luni, mai 16, 2022

PSD și panarama lui sinistră

Era oare nevoie de categorica, rușinoasa înfrângere a Vioricăi Vasilica Dăncilă în alegerile prezidențiale de duminica trecută pentru ca liderii PSD din județe, coagulați sau nu în jurul pucistului Marcel Ciolacu, să afle că șefa lor de partid este o ființă care, practic, politic nu contează?
Că degeaba i-au făcut ei prin ședințe temenele, mai slugarnice și mai grețoase în vremea în care d-na Dăncilă era nu doar șefa lor pe linie de partid și candidată la alegerile prezidențiale ci și femeia în mâna căreia se afla pixul ce distribuția resursele, mai de ochii lumii și mai formale după adoptarea moțiunii de cenzură fiindcă oricum voința copleșitoare a electoratului României va fi cu totul alta? Gura păcătoasă a fostei șefe a campaniei electorale a PSD, d-na Lia Olguța Vasilescu, a spus că nu, nici vorbă. Era mai mult ca sigur că d-na Dăncilă este o perdantă. Sau cum a caracterizat-o soțul fostei primărițe din Craiova, dl. Claudiu Manda.
Era oare absolut necesară psihodrama de prost gust consumată marți seara în CExN al partidului pentru ca o țară întreagă să realizeze (a câta oară?) că cei care au condus PSD din 2016 încoace sunt, așa cum bine observa jurnalistul Claudiu Pândaru de la postul de televiziune Digi 24, doar niște lideri cu anvergură comunală? Sau „manevriști”, cum foarte bine a caracterizat-o cu aceeaşi ocazie liderul PSD de Vrancea pe primărița Capitalei, d-na Gabriela Firea, identificându-se, de altminteri, el însuși cu hoțul care strigă hoții? Iarăși, indiscutabil, nu.
Lucrurile erau cum nu se poate mai clare încă din ianuarie 2017. Atunci când Liviu Dragnea aflat în plină glorie, sigur pe sine, convins că din acel moment încolo i se va îngădui totul, că scorul amețitor înregistrat de candidații la Parlamentare ai partidului îi garantează și îl îndreptățește să se considere un fel de stăpân incontestabil al României a propus-o în postul de prim-ministru pe o anume Sevil Shhaideh. Fiindcă așa i-au vrut lui mușchii. La pachet cu tot felul de consăteni și consătene, majoritar semi-analfabeți, cu școală puțină, care au ajuns să ocupe, în disprețul oricărei norme de bun simț, posturi de minștri.
Privind retrospectiv feluritele formule de conducere ale partidului, reamintindu-ne jalnicele, caraghioasele figuri ale unei Carmen Dan sau Lia Olguța Vasilescu, ale lui Liviu Pop, Dănuț Andrușca, Popa-Pamblică, cea a repetentului de la Tineret și Sport incapabil să ocupe un biet post de profesor dar socotit bun de partid să construiască strategii și să creeze direcții sau cea a corigentului la Limba și literatură română cu numele de Daniel Breaz împopoțonat, la un moment dat, cu două ministere plus nemeritata funcție academică de rector, impasul în care se află astăzi PSD era cum nu se poate mai previzibil.
Să fie asta în exclusivitate vina banditului Liviu Nicolae Dragnea sau a atât de puținei la minte Viorica Vasilica Dăncilă? Între timp trimisă la resetare cum spunea ea însăși în noaptea de marți spre miercuri. Nici vorbă. Lucrurile stau cam tot la fel cum au stat în decembrie 1989 în cazul PCR. De vină este toată conducerea partidului. Și, în plus, a tuturor membrilor partidului. Care, spre deosebire de cei 4 milioane de membri ai PCR ce nu făceau acolo decât în cel mai bun caz figurație specială, de data aceasta s-au înscris în PSD în urma unei acțiuni liber consimțite?
Ce disidențe s-au înregistrat în PSD din ianuarie 2017 și până astăzi? Ce atitudini critice? Ce dezbateri? Ce atitudini democratice?Scâncetele lui Paul Stănescu? Râmele lui Marcel Ciolacu? Sărutatul mâini ce nu putea fi mușcată a lui Sorin Grindeanu? Șueta de bodegă a lui Mihai Tudose? Caraghioslâcul vocal cu sârmă marca Gabriela Firea? Scrisoarea anihilată cu un efemer post de ministru a Ecaterinei Andronescu?
Nici vorbă. Totul a fost un simplu, dar mizer joc de glezne.
O panaramă.
Comentariu publicat concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro