vineri, martie 29, 2024

Despre tupeu: Pseudo-justitiarul Ponta, cazul Visinescu si decomunizarea (Updated)

Am trait sa o vedem si pe asta: liderul PSD, partid care a boicotat sedinta Parlamentului din 18 decembrie 2006 in care Traian Basescu a condamnat dictatura comunista din Romania ca ilegitima si criminala anunta ca va lupta pentru decomunizare. Ca va stopa pensiile acestor calai. Are Victor Ponta o lista? O poate face publica? Cine l-a impiedicat sa o faca pana acum? Traian Basescu? Va declansa IICCMER o actiune juridica si pe tema mineriadei din 13-15 iunie 1990? Ori ni se va spune ca nu exista nicio legatura intre comunismul lui Ceausescu si crimele post-comunismului lui Ion Iliescu? Pana unde poate merge demagogia, domnule Ponta? Veti sustine cu egala fervoare deschiderea unei anchete penale in ce priveste mineriada din 13-15 iunie? Veti cere blocarea pensiei lui Ion Iliescu? Va continua IICCMER ceea ce s-a inceput in perioada martie 2010-mai 2012?

https://www.contributors.ro/fara-categorie/vladimir-tismaneanu-pana-in-toamna-facem-un-probatoriu-despre-mineriada-si-mergem-la-parchetul-general/

Citesc asadar declaratia premierului Victor Ponta si tot nu-mi vine sa cred: „După ce am avut tot felul de anticomunişti de mucava, ca domnul Băsescu, care condamna prin Parlament comunismul, nu s-a făcut nimic. La 24 de ani, să afle presa. Ştia oare şi Băsescu când condamna că nu face nimic? Sau te pomeneşti că o să spună Guvernului să se trezească! Şi gândirea lor e identică”. Deci nu Ion Iliescu, presedintele de onoare al PSD si de doua si ceva presedintele Romaniei, nu Emil Constantinescu, nu tergiversarile stiute ale lui Bogdan Olteanu pe tema Legii Lustratiei, ci Traian Basescu este culpabil pentru ca in Romania tortionarii mor in somn, de nimeni si de nimic tulburati. Ati fost prezent la acea sedinta, domnule Ponta? Daca nu, de ce? Ati votat in Congresul PSD, cu doua saptamani inaintea publicarii Raportului Final, o rezolutie adoptata, poate tineti minte, in unanimitate, in care partidul Dvs se opunea actului de justitie morala menit sa rupa Romania de trecutul comunist? Domnule Victor Ponta, nu suntem toti amnezici!

Reiau aici un text interesant semnat de istoricul Mihai Burcea, fost cercetator la IICCMER, demisionat, despre debutul carierei de tortionar al mult-mediatizatului si prea putin pedepsitului Alexandru Visinescu. Inteleg ca dosarul personal profesional al personajului nu este accesibil. Adica este intruvabil. De ce? Avem de-a face cu unul dintre cei mai odiosi tortionari ai Romaniei comuniste. Un individ lipsit de orice remuscari. Cum lipsit de cainta a fost si colonelul MAI in rezerva Iosif Bistran, cel mort in somn acum doua luni, pensionarul linistit despre care a scris recent Dumitru Lacatusu. Cum impenitent a murit si Gheorghe Enoiu, impotriva caruia IICCR a sesizat justitia inca in 2007, iar IICCMER a oferit noi probe in 2011. Desi lucra la institut in acea perioada, dl Andrei Muraru se preface ca nu stie acest lucru si acrediteaza legenda ca totul a inceput cu domnia sa. Este cu desavarsire fals. Dar justitia are nevoie de probe, chiar si cand are de-a face cu asemenea indivizi. In plus, cred ca o colaborare reala cu societatea civila ar fi de o mare importanta. S-a adresat oare IICCMER in acest sens Grupului pentru Dialog Social? Academiei Civice? A abordat Fundatia „Ioan Barbus” cu care in anii trecuti au existat proiecte comune? La urma urmelor, eminentul om politic taranist Ioan Barbus a fost inchis la Sighet si a fost victima lui Visinescu. De ce nu apar in dezbaterile televizate aceste voci ale societatii civile?

Dl Andrei Muraru, presedintele executiv al IICCMER, functie remunerata, echivalenta cu aceea de secretar de stat, este ubicuu, apare pe post de expert pe “Antene” si in multe alte parti. Da interviuri de dimineata pana seara. Lucrul este acceptabil cata vreme se va ajunge acolo unde ar trebui sa ajunga: procesul lui Visinescu, procesele altor tortionari. Sa zicem ca vrea sa bata fierul cat e cald. Dar frivolitatile, narcisismul si goana dupa reflectoare nu au ce cauta intr-o asemenea actiune. Dosarul ori este pregatit cum trebuie, temeinic si irefutabil, beton armat juridic, ori mai bine sa nu incepem o asemenea actiune. Mai ales acum, dupa ce a fost indus un sentiment de anxioasa, aproape vindicativa nerabdare, cand asteptarile la nivelul unui public larg sunt extrem de intense. Spre a relua cuvintele lui Nichita Stanescu, ar fi un pacat si o rusine.

Update (15 august 2013): Hotarat lucru, la Bucuresti ridicolul nu ucide. Se practica la Guvern ceea ce putem numi spagatul semantic: intoarcerea pe dos a faptelor, minciunile si distorsiunile deliberate. Se neaga evidentele cu o impasibilitate ce te lasa perplex. Plagiatul devine dezvoltare originala a surselor. Un ziar britanic spune ce spune,spin doctorii de la guvern rastoarna lucrurile si considera ca textul semnifica opusul a ceea este scris negru pe alb. Imi imaginez asadar un banc pe subiect la proverbialul Radio Erevan:

Intrebare: Este adevarat ca ziarul “The Guardian” l-a laudat pe Victor Ponta drept un politician impecabil, consecvent angajat de partea democratiei impotriva eforturilor anti-democratice ale lui Traian Basescu, un adversar ireconciliabil al oricarei forme de autocratie si de subminare a statului de drept?

Raspuns: In principiu este adevarat, dar cu cateva corective. Nu l-a laudat drept un politician democrat, ci l-a criticat, l-a inclus in categoria autocratilor gen Viktor Orban si Vladimir Putin. Nu a spus ca apara democratia, ci a pomenit lovitura de stat constitutionala avortata din vara anului 2012. Nu Traian Basescu a organizat puciul, ci Victor Ponta si camarazii sai. Nu Traian Basescu este identificat ca exponent al noului autoritarism, ci Victor Ponta. In rest, aveti dreptate.

Ma intreb ce spun intelectualii lui Crin si Ponta, diversii echidistanti care nu mai pridideau sa denunte, in vara anului trecut, utilizarea conceptului de puci ratat pentru diagnosticarea acelor evenimente. Poate ca ar trebui stranse intr-un volum acele capodopere ale ipocriziei, pseudo-argumentele in favoarea ideii ca in Romania lui Ponta si Antonescu, tout va très bien, madame la marquise:

https://www.youtube.com/watch?v=T5WdpSPeQUE

Textul istoricului Mihai Burcea:

“În mijlocul scandalului provocat de identificarea fostului ofiţer superior de penitenciare, Alexandru Vişinescu, într-un bloc de locuinţe din apropierea Cişmigiului, Miliţia Spirituală vă prezintă în premieră dosarul de angajare al acestuia în aparatul Direcţiei Generale a Penitenciarelor. Cariera militară a locotenent colonelului (r) Vişinescu este greu de stabilit astăzi în absenţa dosarului personal profesional al ofiţerului. De aceea, considerăm că orice tip de documente produse de vechiul sistem represiv pe numele lui Vişinescu sunt binevenite în tentativa de a reda cât mai fidel activitatea ultimului comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat.

În acelaşi timp, în mijlocul psihozei „Vişinescu” declanşate de televiziuni, precum şi a tabloidizării subiectului, orice tip de informaţii provenite din surse arhivistice primare se constituie într-un autentic câştig pentru opinia publică[1].

La data de 1 iulie 1950, tânărul Vişinescu (n. 27 sept. 1925, satul Leiculeşti, com. Tisău, jud. Buzău) a fost încadrat ca funcţionar la Penitenciarul Jilava, în funcţia de referent-şef, iar după câteva luni de zile (noiembrie 1950) a fost promovat în funcţia de şef de Secţie. Aceste date sunt însă informaţii strict administrative/birocratice, fiind consemate de către Serviciul de cadre din Direcţia cadre a DGP (Serviciul de cadre era condus la acea dată de Eva Birtaş – soţia colonelului de securitate Gavrilă Birtaş, iar în fruntea Direcţiei cadre se găsea viitorul comandant al Penitenciarului Aiud din anii ’50, Ştefan Koller). În fapt, Alexandru Vişinescu era angajat cu normă întreagă la Serviciul inspecţii din DGP, care la acea dată avea o dublă subordonare: pe linie administrativă se supunea ordinelor venite din partea DGP, iar pe linie operativă ordinelor DGSP. Această structură asigura activitatea contrainformativă în penitenciarele şi coloniile de muncă de pe întreg cuprinsul RPR. Şeful Serviciului inspecţii era la acea dată locotenent colonelul Tudor Sepeanu, fost şef al Direcţiei Securităţii Capitalei (câtă vreme a ocupat funcţia de sef al Serviciului inspectii, Sepeanu a coordonat de la centru, alături de locotenent colonelul Ludovic Czeller şi generalul-maior Alexandru Nicolschi, procesul de reeducare prin tortură a deţinuţilor politici de la Penitenciarele Suceava, Piteşti, Gherla şi Târgu-Ocna). În anii ’50, această structură centrală de contrainformaţii a Securităţii şi-a schimbat titulatura de câteva ori: Serviciul inspecţii, Secţia operativă, Serviciul operativ, Serviciul „D” şi Serviciul „K”. În locurile de deţinere din ţară acest serviciu era reprezentat de un Birou sau o Grupă condus/condusă de către un şef care era de regulă ofiţer de securitate.

Aşadar, la Penitenciarul Jilava, Vişinescu a deţinut funcţia de şef al Biroului inspecţii/Biroului operativ până în 1953 (chiar el a declarat la România Tv că la începutul carierei a fost ofiţer de contrainformaţii militare).

Din documentele aflate în dosar aflăm că în februarie 1951, potrivit unui ordin emis de către şeful DGP, colonelul Ioan Baciu, Vişinescu a fost pedepsit cu 10 zile de arest sever din cauza „atitudinei nesincere avută faţă de Direcţia Generală şi nerespectarea ordinelor Direcţiunii Generale” (ordinul nu conţine detalii despre abaterea disciplinară a tânărului lucrător operativ).

De asemenea, acelaşi dosar conţine şi decizia nr. 283 din 7 iulie 1951 a Direcţiei cadrelor din DGP, prin care funcţionarului Alexandru Vişinescu i se aduce la cunoştinţă faptul că a fost încadrat în corpul ofiţerilor inferiori din MAI cu gradul de locotenent. La 1 iulie 1951, Direcţia Generală a Penitenciarelor a fost militarizată. Cu acest prilej, sute de angajaţi civil cu funcţii de comandă în DGP au primit grade de ofiţeri sau subofiţeri/sergenţi reangajaţi. Totodată, cu aceeaşi ocazie, prin fuziunea Direcţiei Generale a Penitenciarelor cu Direcţia Unităţilor de Muncă, structura MAI care administra sistemul carceral comunist a primit o nouă denumire: Direcţia Generală a Penitenciarelor, Coloniilor şi Unităţilor de Muncă.

În acest dosar se regăsesc şi câteva acte care vizează un alt ofiţer inferior din MAI cu numele de Vişinescu – sublocotenentul Gheorghe Vişinescu din Colonia MAI Salcia[2] (este posibil ca acesta să fie fratele lui Alexandru). Cel mai probabil acestea au ajuns în dosarul lui Alexandru Vişinescu în urma unor erori birocratice comise de lucrătorii de cadre din DGP.

La Penitenciarul Jilava, Vişinescu i-a avut ca superiori pe linie administrativă pe doi dintre cei mai sinistri comandanţi din istoria acestui loc de detenţie: maiorul Nicolae Moromete (1 mai 1949 – apr. 1952) şi maiorul Ioan Csaki (1 iun. 1952 – dec. 1953).

Pe lângă numeroasele anchete efectuate de Vişinescu în rândul deţinuţilor politici de la Jilava, tot el s-a aflat şi la originea deconspirării unor afaceri ilegale întreprinse de câteva cadre din conducerea unităţii şi care au produs un imens scandal în lumea secretă a DGP.

În vara anului 1953, conducerea aparatului de penitenciare a declanşat o anchetă la Penitenciarul Jilava în urma unor informaţii furnizate din interiorul unităţii care vizau cadrele de conducere ale penitenciarului. Acestea şi-au însuşit mai multe bunuri provenite de la deţinuţii condamnaţi la moarte, liberaţi sau transferaţi (ceasuri scumpe, bijuterii, valize, haine etc.). Ancheta s-a încheiat în ianuarie 1954 şi s-a lăsat cu destituirea mai multor ofiţeri cu funcţii de conducere din sistemul concentraţionar; îi amintim aici pe şeful Serviciului penitenciare din MAI, colonelul Ioan Baciu, comandantul Penitenciarului Jilava (maiorul Ioan Csaki) şi locţiitorul său (căpitanul Scânteie Timofte). Investigaţia a mai scos la iveală şi o serie de şperţuri/plocoane pe care maiorul Ioan Csaki le oferea superiorilor săi din Bucureşti, precum şi o adevărată reţea de „prăduire” a bunurilor alimentare provenite din unitatea productivă a penitenciarului. Ofiţerul Vişinescu a fost principala sursă de informaţii pe care organele de control au exploatat-o la maximum în vederea descoperirii cadrelor care-i jefuiau pe deţinuţi. Acesta a detaliat pe larg în rapoartele sale abuzurile militarilor de la Jilava[3].

Nu vom insista aici asupra abuzurilor şi samavolniciilor pe care Vişinescu le-a comis împotriva deţinuţilor politici la Jilava, Mislea şi Râmnicu-Sărat, întrucât acestea au fost aduse deja la cunoştinţa publicului larg.

Nu putem decât să sperăm că literatura concentraţionară, dar şi documentele publicate în ultimii ani referitoare la chinuirile prin care au trecut deţinuţii politici ce au intrat în contact cu Vişinescu se vor constitui într-un rechizitoriu bine întocmit de Parchetul General. De asemenea, nădăjdium că, într-un eventual proces, mărturiile foştilor deţinuţi politici care mai trăiesc vor constitui puntea de legătură între expertiza istorică şi expertiza juridică.

–––––––––––––––––––––––––––

[1] Televiziunile de ştiri au ales să abordeze acest subiect într-o cheie tabloidizată, aşa cum fac cu mai toate evenimentele importante. Acestea au apelat – ca de obicei – la politicienii puterii şi la analiştii/ părerologii de serviciu în defavoarea specialiştilor (jurişti, foşti magistraţi civili sau militari, istorici, experţi în justiţia de tranziţie, reprezentanţi ai Ministerului Public sau ai Ministerului Justiţiei). Cazul a fost comentat în studiourile Antena 3, România TV şi Realitatea Tv, numai sub aspect emoţional, de o serie de persoane publice abonate la circul cotidian al televiziunilor: „Codul lui Oreste”, Cristina Ţopescu, Costin Georgescu, Bogdan Chireac, Gabriela Vrânceanu-Firea, colonelul (r) Valeriu D. Pricină, sindicalistul Dumitru Coarnă, omul de afaceri Cristian Ţânţăreanu ş.a.m.d. În mijlocul acestei „ciorbe” mediatice, Andrei Muraru – preşedintele executiv al IICCMER (cel care a demarat procedurile de sesizare a Parchetului în cazul Vişinescu) a avut numeroase apariţii. Pe lângă expertiza istorică pe care acesta a oferit-o pe sticla tv, Andrei Muraru nu a scăpat nicio ocazie de a se folosi de Alexandru Vişinescu pe post de „vehicul electoral” în lupta cu oponenţii USL. În studiourile televiziunii de partid şi de stat ale Antenei 3, Muraru a dat de pământ cu preşedintele Băsescu şi susţinătorii săi, legitimând totodată prin prezenţa/ tăcerea sa şi afirmaţiile halucinante ale lui Mihai Gâdea (vezi comparaţia Vişinescu-Băsescu sau în România nu s-a făcut nimic până la această dată în vederea identificării foştilor torţionari). Desigur, este naturală poziţia lui Muraru. Funcţia de preşedinte executiv al IICCMER este una politică, aşa a fost încă de la înfiinţare, iar Muraru se străduieşte din răsputeri să fie remarcat ca un soldat devotat al formaţiunii politice care l-a propulsat în funcţie (PNL – falanga Relu Fenechiu). Pe de altă parte, mediatizarea cazului Vişinescu este în sine un lucru ok. Maniera în care a/au făcut-o lasă însă de dorit. În altă ordine de idei, menţionăm aici şi „hate-speech-ul” la care s-au dedat jurnaliştii şi analiştii chemaţi în studiouri pentru a comenta cazul. Dacă foştilor deţinuţi politici le sunt trecute cu vederea derapajele de la un discurs public echilibrat, având în vedere suferinţele prin care au trecut, acest lucru este inadmisibil în cazul formatorilor de opinie. Astfel, Vişinescu a fost portretizat ca fiind un „untermenschen”, „monstru”, „diavol” etc. Dacă analizăm cazul Vişinescu în acest registru înseamnă că nu suntem cu nimic mai buni decât respectivul şi toți ceilalţi de teapa lui. Un limbaj asemănător foloseau naziştii, dar şi Vişinescu&co., atunci când îi etichetau pe cei care se împotriveau regimului comunist drept „bandiţi”, „duşmani ai poporului”, „demenţi”.

[2] Sublocotenentul sus-menţionat a trimis superiorilor săi de la Bucureşti (august 1952) o cerere prin care le solicita să-i aprobe căsătoria cu tânăra muncitoare Elena Tesluţă. În perioada 1949 – 1954, militarii activi nu se puteau căsători fără aprobarea superiorilor direcţi. Vezi detalii despre procedura căsătoriei militarilor activi din Forţele Armate ale RPR în Decretul nr. 60/1949 publicat în Monitorul Oficial nr. 41 din 18 februarie 1949 (abrogat prin Decretul nr. 12/1954).

[3] Mihai Burcea, Marius Stan, Mihail Bumbeş, Dicţionarul ofiţerilor şi angajaţilor civili ai Direcţiei Generale a Penitenciarelor. Aparatul Central (1948-1989), vol. II, Iaşi, Ed. Polirom, 2011, pp. 186-198.”

http://www.militiaspirituala.ro/detalii.html?tx_ttnews%5Btt_news%5D=422&cHash=7f16a63e0f0648e2f9210e42e4cdc8d7

De asemenea:

http://www.militiaspirituala.ro/detalii.html?tx_ttnews%5Btt_news%5D=421&cHash=ff1421bd70b6f62f73bcdeb7a039d6e1

http://www.revista22.ro/victor-ponta-sunt-dispus-sami-asum-raspunderea-pentru-suspendarea-platii-pensiilor-tortionarilor-comunisti-29958.html

http://www.evz.ro/detalii/stiri/surse-guvernul-a-dat-indicatii-ca-presa-apropiata-usl-sa-sustina-ca-victor-ponta-a-fost-1052624.html

Distribuie acest articol

55 COMENTARII

  1. Stimate domnule Tismăneanu,

    Comuniștii mor. Și torționarii mor. Din nenorocire, speța torționarilor este ceva mai durabilă. Dacă am fi nemți în anii 1950 și am risca să fim luați în armata Bundesweher-ului am putea spune ”Ohne mich”. Fiind români- în anul 2013- nu ne-am putea propune ceva de genul ”Să nu se mai bată prin pușcării ” ? Am mai spus-o și o repet- dl.Vișinescu este exact imaginea jandarmului român+comunism. Dacă tăiem comunismul din ecuație vom avea exact pogromul din Iași, crimele de la Odessa plus închisorile interbelice și antebelice care nu erau de loc un model de democrație. Dacă readucem comunismul în ecuație putem doar să ne felicităm că PCUS-ul are un lider cretin- dl. Ziuganov , pentru că altfel (îmi aduc aminte cu destulă groază de un dl. din Letonia- na că îmi scapă numele- ceva cu ”…Negre” care era un fel de urmaș al pușcașilor letoni) cântam de mult imnul ăla cu Stalin și Republicile Sovietice. Vom scoate complet comunismul din ecuație atunci când democrația ne va aduce la un nivel de trai similar cu al muncitorilor englezi de la 1936….

    • Nu contest ce scrieti. Dar tema este manipularea unui subiect care merita respect de catre unii politicieni, juni intelectuali „la datorie” si antenele lor „zburatoare”. Poate cititi articolul d-lui Marius Stan. Ma intreb daca dl Ponta e dispus sa-i taie pensia lui Ristea Priboi :)

      • Visinescu este ce spunea ca este „un baiat sarman, fara meserie” plasat de sistem intr-un loc anume conceput „pentru a lichida burghezo-mosierimea ca clasa” si pe „ai ei lachei”, se mai adaugau „dusmanii poporului”, de felul lui Maniu, Coposu, Gheorghe Bratianu,Monseniorul Ghica, Cardinalul Hosu si altii „dalde astia”. Visinescu fiind „poporul” care-si luase „soarta in propriile-i maini” … Cred ca Domnul Profesor nu era nascut in anii 50. Domnul Prim Ministru nu poate taia pensia cuiva. O instanta judecatoreasca, cu motivare temeinica, o poate face. Prezent Visinescu este un batrin care nu va supravietui unui posibil proces, sub acuzatia de „abuz in serviciu”, delict sub incidenta prescriptiei. Printr-un sofism „regimul de democratie populara” instaurat de o putere de ocupatzie in Romania, se definea constitutional ca „dictatura a proletariatului” si „democratie populara”, revolutionar si lichidationist. Justitia se definea ca instrument al regimului astfel autodefinit. Visinescu, „baiat sarman fara meserie”, a ajuns doar colonel, seful sau Nikolschi, de meserie croitor, alt nivel, a ajuns general. In orasul meu procuror sef era o croitoreasa, absolventa a cursului scurt de magistratura. In universitatea pe care a absolvit-o Domnul Profesor,mult dupa momentul apogeului proletcultismului, unele cursuri erau „predate” de o filatoare, citea dintr-un foliant, o traducere din rusa, secretara facultatzii urmarind rindul cu creionul. Blaga Lucian era indepartat de la catedra si Profesorul Zapan era preparator, doua licente si doctorat in Germania. Prin anii 80, secretar al Comitetului Judetean PCR in judetul meu, resortul ideologie-propaganda, era tot o filatoare, i se spunea „Zira”, cu studiile superioare de partid absolvite la Academia Stefan Gheorghiu. De aceasta tovarasa depindeau si invatamintul, sanatatea, cultura etc, Intr-o discutzie fatza in fatza, tovarasa-mi spunea : „….Tovarasu, eu am o misiune dificila. Imi vin tot felul de referate, din sanatate, cultura, chestii dintr-astea, si eu trebuie sa decid. Imi vine foarte greu. Dar stitz’i cum fac ? Unde nu inteleg tai …”

    • Visinescu o sa scape basma curat. La fel si Iliescu. Evident, declaratia lui Ponta este politicianista si denota neseriozitate, in fond ce analiza mai asteapta el de la procurori, cand acestia au spus deja ca nu pot demara cercetarea penala din cauza scurgerii perioadei de prescriere? Si apoi cum sa iei masura de confiscare a pensiei cand aceasta nici nu este prevazuta de codul penal. Exista doar masura complementara a confiscarii averi, insa de confiscarea pensiei, eu inca nu am auzit. Oricum, o asemenea masura nu se poate lua decat dupa o hotarare judecatoreasca. Am auzit ca Ponta vrea sa le ia pensiile speciale judecatorilor condamnati pentru luare de mita. E bolund? E total anapoda, e total neconstitutional si judecatorii vor stii sa-i dea peste nas. Eventual vos spune doar atat: da suntem de acord sa li se ia pensiile dar in ordonanta de guvern sa intre si toti cei care iau mita, si politicienii, si doctorii si profesorii, si militienii, inclusiv presedintel Basescu care are o tona de dosare penale, toti sa-si piarda dreptul la pensia speciala. E cam necopt acest Ponta si cred ca o s-o sfarseasca rau cu coabitarea lui. Asa patesc prostii!

      • sunt de acord.si eu ma tem ca acesti criminali comunisti vor scapa nepedepsiti.ei sunt si vor fi sprijiniti de rudele lor +fosti activisti comunisti+naivitatea si inconstienta multor oameni.fostii securisti si militieni se afla peste tot ,pana si in sri.totusi trebuie ca noi toti sa ne ridicam glasul intr-un cor urias de protest.haideti sa incepe.acum.george

  2. Nu am avut timp zilele acestea sa urmaresc cazul, insa din ceea ce am vazut (cu Visinescu haituit de ziaristi pana la exasperare) am senzatia ca a inceput sa se transforme intr-o fumigena menita sa ii conteste presedintelui unul dintre meritele de care pana acum nu au reusit cu adevarat se se atinga, indiferent cat de mult au lovit inclusiv in dumneavoastra.

    Numai in Romania ipocrizia poate merge atat de departe incat un neocomunist indragostit de Che Guevara se poate erija intr-un anticomunist sub patronajul caruia se prezinta publicului circul in care un adevarat tortionar este transformat intr-un trist urs care danseaza. Poate ma insel, insa mi se pare dezgustatoare aceasta lipsa de demnitate a pedepsirii, daca imi este permisa exprimarea.

    Ororile inchisorilor comuniste nu trebuie uitate si trebuie pedepsite ca atare. Dar nu ii vom pedepsi pe cei vinovati in reviste si la ceas de seara cu Gadea& co., ci in justitie, asa cum ar fi normal intr-o tara civilizata.

    • Cred ca ati surprins exact miza. Se construieste un fel de Sabbath samanic, in care Gadea si compania se instituie ca voci ale revoltei morale, iar Ponta poate poza un anticomunist pur si dur. Visinescu, neindoios, a fost un calau in slujba unui regim criminal. Dar Felix pe cine a servit?Se amesteca lucrurile de o maniera menita sa stearga de fapt linia de demarcatie intre adevar si minciuna. Televiziunea specializata in trucarea trecutului si falsificarea prezentului se afla in stare de mobilizare totala. Presedintele executiv al IICCMER, creatia factiunii Fenechiu din PNL, joaca rol de animator al acestui spectacol mediatic. Care va fi rezultatul? Dezabuzare, frustrare, greata. Sper din tot sufletul sa ma insel.

    • Că tot vorbim de ipocrizie; înainte de condamnarea oficială a comunismului Traian Băsescu declara public că el nu poate face acest lucru pentru că nu are dovezi științifice care să arată că, de fapt, comunismul a fost rău. Așa că ar fi bine, pentru noi, dacă am fi în stare să sesizăm ipocrizia tuturor.

      • Ma abtin sa va acuz de nestiinta (ca sa folosesc un eufemism) domnule Andrei, insa va amintesc faptul ca tocmai de asta s-a ocupat Comisia Prezidentiala condusa de domnul Tismaneanu. Cu alte cuvinte, presedintele a lucrat ca la carte, nu a condamnat comunismul in urma unor impulsuri emotionale, ci sprijinindu-se de dovezile aduse cum era si normal de mediul academic. Asa ca mai usor cu ipocrizia pe scari…

  3. D-l Muraru este foarte „activ”, probabil pentru a evita repetarea precedentului Marga = a treia cizma, cum se spune in armata.
    Daca va continua sa manince ciuperci pe la televiziuni, iar argumentarea se va dovedi de doi lei, soarta actiunii deschise de IICMER in justitie este mai mult decit previzibila, dar va fi pe placul mahalagiului „care este” acum, din pacate, prim-ministru.
    Mie mi se pare o perdea de fum, trasa pentru multe motive, planificata si premeditata atent, pentru a deturna atentia de la teme grave, economice.
    Bineinteles ca este foarte importanta pedepsirea (mai bine mai tirziu decit niciodata) tortionarilor, la fel cum tot atit de importanta este aducerea la cunostinta tuturor a faptelor acestora; poate mai importanta este ultima!
    Dar nu cred ca se va intimpla, nu cu USL in prim plan, sa nu uitam ca Iliescu este bine-multumesc si are sanse sa fie, fara griji, urmatorul dupa Iosif Bistran, sau alttii, si altii…

  4. Este doar un spectacol grotesc in care un politician-rechin incearca sa capitalizeze electoral de pe urma neputintei societatii romanesti de a confrunta trecutul comunist al tarii. Traian Basescu a fost mai istet din acest punct de vedere. Nu stiu cata convingere purta in suflet presedintele cand a citit in Parlament raportul comisiei pe care a patronat-o, cert este ca merita un dram de credit referitor la ce a facut. Insa este departe de a fi angelic. El insusi a capitalizat electoral masiv, atragand simpatia sustinatorilor defunctei CDR, marsand pe idea ca s-a desprins definitiv de comunism si confiscand retorica anticomunista pentru o vreme. Gafele ulterioare confirma insa ca obiceiurile dobandite in trecut mor greu. Bad habits are engrained in their DNA.

      • Majoritatea covarsitoare a clasei politice se opune lustratiei, nu numai PSD. Actualmente, lustratia este un cal mort. Trebuia facuta in anii ’90, atunci ar fi schimbat lucrurile in mod semnificativ. Evident, nu aveam cu cine. Imi aduc aminte cand se vehicula idea introducerii unei astfel de legi si initiativa prinsese ceva momentum in zona reformista a PD-L, anul trecut daca nu ma insel… s-a renuntat ulterior rapid cand la revizuirea propunerii de lege s-a constatat ca si (pe atunci) premierul Ungureanu ar fi fost lustrat. :-) De ras si de plans in acelasi timp.

  5. Mecanismul manipularii este simplu si este evident mostenit de la Securitate si imbunatatit si upgraded de urmasii purtatori de stindard securistic. Apare un Cristian Tudor Popescu si alti papagali asijderea, tipi vejnic incruntati, care acapareaza äutoritatea”asupra subiectului prin isterii actoricesti regizate anterior in fata oglinzii din biroul superiorului sau responsabilului de caz. Uitatorii la televizor isi creaza impresia ca aceste voci nu numai ca sunt cu toata fiinta lor pentru aducerea in justitie a tortionarilor (dealtfel fostii lor sefi si mentori) dar si ca tot ce indruga acestia in prime time este adevarat. Asta dureaza de regula cateva zile, maxim o saptamana, dupa care „vocile”incep sa inoculeze treptat informatii false pana cand canalizeaza opiniile false ale uitatorilor la antene catre altceva (de regula Basescu) sau dezamorseaza complet subiectul.
    Acesta este motivul principal pentru care nu vom vedea niciodata invitati in emisiuni pe cei ce intr-adevar au ceva de spus pe subiect sau contribuie la elucidarea cauzei. Acelasi lucru e valabil si pentru Andrei Muraru care joaca acelasi rol ca si CTP. Da’ Bogdan Chireac n-a aparut inca? Sau SRS?

    • Intrebarea care pare sa va framante este: cine are dreptul sa reprezinte anticomunismul in spatiul public. Raspunsul, evident, este: oricine. Ideea ca CTP lucreaza la ordin este un „cheap shot”.

      • Nu ma framanta decat faptul ca subiectul e acaparat de fosti si actuali securisti cu scopul de a-i diminua impactul sau a canaliza opiniile catre altceva. Acest lucru se-ntampla din 90’incoace. Multi asazisi jurnalisti jucau rolul anticomunist iar in preajma alegerilor isi incepeau misiunea. Si Ion Cristoiu a jucat o perioada in aceasta piesa. Desi chestia cu repetitia in fata oglinzii din biroul responsabilului de caz este evident ironica, va intreb totusi ce va face sa credeti ca ipochimenul CTP nu ar raspunde la comenzi? Va recomand sa-i cititi macar comentariile patriotic-miniere din timpul Pietii Universitatii.

        • Nu ma intereseaza ce ii motiveaza pe Basescu, C.T. Popescu. Cristoiu, Gadea si Ponta, sau pe oricine altcineva, sa condamne comunismul. Intr-o tara in care o parte substantiala a populatiei crede ca „era mai bine sub Ceausescu”, faptul ca majoritatea formatorilor de opinie au acum o pozitie explicit anticomunista reprezinta progres.

          • Pe mine , faptul ca ,in 2013 , intr-o tara cu traditie culturala , o parte insemnata din populatie crede una iar majoritatea formatorilor de opinie spun exact invers , ma pune pe ginduri. Rau de tot !

          • Mi se pare evident ca nu vreti sa intelegeti ce am spus explicit in cele doua comentarii. Sunt curios daca problema ar fi fost antisemitismul v-ati pastra o astfel de mult prea ingaduitoare opinie. Spun asta tinand cont de mai vechile dvs. comentarii pe aceasta tema. Evident, trebuie sa declar ca sunt absolut impotriva oricarei forme de rasism si bineinteles condamn nu numai Holocaustul dar si orice forma de antisemitism. Asta ca sa previn o interpretare gresita a celor spuse mai sus.

            • Nu am analizat ce i-a determinat pe un Ion Iliescu sa sprijine Comisia Wiesel, sau pe un Traian Basescu sa infiinteze Comisia Tismaneanu. Pentru ca nu ma intereseaza sa speculez in legatura cu ce „cred” Iliescu despre Holocaust sau Basescu despre comunism. Ca noi toti, au dreptul sa „creada” orice. In ambele cazuri, singurul lucru care conteaza pentru mine este felul in care a fost formulata pozitia oficiala, a liderilor Romaniei, fata de cele doua perioade tragice.

  6. După 24 de ani de la lovitura de stat din Decembrie 1989, comunismul şi anticomunismul continuă să fie două subiecte predilecte pentru politicienii infantili din România. Nu ştiu de ce vă aşteptaţi la altceva, domnule profesor. Atâta îi duce mintea. Ion Iliescu nu a vrut să critice ideologia comunistă, Emil Constantinescu a fost refuzat să acţioneze împotriva torţionarilor şi comuniştilor vinovaţi (respectându-se astfel litera şi spiritul legilor din România), iar Traian Băsescu a încercat să pună ordine în lucruri, fără a avea însă puterea de a-i aduce în faţa justiţiei pe cei care au comis fapte abominabile în regimul comunist deoarece acţiunile respective au fost prescrise. În aceste condiţii, Victor Ponta abordează subiectul pentru „impresie artistică”. În fapt, campania electorală pentru alegerile de anul viitor (europarlamentare şi prezidenţiale) a început de ceva vreme şi în această „ciorbă” reîncălzită se pun diferite ingrediente: un pic de comunism şi anticomunism (pentru a mulţumi pe extremiştii din ambele tabere), ceva naţionalism antiunguresc şi antiromânesc (explicaţie identică), iar restul campaniei se susţine cu slogane de genul „Doi cre(ş)tini şi patrioţi vor scăpa ţara de hoţi”. Mai ţineţi minte acest slogan? S-a folosit la alegerile europarlamentare precedente. Unde sunt acum cei doi cre(ş)tini? Unul, la puşcărie, al doilea a rămas fără „coledzi” şi partidul pe care l-a creat la începutul anilor ’90. Amin!

  7. Despre Ponta:
    1) Cazul procurorului Panait de la Oradea.

    2) Teza de doctorat si magnificele sale publicatii „copy – paste”.

    3) Sustinerea mafiei securisto – comuniste care a devalizat sistematic tara din ’89 incoace.

    Cred ca am spus destul…

  8. Fara a fi vreun mare filosof Victor Suvorov emite, din cind in cind, formulari surprinzator de adinci:

    „Comunismul are o particularitate interesantă. El nu trebuie înțeles parțial. Dacă nu îl înțelegi, atunci neînțelegerea este totală, adîncă și deplină. Însă, dacă l-ai înțeles, atunci ai făcut-o total, pînă la capăt.”

  9. Nu stiu cum de lumea accepta minciunile acestui carnat ponta sau poate in aceasta tara sunt mai multi ca el decat altfel. Pentru mine acest copil intarziat mintal merita soarta lui Nastase dar daca se poate mai dur : sa fie tras in teapa acolo la mititica de catre colegii de la haznaua 3. Sper sa primeasca ce merita deoarece nu mai suport acest pacalici pe la tv toata ziua, mai lipseste sa apara la Trinitas si sa spuna ca el a facut lumea

  10. Trebuie spus clar ,ca alegerile din 1990 care l-a reconfirmat ca presedinte pe Ion Iliescu a constituit paravanul absolut ca „fostii ” sa conduca si sa actioneze in continuare. Esalonul doi s-a pus in valoare imediat ; nume noi care noua nu ne spuneau nimic au preluat direct sau sub acoperire fraiele tarii ;ceva mai tarziu au inceput sa apara unele informatii,dar si alea blocate imediat . Va mai aduceti aminte cum erau diabolizati Coposu,Campeanu, Ratiu ,Diaconescu si altii ? Apoi ,ca o nevoie de ispasire , a venit alegerea lui Constantinescu, care a urnit multe lucruri acoperite de predecesor, inclusiv extirparea mineriadelor din viata politica a tarii. Din pacate, si aici nu va dau dreptate Domnule Tismaneanu, actualul presedinte s-a ocupat NUMAI de punerea la punct a dusmanilor sai politici,inclusiv si in special , pe calea justitiei,pe care ,ipocrit ,spune ca n-a influientato. A facut un gest de o mare importanta ,cu condamnarea comunismului,dar s-a limitat numai la asta, fara a continua intrarea si in partea pragmatica a problemei, Aici cred ca aveti si D-voastra o vina,ca nu l-ati consiliat sa atace si partea a doua a problemei comunismului,adica pe cei ce au intruchipat comunismul…V-ati multumit sa-i redactati materialui , dar in continuare ?
    Legat de subiect,si eu consider ca Mihai Gadea nu si-a pregatit suficient emisiunea la care va referiti,dar cred trebuia sa amintiti reactia deosebita in acest sens a Presedintelui Constantinescu,care a treburile la punct.
    Va citesc cu interes materialele legate de comunismul romanesc si de aiurea,insa va reprosez ca in problema condamnarii comunismului de la noi cercul nu este inchis complet si datorita Dumneavoastra.

    • Nu pot intra in detalii, dar va asigur ca, in limitele prerogativelor constitutionale, dl Traian Basescu a facut tot ce tinea de el pentru a concretiza propunerile Comisiei Prezidentiale. Nu Traian Basescu a inmormantat in Parlament Legea Lustratiei. Din cat tin minte, s-a pronuntat public in favoarea ei. Sa va reamintesc ca interventia d-lui Basescu a dus la deblocarea dosarelor fostei Securitati, ca in vara anului 2006 au ajuns la CNSAS circa doua milioae de dosare? Ca exista vericte de colaborare cu Securitatea publicate pe site-ul CNSAS? De unde credeti ca provine ura lui Dan Voiculescu pentru presedintele Basescu? Exagerandu-si pana la ridicol rolul in istore, dl Emil Constantinescu a declarat ca prin chiar faptul alegerii domniei sale ca presedinte, a fost indeplinit Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara. Sa fim seriosi. Daca ar fi fost ales Corneliu Coposu, as fi inteles, poate, o asemenea afirmatie, dar as preciza ca nu-l pot vedea pe regretatul lider taranist facand o astfel de afirmatie auto-glorificatoare. Nu ar fi crezut un asemenea lucru si nici nu era genul pompos-narcisist.

      • Domnule Profesor, cum poate fi „condamnat comunismul”? Daca intelegem prin „comunism” o doctrina,poate fi criticata. Daca intzelegem prin „comunism” experimentul sovietic esuat pot fi scrise niste cartzi de analiza si trase concluzii. „Condamnarea” din Parlamentul Romaniei a fost un act formal, fara alte implicatzii. Consecintele bune si rele ale implicarii Romaniei in experimentul sovietic exista indiferent daca sunt „condamnate” sau nu. Cele bune au fost anulate. Cele rele se vor elimina in timp prin schimbarea sociala politica care se afla in curs.Ce ,cand, cum, se va vedea. Discutiile despre „actul de condamnare a comunismului” cel in cauza, sunt vreme pierduta.

  11. Domnule prof. Tismaneanu,
    In toate scrierile dvs pe care le-am citit pe net il aparati indirect pe caoitanukl de vas care va conduce tarea pe culmi (sintagma ziaristica din epoca de aur). In fond, si el este un copil al Securitatii, pe care a servit-o cu abnegatie si care a fost suficient de abil incat sa-si faca disparut (deocamdata, sper) dosarul.
    V. Ponta si partidul sau este un demn urmas modern al PCR-ului, asa ca nu ne miram de ceea ce face. De mirare este doar cum de a obtinut atatea voturi decat daca acceptam teza ca avem un popor de uituci sau de analfabeti politic.
    USL-ul il consider din punct de vedere ideologic (de parca doctrinele ar mai conta azi) o strutocamila.Din putina politica la care ma pricep, nu cred ca un partid liberal se poate uni cu un partid socialist, intesat de comunbisti sau de demnii lor urmasi. In plus, cum se poate numi un partid „conservator”, cand isi schimba partenerii de cate ori are nevoie pentru a fi la putere, chiar daca partenerul ca care s-a aliat il considera „o solutie imorala”?
    Marturisesc ca la ultimile alegeri am stat acasa, nefiind dornic sa aleg intre un „prostanac” si un „excoroc”. Nu stiu daca a fost cea mai buna solutie, dar, avand in vedere ca in curand vor fi iar aklegeri si ca actorii politici ar ramas cam aceiasi, ce sfaturi puteti da celor ca mine????

    • desamagitule. Eu sunt curios sa stiu de unde ai aflat ca exista un dosar si ce contine acesta? daca sursa ta CERTA este Ciuvica nu mai pun vreo intrebare.
      PS. Ciuvica a pierdut TOATE procesele -inclusiv CEDO- legate de aceasta chestiune.

      • Prietene, dacă ai fi fost matur la momentul respectiv, ai fi știut că orice director de întreprindere , indiferent cât de mică- avea dosar. Dosarul creștea pe măsură ce urcai în ierarhie. DL.Băsescu NU AVEA CUM să lucreze la Anvers fără dosar la securitate și fără colaborarea cu securitatea. Postul respectiv presupunea- și sunt curios dacă e cineva care să poată contrazice această afirmație- o colaborare pe scară largă cu securitatea. Nu ajungeai altfel acolo. Dacă cineva va fi interesat un pic de aflarea adevărului cred că poate găsi și celelalte personaje de același nivel cu dl.Băsescu- în aceeași perioadă- .și cred că măcar 1 dosar de securilă o fi scăpat nears- logica e simplă- dacă era unul- erau cu toți. Nimeni nu risca un caz Scalețchi- nenea Căpitanul care a dorit să-și deturneze vaporul spre Turcia- iar ce avea Băselu ca informații era mult mai prețios decât un simplu vapor. Iarăși cred că s-ar mai găsi cel care l-a pus pe Băsescu în funcție (mă înșel eu sau e cel poreclit Shogunul ?) precum și securistul de la Navrom care semna primul pe o astfel de decizie. Pe de altă parte, nu văd o prea mare bucurie din confirmarea unui lucru știut de toți- n-aveai cum să ajungi reprezentant la Anvers fără să fi securilă….

  12. D-le Profesor Tismaneanu,

    Nu vreau sa fac decit un comentariu f. scurt, referitor la primul paragraf pe care l-ati scris aici. Trebuie sa spun ca sint in mare parte de acord cu ce ati scris. Nu sint un simpatizant al PSD, nu dorm cu gindul la Ponta, dar vreau sa va reamintesc totusi, ca Ponta avea 17 ani cind Iliescu hotara cam ce vroia el, dupa Ceausescu. Nu-i puneti „in circa” lui Ponta intreaga responsabilitate, pentru ce au facut inaintasii lui din PSD. Si au fost destule – cum sa le zic – petrecute pe vremea cind Ponta nu era decit un tinerel PSD-ist. Credeti ca Ilescu si Nastase s-ar fii clintit de spusele unui Ponta pe atunci? Stiti bine ce obiectii a avut Iliescu cind Ponta a devenit sef la PSD. Pe scurt, nu sintem vionovati pentru ce au facut altii, chiar daca, am fost pe aceleasi baricade. Nu putem culpabiliza pe toti in aceiasi masura. Pe mine – iratati-ma D-ule Profesor – Ponta ma convinge tot mai mult ca merita sa fie acolo unde este. Pentru mine e un merit enorm (repet, nu am voatat niciodat cu PSD) ca acest partid au adus in fruntea lor pe Ponta. Ce faceam cu un Diaconescu?.. ca sa dau un exemplu, in fruntea PSD? Si inca ceva si inchei. Eu gasesc un merit pentru USL, ca iata trei partide, se pot intelege.
    Sint destule de criticat.. dar..
    Va voi citi in continuare, desi am momente cind spun ca nu o sa o mai fac. Sint multe din cele scrise de D-tra cu care NU POT SA NU FIU DE ACORD.

    • opinia dvs se bazeaza pe vorbe sau pe FAPTE? se va obtine in justitie o penalizare a lui Visinescu? de ce fel?
      A. inchisoare [simbolica] el avand 80 de ani?
      B. taierea pensiei? pe care baza, el fiind pensionar de dinainte de ’89?

      Prin extensie alte varfuri ale secu si ale PCR vor fi afectati? cumva si I.Iliescu?

      indoielile mele imi zic ca Ponta nu va merge mai departe, caci Iliescu in pericol va trage presul de sub Ponta.

  13. Exact, d-le Papara, Ponta se afla unde trebuie sa fie, caci poporul majoritar l-a vrut acolo. Poporul, care pe vremea fanariotilor se numea prostime, iar acum, pe vremea baronilor, pulime. Prea mult n-a evoluat respectul conducatorilor pentru „popor”, dar, cind vorbesc populist in numele lui, politrucilor li se umple gura.

    Tot acolo unde trebuie sa fie e si „regele ” Cioaba si „imparatul” Iulian. Fiecare cu poporul sau, pe care il reprezinta. Mai nou, Ponta e „maria ta”. E`te in ce familie de singe albastru ne situam! Mai e nitel si trebuie sa i se pupe mina, ca pupatul pantofului a intrat in desuetudine inca de pe vremea fanariotzilor. Au stiut bine Iliescu si Nastase pe cine rodeaza pentru reprezentarea partidului.

    Cu cit mai dobitoc poporul, cu atit mai adorati conducatorii sai. Cu cit citesc mai multe opinii ca a dv. cu atit ma conving, ca nu mai e nimic de facut pentru Romania. Trebuie lasata sa se prabuseasca. Poate atunci, si nu de la zero, ci de la minus unu, mai are ceva sanse.

    • Da, ce păcat cu democrația asta, cum dă ea drumul la vot tuturor…chiar că te-ai putea întreba ”De ce are și vecinul care prăjește chiftele și bea bere drept la vot ?”

    • Imi pare rau D-le Mitzu Beciuklistu (ati ales un pseudonim care va reprezinta, este singurul merit), ca ai confundat site-ul. Cu toate opiniile exprimate aici, si unele dintre ele vin in totala contradictie cu ale mele, cred ca aici isi au loc doar ce-i ce stiu sa poarte un dialog civilizat. Adica cu argumente si cu un limbaj decent, cu bun simt, cu o doza de respect etc…
      Atit am vrut sa spun. Eu nu dialoghez cu asemenea oameni.

  14. Domnule Tismaneanu,
    Sunt convins ca, desi traiti de mai multe decenii in strainatate, sunteti un bun cunoscator al istoriei Romaniei (romanilor). Sunt foarte multe cazuri in istorie cand ne-am facut ca fecem ceva, cand am mimat o actiune sau o atitudine. Acelasi lucru se intampla si astazi cu multe situatii in care in fruntea unor actiuni (atitudini) sunt cei impotriva carora sunt indreptate actiunile. Doar cateva exemple : luptam impotriva coruptiei, dar cu suspecti de coruptie, clamam independenta puterilor in stat, dar cei chemati sa asigure independenta lor se straduiesc sa le controleze, condamnam comunismul, dar cu fosti comunisti in fruntea actiunilor. Toate acestea fac actiunile mai putin eficiente, necredibile si cu putin ecou in randul populatiei.

  15. Pentru că nodul atât de bine strâns a tot ce s-a întâmplat până acum de la căderea lui Ceauşescu se află tot în primul an de după ’89 nu pot să nu-mi amintesc de prima impresie pe care mi-a făcut-o domnul Constantinescu când am avut ocazia, în două rânduri, să mă aflu în balconul din Piaţa Universităţii. Nu contest faptul că a fost şi este un om onest şi bine intenţionat, dar ceva din comportamentul domniei sale, vocea, gestica şamd. mă punea pe gânduri. Nu mi se părea potrivit pentru ce avea să devină. Nu am vorbit despre acest lucru atunci pentru a nu crea disensiuni, eram şi am rămas fidel principiilor pieţii universităţii. Când am auzit că i s-a înlesnit drumul către preşedinţie şi de către cine, am fost iarăşi contrariat. Mă miram cum de oameni cu un nivel de înţelegere net superior mie prin experienţa, atât culturală cât şi de viaţă pe care o avuseseră la nivelul cel mai înalt la care se putea accede în societatea civilă (în samizdat sau nu) înainte şi după ’89, nu vede ceea mie mi se părea destul de vizibil. M-a contrariat apoi atitudinea doamnei Ana Blandiana, căci despre dumneaei este vorba, printre alţii, faţă de *mineri* şi mineri luaţi în bloc. Aveam impresia că nu ştiu prin ce minune se cocoţase cu o palmă mai sus decât Iisus pe cruce când a rostit: Iartă-i Doamne, că nu ştiu ce fac. Nu ne e nouă dat, iertaţi-mi îndrăzneala, să-I fim superiori în a ierta, oricâtă milă creştină ne-ar anima. Nimeni nu le-a cerut capul, dar atitudinea dumneaei, bizară pentru mine, cel puţin, le dădea apă la moară domnului Iliescu şi clicii din jurul său ca să folosesc un cuvânt drag veşnicului preşedinte Ion Iliescu. Aceeaşi blagoslovenie se revărsa şi peste cei din mişcarea 15 Noe.Braşov şi pe acelaşi ton plin de superioară milă: Vai sărmanii, sunt atât de simpli… Alăturarea aceasta îmi cam dădea un fel de ameţeală. Să fie doar poezia de vină (fără îndoială este o poetesă de anvergură) parcă nu mă mulţumeşte, avea şi are luciditatea unui om cu picioarele pe pământ. E departe de mine gândul că ar fi jucat la două capete, numai că rămân nişte semne de întrebare. Mi s-a întâmplat apoi să mă aflu la sediul partidului domnului Nicolae Manolescu pentru un interviu, când acesta candida la preşidenţie. Trebuie să sosească de la Iaşi, mi s-a spus, aşa că am aşteptat. Rar mi-a fost dat să aud atâtea osanale pe care fetele de acolo (păreau studente în primii ani sau liceene în anii terminali) le ridicau domnului…Ion Iliescu. Am plecat…Ar fi multe de spus despre atâtea cudăţenii care se petreceau atunci. În ceea ce-l priveşte pe domnul Iliescu, cred că pentru a fi deferit justiţiei sunt de ajuns declaraţiile sale publice…Atunci când a cerut identificarea golanilor şi luarea unor măsuri nu au fost vorbe în vânt. Lasă că ei au fost identificaţi încă de la începutul mişcării din Piaţa Universităţii. După câţiva ani, când mi-am dat seama cum s-a făcut acest lucru mi-a venit rău, pur şi simplu, mai ales că băieţii, potrivit metodelor specifice, nu-i aşa? nu lasă urme care ar putea folosite ca probe. Singurul lucru care ar putea face lumină ar fi dezvăluirea numelor informatorilor, ceea ce nu se va întâmpla. Ceea ce vreau să spun este că pentru a înţelege mai bine cum de s-a ajuns aici trebuie privit cu mai multă atenţie şi spre societatea civilă. Pe ceilalţi îi ştim. Bineînţeles că au fost şi greşeli, nimeni, cred, nu poate pretinde că avea atunci înţelegerea totală a fenomenului, şi nici acum, dar cred că, din varii motive, omeneşti, prea omeneşti, au fost şi greşeli bine gândite.

  16. O societate fără un trecut asumat- este o societate fără adevăr. Da, am fost comuniști, da am fost membri FRN (Frontul Renașterii Naționale), da suficienți dintre noi am fost gardiști, etc., etc., etc. A te da matroană de Dâmbovița atunci când în jurul tău a trecut un pic istoria- fără să te învețe nimic- este un pic cam jalnic.
    Ridic și eu un oarece semn de întrebare- legat de o chestiune anecdotică- la 22 decembrie 1989, ajunși la sectorul de partid , muncitorii de pe platformele bucureștene au fost întâmpinați de secretar (e posibil să fi fost doar o legendă urbană- deci nimeni nu-i pomenește numele) care le-a zis ”Vă așteptam”. Acuma muncitorii- oameni onești- nu știau nici ei că vor ajunge acolo- de unde știa secretarul ?
    Dacă societatea noastră e pur și simplu continuarea a ce a fost în 1989- cu alte dimensiuni și la altă scară, fără poleiala artificială a unui egalitarism prost mimat ? Iliescu,Constantinescu, Băsescu.,Trei oameni legați (excepție face Constantinescu- ceea ce știm) în mod organic de structurile de top ale PCR. 2013. PCR-ul nu mai există de 24 de ani- sau ne-am păcălit noi ? Nu trebuie să vedem actualul PCR ca încărcat de nici un fel de ideologie- ci pur și simplu ca o rețea de Pile, Cunoștiințe, Relații care favorizează în mod direct doar oamenii din fostul sistem.

    • Multumim pentru sinceritate, da’ rogu-va nu generalizati! Constantinescu n-a fost nici o exceptie ,nu numai ca a fost comunist sadea, ba a fost si seful comunistilor…

      • Acolo unde nu știu, nu mă pronunț. Dl.Constantinescu a fost totuși cea mai transparentă figură- cât a fost președinte. Și la ce i-a folosit ?

  17. Confiscarea a tot ce se poate confisca este o meteahna definitorie a comunistilor. Incepand cu 1947 au confiscat Romania, au cunfiscat intreaga societate, au confiscat Istoria, traditiile, cultura.
    Dupa 22 Decembrie 1989 au confiscat revolta spontana a romanilor (pentru a nu se transforma in revolutie anticomunista), si si-au impartit cea mai mare parte a celor confiscate ia perioada cand aveau putere absoluta. Au confiscat pana si credinta crestina. De ce dar n-ar confisca si anticomunismul ? In fond numai astfel il vor putea anihila.

  18. Administratia si Capitolul cit si Inaltoa Poarte UE, agreaza Ion iliescu si in subsidiar pe dl V.Ponta si PSD ex.PDSR ex.FSN, restul nu mai conteaza.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro