Provisioning. Solutii inainte de a aparea problemele

Am luat contact, acum mai mulți ani, cu o suită software de la Microsoft care părea a fi visul oricărui administrator de sistem. Era vorba de MOM ( Microsoft Operation Manager) și SMS (System Management Centre) , rebranduite ulterior sub numele de System Center.  Rolul lor era de a automatiza operațiile de instalare, configurare și monitorizare a computerelor dintr-o organizație. De fapt, un administrator suficient de priceput și mai ales cu suficiente mijloace, ar putea proiecta infrastructura în așa fel încât întregul proces, de la intrarea unui computer în firmă, gol cum l-a făcut producătorul, și pănă la dezafectarea lui după un  număr de ani de serviciu, să fie automatizat. Există companii, de regulă multinaționale, care folosind astfel de sisteme au departament IT într-o singură țară, pentru celelalte locații fiind suficient un contract cu un furnizor local pentru probleme  hardware, de genul schimbat o memorie defectă sau un harddisk stricat.

Bineînteles că am încercat și noi să îl folosim ( firma la care lucram atunci), iar la un moment dat chiar am reușit. Între timp însă contactul cu realitatea dură a pieței ne-a făcut ceva mai înțelepți.

Una din surprize a fost faptul că partea de instalare a sistemului funcționa corect, doar că foarte puține din computerele pe care le aveam noi în administrare aveau driverele de rețea în kit-ul standard de Windows. Deci, imediat după instalarea sistemului și pornirea lui, întregul proces desfășurându-se prin intermediul rețelei, ar fi trebuit să instalăm manual cel puțin driverul placii de rețea, celelalte putăndu-se apoi automatiza. Soluția la această problemă este realizarea unei imagini customizate a sistemului de operare, lucru relativ dificil, dar nu imposibil pentru niște administratori motivați. Problema în firma noastră, valabilă și pentru 90 % din celelalte firme românești, era că nu avusesem o politică de achiziții pentru stațiile de lucru, deci ar fi trebuit să construim nu o imagine, ci mai multe, pentru fiecare tip de stație în parte.  Probabil un administrator de la o companie care nu se ocupa cu IT-ul ar fi renunțat deja în acest punct, noi însă am continuat, deși volumul de muncă era mai mare decât dacă am fi făcut asta manual, pentru că era de datoria noastră să știm să lucrăm cu produsele pe care le ofertam.

In general companiile care își permit produc standarde pentru echipamentele care se achiziționează, lucru care simplifică atât întreținerea lor ( un singur furnizor, discount-uri de volum) cât și  operațiile de administrare. La noi însă, unde cele mai vechi firme private aveau zece ani pe atunci…

Cea mai neplăcută surpriză era însă că acest produs era aproape imposibil de promovat la alte persoane în afară de cele din IT. Dotat cu un preț impresionant, pentru care în România la acel moment ai fi putut angaja o armată de IT-ști juniori care să facă instalările manual, calitățile lui nu reușeau de loc să facă impresie în fața managerului general, căruia  în general îi păsa mai puțin cât timp lucrează departamentul lui IT, câtă vreme efectul e același.  Lucrurile stau altfel în companiile mari, mai ales în țările unde salariul din IT apasă mai mult asupra bugetului companiei.

Am văzut manageri interesați de software de colaborare, am văzut manageri interesați de software de gestiune, mai ales am văzut mulți manageri interesați de software de monitorizare – ca să nu zicem spionaj, dar de un software care să îi permită IT-stului să stea degeaba – în viziunea lor, desigur – nu am întâlnit.

Acum însă observ că această categorie de produse începe să își găsească un loc. Există câteva produse OpenSource destul de mature din această categorie despre care se vorbește tot mai insistent . Piața lor principală nu pare a fi, precum la produsul descris anterior, cea a companiilor, ci mai degrabă cea a data center-elor. Acolo unde vorbim de sute de servere, care nu sunt, precum într-o companie “obișnuită” mai mult sau mai puțin identice, pentru că sunt ale clienților, fiecare serviciu suplimentar trebuie bine controlat, pentru că trebuie facturat către client, iar o mașină defectă trebuie înlocuită cvasiinstantaneu cu una identică.

Astfel de produse sunt Kikstart ( de la RedHat) sau Spacewalk, dar în ultima vreme se vorbește tot mai insistent de Puppet. Bineînțeles și SystemCenter de la Microsoft este acolo, chiar dacă mulți preferă soluțiile free din motive de costuri și pentru că multe data-center-e sunt mai degrabă Linux-centrice.

Am putea spune că de data asta, soluția exista dinainte de a apărea problema.