sâmbătă, iulie 11, 2020

PSD sau locul de unde ne vine răul

Până la un punct, cvasi-inexplicabil faptul că o țară întreagă, cetățeni majori cu drept de vot, jurnaliști și analiști politici au așteptat până spre dimineață deznodământul CExN de marți seară al așa-zișilor șefi ai încă și mai falșilor social-democrați români.
E adevărat, în acte PSD rămâne pe mai departe cel mai mare partid al țării, e suportat de socialiștii europeni, are undeva în jurul a unei jumătăți de milion de membri și trebuie să fii naiv nevoie mare să crezi că va dispărea cu una, cu două. În ceea ce mă privește eu nu mă grăbesc deloc să-i cânt Prohodul. Chiar dacă e posibil ca în perioada următoare tendințele centrifuge din interiorul lui să se amplifice, să apară noi disidențe, noi scandaluri, demisii, ruperi, aripi, așa cum au au stat lucrurile și după eșecul electoral din 1996, atunci când dl. Meleșcanu a creat efemera Alianță pentru România (APR), nu e deloc exclus ca PSD să facă foarte curând zile fripte guvernării liberale. Aceasta în pofida faptului că noul președinte interimar, dl. Marcel Ciolacu, a dat asigurări încă de miercuri că deocamdată PSD nu plănuiește o moțiune de cenzură. Dar câtă încredere poți avea în atât de ahtiatul după ciolan domn Ciolacu sau în tractoristul Paul Stănescu brusc amorezat de intelectuali? Alții decât plagiatorii sau posesorii de diplome de licență sau de doctorat primite de la d-nul Gabi Oprea, de la Universitatea Spiru Haret și instituții de învățământ superior militare.
Cele două tururi ale alegerilor prezidențiale au arătat că izvorul electoral al PSD a început să sece. Pe 10 noiembrie, d-na Dăncilă de abia dacă a adunat 2 milioane de voturi și ele reprezintă adevăratul scor electoral al partidului. Milionul în plus înregistrat pe 24 noiembrie înseamnă voturi anti-Iohannis. Nicidecum pro-PSD. Doar 5 județe din țară încă mai sunt colorate în roșu, printre ele figurând Teleormanul, fieful doamnei Dăncilă, însă nu și Doljul, acela care are mândria, nu mă îndoilesc de asta, de a-i fi dat țării pe Manda și ilustra (sinistra?) lui soție. Cea care i-a înfipt prima și cu voluptate de ahtiată după praz cuțitul în spate doamnei Dăncilă.
Și atunci de unde interesul acesta? De unde focalizarea interesului pe ceva ce, aparent, nu mai contează?
PSD a plătit doar o parte din factura fărădelegilor comise în perioada cât a fost la guvernare. Trecerea în opoziție nu e destul pentru dezastrul pe care el și conducerea lui le lasă în urmă. Or, tocmai în zilele în care la București se petrecea ceea ce în editorialul de ieri din contributors. ro și din adevărul.ro (și nu am nici un motiv să îmi retrag cuvintele) panarama PSD, guvernanții făceau anunțuri care mai de care mai îngrijorătoare. Anul 2019 se va închide cu un deficit bugetar mai mare de 4% (ieri seară la Digi 24, ministrul Finanțelor vorbea despre 4, 4 procente), nici vorbă să se mai pună în practică legea care prevedea creșterea salariului minim pe economie cu 100 de lei, adică cu ceva mai mult peste rata inflației, economiștii au ieșit din buncărele BNR și au formulat avertismente ferme în legătură cu riscurile pe care și le asumă guvernul în cazul în care va mări în anul 2020 pensiile așa cum făgăduiseră pesediștii și nu va îngheța salariiile bugetarilor. Premierul Ludovic Orban face fețe-fețe, încearcă să nu alarmeze populația, știe că orice veste proastă are serioase implicații electorale. Cu toate acestea nu poate să nu admită că va fi aproape o misiune imposibilă ca în anul 2020 să nu se ajungă la un deficit bugetar de 3, 5%.
Acestea și încă multe altele sunt știrile care ar trebui, în realitate, să suscite interesul românilor și nu mizeria, psihodrama, ridicatul poalelor în cap, țigănia, înfiptul cuțitului în spate devenite regulă de viață și de conduită în ceea ce nu mai este decât un fals partid de stânga. O șleahtă.
Aparent, captând cu circul lui de joasă speță interesul public, PSD ajută măcar pentru o vreme guvernarea. De fapt, încearcă să își salveze pielea, Să bombardeze conștiința românilor cu vești de mâna a doua. Sperând că în felul acesta vom uita de unde ne vine răul.
Comentariu publicat concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Deficitul bugetar 2019 ce este estimat deja de ministrul de finante la 4,5% si cel din 2020 aproximat la 3,5% are consecinte inevitabile asupra impozitarii veniturilor , asupra deciziilor ce privesc o mai buna colectare (in principiu o atentie marita pe tot ceea ce se numeste ANAF), asupra necesitatii unor imprumuturi cu dobinda scazuta, asupra reorganizarii tuturor institutiilor ce apartin de STATUL ROMAN , asupra modificarilor imediate , modificari ce privesc functionarea economiei , asupra reorganizarii administrative a tarii , prin comasari de primarii si reduceri de personal administrativ acolo unde se poate , asupra verificarii tuturor cheltuililor trecute ,cheltuieli facute de veche a guvernare ca plati pentru diverse actiuni , de la reparatii drumuri , la bani alocatii invatamintului si multe multe altele . Este obligatoriu verificarea acestor plati si daca in urma platilor lucrarile au fost executate . Ceea ce ni se prezinta azi de catre ministrul de finante (nu stim inca cantitatea de adevar din aceste spuse )arata ca fosta alianta ce a guvernat Romania nu a reusit sa gestioneze eficient si corect resursele tarii .Evidenta ne arata , la nivel de intentie deocamdata , ca PNL si K.J. doresc sa reaseze tara ,ca un intreg , pe un altfel de drum . Convingerea mea este ca vor putea face asta , daca vor arata la modul transparent toate problemele lasate in urma de vechea guvernare (asta inseamna si o fateta prin care isi asuma raspunderea pentru declaratiile la nivel guvernamental ) si in acelasi timp o mai mare transparenta si modalitate de explicare a propriilor decizii guvernamentale . Asteptam sa arate public ce decizii imediat urmatoare vor fi luate de catre guvern si modul in care aceste decizii vor fi puse in aplicare . Simplul enunt politicianist nu mai este suficient ,simplele declaratii, ce lasa loc de interpretari ,de o parte si de alta a spectrului politic, sunt deja paguboase. Asteptam ca atunci cind cineva din sfera guvernamentala sau sfera politicului doreste sa spuna ceva sa vina si sa arate in clar modalitati si nu o simpla exprimare cu caracter general . Societatea deja intelege mult mai multe din partea de politica ce ii este aratata si nu mai accepta manipularea , minciuna partiala atasata unui adevar nespus in totalitate . Daca inca nu se accepta acest minunat cuvint numit – TRANSPARENTA – atunci societatea va reactiona . Cit despre PSD (ca o parere nu ca un adevar ) nu este in masura deocamdata sa se reaseze . Nu are , dupa plecarea doamnei Dancila(doamna Dancila avea o forma de carisma ,chiar daca nu agreata de multi ) ,nici un lider carismatic ,ce ar putea determina vreo forma de sustinere sentimentalista .Sper ca alegerile anticipate sa devina realitate,sper ca ordonanta nr 14 sa fie abrogata sau cumva eliminata ca efecte negative , sper ca dosarul 10 august si poate si cel de la Revolutie sa fie rapid finalizate si trimise spre judecata in instanta ,sper ca legea recursului compensatoriu sa devina caduca,(sper ca ministrul de resort sa gaseasca solutia ) ,sper ca alegerea primarilor in doua tururi de scrutin sa fie acceptata in parlament (poate o noua lege ce ar putea evita unele decizii ale curtii constitutionale ),sper ca CCR-ul sa aiba o altfel de abordare asupra noilor legi ce trebuiesc degraba introduse si poate pe viitor sa aiba si o contributie asupra aparitiei unei noi CONSTITUTII. Fara toate acestea stabilite in clar , pe etape de timp si fara ca toate aceste dorinte populare sa fie incepute , aratate tuturor si prezentate si modalitatile ce tin de punerea lor in aplicare , fara acestea Romania nu are sanse de dezvoltare democratica si nici partidul de guvernamint nu are sanse sa ramana in memoria noastra comuna , ca partidul ce a facilitat aceasta mare schimbare a tarii . Cum speranta moare ultima , sa acordam o vreme un mandat in alb si sa vedem ce o sa ni se prezinte in spatiul publc ca modalitate de rezolvare si nu ca discurs politic generalist .

  2. „Până la un punct, cvasi-inexplicabil faptul că o țară întreagă, cetățeni majori cu drept de vot, jurnaliști și analiști politici au așteptat […] Și atunci de unde interesul acesta?”

    Ne place, sau nu, „o țară întreagă” i-a votat (Coaliția de Guvernare pentru Dezvoltare și Democrație alcătuit o majoritate de aproximativ 60% care a sprijinit-o), prin urmare, este cât se poate de firesc să urmărească modul în care aceasta se prăbușește. Iar cel puțin 35% încă susțin PSD cu mult drag.

    Apoi, speranța nu izvorăște, după părerea mea, din distrugerea unui partidă-marionetă a cleptocrației transpartinice, ci din slăbirea forțelor care au capturat statul de 30 de ani, forțe aflate inclusiv în spatele PSD, dar nu numai. Pentru că, chiar dacă PSD va dispărea formal, ProRomânia, ori ALDE șamd. sunt pregătite pentru a continua drenarea resurselor publice în proprietatea privată a oligarhilor. Iar sub conducerea d-lor Dâncu și Gușă există șanse reale de revenire în forță a PSD la viitoarele alegeri.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Refuzat la export. Schimb de scrisori cu un prieten maghiar

Dragă Miklós, îți amintești de expresia „refuzat la export” din comunismul nostru românesc; subliniez „nostru”....

Românii de la Tönnies suntem noi toți

Abia s-au uscau amprentele de pe tastele cu care au scris jurnaliștii despre scandalul sezonierilor români și polonezi...

Franța vs. Turcia sau de ce nu încap două săbii strategice în teaca Mării Mediterane

Că nu există deloc simpatie între Paris și Ankara se știe nu de azi de ieri, ci...

Când șahul devine rasist…

Credeați că numai statuile sau hărțile (1) pot fi rasiste? Aflați că, pe fondul actualei revoluții BLM (Black Lives Matter), în curs de desfășurare în...

Tăcerea manualului nu înseamnă și tăcerea profesorului. Un răspuns lui Selly

Nu manualul sau catalogul te fac profesor, ci faptul că vezi în cei din...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)