vineri, martie 29, 2024

Provocare la ”judo cibernetic”

Statistica pe 2015 și proiecția trendului pe următorii ani arată o creștere a consumului media online și a utilizării Internetului. Mediafactbook confirmă, sintetizând cifrele furnizate de  SNA Focus și BRAT, că în România televiziunea încă ocupă un loc important în audiența urbană, fiindcă 74,6%  din publicul între 16 și 54 de ani se uită zilnic la televizor. Însă statisticile dovedesc că Internetul s-a apropiat la 10 procente diferență, în vreme ce radio se ascultă în proporție de 35% zilnic, iar ziare se citesc în proporție de 11,6 %. Mai mult, 96% din tinerii între 16 și 24 ani preferă mediul online, iar pentru asta sunt conectați permanent pe smartphone, tabletă și pe alte drăcovenii născute în laboratoarele noilor tehnologii. Chiar dacă generația între 35-55 ani preferă laptopul și PC-ul, accesul la Internet pe smartphone a crescut simțitor la noi, ajungând de la 26,4% în 2011 la 50,2% în 2015. Peste 10-15 ani, spune analiza Mediafactbook, nativii erei digitale vor fi preponderenți pe piață și vor răsturna cifrele, proclamând supremația digitalului.

Dar acestea sunt doar cifre. Dincolo de ele și de viteza comunicării pe care o sugerează, se ascund riscuri și capcane. Contactul pe rețelele sociale, unde exprimarea liberă zburdă în voie, nu este lipsit de primejdii. Copiii sunt cei mai expuși, fiindcă Generația Z s-a născut în plină epocă a tehnologizării extinse: ei au pagină de Facebook încă din stare intrauterină, la 3-4 ani sunt ași ai tabletei, au mobil la 5 ani și, dacă trăiesc la oraș, se lasă greu convinși să bată mingea pe afară preferând să joace fotbal pe telefon. Internetul însă este, cu o definiție marcată de îngrijorări, o junglă. O confirmă Tyler Cohen Wood, șefa Departamentului de cibernetică a Agenției de Informații a Apărării din SUA, în cartea Depistarea impostorilor virtuali, apărută în românește anul trecut la editura Lifestile. Identitatea virtuală poate să camufleze intenții rele iar conținuturile aparent atrăgătoare pot fi otrăvite. Știm deja în România cazuri de racolare a minorilor de către pedofili pe Facebook, agresiunile verbale sub protecția anonimatului sunt atât de frecvente încât par să imprime regula, ne confruntăm din plin cu fenomenul ”postacilor” politici și a ”trolilor” din Răsărit. Avem, cum s-ar spune, experiență. Dar mai avem de învățat. Tyler Cohen Wood se declară iritată de părinții care spun că se pricep mai puțin decât copiii lor la comunicarea pe rețele, fiindcă par a se deroba de responsabilitatea de a-și proteja odraslele în mediul virtual, așa cum le protejează în realitatea fizică. Prostia de a posta, cu mândrie, fotografii cu copilul în pielea goală sau imagini ce fac din el o țintă a tachinării, este una dintre erorile frecvente. Reproșurile pe Twitter, certurile pe FB și livrarea detaliilor de localizare sunt nerecomandate. Dar cel mai bun sfat, este educația, prevenirea unor agresiuni cu deznodământ rău. Adolescenții pot fi, pe cât de naivi, pe atât de nemiloși. Adolescenta Audrie a fost violată de zece băieți beți turtă, cum era și ea, apoi imaginile postate au devenit virale pe Internet. În zilele următoare, a fost expusă unui val de injurii și umilințe. Fata s-a sinucis. E bine de știut cum se depistează agresiunea online: agresorul trimite mesaje vulgare, postează date private despre victimă, postează fotografii batjocoritoare sau degradante (adesea realizate cu Photoshop), sparge contul victimei, apoi o hărțuiește cu sms-uri.

”Prima reacție e crucială”, spune autoarea cursului introductiv de ”judo cibernetic”: în niciun caz nu ripostezi la agresiuni, ci faci Print screen, captezi conținuturile violente sau jignitoare, apoi schimbi parola. Dacă ești pe FB blochezi persoana și raportezi. Notezi date despre acele mesaje, dacă ele nu au putut fi salvate. Refaci cronologia dacă nu e prima dată și alcătuiești o listă de suspecți. Depui reclamație la autorități sau plângere la instanță și soliciți în scris furnizorului de internet să păstreze IP-uri și alte date, pentru a le pune la dispoziția autorităților. Un adevăr de luat în seamă: nimeni nu se poate ascunde în mediul virtual, chiar dacă e versat, fiindcă orice acțiune digitală lasă urme ce pot fi depistate.”Învață-i pe copii să recunoască semnele. De asemenea, asigură-te că ai un dialog deschis cu copilul în legătură cu agresiunile virtuale. Aceste agresiuni, din păcate, nu vor dispărea, dar asta nu înseamnă că ele trebuie suportate de copilul tău!”, spune experta americană în depistarea șarlatanilor, pescuitorilor în apele tulburi, perverșilor și răufăcătorilor de pe Internet.

Articol apărut în revista 22

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Un material drăguţ, din care, observ cu plăcere, lipseşte obişnuitul şi în acelaşi timp suspectul „ar trebui să…”. :)

  2. ” Depui reclamație la autorități sau plângere la instanță și soliciți în scris furnizorului de internet să păstreze IP-uri și alte date, pentru a le pune la dispoziția autorităților. Un adevăr de luat în seamă: nimeni nu se poate ascunde în mediul virtual, chiar dacă e versat, fiindcă orice acțiune digitală lasă urme ce pot fi depistate.”

    V-as sugera politicos sa scrieti despre domenii la care va pricepeti si sa nu publicati nici macar sub forma de citate sfaturi pe care nu le puteti verifica pentru a vedea ca sunt corecte. Ceea ce ati scris mai sus e complet gresit in majoritatea cazurilor. Al cui IP vreti sa il inregistreze furnizorul de internet, al dvs? Pai pe ala il stiti si nu va foloseste la nimic. Pe al celui care a scris un mesaj? Furnizorul de internet nu stie cine e, nu are date despre continutul de pe Internet. Oricum cel care scrie mesajul poate fi oriunde, iar adresa lui poate fi de oriunde, de pilda din Nigeria. Faceti plangere in Romania pentru spam nigerian? De VPN ati auzit? De Tor? De ce nu scrieti despre viata bacteriilor pe Alfa Centauri, stiti cam tot atat si despre acel subiect si ar fi chiar foarte interesant pentru unii.

    • …”v-as sugera politicos sa…” e singura (aparenta de) politete in afirmatiile postate :( dar sa nu raspundem cu aceeasi moneda

      Subiectul abordat in articol nu este identitatea online ci pericolul expunerii pe internet a unor aspecte personale si intime, in special de catre copii.
      Sfaturile sunt foarte utile, preluate de la o experta in domeniu care probabil ca a ajutat deja la deconspirarea unor retele de pedofili. E corect ca identitatea online poate fi camuflata, insa principalul aspect abordat in articol este protectia si incurajarea potentialelor victime, nu IT.
      Bineinteles, in calitate de specialist IT puteti sa mentionati macar un sfat practic acestor parinti si copii; e mult mai corect decat sa „luati atitudine” impotriva autoarei (ca sa fiu politicos) pornind de la un detaliu care poate fi rezolvat daca se face plangere oficiala contra abuzului (FBI si Interpolul au reusit sa „rezolve” multe din aceste cazuri, trebuie insa mai intai sesizati cu cat mai multe detalii).
      Deci care este sugestia oferita in legatura cu reclamatia dvs?

    • Regret ca v-am provocat indignarea, dar sfaturile sunt rezumate din cartea citata. Daca credeti ca autoarea cartii e ageamie, rog sa scrieti o cronica aspra. Eu am crezut-o.

        • ma bucur daca s-a reusit aplanarea unui conflict artificial si steril (si adaug felicitari pentru ca sunteti printre putinii autori de pe contributors care isi fac timp sa raspunda comentariilor).

          Pentru o nota mai hazlie mentionez ca in unele cazuri in care se insista pe gasirea unui nod in papura vecinului este pur si simplu vorba de un caz special de invidie freudiana in care un membru al sexului opus care se bazeaza inca pe reactia copilareasca a negatiei in propria dinamica emotionala, de fapt isi neaga vehement atractia mai mult sau mai putin platonica asupra preopinentului, urmata in pasul doi de anihilarea ideatica a posibilului obiect al afectiunii care il poate face vulnerabil. (Orice asemanare cu persoane reale este absolut intamplatoare).

      • Internetul e o multime uriasa de utilizatori cu un procent foarte mic de specialisti cu cu un procent extrem de mic de experti. Printre cei mai periculosi sunt specialistii pentru ca stiu suficient ca sa fie luati in seama, dar prea putin ca sa isi dea seama cand dau sfaturi proaste. In acest caz sfatul respectiv e gresit pentru ca se bazeaza pe neadevaruri – sa zicem ca nu minte, ci doar greseste – care dau frumos in filmele cu detectivi si cu genii ale computerelor care printre alte clisee descopera urme digitale pe Internet. Lol!

        FBI a fost atat de competent incat a platit unor hackeri o suma frumusica (de 7 cifre, in dolari) pentru a decripta un telefon. Da, au mai prins pe unii din multimea uriasa de utilizatori, dar cam rar din cei care se pricep; cei care se pricep cu adevarat nu doar ca nu lasa urme, dar nici nu aflam ce au facut sau ca au facut ceva.

        Da, cartea are defecte, dar nu autoarea cartii publica pe Contributors. Cine are responsabilitatea de a verifica ceea ce scrie in articole (eventual confirmat din 3 surse, ca in vremurile bune), daca nu autorul articolului? Sau e recenzie de carte a la Dan C Mihaescu (jos palaria) si nu un articol pe un subiect in care cartea e doar parte din bibliografie?

        In final, cu experienta de lucru a autoarei cartii sunt convins ca stie foarte bine cum stau lucrurile, dar crede ca oamenii au nevoie de incurajari si sugestii motivationale; e demonstrat ca efectul placebo are un usor efect pozitiv, mai departe intelegeti ce vreti.

          • Da, m-am repezit, nu trebuia sa comentez nimic pentru ca argumentatia ar dai idei unora si nu intentionez sa dau cuiva idei despre cum sa faca tampenii pe Internet. Asa cum cunostintele avansate despre retele si internet trebuie sa ramana doar pentru experti, asta inseamna ca nici nu li se poate spune celorlalti cand gresesc pentru ca nu se poate explica de ce. Problema pe Internet e ca e foarte greu sa creezi un sistem bun si foarte usor sa il abuzezi, iar potentialul de abuz e de vreo 7 miliarde de oamni, cei care sa tina lucrurile pe picioare sunt cu mult sub un milion.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro