luni, octombrie 25, 2021

PSD sau definiția ticăloșiei

În luna august a anului 1989, ascultătorii fideli ai „Europei Libere” în limba română audiau cu sufletul la gură un așa-numit „Apel al Frontului Salvării Naționale”.
Nimeni nu îi cunoștea autorii, însă era de domeniul evidenței că aceștia nu se recrutau, în nici un caz, din rândul vechii nomenclaturi, așa cum stăteau lucrurile în cazul deja celebrei “Scrisori a celor șase”. O scrisoare în care vârfurile unei nomenclaturi căzute în dizgrație îl denunța pe Nicolae Ceaușescu că ar fi abdicat de la idealurile marxism-leninismului și că ar fi pervertit până și Securitatea pe care ei o creaseră. În contextul în care în Polonia Sindicatul „Solidaritatea” ajunsese deja la guvernare, în care în celelalte țări ale Blocului Sovietic se înregistrau mișcări înnoitoare, vădit protestare, cu idealuri anti-comuniste clare, în care se înmulțeau semnele că Moscova și Mihail Gorbaciov socoteau perimată doctrina Brejnev a „suveranității limitate ”, înlocuită de zicerea „scapă cine poate!”, respectivul “Apel” putea fi interpretat drept semnul că ar fi posibil ca și România să nu se mai situeze constant în rândul „excepțiilor”.
Câteva luni mai târziu, în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, își făcea apariția în Studioul 4 al TVR, vechiul aparatcick Ion Iliescu. Acesta a ieșit din scorbura lui de la Editura Tehnică doar după ce Nicolae și Elena Ceaușescu decolaseră de pe acoperișul Comitetului Central, cu gândul de a poza în apostol al noului. Iliescu era hulpav după putere, simțea că timpul lui venise. A bălmăjit ceva, a vorbit despre – ce să vezi?- un așa-numit Front al Salvării Naționale, câteva ore a revenit în Televiziune și a adus și componența unui așa-numit Consiliu al FSN. În care erau alăturate numele unor autentici disidenți anticomuniști (Ana Blandiana, Doina Cornea, Radu Filipescu) cu acelea ai unor staliniști de viță veche. Prima etapă a furtului Revoluției reușise, lui Iliescu îi ieșea cum nu se poate mai bine o diversiune de mari proporții.
La 6 februarie 1990, acel nou FSN care se dovedise că nu avea nici cea mai mică legătură cu cel despre care românii aflaseră în august 1989, s-a transformat în partid politic. Deși promisese ferm că nu o va face. Iliescu, Brucan, Bârlădeanu și alții de aceeși teapă inventaseră teoria emanaților Revoluției.
Din februarie 1990 și până azi, FSN-ul apărut în decembrie 1989 a suferit o serie întreagă de epifanii. S-a chemat ba FDSN, ba PDSR, iar, mai apoi, grație trădării lui Alexandru Athanasiu, care a scos la mezat numele vechiului partid al lui Titel Petrescu preluat prin înșelăciune de la Sergiu Cunescu, a putut să-și spună chiar PSD.
În ciuda tuturor acestor schimbări de nume, mărcile definitorii ale partidului au rămas aceleași. Minciuna, ticăloșia, furtul, locul în care se se refugiau, erau bine primiți și se simțeau cum nu se poate mai confortabil, chiar erau trimiși în Parlament și hoții, și foștii securiști de genul lui Ristea Priboi, și plagiatorii (iar aici lista de cazuri este interminabilă), și analfabeții, și gugumanii, și fostele cadre ale PCR. De numele FSN se leagă mineriadele, furturile, refuzul europenizării țării, devalizarea economiei naționale, stagnarea, gazarea populației care a ieșit în stradă în august 2018, stâlcirea Legilor justiției doar spre a fi salvat de la închisoare banditul Dragnea Nicolae Liviu.
Zilele acestea, PSD face o nouă demonstrație de ticăloșie. Puțin îi pasă că cifrele celor infectați cu COVID 19 din cauza nerespectării regulilor sunt în creștere alarmantă. Din considerente pur politicianiste, se erijează în mare apărător al Constituției și al drepturilor omului. De care, în realitate, puțin îi pasă. Profită de evidentele greșeli ale guvernanților și amână, din motive pur electorale, să voteze atât de necesara Lege a izolării și carantinării. Îi tot găsește nod în papură, zice că ea trebuie pusă în discuția CExN al PSD, adică a unei adunături de ființe mizere, cu școală puțină, semi-analfabeți notorii cu diplome false ori cumpărate, mizează pe zonele needucate ale electoratului, pune în practică în cel mai ticălos mod cu putință învățătura „proști, dar mulți” a lui Lăpușneanu. Speră că astfel va mai diminua proporțiile dezastrului electoral pe care îl anunță toate sondajele. Își probează natura criminală.

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Cu cat mai multi in „decizie”, cu atat raspunderea se dilueaza si pentru intarziere, si pentru forma – ce poti sa-i pretinzi „boborului suveran”?

  2. Din prezentare lipseste falanga PD/PDL sora PDSR, la fel de nociva, chiar daca au naparlit in PNL….
    Doamne ocroteste-i pe Romani…..

  3. Nu cred ca ni se putea „intampla” ceva mai bun ca Ion Iliescu, dupa fuga lui Ceausescu. Asta era nivelul de asteptari al majoritatii zdrobitoare a populatiei Romaniei, un comunist cu fata umana in rolul de „tata al natiunii”. Nici astazi nu putem spune ca romanii s-au desprins cu totul de modelul asta.

  4. Sunteti sigur ca ploaia de invective pe care o revarsati asupra unui partid politic care, bun, rau, reprezinta o parte insemnata a electoratului nu se potriveste cumva si celelilalte parti ?
    Insusi titlul acestui articol trezeste intrebarea daca ridicarea fustelor in cap se potriveste cu statura unui autor serios si nu, mai curand, cu cea a unui procuror stalinist. De cand v-ati trezit satrap de serviciu al acestui forum ati imprimat discursului dumneavoastra o turnura amintind de cele mai detestabile tabloide. Felicitari !

  5. Mai periculos e faptul ca masele sunt manipulate sa spuna si sa creada ca si ceilalti sunt LA FEL. Adica, or fi pesedistii imorali, analfabeti, impostori, plagiatori, dar SI CEILALTI SUNT. Prin urmare, nu conteaza cu cine votezi ca rezultatul e acelasi. Cel putin, ciuma rosie fura, dar ne da si noua. Ceilalti fura numai pentru ei.

  6. PSD este doar o marioneta a cleptocratiei securisto-comuniste care a capturat statul roman dupa 1989. Nu are niciun scrupul si asteptarile de reformare a PSD sunt ridicole!

    Totusi, cel putin unul din cinci romani cu drept de vot este gata sa voteze in continuare PSD. Cleptocratia detine aproape toate resursele tarii, inclusiv controlul asupra justitiei si a serviciilor de informatii. Astfel, poate manipula eficient electoratul.

    Si este o naivitate sa ignoram faptul ca guvernarea cleptocratica instituita in Romania cu mai mult de 30 de ani in urma este transpartinica.

    Spre exemplu, simtind pierderea puterii, mii de membri PSD, de la personalitati bine cumoscute la organizatii judetene intregi, trec cu entuziasm la PNL. Iar PNL ii primeste cu acelasi entuziasm.

    De aceea erau necesare cu acuitate alegerile anticipate, pe care presa si analistii le tot condamnau, nu pentru satisfacerea dorintei de putere a d-lor Iohannis, sau Orban, precum ziceau slugile cleptocratiei si tzutzerii PSD.

  7. Alături de ticăloșie, furt, minciună, crimă aș mai adăuga un lucru care i-a caracterizat și încă îi caracterizează: indiferența la suferințele și sacrificiul acestui…tot mai slab popor. Oameni fără Dumnezeu.

  8. Gresita afirmatia ca Iliescu „credea ca vremea lui venise”. Din pacate, nu stiti ce am stiut eu cu trei ani inainte de revolutie, dar nu am inteles ce insemnatate aveau cele ce le stiam. Eu am lucrat 10 ani la Santierul Naval Oltenita, si, prin 1986-1987, vara, a venit un maistru la mine, si m-a intrebat”daca nu vreau sa merg la sedinta de la Clubul santierului, pentru ca acolo urma sa tina o cuvintare Ion iliescu, care se zvonea ca o sa fie viitorul presedinte al Romaniaei”!!! Eu am fost atunci convins ca aceasta intrebare era o provocare, insa la revolutie s-a dovedit ca zvonerul a avut dreptate, Iliescu devenind presedinte. Deci Iliescu stia (si Securitatea deci stia) ca o sa fie presedintele Romaniei inca cu 3-4 ani inainte (cel putin) de revolutie!!!

  9. Ticăloșie… prostie…
    Nu aș vrea să generalizez pentru toți membrii PSD, dar vârfurile …
    Și dacă tot suntem aici, epidemia de viroze respiratorii (nu este vorba de o singură tulpină virală) și introducerea de transmisii online de spectacole teatrale mi-a prilejuit cunoașterea unor echipe de teatru pe care altfel, din motive de distanță și/sau comoditate personală, nu le-aș fi cunoscut altfel!
    Honny soit qui mal y pense!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.