Revoluțiile anti-comuniste din Europa de Est a anului 1989 urmate de dizolvarea Uniunii Sovietice la finele lui decembrie 1991 nu au însemnat nicidecum sfârșitul istoriei.
Au intervenit vreo 20 de ani de aparentă liniște după care s-a produs ceea ce Thierry Wolton, celebru istoric francez al comunismului, binecunoscut și în România, numește întoarcerea vremurilor barbare. Concretizate prin antagonismului dintre democrațiile occidentale și țările căzute victime regimurilor totalitare le-a succedat, de câțiva ani buni încoace, ceea ce Thierry Wolton numește în Prefața la ediția românească a cărții Întoarcerea vremurilor barbare. De la un război la altul (Editura Humanitas, București, 2024) “un alt tip de antagonism radical, de o amploare mai mare și mai diversă, care opune democrațiile (din nou!) unei coaliții de țări și organizații teroriste ale căror componente nu au neapărat aceleași obiective și nu răspund acelorași motivații precum în cadența marxist-leninistă, dar care sunt unite de o ură comună față de societățile deschise. ”
Dintre membrii respectivei coaliții, cei care suscită acum la cote maxime interesul lui Wolton sunt Rusia și China. Asta neînsemnând că în analizele din care e alcătuit volumul (tradus în românește de Iulian Comănescu) ar lipsi referințele la recrudescența islamismului. Ori la ceea ce se întîmplă în Coreea de Nord.
Rusia, în forma ei actuală de prezentare care a însemnat până în 1991 Uniunea Sovietică, și China au rămas în bună parte tributare matricei de gândire și de acțiune comuniste. Rusia are azi un regim autoritar în vreme ce în China totalitarismul e de maximă actualitate. Între cele două mari țări există o alianță evidentă (și economică, și politică, și ideologică) ce, printre altele, a ajutat Rusia lui Putin să treacă relativ ușor peste sancțiunile impuse de democrațiile europene și SUA după atacarea Ucrainei la 24 februarie 2022.Eveniment cu rezonanțe planetare, pe bună dreptate, socotit de Thierry Wolton momentul în care Occidentul pare să fi cunoscut, în fine, sfârșitul iluziilor legate în special de Rusia post-sovietică ca și de modelul chinez. Unele dintre aceste iluzii având-și izvorul încă din anii ‘80 ai secolului trecut, dacă nu cumva chiar în ceea ce s-a întâmplat în Europa îndată după încheierea celei de-a doua mari conflagrații mondiale.
Primele cqpitole ale cărții înregistrează critic, cu lux de amănunte, greșelile comise de marile puteri occidentale în privința evaluării evoluțiilor din Uniunea Sovietică de după venirea la Kremlin a lui Mihail Gorbaciov ca și în Rusia din anii lui Elțin și din aceia ai interminabilelor mandate ale lui Putin. Democrațiile occidentale fie că s-au iluzionat, fie că nu au putut, fie că nu au vrut să vadă că toate manevrele politico-diplomatice, toate gesturile de bunăvoință, toată povestea cu glasnost și cu perestroika erau făcute de Mihail Gorbaciov eminamente din dorința salvării comunismului în URSS.
Au existat temporizări dorite și de marile puteri occidentale în căderea comunismului, manifestate îndeosebi în Ungaria și Polonia. Mai apoi și în RDG, îndată după după căderea surprinzătoare a Zidului Berlinului. Unificarea germană nu a fost privită cu ochi buni nici la Washington, nici la Paris, nici la Londra, cu atât mai puțin la Moscova. Wolton amintește în context și greșeala colosală comisă în decembrie 1989 de secretarul de Stat american James Baker care a aprobat verbal o posibilă intervenție a sovieticilor menită să asigure succesul Revoluției române. Occidentul a greșit și în zilele puciului din august 1991 de la Moscova, și în privința atitudinii față de regimul din ce în ce mai corupt al lui Boris Eltin, și în momentul în care la Moscova a preluat puterea fostul ofițer KGB Vladimir Vladimirovici Putin. Socotit om de încredere, ins cu o privire sinceră. Din felurite motive (un loc aparte deținându-l interesele economice) au fost privite cu îngăduință și războiul din Cecenia, și intensificarea acțiunilor grupurilor teroriste aflate la ordinele Kremlinului, și anexarea Crimeii, și atitudinile sfidătoare ale lui Putin în raport cu liderii marilor puteri. Așa s-a ajuns la invadarea Ucrainei și la stupefacția ce a cuprins lumea civilizată a doua zi după. Wolton analizează la un moment dat felul în care regimurile antidemocratice își iau drept aliați noi mijloace de comunicare, printre care la loc de frunte se afă internetul și rețelele sociale.
Cea de-a doua mare secvență a volumului Întoarcerea vremurilor barbare este consacrată analizei motivelor în virtutea cărora Occidentul a nutrit și poate mai nutrește încă o pernicioasă admirație față de modelul chinez. Unul aflat în total dispreț în raport cu noțiunea de democrație și cu tot ceea ce înseamnă drepturile omului. China, atrage atenția Wolton, are mijloacele capabile de a instaura o nouă ordine mondială. Are de partea ei Coreea de Nord, alianța ei cu Rusia se dovedește a fi cam fără fisură. Lucrurile nu merg tocmai bine nici în privința Orientului Apropiat.
Thierry Wolton își organizează cartea sub forma unui serial ce supune analizei cam tot ceea ce s-a întâmplat în Lume în vremurile din urmă. Wolton atrage atenția că la 35 de ani de la căderea comunismului societățile închise câștigă teren. Societățile deschise trebuie să facă față unor noi pregătiri. Sunt ele pregătite pentru asta? Au ele lideri potriviți?
Thierry Wolton – ÎNTOARCEREA VREMURILOR BARBARE. De la un război la altul Traducere din franceză de Iulian Comănescu; Editura Humanitas. București, 2024
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Multumesc foarte mult pentru aceasta prezentare a cartii! Excelenta analiza realizata de Wolton si dureros de adevarata. Este probabil printre putinii specialisti in comunism si regimuri totalitare care spune lucrurilor pe nume si face o analiza lucida a perioadei comuniste. Vreau si eu cartea, multumesc!
”Modelul” chinez nu există. Civilizația chineză,străveche și rezilientă cum este ea, este inimitabilă din simplul motiv că este una endemică. Adică apărută și dezvoltată în izolare. Închipuiți-vă un individ care evoluează de unul singur – copilul unic la părinți este cel mai bun exemplu.
China a luat legătura cu o altă civilizație abia atunci când a adoptat credința budistă.
A avut șansa dezvoltării normale abia după ce a fost cucerită de mongoli și Marea Flotă a călătorit din China până în Tanzania și Yemen. La întoarcere, excesele eunucilor și frica de puterea economică pe care ar fi putut să o capete negustorii maritimi au făcut ca China să întoarcă spatele lumii. Navele mărețe au putrezit în porturi. Și când China, în 1600, a luat contact direct cu Occidentul, era prea târziu.
În timp ce perspectiva culturală este extraordinară, cea socio-politică este un lung șir de eșecuri, când imperiul chinez este comparat cu cel roman. De multe ori imperiul chinez a căzut sub nomazi – deși de fiecare dată a reușit să sinizeze pe cuceritori. Ultima dinastie chineză a fost Ming – care a răsturnat dinastia Yuan mongolă și a fost răsturnată de dinastia Qing manciuriană. Aveți curiozitatea și vedeți din dinastiile care au guvernat imperiul chinez câte au fost chineze și cât timp au guvernat ele China. Nu a existat nici un împărat barbar al imperiului roman – singurul care a pretins acest titlu, nerecunoscut însă de nimeni, a fost Mohamed al II-lea El Fatih – Cuceritorul Constantinopolelui. Imperiul Bizantin este o denumire de conveniență, el nu a existat; ceea ce a existat a fost Imperiul Roman de Răsărit – până și denumirea Turciei europene atestă asta – Rumelia, Rum-Ili- Țara Romeilor/Romanilor.
China nu are cum să instaureze o nouă ordine mondială, pentru că nu are o ordine. Ordinea chineză este o societate înghețată, anti-progres, incapabilă de schimbare. Aparent acum ea se schimbă, dar doar pentru că nu are altă soluție.
Ceea ce nu este aparent este faptul că SUA a devenit o superputere pentru că a succedat celeilalte superputeri, Imperiul Britanic; că a avut beneficiul limbii engleze adoptate peste tot în lume ca lingua franca; că a devenit o superputere economică pentru că a) nu a fost distrusă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când a absorbit masiv intelectualitatea europeană pusă pe fugă de extrema dreaptă, b) a avut Hollywood-ul ca sistem de propagandă auto-finanțat și cu influență penetrantă fără egal, și în final c)a creat un sistem unic în care statul finanțează cercetarea fundamentală fără rezultate economice pe termen scurt, în timp ce marile companii finanțează cercetarea cu aplicații tehnice și economice directe, iar universitățile preiau bani și de la stat și de la privat, furnizând personal bine pregătit și pentru unul, și pentru celălalt.
China este exact pe invers. Are o economie de stat (nu vă amăgiți, întreprinderile private chineze sunt echivalentul mandatarilor lui Ceaușescu), incapabilă de inovare masivă și fundamentală așa cum face SUA – ea doar preia și perfecționează tehnologii, nici una dintre produsele lor nu sunt create de chinezi.
China nu are o limbă și o cultură ușor accesibilă restului umanității; chiar și cultura sud-americană este mult mai accesibilă grație limbii spaniole. Filmele chinezești sunt marcate de propagandă oficială și netransmițând mesaje universale gen Hollywood – binele învinge, totul se termină cu bine, etc…
China nu are o ordine socială evidentă și spre binele general; da, dictaturile vor adopta tehnologia și vor sprijini pe plan internațional China, până când China va încerca să se impună, moment în care reculul internațional va face China să piardă masiv din influență.
Singura putere pe care China o are este cea economică – una precară, în caz de abuz precaritatea ei va deveni vizibilă; deja apar limitele în care China o poate manifesta.
”SUA a devenit o superputere pentru că (…) a avut beneficiul limbii engleze adoptate peste tot în lume ca lingua franca”
Povești. Vorbitorii de engleză erau extrem de rari înainte 1970. Engleza americană a devenit lingua franca datorită computerelor, datorită transporturilor aeriene și datorită filmelor de la Hollywood. Numai după ce a apărut Boeing 707 a fost neapărată nevoie de engleză. Înainte de asta, oamenii civilizați vorbeau franceză. În anii ’80, dacă voiai un computer personal (IBM-PC) totul era strict în engleză, deci trebuia să înveți engleză. În anii ’60 nu avea nimeni nevoie de engleză.
Diferența principală dintre China și Statele Unite e alta. China e un imperiu continental tipic: trebuie să-i cucerească pe vecini, dacă nu vrea să fie ea cucerită de vecini. Rusia a fost exact în aceeași situație, în toată istoria ei. Statele Unite sunt altceva: au preluat de la Marea Britanie ideea de ordine maritimă (cu tot cu bazele navale, în 1945 😀) dar nu mai au nevoie să fie ele însele un imperiu maritim, așa cum era Imperiul Britanic.
Imperiul Britanic exploata pe toată lumea: dacă era nevoie în Uganda de un produs din India, britanicii aveau monopolul comerțului maritim între coloniile lor, așa că vindeau de 10 ori mai scump în Uganda produsul achiziționat din India. Statele Unite nu se ocupă cu așa ceva, Statele Unite se ocupă doar de libertatea mărilor.
Cine vrea să vândă ceva în Statele Unite, are garanția că își poate aduce marfa pe mare, fără ca nava lui să fie arestată arbitrar de Rusia, de China sau de Iran. Cine vrea să cumpere ceva din Statele Unite, la fel. La asta folosesc flotele numerotate americane, răspândite pe toate oceanele lumii: la a garanta libertatea mărilor și a comerțului maritim. Ce câștigă Statele Unite din asta? Fiecare își transportă singur marfa, pe banii lui, nu ai Statelor Unite.
@harald. Fals, vorbesti aiureli ca sa te afli in treaba. Cica: „in anii ’60 nu avea nimeni nevoie de engleză. Oamenii civilizati vorbeau in franceza”. What..?!
Franceza era lingua franca poate in sec 18-19. Engleza detronase de mult franceza in anii ’60, iar detronarea era absolut clara dupa WW2. UK a avut cel mai mare imperiu din lume, mult mai mare decat cel francez. In plus, si poate mai important, dupa 1900 SUA a devenit cea mai mare putere a lumii, avea suprematia absoluta industriala, stiintifica, economica. SUA si UK au castigat WW2 in Vest, iar SUA s-a afirmat ca o superputere mondiala avand baze militare in toate colturile lumii (in afara de URSS si aliatii).
In anii ’60 foarte multi invatau engleza datorita trupelor muzicale cunoscute, Beatles, Pink Floyd, The Doors, Rolling Stones, Bee Gees, Beach Boys, etc. In plus, dupa 1940 Hollywood-ul a produs mult mai multe (si mai bune) filme decat europenii, filme care erau vazute in toata lumea.
@Pinkfloyd – Câți ascultau Pink Floyd și Rolling Stones în anii ’60? Câteva mii de oameni în București? Să mori tu că bunicii tăi știau engleză și ascultau Pink Floyd în 1965? 😀 Abia atunci s-a înființat, în anul în care a venit Ceaușescu la putere. Nu existau decât discuri de vinil și benzi de magnetofon pe vremea aceea, câte magnetofoane erau în București în 1965? Crezi că în Franța lui de Gaulle erau mai multe? Spania era sub Franco, Rusia era sub Brejnev, exact de magnetofoane și de engleză aveai ei timp.
Ideile tale sunt simple aserțiuni, fără nici o dovadă, izvorâte doar din pasiunea (misiunea?) ta de a contrazice tot ce scriu eu. Iar asta folosind zeci de nickname-uri diferite. Așa îți închipui tu că discreditezi comentariile mele anti-Rusia și anti-neomarxism.
Înainte de război, în anii ’30, oamenii civilizați își făceau studiile la Paris și la Berlin, iar la revenirea în România vorbeau franceză și germană. Să mori tu că în spațiul german vorbea cineva engleză înainte de ocupația americană din 1945? 😀 Dă un singur exemplu de personalitate din România interbelică sau pre-1970 care să-și fi făcut studiile la Londra sau în State.
dupa 1900 SUA a devenit cea mai mare putere a lumii, avea suprematia absoluta industriala, stiintifica, economica.
In 1939 SUA si Germania aveau acelasi GDP dupa ce, cu doar citiva ani inainte, statul german era practic in faliment. Doar ca Germania il obtinea cu o populatie de doua ori mai putin numeroasa decit cea a SUA. Avantaj Germania. De doua ori mai productivi decit americanii.
A avut SUA suprematia absoluta in stiinta inainte de WW2??? Cineva care nu a facut nici matematica, nici fizica si nici chimie in liceu poate sa creada o astfel de bazaconie. Aproape toata stiinta era germana in 1939 si inca multi ani dupa distrugerea Germaniei. Germania era la zeci de ani distanta de restul lumii in toate domeniile stiintei si tehnicii. Ei au facut primele rachete, ei au proiectat, fara sa apuce sa il construiasca, primul avion stealth. Primul avion de tipul asta construit de americani, zeci de ani (de chinuri) mai tirziu, arata ca o copie a celui german. Am vazut undeva fotografiile.
Wernher Magnus Maximilian Freiherr von Braun este nazistul (el a proiectat rachetele supersonice V-2) care le-a construit americanilor primele rachete, ca americanii erau total inocenti la capitolul asta. Pina si rusii le-o luasera inainte cu Sputnikul lor. El e cel care a facut posibil proiectul Apollo construind formidabila racheta Sarurn V. Pe scurt, neamtul von Braun, el si numai el, e cel care a pus bazele tehnologiei spatiale in SUA. Dupa moartea lui, NASA, ramasa fara cap, a oprit motoarele si a inceput sa bata pasul pe loc. Apoi, la indemnul marelui conducator Obama, NASA a inceput sa o ia prin balarii (google How Barack Obama ruined NASA space exploration). Într-un interviu acordat Al-Jazeera la 30 iunie 2010, Charlie Bolden a declarat că, atunci când a preluat funcția de administrator al NASA, Obama „m-a însărcinat cu trei lucruri”. „Al treilea, și poate cel mai important, a vrut să găsesc o modalitate de a ajunge la lumea musulmană și de a colabora mult mai mult cu națiunile majoritar musulmane pentru a le ajuta să se simtă bine cu privire la contribuția lor istorică la știință, matematică și inginerie.”
SUA si UK au castigat WW2 in Vest,
Mda… dupa ce il cistigasera rusii in Est si nemtii nu mai aveau nici macar gloante.
iar SUA s-a afirmat ca o superputere mondiala avand baze militare in toate colturile lumii (in afara de URSS si aliatii).
Asta asa e, dar nu mi se pare ceva de lauda.
In plus, dupa 1940 Hollywood-ul a produs mult mai multe (si mai bune) filme decat europenii, filme care erau vazute in toata lumea.
Da, masina de propaganda a functionat din plin. Cunosc pe cineva caruia, dupa ce a ajuns in America, intr-un mare oras, nu-i venea sa creada ca nu e totul ca in filmele americane. Cladirile inalte din beton, otel si sticla erau doar citeva, in centru, si erau ale bancilor, sau cladiri cu birouri in care se inghesuiau mii de firme si firmulite. In rest, case ca toate casele, strazi ca toate strazile si oameni care dimineata mergeau la slujba, nu stateau prin baruri zi si noapte, nu trageau cu pistoalele si nu se urmareau cu masinile ca niste nebuni.
Comentezi aiurea. Nici un vecin nu vrea să cucerească China – ultimul a fost Manciuria, are a și dat ultima dinastie, și de bine ce a cucerit China, a devenit parte a ei – idem și mongolii. Iar ultima putere care a încercat să o facă a fost Japonia interbelică.
Actualmente nici o putere nu poate cuceri China, mai ales vecinii care sunt slabi – Vietnam, Japonia, Coreea de Nord!, Mongolia!. Doar Rusia ar putea să încerce pe viitor, dar situația ei actuală o face vasala Chinei, nu competitoarea ei. Deci – aberați.
Iar la momentul în care Hollywoodul a decolat – anii 30 – franceze era deja pe ducă. Franceza a încetat să fie limba diplomației după războiul pierdut cu Prusia de Napoleon al III-lea, și înflorirea britanică a epocii victoriene.
Deci dați erori ca AI-ul lui Ilarie Muskă.
„Nici un vecin nu vrea să cucerească China”
Pentru tine, lumea a început în 1970, corect? 😀
Federația Rusă deține și azi teritorii luate de la China.
Japonia ce făcea în 1939, avea trupe de ocupație în China sau nu?
Din respect pentru adevar as vrea sa amintesc faptul ca civilizatia moderna s-a cladit cu ajutorul unor inventii chinezesti. Hartia si tiparul au fost aduse din China. Busola care a ajutat navigatorii e tot de acolo. Baza calculelor balistice si stiinta rachetelor tot de acolo a venit. Praful de pusca si retetele explozibililor e adusa tot de acolo. Mai sunt si alte lucruri dar ma opresc aici. Ce vedem noi astazi e apusul a ceea ce a fost candva un mare imperiu.
Hartia a fost adusă din China de arabi.
Tiparul a fost inventat independent în Europa; chinezii nu au avut nimic de-a face cu asta – Gutenberg era un aurar/bijutier german, iar dispozitivul lui era cu mult mai complicat decât tiparnița chinezească inventată cu două sute de ani mai devreme. Ceea ce făcea tiparnița chinezească ineficientă era faptul că ideogramele sunt mult mai numeroase decât literele și tiparul cu caractere mobile este mult mai dificil în acest caz; simpla gravare a textului în lemn era suficientă pentru multiplicare.
Baza calculelor balistice? Fiți serios. Calculul balistic a rămas ochiometric pentru multă vreme, iar calculul efectiv non-ochiometric a fost făcut de europeni prin vremea lui Newton – primul tratat de balistică, Nova Scientia de Tartaglia, un matematician genial italian, a fost publicat în 1537.
Ideea busolei a venit de la chinezi, dar realizarea a fost europeană.
Știința rachetelor a fost dezvoltată simultan în China și India, și după aceea în Europa (vezi Conrad Haas, german din Sibiu, inventatorul rachetei cu trei trepte). Ideea a venit din China, dar doar ideea. Tunurile și rachetele chinezești erau și au rămas primitive în comparație cu rachetele indiene folosite cu succes împotriva britanicilor prin 1750; nu mai vorbim de armele de foc europene, cu mult superioare celor chinezești. Idem cu praful de pușcă.
Mai sunt și alte lucruri, dar la fel – invențiile chinezești nu au fost fructificate și perfecționate, arabii și europenii au făcut asta.
Va multumesc Dom. Morariu, o sinteza foarte buna si la subiect. Vad ca intrati in geopolitica si asta-i un lucru fericit tinand cont de luciditatea de care faceti dovada la fiecare postare.
Cateva precizari: SUA si-a proiectat puterea militara in lume incepand cu 1917, ceea ce a favorizat si suprematia economica, stiintifica etc. Franceza a fost limba diplomatiei si culturii pana la inceperea Razboiului Rece, cand taberele au folosit engleza, respectiv rusa, iar astazi Francofonia este istorie.
La o intalnire politico-militara de varf, la Academia Militara, reprezentantul american NATO a spus ca militarii trebuie sa vorbeasca bine engleza. Cel roman a obiectat ca oficial limbile NATO sunt engleza si franceza. Si i s-a raspuns ca trebuie vorbit in engleza, mai precis in engleza americana!