Psihobiografie

După extrem de utila, foarte bine documentata și deci convingătoarea carte consacrată Dimineții actrițelor (Editura Polirom, Iași, 2019), Anca Hațiegan își surprinde cititorii cu volumul Ciulei și spectrul tatălui– O psihobiografie, apărut în anul 2024 în colecția Perspektiv a editurii bucureștene Litera.

Nu, Anca Hațiegan nu a intenționat să scrie o monografie dedicată marelui artist român, deopotrivă regizor de teatru și de film, actor, scenograf, director de teatru și teoretician al reteatralizării. Aceasta, deși în cele mai bine de 450 de pagini ale cărții găsim noian de observații pătrunzătoare despre multilateralitatea preocupărilor maestrului și concretizarea lor în practică. Aproape că nu există film sau spectacol realizat în țară de Ciulei, în calitate de regizor sau de scenograf, aproape că nu există rol în teatru sau în film în care să fi putut fi văzut Ciulei- actorul care să nu fie întors pe toate fețele de Anca Hațiegan. Nu sunt omise nici realizările din afara granițelor țării. Ciulei și spectrul tatălui profită, în sensul bun al verbului, de cercetări anterioare precum Ciulei în țară și în lume, vastă lucrare cu caracter documentar coordonată de Florica Ichim și Anca Mocanu, ca și de excelenta cercetare doctorală Liviu Ciulei: Universul regizoral  a lui Eugen Gyemant. Lor adăugându-li-se investigațiile proprii, demne de toată stima, în arhive, filmoteci, videoteci, înregistrări radiofonice și de pe youtube. Fapt de apreciat cu atât mai mult cu cât, conform mărturisirii proprii, Anca Hațiegan nu a văzut pe viu decât un singur spectacol al marelui regizor. Cel cu Henric IV, spectacol de apus de carieră.

Ce a dorit atunci să facă în cartea ei cercetătoarea de la Cluj? Să examineze eventualele raporturi dintre biografia atât de complicată și plină de lovituri de teatru, de teatru și nu numai, a artistului și creația lui în domeniul artei scenice și în cel al filmului. Se știe. Liviu Ciulei s-a născut într-o familie înstărită. Tatăl său a fost un inginer constructor renumit de a cărui muncă se leagă o seamă de edificii importante. Primul și cel mai important eveniment biografic din viața viitorului om de teatru ține de acuzația de crimă adusă tatălui său, inginerul Ciulley. Se știe că moartea în condiții neclare a actriței Tita Cristescu cu care inginerul Ciulley a întreținut o relație extraconjugală de notorietate publică a provocat un imens scandal, cu exagerările de rigoare și multe conotații politice relatat în multele ziare ale vremii. Plus un proces de lungă durată încheiat cu exonerarea de vinovăție a inginerului Ciulley, deși condițiile decesului Titei, fiica primului secretar general din istoria PCdR , au rămas până azi neelucidate. A urmat poate la fel de celebra poveste a “compotului de mere”. Adică acordul cvasi-neașteptat al  inginerului Ciulley ca fiul,  pentru care făurise cu totul alte planuri , să urmeze o profesie artistic. Inginerul ar fi dorit să îi încredințeze fiului viitorul pe atunci prosperei lui afaceri. După o neașteptată participare a tatălui la un examen al fiului care pe lângă Arhitectură urma în secret și Actoria, tânărul Liviu și sora sa,Nini, care era și ea actriță, au primit cadou din partea tatălui lor clădirea unui Teatru. Botezat Odeon, Teatrul Nottara de astăzi. Au intervenit ceva mai încolo moartea tragică și neașteptată a lui Nini, venirea comuniștilor la putere, naționalizarea Odeon-ului, trimiterea forțată a echipei care se închegase acolo la Bulandra, lunga interdicție aplicată artistului de a practica regia. Când lucrurile păreau, în fine,  să fi intrat cumva în ordine (Ciulei devenise directorul Teatrului Bulandra ) a urmat scandalul Revizorului. Interzicerea spectacolului lui Pintilie, solidarizarea directorului cu regizorul, ședința demascatoare de la sediul Muzeului de Artă, înlăturarea de la conducerea Bulandrei, câteva spectacole mai degrabă de serviciu și lucrul în străinătate.

L-au afectat toate acestea pe omul și pe creatorul Liviu Ciulei? Indubitabil. Opinia Ancăi Hațiegan e că cel mai mare impact l-a avut procesul tatălui. Întâmplarea a făcut ca în săptămânile când operațiunile juridice erau în toi, pe atunci încă adolescentul Liviu să se întâlnească prima dată cu Shakespeare și cu Hamlet.  Coincidența socotită de Anca Hațiegan drept crucială. Cu bătaie lungă, marcând definitiv, benefic întreaga carieră a artistului. Așa că autoarea cărții a întocmit o cercetare îndatorată psihocriticii, deși curios, în cuprinsul cărții cuvântul psihocritică nu apare, dacă eu am numărat bine, decât o singură dată. E vorba despre  prima cercetare de acest gen din teatrologia românească. 

Partea întâi a cărții, parte intitulată Viața-Opera, reface cu migală biografia regizorului. Insistă cu lux de amănunte asupra meandrelor, obscurităților procesului tatălui. Chiar și asupra carierei mai degarbă obscure a Titei Cristescu și a lucrurilor caudate din biografia ei și a familiei. Anca Hațiegan a cheltuit zeci, cred sute de ore în arhive, a consultat colecțiilor ziarelor interbelice, a comparat relatărilor jurnaliștilor de toate felurile și de toate culorile, a încercat să intre în intimitatea familiei viitorului mare regizor. Care nu avea cum să nu fie afectată de ceea ce i se întâmpla capului acesteia.

În toate astea și în necazurile ulterioare, cercetătoarea susține că s-ar afla originea devenirilor artistice viitoare. Sau măcar o parte din respectiva origine. Opțiunea pentru o anume piesă, anumite rezolvări scenice ar fi fost influențate de un detaliu cumva legat de tată,  Partea a doua a volumului, cu numele Opera-Viața, dezvăluie împătimit, aș zice chiar încăpățânat, ideea. Examinează  ceea ce se susține a fi consecințele respectivului șoc biografic în teatru, în mari spectacole. De la Omul care aduce ploaie la Opera de trei parale, de la Cum vă place la repetatele puneri în scenă ale Azilului de noapte la Elisabeta I, de la Play Strindberg la Furtuna, de la Clipe de viață, Moartea lui Danton, Macbeth până la O scrisoare pierdută, Passacaglia și Puterea și adevărul.  Consecințele s-ar fi manifestat chiar și în filme. De la Erupția. Valurile Dunării, Pădurea spânzuraților la Facerea lumii și serialul de televiziune Un august în flăcări.

Nu, Liviu Ciulei nu a prea vorbit sau nu a vorbit deloc despre cum și cât l-a influențat artistic peste ani lungul proces al tatălui. Nu a vorbit nici fiul său adoptiv, regizorul Thomas Ciulei. Anca Hațieganu caută dovezi întru susținerea ipotezei ei în cronici, analize de filme și de spectacole, în cartea Cu gândiri și cu imagini, în mărturii ale unor apropiați ai regizorului. Nu știu dacă lucrurile stau riguros exact așa cum susține Anca Hațieganu. Uneori am avut impresia că cercetătoarea supralicitează.  Cu toate acestea mi-au plăcut avântul, pasiunea ipotezei și calitatea demonstrației.

Mai categoric spus: Si non e vero, e ben trovato!

Anca Hațiegan –Ciulei și spectrul tatălui. O psihobiografie; Editura Litera, București, 2024