vineri, iulie 10, 2020

PSD sau hoțul care strigă hoții

Partidele care au pierdut și nu oricum, ci în cel mai rușinos mod posibil, alegerile europarlamentare, nu se împacă în nici un chip cu ceea ce a rezultat la urne. Și în loc să își identifice greșelile proprii- și au fost, slavă Domnului! multe, și au fost cât casa!- caută vinovați în altă parte. Nu în propria grădină.
Cum nu pot să dea vina pe electorat ca să nu îl enerveze și mai tare caută vinovați în altă parte. Făcându-se că nu observă faptul că cele mai recente sondaje de opinie confirmă păstrarea, în mare, a acelorași tendințe.
Vinovații ar fi, mai întâi, imensa manipulare desfășurată pe ecranele unor televiziuni care, oricum ar fi numărate, sunt în mod evident mai puține decât cele aflate în slujba puterii, așa cum era aceasta configurată la data de 26 mai. În nici un caz posturi precum Digi 24 și Realitatea tv (aceasta din urmă cu politica ei editorială din ce în ce mai neclară) nu puteau să facă față celor debitate de Antena 3, România tv și –last but not least– TVR 1, prin fetida emisiune România 9, moderată din ordinul generalului Dan Voiculescu de Ionuț Cristache. Ordin executat mai întâi de Irina Radu și, mai apoi, de Doina Gradea.
Tot de manipulare s-ar face vinovate rețelele sociale, e drept, în prejma zilei de 26 mai mai active ca niciodată. Poate chiar mai luate cu asalt decât la prezidențialele din 2014. Numai că accesul la astfel de rețele presupune o anumită pregătire, chiar o anumită vârstă, iar, dacă respectivele instrumente moderne de comunicare au avut o anume implicare, aceasta s-a văzut în prezența la urne a exact celor care au absentat în 2016 – tinerii și intelectualii. Care în nici un caz nu se identifică cu primitivismul unor Dragnea, Nicolicea, Șerban Nicolae, Tăriceanu, Lia Olguța Vasilescu și soțul ei, Claudiu Manda ori cu analfabetismul funcțional al Viorică Dăncilă, al Mariei Grapini, al lui Daniel Breaz, al doamnelor Țapardel și Zoană.
În fine, intră în ecuație STS. Iar cei și cele care îl pun la zid se folosesc, deloc nevinovat, firește, de neîncrederea creată în jurul acestui Serviciu de boacănele impardonabile ale celor de la 112. Boacăne despre care a început să se vorbească în gura mare după tragedia de la Caracal. D-na Lia Olguța Vasilescu a acuzat în mod repetat respectivul serviciu de fraudă, coroborându-și acuzația cu aceea cu relativ mare succes de piață că cel puțin trei partide mai nou apărute pe scena politică a țării- USR, PLUS și Pro România- sunt acuzate a fi creația “serviciilor”. A “activilor” și a ‘’rezerviștilor’’.
O acuzație similară a fost formulată cu foarte puțină vreme în urmă și de d-na Norica Nicolai. Care crezându-se intens simpatizată de electorat și luându-și visele drept realitate nu s-a simțit defel ridicolă să declare că nenumărați fani își exprimă mirarea că nu a dobândit visatul loc de europarlamentar deși- ce să vezi? – ei i-au dat votul.
Recent a intrat în horă și fostul admirator al lui Nicolae Ceaușescu dar și al ayatolahului Khomeyni care a publicat la data de 3 septembrie în Cotidianul un editorial în care denunță, fără a avea nici o dovadă, o cârdășie între SRI și STS. Pregătind astfel o posibilă OUG prin care să fie scos din joc STS și să fie eliminate tabletele. Creându-se astfel premisele în vederea încurajării votului multiplu de care a beneficiat în nenumărate rânduri tocmai partidul, hoțul care astăzi strigă hoții. Nimeni altul decât sărmanul, obiditul PSD. Cel din a cărui vină acum țara este blocată. Partidul al cărui președinte se confundă cu premierul țării. O insă grav lovită de mania grandorii, de obsesia păstrării cu orice preț a puterii până într-atât încât să ajungă să debiteze fără să se teamă de ridicol carghioslâcul că atacul la prim-ministru ar fi un atac la siguranța țării. Dacă siguranța României ar fi stat în sus-menționata persoană, atunci probabil că praful și pulberea s-ar fi ales demult de țară.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Se pare ca , semnalele primite de la CCR adresate guvernului actual , duc catre o respingere totala a cererii si obliga premierul , sa mearga cu guvernul , la o confirmare in parlament . IN acelasi fel exista probabilitatea, premierul nu va reusi nici in parlament sa isi asigure un sprijin favorabil si atunci singura solutie ramasa , este asumarea unei demisii (probabil luni in sedinta PSD).

    • Nu stiu care sint „semnalele” primite de la CCR, dar chiar daca nu primeste sustinerea in Parlament (am indoielile mele), Veorica nu e obligata de Constitutie sa demisioneze. Ar fi obligata la demisie in cazul unei motiuni de cenzura, daca va trece.

  2. Jandarmii care i-au amendat pe cei care au huiduit-o pe Veorika par a fi complet lipsiți de simțul ridicolului ăla la care faceți referire, „că atacul la prim-ministru ar fi un atac la siguranța țării.” :) :) :).

Lasă un răspuns la Principiul Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Refuzat la export. Schimb de scrisori cu un prieten maghiar

Dragă Miklós, îți amintești de expresia „refuzat la export” din comunismul nostru românesc; subliniez „nostru”....

Când șahul devine rasist…

Credeați că numai statuile sau hărțile (1) pot fi rasiste? Aflați că, pe fondul actualei revoluții BLM (Black Lives Matter), în curs de desfășurare în...

Românii de la Tönnies suntem noi toți

Abia s-au uscau amprentele de pe tastele cu care au scris jurnaliștii despre scandalul sezonierilor români și polonezi...

Franța vs. Turcia sau de ce nu încap două săbii strategice în teaca Mării Mediterane

Că nu există deloc simpatie între Paris și Ankara se știe nu de azi de ieri, ci...

Un ordin de ministru și geografii academice

Să încercăm un mic exercițiu de imaginație. Suntem în vara anului 2024. La universitățile din România s-au încheiat...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)