de muncă, dorinţa de a economisi şi avariţia, duritatea şi lipsa de scrupule in raport cu angajaţii, ci prin simpla acceptare a procedurilor birocratice in care va fi introdus pe viaţă. Ce rezultă de aici? Noi fonduri publice tocate inconştient, fără nicio finalitate in afara satisfacerii poftelor tiranice de egalitarism ale unor înalţi funcţionari ireponsabili prin definiţie, chiar in virtutea Tratatelor Uniunii. Slujbaşii de rând, cei locali ce asigură distribuirea drogului monetar, sunt, aşa cum vedem, ţinuţi responsabili pentru respectarea la literă a regulamentelor şi, adeseori pedepsiţi pentru fraude, dar funcţionarii Centralei nu vor fi niciodată pedepsiţi pentru ineficienţa programelor născocite de ei. Mii de miliarde de euro vor fi risipi eurocraţii până când lumea se va sătura şi le vor lua jucăria din mâna. Căci programele lor nici vorbă să egalizeze condiţiile pe pieţe, ci, creînd avantaje in funcţie de vârsta sau starea materială a cetăţenilor, vor distruge temelia pieţei libere, iar micii întreprinzători reali, cei neabonaţi la fondurile publice, vor renunţa treptat la afaceri sau şi le vor muta prin alte zări. Recompensarea prostului, a neputinciosului, a fricosului, a imbecilului, a imberbului, fără nicio legătură cu aspectul lucrativ al activităţii, nu va aduce un val de întreprinderi private promiţătoare, ci un val de avortoni economici, de firme falimentare prin însăşi legarea lor de un creator incapabil. Nu este nimic social in a distribui pesmeţi financiari sărăntocilor, este social să le oferi un pesmet ca să nu moară de foame, dar nu şi ca să-l investească din moment ce ei nu s-au dovedit capabili să urnească o afacere.

        Dar ce poate face statul român in favoarea micilor întreprinzători români afectaţi de întâlnirea cu competiţia occidentală ori, mai recent, loviţi de criza economică pe care nici guvernanţii nici oamenii de afaceri nu o simţiseră venind şi nici măcar nu au acceptat-o ca pe o realitate la timp? păi, simplu:
        1. ridicarea barierelor birocratice din calea iniţiativei private. orice afacere să poată fi pornită in 24 de ore printr-o notificare online. niciun alt document să nu fie cerut firmelor cu capital subscris de sub 10.000 de euro.
        2. reforma administrativă şi fiscală: restricţionarea controlului de fond efectuat de agenţiile statului [maxim un control pe an, incepînd din anul 3], redefinirea controlului operativ, definirea mai strictă a atribuţiilor inspectorilor, reducerea amenzilor şi tarifarea lor [in prezent marjele foarte mari permit dacă nu chiar incurajează corupţia], înlocuirea sancţiunii pecuniare cu avertisment in cazul start-up-urilor de până la trei ani pentru contravenţiile fiscale mărunte etc.
        3. extinderea ariei serviciilor şi comerţului desfăşurat prin pfa-uri.
        4. scutirea de tva pentru firmele mici cu o CA mai consistentă de până acum [pentru a permite acumularea de capital]
        5. relaxarea condiţiilor de angajare, reintroducerea convenţiilor civile, coborârea vârstei minime la angajare [aş propune desfiinţarea Codului Muncii, dar e nerealist].

        Căci principala grijă a tânărului întreprinzător nu este confruntarea cu concurenţa, ci lupta continuă cu instituţiile statului, cu funcţionarii săi de ghişeu cu mentalitate de stăpâni de sclavi [ca să-l citez pe un tovarăş clasic in viaţă] , cu zapcii agresivi şi chitiţi să-şi distrugă gazda, cu politrucii şpăgari fără de care nimic nu se mişcă.

        3. Piaţa Comună şi protecţionismul. Pe scurt, nu-s de acord cu nicio măsură protecţionistă luată de state. In fapt cel mai bun lucru care ni s-a intâmplat după revoluţia este tocmai accesul la această mare piaţă continentală. Este şi singurul aspect pozitiv al Uniunii Europene, care, de altfel o precede, căci intâi a fost Piaţa şi abia mai târziu administratorul ei s-a transformat in vătaf peste ea, şi astăzi are pretenţii de stat federal fără a fi capabil să redacteze insă o constituţie federalistă.

        • 1. Sunt de acord. Exista initiative bune la noi in tara, fie ele anti sau pentru BOR.

          2. Se pare ca toata Europa are intentii de stanga. Nu exista libertarieni (sau liberali clasici) care sa traga spre dreapta. Tot ce vedem sunt social-democrati si conservatori „God bless the establishment”. Mecanismul acesta creeaza, bine inteles, sisteme de stanga, cu o viteza mai mare sau una mai mica.

          Dumneavoastra vedeti foarte concret problemele companiilor romanesti si nu neg de loc importanta lor dar eu vad in tarile Europei o aceeasi problema. O tara sanatoasa are un anumit grad de autarhie si putina supraspecializare. Interdependenta slabeste tara politic iar daca tot ceea ce putem oferii sunt mana de lucru ieftina si exportatul de resurse, suntem decat o forma mai moderna de colonie. Aceste sintome exista in toata Europa, dar cum identificam cauza?

  7. Complet de acord cu ceea se spunea Ion Ghica. Diferenta o face capacitatea vizionara a oamenilor despre care vorbeste. Multi chemati, putini alesi. Ca in orice meserie, putini au vocatie si sunt capabili de a face o diferenta. In plus, cam suferim la capitolul selectie si promovare. In partide, in administratie, in parlament, in guvern, in presa.

    Se cere un partid nou. Eventual, un partid al tinerilor, care sa aiba si un „sfat al batranilor curati”. Un partid cladit pe o temelie curata si coerenta are sanse de peste 10% in 2016, cred eu. Iar in 2020, daca evolueaza corect, poate ajunge la 20-25%.
    In paralel, Justitia si institutiile care o sprijina au rolul de a curata scena politica romaneasca si de a descuraja ticalosii ce vor „sa intre in politica”.

    Am stat, 45 de ani (si inca vreo 10, as zice), cu ochii catre rasarit.
    Acum stam cu ochii catre apus. Peste doua-trei decenii, putem trage o linie, ca sa vedem in ce perioada i-a fost mai bine Romaniei.

  8. Ganduri despre proiectul de tzara:

    -Asa cum este condusa tzara,cred ca primul ministru poate fi si o maimuta:
    >Are de platit pensiile,se imprumuta cu Euro
    >Are de platit salariile la cei necesari cca 1,5 Mil de angajati la stat,se imprumuta cu Euro.
    (Hulitul a murit si pt ca trebuia sa plateasca 9,9 Mil angajati.Azi mai suntem 4,5 Mil si ne imprumutam ).
    >Tineretul pleaca,raman pensionarii si asistatii.Va exista un moment in care ,,firesc,, vom dona tara.
    Este o varianta de ,, nontzara,, pulverizata prin ruperea unor echilibre (nu trebuie sa fii mare economist pt a realiza ca doar imprumutand pt consum devii fara sa vrei un asistat)

    Daca vorbim de proiect de tara trebuie sa vorbim de mama tara.Patriotismul e legat de mama tara .Mama e cea care ne da de mancare.Daca laptele ei il da la altii(sau i se ia pentru a se da la altii) si patriotismul dispare.Sa fim realisti,, copilul,, e egoist!Problema e ca mama Romanie merita iubita pt ca ea nu are doar doua tatze ,ci ca si in Romulus si Remus ,are mai multe.

    Cerand iertare daca sunt prozaic,m am intrebat de multe ori de ce rusii vin spre Vest Sud:pt ca omul tinde natural de la rau la bine ,de la f.frig(pur si simplu nu se poate trai la ei) la cald si paradi),modelul particular de la care as pleca s ar baza pe faptul ca
    – tara are un prinos de materie prima
    -pe declararea coboraririi stachetei si cererea de a fi lasati sa ne lingem ranile , de a nu mai face datorii (pt ca nu este,, moral,,)si de a incepe sa platim din ce producem primind si noi dreptul sa facem indirect protectie .(In Israel si Turcia nu exista import alimentar.Cultul turcilor fata de Ataturk se datoreaza si spiritului ideii sale ,legiferat ulterior , ca strainii vin cu tehnologia, dar materia prima (acolo unde exista )este exclusiv locala :Vrei tu strain fabrica de macaroane ,in regula dar tu investesti si pt a produce grau dur si a face irigatii si a produce pesticide etc.Totul e al tau dar tu obligat bagi si bagi iar mana de lucru e locala.Azi Turcia dispune de o industrie dezvoltata nu doar agro-alimentara.Un model spendid este si Brazilia ce si a dezvoltat industria pe conceptele protectioniste ale economistului roman M.Manoilescu(1929!)Nota:discutam de protectionism pt dezvoltarea unei tari pe o perioada relativ scurta ,evident dublata de masuri economice interne corespunzatoare

    Avantajele acestor impuneri de baza ar fi:

    -mananci ce produci(in putini ani vom avea surplus).(CE IMPORTI COSTA MAI MULT SI SE PLATESTE DOAR DIN EXCEDENTUL VALUTAR). Formezi si stimulezi agricultura

    -Parte din minunatiile ce le vedem de ex la Mega Image(mancare sau Romstal (bunuri de consum)etc se proceseaza in tara .Se da de lucru tineretului.Acesta va putea gandi.(modelul Neozelandez)

    -Tot ce tine de bogatiile tarii vandute strainilor se impoziteaza greu(ex:aur negru,aur galben,aur verde,gaz metan cu cantitati reglementate(mai se lasa si generatiilor viitoare ).Diferenta de bani suplimentari castigati va fi folosita alternativ pt plata datoriilor fata de debitorii internationali , subventionarea partiala a pensionarilor,educatie si sanatate,acesta reprezentand baza sumelor colectabile in total.

    -Stim ca o latura a fortei unei natii sta si in marimea populatiei sale(creste seria vanduta a productiei realizate=factorul de scara) ce poate creste in timp prin politici demografice motivante sau prin cresterea numerica imediata …ce poate fi realizata doar prin acceptarea acestui dat ce se numeste BIR contra INDEPENDENTA(Tine de forta ta productiva de a produce mult mai mult decat ceeea ce ai de platit in schimbul libertatii)

    • Pai pentru asta trebuie sa se munceasca :) Ori lipsurile care sunt in genere se umplu prin mica ciupeala. Paine nu e 100% grau ca deh ori n-a iesit cat trebuia, ori ca e prea scump si atunci faci painea din 60% grau, o umfli bine cu cine stie ce si pac ai rezolvat-o, laptele e diluat sau nu mai e lapte, branza e pe jumatate artificiala, produsele procesate contin si urme de nutrienti si evident la fel si cu multe alte produse alimentare sau non-alimentare. Micile afaceri se fac pe banii statului, cumparand te miri ce minuni: cum ar fi iarba la fir, rasteluri electronice pentru biciclete sau capusand institutiile statului cum a fost de exemplu in cazul spitalelor private si cred ca inca mai e.

      Omul ajunge sa traiasa din mica ciupeala, mica invarteala, mica gaselnita …

      Pai pentru o strategie, pentru programe de educare si informare reale, trebuie in primul si in primul rand munca. Tre sa munceasca functionarii zi lumina ca sa se miste lucrurile in directia cat de cat buna …

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihail Neamtu
Mihail Neamtuhttp://FB/mihailgeorgeneamtu
Intelectual public și antreprenor român. Între 2012 și 2015, a fost președintele partidului Noua Republică. Doctor al Universității din Londra (2008). Ultima publicație: Credință și rațiune. Dialoguri, contradicții, împăcări, București, 2013.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro