joi, martie 28, 2024

Prospeţime de gradul doi

1. Cei care, preocupaţi de grijile cotidiene ale îndreptării naţiunii spre o direcţie şi mai bună, nu au citit încă Maestrul şi Margareta, au multe motive s-o facă. Mă opresc asupra unuia singur, important pentru acei compatrioţi care împărtăşesc anumite valori, respectiv sunt mai curând hrănaci decât dispreţuitori ai plăcerilor stomacului, într-o ţară eminamente agrară.

2. Într-o pilduitoare scenă din romanul numit mai sus, bufetierul Andrei Fokici se prezintă în audienţă la diavolul în persoană, întruchipat, într-o ipostază mai agreabilă şi ameliorată estetic, de Woland, un profesor de magie, străin. Motivul iniţial al întâlnirii cu cel de jos – genul de întâlniri pe care cei mai mulţi dintre noi le-am evita, dacă am avea de ales – era transformarea neaşteptată a unei monede în hârtii fără valoare, incident de care magul nu mai era deloc străin[1].

Deşi, prin expresii maliţioase şi oarecum nedrepte precum ‘banul e ochiul dracului’, i se atribuie necuratului un interes excesiv[2] pentru acest furnizor controversat de fericire, conversaţia nu avea să se concentreze asupra banilor pierduţi de bufetier, ci asupra practicilor gastronomice necurate ale acestuia.

3. En gros, Woland îl ia la trei păzeşte pe interlocutor pentru mâncarea stricată pe care o servise mai deunăzi la bufetul al cărui şef era. Dincolo de caracterul deplorabil al mefistofelicului personaj, pe care l-am resimţit şi noi vreodată în viaţă, ori de câte ori şi-a băgat coada, să recunoaştem că, în împrejurările date, poziţia sa era perfect compatibilă cu a unui activist onorabil al Asociaţiei pentru protecţia consumatorului.

En détail, reproşul adus bufetierului era că servise clienţilor mai puţin avizaţi, carne de nisetru şi brânză stricate.[3] Pârâtul încerca să se dezvinovăţească în spiritul dictonului latin care nu recomandă dispute pe tema gusturilor şi a culorilor. Împieliţatul era însă categoric când opina, de exemplu, că brânza nu trebuie să fie verde, ci albă, constatare valabilă la vremea scrierii romanului ca şi astăzi.

În fine, în faţa argumentelor – imbatabile, trebuie să recunoaştem, în ciuda antipatiei pe care i-o purtăm în mod firesc maleficului protagonist – Andrei Fokici dă vina pe parteneri, cum facem mulţi dintre noi când suntem prinşi la înghesuială:

ni s-a trimis carne de nisetru cu gradul doi de prospeţime!’.

4. Profesorul de magie îi dă un verdict fără replică, rămas în istoria literaturii şi a alimentaţiei corecte, pe care îmi permit să-l reproduc cu trimiterile şi referinţele de rigoare, pentru ca atunci când voi ajunge ministru de ceva să nu pot fi acuzat de plagiat:

‘Prospeţime de gradul doi, uite ce prostie! Prospeţimea este una singură, de gradul întâi. Iar dacă această carne de nisetru e de gradul al doilea, atunci înseamnă că e deja împuţită!’[4]

În ciuda resentimentelor fireşti, trebuie să-i dăm, pentru ultima dată, dreptate celui viclean. Un peşte stricat este de nedorit oriunde s-ar afla, în sufrageria noastră, pe raftul de la Carrefour, sau la bufetul lui Fokici. Cu atât mai mult cu cât noi ştim, în principiu, că peştele de la cap se împute, chiar când nici prin ADN, nici prin DNA investigaţiilor nu li se dă de cap.

5. Iar dumneavoastră, distinşi cititori, înainte de a face vreun comentariu răutăcios, se cuvine să înţelegeţi că evocarea acestui scurt episod literar, dar care, vai!, ar putea avea loc aievea, vizează exclusiv dieta sănătoasă şi hrănirea raţională, în sectorul public şi în cel privat.

Dezmint categoric, pe această cale, pe cei care vor încerca, fără temei, să extrapoleze verdictul tartorului la sfera politicului. Îi desfid pe eminenţii analişti care ar putea crede că facem aluzii critice la:

  • partide cu gradul doi de prospeţime, formate din elemente reciclate de la pubelele altor partide;
  • politicieni consumaţi şi digeraţi în meniuri parlamentare anterioare, dar reintroduşi în lanţul trofic cu etichete noi;
  • miniştri expiraţi în vechi guverne care nici măcar nu se dau de trei ori peste cap şi se preschimbă în consilieri verzi, dornici de fotosinteză la lumina palatelor;
  • foşti demnitari ale căror fişiere au fost arhivate demult pe computerele populaţiei cu drept de vot, dar care sunt reactivate fără un rost anume;
  • promisiuni de guvernare cu iz de stătut, rămase pe fundul campaniilor electorale precedente, dar repuse, cu gradul doi de prospeţime, sub nasul alegătorilor!

6. Noi, prin gura eroilor lui Bulgakov, ne-am referit doar la brânza verde şi nisetrul urât mirositor, nu la parfumul mereu proaspăt al demagogiei.

Honni soit qui mal y pense!                

___________________________________________

[1] Astfel de incidente sunt cu desăvârşire necunoscute fericiţilor cititori din avansatul secol XXI, când am trecut de la bani de hârtie la bani de plastic, iar onestitatea bancherilor şi a fondurilor de investiţii a atins cote fără precedent.

[2] Potrivit altui curent de opinie liber exprimată, nici slujitori ai Celui de sus de la Banca Vaticanului nu disprețuiesc în suficientă măsură farmecele irezistibile ale conturilor bine alimentate. Dacă nu cumva vor da de dracu’, iertată-mi fie vorba nepotrivită în context, cu reformele lui Papa Francisc cel nou!

[3] Tradiţie transmisă, cu osteneală şi sacrificii, din tată în fiu, din bufet în supermarket, până în zilele noastre.

[4] Mihail Bulgakov, Maestrul şi Margareta, Editura Adevărul 2011, traducere şi note de Antoaneta Liliana-Olteanu, pagina 238.

Distribuie acest articol

26 COMENTARII

  1. evrika !
    acum ceva vreme oamenii (exuberanti) cautau radacina raului,
    astazi (resemnati) se imputineaza / consuma in portretizarea lui. or nu de asta avem nevoie. fiecare dintre noi vedem ce se intimpla in jurul nostru, insa prea putini inteleg de ce. cu ochelari de cal nu vei vedea decit ceea ce se vrea.

    • @ euripide

      Aveţi dreptate, nu-i mare brânză să portretizezi răul, trebuie să şi îl combaţi. Mă iertaţi, dar fără rea intenţie şi fără voie, mi-aţi adus aminte de teoreticianul care spunea (citez din memorie): „filosofii de până acum n-au făcut decât să interpreteze lumea în diferite moduri. Este vorba însă de a o schimba”.

      Totuşi, portretul e şi el necesar. Altfel, cum este cazul în ‘Maestrul şi Margareta’, răul poate să ni se prezinte sub măşti respectabile.

  2. Ca sa razbesti la virful politicii , la ,putere, , e nevoie de o initiere , din partea diavolilor ,mai batrini, .Trebuie deci sa treci printr-o selectie riguroasa .Inversa .Acolo nu patrund decit cei foarte dibaci .Eventual ,este permis si accesul aiuritilor , – uneori scosi in fata , din motive strategice -, pt. largirea spectrului ,punctelor de vedre, , pt. delectare parlamentara , tapi ispasitori – nu fac nici o aluzie – si spatiu de manevra .Filosofia politicianului este , desigur , pragmatismul , justificarea a orice sub retorica ,interesului national, , lozinca internationala , de fapt .Nu sintem nicidecum o exceptie , decit , poate , prin stil , toate-s vechi si noua-s toate .

    • @ Lucian

      Chiar dacă intraţi sub incidenţa paragrafului 5, sunt de acord cu dvs. că trebuie să fii dat dracului ca să ajungi la vârful puterii şi să rămâi şi negustor cinstit.

      • Paragraful 5 , daca e cel la care ma gindesc eu , suna bine ,ca toate paragrafele , nu ducem lipsa de cuvinte mari .In practica insa , e nevoie si de ceva pierderi colaterale pt. aplicarea lui , dar nu ar fi singura contradictie .Se pare , pragmatismul a reusit sa rezolve problema spinoasa a contradictiei , e o chestie de perspectiva , ceea ce marxistii numeau ,dialectica, , cum explica ,filosoful, de care amintiti ceva mai sus .Poate nu-i chiar asa de mare diferenta dintre politica din vremea lui August – cu pax romana – sau a lui Napoleon – cu idealurile lui revolutionare – si cea de azi , caci omul nu pare sa se fi schimbat prea mult si politica e facuta de oameni .Ma refeream insa la fauna nationala , s-ar putea sa fie si pe-aici ceva paragrafe buclucase , nu-i vorba .Multumesc pt. raspuns .

  3. Sunt mare amator de branzeturi, prin urmare am profitat de faptul ca un cunoscut lucreaza in domeniu pentru a-m face o aprovizionare consistenta de sortimente frantuzesti. Problema a fost ca nu am facut un calcul al cantitatii totale, astfel incat (cu toata bunavointa) unele au stat in frigider mai mult decat le era sorocul. Concluzia: orice deschidere a frigiderului elibera in casa o duhoare specifica, „natural identica” cu cea provocata de consumul excesiv de varza.

    Morala (1): branza „puturoasa” trebuie obtinuta si consumata in cantitati minime.
    Morala (2): branza „puturoasa” trebuie bine izolata de restul spatiului social.
    Morala (3): cand duhoarea devine insuportabila este cazul ca branza „puturoasa” sa fie aruncata fara regrete, chiar daca ar mai putea fi folosita in alte scopuri (de exemplu, reciclata ca adaos in mancaruri).

    N.B. M-am referit, desigur, la branza. Cu politicienii este cu totul alta discutie.
    Benni soit qui mal y pense!

    • @ iosiP

      Mă bucur că opiniile specialiştilor corespund celor exprimate de profesorul Woland. In plus, faţă de Woland, oferiţi soluţii cât se poate de rezonabile şi ştiinţifice pentru eliminarea efectelor brânzei stricate asupra frigiderului şi bucătariei. Vă mulţumesc pentru binevenitele completări. :)

  4. Ah, mi-ati luat o piatra de pe inima!
    In „desfidare” nu i-ati pomenit si pe cei care, ca niste mefistofelici ce sunt,ar putea crede ca va referiti si la scarbavnicul franc!
    Un fel de puturosenie de toate culorile: si verde,si rosie si cafenie. Gretoasa acum, dar, vai, la moda in anii in care painea era mai scumpa decat cozonacul, sau, pentru connoisseuri, mamaliga mai scumpa ca ciocolata…elvetiana, normal.
    Servita ca delicatesa exotica, proaspata si viu-moarta colorata, de insusi Le Chef. Oh, Le Chef, maiastrul, Le Chef, imbatabilul, infailibilul, stiutul atoatecezboarasisemananca, ce mai…Divinul!
    Eh, cativa amatori de gusturi non disputandum, s-au intoxicat… un fleac, i-au ciuruit!
    Mda, acu` Mefistofel, al dracu chitibusar, isi scapara copita in tigaia Divinului: cum ai putut sa servesti imputiciunea asta (ma rog de iertaciune pentru vorba spurcata) ca delicatesa?
    Doar nu stiai ca eu sunt cel care minte si inseala? Belzebutule si Sarsailule care esti!
    Desigur, este o fantasma, o inchipuire…

    • @ MirceaM

      :) Vai de mine, cât de departe aţi mers cu analiza dvs. scrutătoare şi eu cât de naiv am fost să cred că scap cu o notă de subsol. Nu am nici o scuză că nu am „desfidat” mai bine francii eleveţieni, cărora le nutresc un respect personal deosebit.

      Să fiu foarte franc cu dvs. şi sper ca mărturisirea să rămână între noi, mi-am zis că banii nu au miros, spre deosebire de brânza şi carnea cu grad doi de prospeţime care, după cum ne-a explicat ştiinţific un alt distins comentator, put.

      Dar acum că ce-a fost mai greu a trecut, băncile mai scot şi ele niscai mărunţis, francul a mai scăzut, putem să ne zicem „ferească Dumnezeu de mai … euro…”. Dacă se întâmplă ceva cu el, nici dracu’ nu ne mai scapă!
      Spre deosebire de greci, noi nici Insula Serpilor n-o avem a vinde!

      • „Să fiu foarte franc cu dvs.”

        De care franc, domnule Dumitriu? :)
        Eu unul, daca privesc in zare, as prefera sa fiti foarte USD…

      • observ ca raul altora inseamna pentru dvs bine
        atunci n aveti decit sa treceti granita cu buzunarele doldora de chf ul cu care va mindriti, sa va umpleti (pina la durere) burta de brinza mucegaita frantuzeasca iar la plecare sa nu uitati de frigiderul de acasa. nu se stie cit (mai) tine minunea. fiti atent doar. cu cit mucegaiul mai gros cu atit mai valoros / valoroasa (brinza).

  5. Ha. la classe! n-am citit niciodata ceva atat de elegant pe „contributors”. Deşi.. exact ca la brânză, «il faut savoir apprecier». Nu e de colo. De pilda, brânza olandeză («l´autre pays du fromage») e cinstită, directă – dar simplă. Dacă cineva nu câştigă turnura de spirit -vicioasă, e drept- care te învaţă să treci de dezgustul iniţial ptr. brânza «împuţită», te aştepţi ca nici mintea să nu-i fie prea sprintenă. Exista însa si tipul bovin. Pe asta, mirosul nu il deranjeaza, n-are ce depăşi. E natura lui să manance chestii care miros a ciorapi, la fel cum a lapte. Pe ăştia îi avem noi. Nu sunt naturi superioare care practica «viciul» ca mijloc de evoluţie, ci care nu disting viciul de onestitate, «gradul doi» de primul. Amandoua sunt tot un drac.

    • Iezact! Si nu uitati de vorba aia neosa: pute, da-i caldut.

      P.S. Observ, din fericire, ca Ponta n-a fost considerat „tartinabil” nici macar de catre bizonii mioritici, altminteri obisnuiti cu aroma burdufului de caine.

  6. Clasificarea pestelui autohton (care, desigur, de la cap se-mpute):
    1. Somnul (natiunii) – naste monstri dar este intens cultivat in scopul de a mentine stabilitatea lantului trofic. Este intens cultivat pentru satisfacerea marii majoritati a consumatorilor.
    2. Morunul (moronul) – specie votanta care se hraneste cu pomeni electorale. Se pescuieste periodic cu navodul si se livreaza pe piata preambalat in tricolor.
    3. Cega (CEKA, pe stil vechi) – o specie cu evolutie rapida consumata doar in cadru restrans. Se pare ca poate produce otraviri subite si inexplicabile ale caror cauze nu pot fi elucidate decat dupa trei decenii.
    4. Nisetrul (de crescatorie SRI) – oferit pentru consum silnic (scuze – zilnic), hranit intensiv cu burse si doctorate si scos in piata la relativa maturitate. Calitati organoleptice dubioase, cu o pregnanta aroma de namol. Poate fi recunoscut prin faptul ca inoata in directii bine definite, indiferent de ceea ce vor „vanturile, valurile”.
    5. Zvarluga – peste mic, adeseori tinut in conservare pana ce este activat. Intalnit in toate apele politice nationale. Se misca repede si se orienteaza bine datorita mustatilor proeminente. Provine, de regula, din aceeasi crescatorie ca nisetrul dar poate da mai liber din coada, intrucat este mic si nu prea face valuri.

    • @ iosiP

      Mulţumesc pentru excelenta taxonomie a peştilor de actualitate. Cred că putea figura ca adendum la teroria darwiniană a evoluţiei speciilor, dar până una-alta îmi face plăcere că mi-a însoţit propriul text. Desigur, în flagrantă violare a prevederilor paragrafului 5. :)

    • Bibanul:pestele fraier care nu stie cum se fac bocancii
      Lipanul: pestele Vitoriei, aia cu baltagul.
      Platica: pestele evazionist, plateste putin sau deloc.
      Porcusorul: un peste mititel, confundat adesea de cei care incurca deflatia cu dezinflatia, ghilimelele cu comisia de etica, legea cu pohta, sula (in coaste) cu prefectura, banul public cu cel personal…ehhh, fleacuri. La extern i se spune si KIm Jong-un.
      Rosioara: pestele de stanga.
      Crapul-: de ciuda, de invidie, de nervi, ne necaz si, cel mai popular , de foame. Foarte des intalnit la mesele romanilor. Are o relatie ciudata de ascendenta cu capra. Vecinului.
      Stiu-ca: acei pesti care stiu ca, unde, cum, si mai ales cat si cui.
      Plevusca: nu necesita explicatiuni, stim ce e si ce momeli merg la sigur. Mamaliga e preferata lor. Mai nou francul. Cam dusi cu pluta.
      Bale(d)na: pestele…uuups, nu e peste, dar se invarte printre ei. Este vanata la greu pentru ca face valuri mari cand da din coada. Este recomadat sa I se taie (coada, macaroana) pentru a nu deranja bancurile de stiuci.

      • @ MirceaM

        Cred că dicţionarul dvs. de specii de peşti pe cale de apariţie merită să fie publicat separat şi mă bucur că l-am inspirat într-un fel sau altul.

        Merită, mai ales că vizitatorii acestui articol au emigrat spre noile apariţii.

        Mulţumesc încă o dată şi cred că ideea trebuie continuată. :)

      • Domnule Modan, ati uitat codul (omerta omerta, pe numele stiintific).
        Acesta este estential ecosistemului intrucat tace, chiar daca este prins in plasa – de unde si zicala populara „mut ca un peste”. Se poate pastra la racoare de la doi la sapte ani si se serveste reincalzit pe (intr-un) pat de rasol politic proaspat.
        Si de barbuni, care inoata prin acvariile mass-media si ofera barbi la tot poporul.

        Sa ne gandim ca japonezii mananca fugu dar numai dupa ce-i indeparteaza cu atentie partile toxice. Noi cum dracu’ de mancam orice branhiopat, cu mizerii cu tot?

        P.S. Despre retetele de preparare a pestelui, poate cu alta ocazie ;)

  7. Stiri de ultima ora: se pare ca balena pescuita de catre DNA s-a transformat brusc in peste-papagal si ciripeste la greu (probabil in schimbul promisiunii ca va fi lasata libera sa devina peste tropical).

    Ceva ma face sa cred ca nici capitanul de vas (pescaresc) nu se simte prea bine: au inceput sa-i cam dispara bancurile de peste si sa apara alte bancuri, cu poante destul de seci!

    Eu sper ca DNA-ul sa treaca la pescuit industiral (mai prin industria extractiva, mai prin cea energetica, mai prin cea siderurgica, mai prin cea a asfaltului etc.) si de ce nu, justitia sa-si puna in actiune dragoarele (incepand cu „mai draga”).

    • @ iosiP

      Eu nu am acces la stirile de ultima ora, dar sa fiu in locul domniei voastre as mai verifica o data.

      Are DNA flota ca sa pescuiasca vreo planturoasa balena sau chiar mai modesti nisetri?

      „Nici o masa fara peste oceanic!” nu mai este de mult un proiect national. :)

  8. Savuros (comme quoi…?) !
    „Prospeţime de gradul doi, uite ce prostie! Prospeţimea este una singură, de gradul întâi.” – cu alte cuvinte, valoarea poate fi o notiune pur subiectiva, deoarece stabilita, mai degraba, in functie de notorietatea celui care o declara ca atare, decat de considerente de natura, pur, intrinseca…!? Si cum, ca sa fii rege, este suficient ca lumea sa te ia drept rege, devine firesc ca impostura sa capete rol de reper, acel model care garanteaza obtinerea gloriei, conforme cu calitatile „gustative” ale publicului consumator!?
    In societatea noastra moderna, se pare ca, gastronomia, ca si politica sau arta contemporana, au devenit concepte care (paradoxal?), flateaze orgoliile (!) inaintea „organelor”, si acest fenomen, procurand spiritului mai multa satisfactie decat cea doar organoleptica, risca sa dureze…
    Cocktail-ul format din: un pic de snobism (de tip „peter plus haut que son cul!), combinat cu o doza generoasa de ignoranta, la care se adauga cantitatea corespunzatoare de aroganta si dispret fata de valori „desuete” are, nu doar un efect addictif prin sporirea setei de parvenire, ci mai ales halucinatoriu…! Astfel, ceea ce este verde va fi vazut ca alb imaculat, ceea ce pute va fi resimtit ca o aroma exotica, iar prospetimea de gradul 2 va fi declarata impecabila, mai ceva decat gradul 1: un progres revolutionar!

    • @ Ela

      A propos de intrebarea din primul rand, m-ati facut curios si am cautat. Am gasit o singura expresie cu un oarecare statut pentru ca il are drept autor pe Maupassant: „savoureux comme un fruit sauvage”. Datorita dvs. am mai invatat ceva…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Petru Dumitriu
Petru Dumitriu
Petru Dumitriu este lector de diplomație multilaterală pe platforma online a DiploFoundation. Autor al două lucrări de specialitate: “Sistemul ONU în contextul globalizării: reforma ca voinţă si reprezentare”, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2008 și “La capacité de négociation de l’Union européenne au sein de la Commission des droits de l’homme des Nations unies”, Institut Européen de l'Université de Genève, Collection Euryopa, Etudes 48, 2007, republicat de Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO) în 2008. Coautor al unor lucrări de specialitate editate în Elveția, Finlanda și Turcia. Ultimul articol publicat este o contribuție la volumul “Persuasion, The Essence of Diplomacy”, DiploFoundation and Mediterranean Academy of Diplomatic Studies, 2013.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro