duminică, mai 22, 2022

Propaganda lui Putin apara invazia sovietica a Ungariei din 1956. Ce urmeaza?

Revoluția maghiară de acum 60 de ani – și zdrobirea ei prin invazia sovietică – a fost unul dintre cele mai semnificative evenimente din istoria europeană postbelică. Ea a distrus credibilitatea Uniunii Sovietice din mintea unei mari părți a idealistei opinii publice de stânga. Revoluția a reprezentat totodată un mare eșec al politicii occidentale: distrași de aventura militară anglo-franceză din Suez, nu aveam niciun chef să sprijinim o revoltă sau să încercăm să oprim intervenția sovietică. Ea a provocat și un mare flux de refugiați spre Vest, care au fost primiți cu lăudabilă generozitate.

Ca de obicei, crima a fost urmată de o minciună: în principal, s-a spus că insurgenții nu erau patrioți și democrați, ci fasciști. Ungurii au negat asta cât de repede au putut – îmi amintesc că am fost la mormântul lui Imre Nagy, liderul executat al revoluției, la puțin timp după ce fusese reînhumat în 1989, după decenii în care mormântul nu fusese cunoscut (îmi mai amintesc totodată că am întâlnit un fermecător și tânăr politician maghiar cu clare idei liberale: numele lui era Viktor Orbán, dar asta este altă poveste).

Cu ocazia celei de-a 40-a aniversări din 1996, nici nu se punea problema ca Rusia să nu împărtășească opinia ungurilor. La Kremlin era Boris Elțîn, iar Rusia se arăta puțin interesată de trecutul ei imperialist. În 2006, cu ocazia celei de-a 50-a aniversări, Vladimir Putin chiar a prezentat niște scuze voalate.

În prezent, lucrurile stau altfel. În principala emisiune duminicală de televiziune din Rusia, “Vesti Nedeli “ (“Știrile săptămânii “), principalul propagandist al țării, Dmitri Kiseliov, a tunat refrenele propagandei sovietice cum nu mai auzisem de decenii. Revolta ungară a fost probabil primul exemplu al unei “revoluții colorate “, susținea el – folosirea puterii populare instigate de servicii străine ostile pentru a crea haos și a provoca o schimbare de regim.

Bineînțeles că nu e adevărat. Potrivit logicii dlui Kiseliov, prima revoluție colorată ar fi fost rebeliunea de la Kronstadt împotriva bolșevicilor, din 1921. În perioada postbelică, revolta din Berlinul de Est din 1953 ar fi avut revendicări mult mai importante decât evenimentele din Ungaria, trei ani mai târziu.

Dar o problemă mai mare este faptul că, în prezent, propaganda Kremlinului brodează  aceeași legătură între epoca totalitarismului sovietic și Rusia modernă. Nu ține deloc cont de ceea ce gândeau sau simțeau de fapt națiunile subjugate despre ce înseamnă să te afli sub guvernare sovietică. Dacă ele au rezistat, singura explicație este un joc de putere occidental.

Dată fiind sumbra traiectorie a istoriografiei rusești din ultimii ani, nu e deloc surprinzător. Dar merită să ne închipuim ce-ar mai putea urma în viitoarele ediții ale popularei emisiuni a dlui Kiseliov. Cu siguranță că anul 2018 va oferi ocazia de a justifica invadarea Cehoslovaciei de către sovietici. Primăvara de la Praga din 1968 nu a reprezentat o înflorire a tentativelor idealiste de a reforma comunismul, ci un complot expansionist al NATO. Apoi va sosi momentul să se sărbătorească Pactul Molotov – Ribbentrop din 1939 ca fiind un lădabil gest pragmatic și tactic, făcut într-un moment când și puterile occidentale voiau să ducă tratative cu Hitler. Atenție mai ales la festivitățile de pe 17 septembrie 2019, marcând invazia sovietică preventivă a Poloniei.

Și mai îngrijorător este să vezi cum această logică poate fi extinsă asupra politicii interne. Nu este prea târziu să se marcheze cea de-a 80-a aniversare a Marii Terori, începute în 1936. În definitiv, vremurile grele necesită măsuri dure. La fel ar putea fi apărat și Gulagul: de ce să nu-i pui pe spionii și provocatorii occidentali să conlucreze spre binele națiunii? Și să nu uităm că 19 decembrie marchează cea de-a 110-aniversare a nașterii lui Leonid Brejnev. Nu un bătrân ridicol, ci o sursă de mare înțelepciune și stabilitate într-o lume tulbure. Cum stăpânirea dlui Putin la Kremlin se prelungește, nici asta nu mai pare o glumă.

Traducerea: Mihaela Danga

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Nu e nici o contradicţie. În 1996 şi 2006 relaţiile între Rusia şi Occident erau bune, ruşii îşi permiteau să spună adevărul istoric.
    Situaţia de astăzi e radical diferită. În 2008 (summitul de la Bucureşti) s-a decis că Ucraina va adera la NATO. A urmat revoluţia Maidanului şi intervenţia Rusiei, pentru a bloca aderarea.
    A început un nou război rece. Propaganda, dezinformarea, manipularea, sunt folosite din plin de ambele părţi.
    Politicieni, analişti, militari, ziarişti din Occident aduc Rusiei cele mai absurde acuzaţii (intenţii agresive la dresa ţărilor UE-NATO, tentative de destabilizare şi divizare a clubului occidental, folosirea refugiaţilor ca armă etc.)
    Iar Rusia nu rămâne nici ea datoare, inclusiv prin reluarea unor teme ale propagandei sovietice.

    • Ăsta actual nu e niciun război rece, e doar o caricatură jalnică. În autenticul Război Rece, URSS avea tancuri la Viena, la Praga și la Berlin, iar americanii au fost nevoiți să instaleze rachete nucleare în RFG ca să mențină situația sub control. Astăzi Rusia provoacă și participă la niște încăierări locale in the middle of nowhere.

      Ambele tabere sunt doar niște epigoni ridicoli ai generației precedente, dar ambele se alintă cu pretenția desfășurării unui nou război rece. Împăunându-se astfel cu ideea că participă la evenimente importante, de natură să schimbe soarta lumii.

    • Dvs ne spuneti ca o agresivitatate aberanta e o politica normala. Nu e. Inca nu suntem dispusi sa il ascultam pe Kiselov pt ca Iliescu, Ponta, Ghiţă sunt inca liberi.
      Rusia chiar e Burundi cu arme nucleare.

  2. – „ruşii îşi permiteau să spună adevărul istoric.”
    Care adevar? ca invazia din Ungaria „crima a fost urmată de o minciună: în principal, s-a spus că insurgenții nu erau patrioți și democrați, ci fasciști.”
    Nu era Nagy Imre patriot si democrat? era fascist?
    Erau rusii invadatori patrioti si democrati :P
    Dom` profesor, ati facut Istoria dupa manualele lui Ardeleanu, Musat si Ilie Ceausescu?
    Caci e memorabila afirmatia „Politicieni, analişti, militari, ziarişti din Occident aduc Rusiei cele mai absurde acuzaţii”
    Saracii rusi, ce nedreptatiti sint! Noroc in unii profesori care nu ii lasa cu onoarea nereperata :D
    Si nu uita, dom` profesor, in 2018, cind vom sarbatori 100 de ani de la Unire (si cu Basarabia), rusii vor spune ca am ocupat-o, caci Basarabia e pamint rusesc din mosi-stramosi. Sa ii ajutati!

  3. Nu vreau sa par impertinent dar invadarea Poloniei de catre Stalin s-a produs dupa ce Anglia si Franta nu si-au respectat obligatiile prevazute in tratatul cu Polonia(adica doua saptamani maxim pentru lansarea unei ofensive impotriva Germaniei)

    • Nu cred ca esti impertinent, mai degraba neinformat. Faptele, in ordine cronologica: 1 septembrie 1939:Germania invadeaza Polonia ; 3 septembrie 1939: Marea Britanie si Franta declara razboi Germaniei ; 17 septembrie 1939: URSS invadeaza jumatatea estica a Poloniei, si o anexeaza pe baza tratatului Ribbentrop-Molotov.

      • Nu cred ca in limba romana impertinent are si al doilea inteles in sensul ca denota opusul pertinentului, deci probabil acuzatia de impertinenta nu se aplica. Dar din punct de vedere al pertinentei, poate ma puteti lamuri ce legatura are ce si cand au facut Anglia si Franta cu invazia Poloniei de catre Rusia.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Edward Lucashttp://contributors
Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro