Știm bine că 1989, anul schimbării în Estul european, a avut particularitățile sale în România. Loviturilor de palat, revoluțiilor de catifea, schimbărilor negociate de lideri chiar de sistem politic, România le-a opus o revoluție sângeroasă ale cărei mistere nu sunt deslușite pe deplin nici până astăzi. Iar marele proces judiciar care a demarat vinerea trecută ca urmare a așa-zisei finalizări a “dosarului Revoluției”a început cu stângul.
Dacă în celelalte foste țări ale Lagărului sovietic, partidele ex-comuniste au supraviețuit măcar o vreme schimbărilor de lideri îmbătrâniți în rele, chiar schimbărilor de sistem, PCR s-a aneantizat vineri, 22 decembrie, la foarte puțină vreme după ce Nicolae Ceaușescu a fugit de pe acoperișul Comitetului Central. Degeaba câteva ore mai târziu, Ion Iliescu vorbea despre întinarea nobilelor idealuri ale comunismului, câteva ore mai încolo strigătul Jos Ceaușescu! a fost înlocuit cu Jos comunismul! Care a deranjat teribil urechile reprezentanților noii puteri de esență perestroikistă care deja se instalase.
Confruntați cu prima contestare populară masivă, pe data de 12 ianuarie 1990, decretată zi de doliu național în memoria victimelor Revoluției, Iliescu, Roman, Brucan, Gelu Voican Voiculescu, Cazimir Ionescu au dat speriați și la repezeală un decret ce scotea în afara legii PCR. Ceva care,practic, nu mai exista de mai bine de 3 săptămâni. Cu toate acestea, decretul cu pricina a fost abrogat la numai câteva zile. Iar la 6 februarie, Frontul Salvării Naționale, predecesorul PSD-ului de astăzi, se metamorfoza în partid politic.
Dincolo de nenumăratele lui epifanii (FSN a devenit pe rând FDSN, PDSR, PSD, aceasta din urmă ca urmare a unui rapt, a unei vânzări istorice menite să ii confere onorabilitate iar apoi acceptarea de Internaționala Socialistă),esența creației lui Ion Iliescu a rămas fundamental aceeași. Una de esență comunistoidă.
PSD nu întâmpină cei 30 de ani de la crearea sa în cea mai bună formă. Are doar 23% din opțiunile electoratului, multor români care i-au dat votul le e rușine să o recunoască public, partidul dispune de o conducere interimară, relativ fragilă, a cărei principală misiune declarată este refacerea imaginii partidului și pregătirea viitorului Congres. Operațiuni care nu se desfășoară deloc cu calm și nici nu sunt scutite de lupte interne pentru putere. E clar că linia naționalist-peremistă nu se va preda cu una, cu două, puțin păsându-i de salvarea onorabilității și a impresiei de formațiune cu caracter european pe care se pare că o încearcă noul lider, dl. Marcel Ciolacu. Care deja mai mult ca sigur îl are alături în postul de, deocamdată, informal ideolog șef pe dl. Vasile Dîncu. Oficial, nemembru al partidului încă din anul 2008.
Pe ce mă bazez, vorba lui Marin Preda, când spun asta?
L-am văzut pe dl Vasile Dîncu luni seara pe ecranele TVR. Rămasă încă o oficină de propagandă a PSD, stipendiată din bani publici. Dl. Dîncu era invitat chipurile în dubla lui calitate de sociolog și de analist politic. Acestora asociindu-li-se și acelea de proprietar de institut de sondare a opiniei publice, carevasăzică de nebugetar (cum s-a recomandat singur), dar și de profesor atât la Universitatea Babeș-Bolyai cât și la Academia SRI.
Nu voi insista aici asupra analizei făcute situației PSD de dl. Vasile Dîncu. Analiză care mi s-a părut în esență mai mult decât corectă. Voi atrage însă atenția asupra a două lucruri. La un moment dat, vorbind despre viitorul PSD, d-lui Dîncu i-a scăpat pe gât porumbelul. A folosit persoana întâi plural a verbului a face. Iar la sfârșit și-a exprimat încrederea în domnii Marcel Ciolacu, fostul lui doctorand de la sus-numita Academie de spioni, Paul Stănescu și Gabriela Firea. Deocamdată asocierea dintre cei trei mi se pare nițeluș bizară. Să știe oare dl. Dîncu ceea ce noi nu știm? Să fi bătut palma doamna Firea cu domnii Ciolacu și Stănescu poate spre a obține la schimb susținerea la o nouă candidatură pentru Primăria Capitalei?
Siguri putem fi însă de un lucru. PSD are un nou ideolog șef. Chiar dacă, deocamadată, informal. În persoana d-lui Vasile Dîncu. Mai rămâne să vedem când se va reînscrie dl. Dîncu în PSD și dacă i se va da vreo funcție la Congresul din 29 februarie.
Comentariu publicat concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro
Prezentare generală a confidențialității
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
„L-am văzut pe dl Vasile Dîncu luni seara pe ecranele TVR. ”
Dl Dîncu apare de ceva timp pe ecranele majorității televiziunilor importante din puct de vedere al ratingului. Adică, la TVR, la cea a d-lui Ghiță, la cea a d-lui Gușă, mai puțin la cea a „Fratelui Bobi” și așa mai departe, fiecare cu legăturile proprii pe care le are cu o parte din grupurile de interese din „servicii”, politică și economie.
Astfel, dl Dîncu anunța cu multă fermitate și convingere nu cu mult înainte de a bate mingea în fața camerelor de filmat împreună cu dl Gușă, că dl Mireca Diaconu izbutește la alegerile prezidențiale nici mai mult nici mai puțin de 16,6% și merege „en fanfere” în turul al doilea, unde are șanse să-l învingă pe dl Iohannis. Asta indică o strategie de apropiere a PSF de ProRomânia, pe care d-nii Gușă-Dîncu și sereiștii care i-au pus speră să o realizeze.
IMAS și dl Dîncu – fost vice prim-ministru în guvernul „tehnocrat” Cioloș, care a vegheat ca reformele reale să nu se înfăptuiască – sunt instrumente de manipulare a opiniei publice apropiate de o fascie din grupul infracțional securisto-comunist care a capturat statul român după 1989 și o parte mai spălățică din SRI, numită „Grupul de la Cluj – Ioan Rus”.
Sondajele de opinie realizate de domnia-sa sunt în scop vădit manipulatoriu, iar „analizele” prezentate la TV sunt fix zero. De ce? Pentru că, pe de o parte, spune despre PSD ceea ce este cât se poate de evident, ceea ce nu poate fi ascuns, ori deturnat. Ceea ce știe toată lumea. Apoi, pe de altă parte, pentru că o face pentru a căpăta credibilitate în fața publicului atunci când minte și astfel manipulează. Mai târziu, va putea spune în analizele interne referitoare la activitatea pentru care va fi remunerat că a luat PSD de la 20% și l-a ridicat la 30%, spre exemplu, după ce se va uni cu ProRomânia.
Opinia mea este că marionetele cleptocrației nu se schimbă, iar obiectivul lor rămâne același, menținerea la putere și, implicit, accesul la resursele publice. Chiar dacă Grupul de la Cluj „face ochi dulci” PNL…
„…o strategie de apropiere a PSD…”, cer scuze cititorilor.
Ah, și să nu uit…
https://newsweek.ro/politica/sondajele-vrajbei-noastre
Tot d. din titlu era unul dintre ideologii perioadei greșit zise Cioloș.
Cine isi (mai) aminteste de Liviu Voinea si Grupul de Economie Aplicata (GEA).
In fapt, un alt asa-zis independent care a ajuns in CA de la BNR, aparand interesele PSD.
E un alt exemplu de pesedist “acoperit”. Se pare ca PSD si-a construit o rezerva de cadre, aparent independente, gata sa reconstruiasca sistemul daca se va pune problema vreodata si care vegheaza ca “dusmanii poporului” adica “statul paralel” sa esueze in a-si impune reformele.