luni, mai 16, 2022

Provisioning. Solutii inainte de a aparea problemele

Am luat contact, acum mai mulți ani, cu o suită software de la Microsoft care părea a fi visul oricărui administrator de sistem. Era vorba de MOM ( Microsoft Operation Manager) și SMS (System Management Centre) , rebranduite ulterior sub numele de System Center.  Rolul lor era de a automatiza operațiile de instalare, configurare și monitorizare a computerelor dintr-o organizație. De fapt, un administrator suficient de priceput și mai ales cu suficiente mijloace, ar putea proiecta infrastructura în așa fel încât întregul proces, de la intrarea unui computer în firmă, gol cum l-a făcut producătorul, și pănă la dezafectarea lui după un  număr de ani de serviciu, să fie automatizat. Există companii, de regulă multinaționale, care folosind astfel de sisteme au departament IT într-o singură țară, pentru celelalte locații fiind suficient un contract cu un furnizor local pentru probleme  hardware, de genul schimbat o memorie defectă sau un harddisk stricat.

Bineînteles că am încercat și noi să îl folosim ( firma la care lucram atunci), iar la un moment dat chiar am reușit. Între timp însă contactul cu realitatea dură a pieței ne-a făcut ceva mai înțelepți.

Una din surprize a fost faptul că partea de instalare a sistemului funcționa corect, doar că foarte puține din computerele pe care le aveam noi în administrare aveau driverele de rețea în kit-ul standard de Windows. Deci, imediat după instalarea sistemului și pornirea lui, întregul proces desfășurându-se prin intermediul rețelei, ar fi trebuit să instalăm manual cel puțin driverul placii de rețea, celelalte putăndu-se apoi automatiza. Soluția la această problemă este realizarea unei imagini customizate a sistemului de operare, lucru relativ dificil, dar nu imposibil pentru niște administratori motivați. Problema în firma noastră, valabilă și pentru 90 % din celelalte firme românești, era că nu avusesem o politică de achiziții pentru stațiile de lucru, deci ar fi trebuit să construim nu o imagine, ci mai multe, pentru fiecare tip de stație în parte.  Probabil un administrator de la o companie care nu se ocupa cu IT-ul ar fi renunțat deja în acest punct, noi însă am continuat, deși volumul de muncă era mai mare decât dacă am fi făcut asta manual, pentru că era de datoria noastră să știm să lucrăm cu produsele pe care le ofertam.

In general companiile care își permit produc standarde pentru echipamentele care se achiziționează, lucru care simplifică atât întreținerea lor ( un singur furnizor, discount-uri de volum) cât și  operațiile de administrare. La noi însă, unde cele mai vechi firme private aveau zece ani pe atunci…

Cea mai neplăcută surpriză era însă că acest produs era aproape imposibil de promovat la alte persoane în afară de cele din IT. Dotat cu un preț impresionant, pentru care în România la acel moment ai fi putut angaja o armată de IT-ști juniori care să facă instalările manual, calitățile lui nu reușeau de loc să facă impresie în fața managerului general, căruia  în general îi păsa mai puțin cât timp lucrează departamentul lui IT, câtă vreme efectul e același.  Lucrurile stau altfel în companiile mari, mai ales în țările unde salariul din IT apasă mai mult asupra bugetului companiei.

Am văzut manageri interesați de software de colaborare, am văzut manageri interesați de software de gestiune, mai ales am văzut mulți manageri interesați de software de monitorizare – ca să nu zicem spionaj, dar de un software care să îi permită IT-stului să stea degeaba – în viziunea lor, desigur – nu am întâlnit.

Acum însă observ că această categorie de produse începe să își găsească un loc. Există câteva produse OpenSource destul de mature din această categorie despre care se vorbește tot mai insistent . Piața lor principală nu pare a fi, precum la produsul descris anterior, cea a companiilor, ci mai degrabă cea a data center-elor. Acolo unde vorbim de sute de servere, care nu sunt, precum într-o companie “obișnuită” mai mult sau mai puțin identice, pentru că sunt ale clienților, fiecare serviciu suplimentar trebuie bine controlat, pentru că trebuie facturat către client, iar o mașină defectă trebuie înlocuită cvasiinstantaneu cu una identică.

Astfel de produse sunt Kikstart ( de la RedHat) sau Spacewalk, dar în ultima vreme se vorbește tot mai insistent de Puppet. Bineînțeles și SystemCenter de la Microsoft este acolo, chiar dacă mulți preferă soluțiile free din motive de costuri și pentru că multe data-center-e sunt mai degrabă Linux-centrice.

Am putea spune că de data asta, soluția exista dinainte de a apărea problema.

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Ah ce chestie misto
    Apesi pe un buton si toate problemele sistemului de operare sunt rezolvate
    Parca mai erau ceva solutii de astea de la Iolo pe vremuri,hmm
    De ce am mai stat 23 de ani pe calculatoare?de ce m-am oboist sa invat atata?
    trebuia sa stiu ca o sa vina un soft ca asta,ca niste oameni destepti o sa resolve chestia asta cu administratul calculatorului
    si dupa excelentul Windows 8 ca de 2012 nu mai vorbesc,cu atatea chestii noi…
    cel mai mult imi place feature-ul prin care task manager-ul se inchide brusc cand e deschis in mod pt inteligenti si cand il redeschid e din nou in mod simplu pt prosti
    asta ca sa nu ma complic inutil tot setandu-l asa cum imi place mie
    Mda si imi place si managementul resurselor in Windows
    -calculatoarele cu Win sunt ca niste masini ce au cauciucuri umflate cu heliu:)))
    hihihi,asta Bill Gates a zis-o si a zis-o bine

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mihai Badici
Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor. De asemenea a absolvit in 1996 Facultatea de Litere la Universitatea Bucuresti. In prezent, consultant IT independent, colaboreaza pe mai multe proiecte legate de infrastructura de date.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro