miercuri, ianuarie 27, 2021

PSD și panarama lui sinistră

Era oare nevoie de categorica, rușinoasa înfrângere a Vioricăi Vasilica Dăncilă în alegerile prezidențiale de duminica trecută pentru ca liderii PSD din județe, coagulați sau nu în jurul pucistului Marcel Ciolacu, să afle că șefa lor de partid este o ființă care, practic, politic nu contează?
Că degeaba i-au făcut ei prin ședințe temenele, mai slugarnice și mai grețoase în vremea în care d-na Dăncilă era nu doar șefa lor pe linie de partid și candidată la alegerile prezidențiale ci și femeia în mâna căreia se afla pixul ce distribuția resursele, mai de ochii lumii și mai formale după adoptarea moțiunii de cenzură fiindcă oricum voința copleșitoare a electoratului României va fi cu totul alta? Gura păcătoasă a fostei șefe a campaniei electorale a PSD, d-na Lia Olguța Vasilescu, a spus că nu, nici vorbă. Era mai mult ca sigur că d-na Dăncilă este o perdantă. Sau cum a caracterizat-o soțul fostei primărițe din Craiova, dl. Claudiu Manda.
Era oare absolut necesară psihodrama de prost gust consumată marți seara în CExN al partidului pentru ca o țară întreagă să realizeze (a câta oară?) că cei care au condus PSD din 2016 încoace sunt, așa cum bine observa jurnalistul Claudiu Pândaru de la postul de televiziune Digi 24, doar niște lideri cu anvergură comunală? Sau „manevriști”, cum foarte bine a caracterizat-o cu aceeaşi ocazie liderul PSD de Vrancea pe primărița Capitalei, d-na Gabriela Firea, identificându-se, de altminteri, el însuși cu hoțul care strigă hoții? Iarăși, indiscutabil, nu.
Lucrurile erau cum nu se poate mai clare încă din ianuarie 2017. Atunci când Liviu Dragnea aflat în plină glorie, sigur pe sine, convins că din acel moment încolo i se va îngădui totul, că scorul amețitor înregistrat de candidații la Parlamentare ai partidului îi garantează și îl îndreptățește să se considere un fel de stăpân incontestabil al României a propus-o în postul de prim-ministru pe o anume Sevil Shhaideh. Fiindcă așa i-au vrut lui mușchii. La pachet cu tot felul de consăteni și consătene, majoritar semi-analfabeți, cu școală puțină, care au ajuns să ocupe, în disprețul oricărei norme de bun simț, posturi de minștri.
Privind retrospectiv feluritele formule de conducere ale partidului, reamintindu-ne jalnicele, caraghioasele figuri ale unei Carmen Dan sau Lia Olguța Vasilescu, ale lui Liviu Pop, Dănuț Andrușca, Popa-Pamblică, cea a repetentului de la Tineret și Sport incapabil să ocupe un biet post de profesor dar socotit bun de partid să construiască strategii și să creeze direcții sau cea a corigentului la Limba și literatură română cu numele de Daniel Breaz împopoțonat, la un moment dat, cu două ministere plus nemeritata funcție academică de rector, impasul în care se află astăzi PSD era cum nu se poate mai previzibil.
Să fie asta în exclusivitate vina banditului Liviu Nicolae Dragnea sau a atât de puținei la minte Viorica Vasilica Dăncilă? Între timp trimisă la resetare cum spunea ea însăși în noaptea de marți spre miercuri. Nici vorbă. Lucrurile stau cam tot la fel cum au stat în decembrie 1989 în cazul PCR. De vină este toată conducerea partidului. Și, în plus, a tuturor membrilor partidului. Care, spre deosebire de cei 4 milioane de membri ai PCR ce nu făceau acolo decât în cel mai bun caz figurație specială, de data aceasta s-au înscris în PSD în urma unei acțiuni liber consimțite?
Ce disidențe s-au înregistrat în PSD din ianuarie 2017 și până astăzi? Ce atitudini critice? Ce dezbateri? Ce atitudini democratice?Scâncetele lui Paul Stănescu? Râmele lui Marcel Ciolacu? Sărutatul mâini ce nu putea fi mușcată a lui Sorin Grindeanu? Șueta de bodegă a lui Mihai Tudose? Caraghioslâcul vocal cu sârmă marca Gabriela Firea? Scrisoarea anihilată cu un efemer post de ministru a Ecaterinei Andronescu?
Nici vorbă. Totul a fost un simplu, dar mizer joc de glezne.
O panaramă.
Comentariu publicat concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Occidentul și Sfânta Imbecilitate

Nu sunt un expert nici în economie și nici în politică, dar unul din lucrurile pe care cred că le înțeleg din...

Democrația este pentru zei. Nu trebuie să ne surprindă faptul că oamenii nu o pot menține

„De ce eșuează democrațiile?” Am auzit această întrebare de multe ori în ultimii ani, în cărți, în paginile de...

Parada dascălilor

Prin 2004 – 2005 mergeam mult pe munte cu un amic care se credea foarte deștept. Poate și era; poate. Eu tot...

Despre ceea ce este firesc și necesar. Cazul Sorin Lavric

Într-o însemnare din ultimul său jurnal publicat (2001-2002), Monica Lovinescu observa una dintre trăsăturile definitorii ale presei autohtone: Ziua și știrea. Nimic...

Când moașa, chirurgul, șamanul și psihiatrul împărtășesc aceleași temeri asupra vaccinului…

”Într-o țară în care prevalența vaccinării este ridicată - scria undeva C.A. Siegrist, un renumit pediatru și vaccinolog elvețian- e dificil să...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.