În general, cuvintele împrumutate din alte limbi care folosesc alfabetul latin pot fi adaptate în mai multe feluri, dar procesul de adaptare va avea o evoluție similară:
- inițial termenul este neadaptat (grafia și pronunția se păstrează ca în limba de origine, dar nu are flexiune);
- în cazul fericit, dar foarte rar, în care grafia și pronunția ar fi similare cu cele din limba română, adaptarea se realizează ușor prin apariția flexiunii;
- în celelalte cazuri vom avea o „luptă” între forma scrisă și cea citită. Poate ieși învingătoare:
- grafia din limba de origine (eventual cu mici adaptări): fotbal (football în engleză) a cîștigat lupta cu futbol (scris fie cum se aude, fie ca în limba de origine);
- pronunțarea din limba de origine: ofsaid (offside în engleză) sau lider (leader în engleză);
- o variantă pocită: de exemplu blugi (blue jeans [blugins] în engleză) sau șofer (chauffeur [șoför] „fochist” în limba franceză);
Termenul chia a fost împrumutat din engleză, unde se pronunță [tʃia], iar în engleză a fost preluat din spaniolă (scris chía), unde are o pronunție similară. Nu ar trebui să fim surprinși de abaterea aceasta de la „fonetismul” scrierii, căci există destule cuvinte împrumutate la care avem aceeași excepție: macho, cha-cha-cha, chilian, scorching etc.
Totuși, majoritatea românilor pronunță chia exact cum se scrie: chi-a ([kia] în alfabetul fonetic), ceea ce, chiar dacă nu este tehnic o greșeală (în sensul că nu există o prevedere explicită despre cum se pronunță cuvintele străine: ar fi și ciudat să existe norme pentru limba română care să se ocupe de alte limbi), este măcar o dovadă de lipsă de informare.
Dacă nu pare ciudat faptul că acum 100 de ani oamenii citeau cuvintele străine așa cum se scriau (rata analfabetismului era de peste 50%), în ziua de azi este un semn de ignoranță. Dar nu trebuie să uităm că limba nu evoluează în funcție de cum vorbesc elitele („limba nu știe carte” ca să parafrazez o binecunoscută zicală), ci de cum vorbește majoritatea (vox populi…)!
melis(s)ă
Cei care nu au auzit de melisă (scris cu un singur s, totuși) pot fi liniștiți: e o variantă importată a plantei numite popular roiniță (bine, sînt convins că nici numele acesta nu este foarte cunoscut) și se găsește în compoziția a numeroase ceaiuri medicinale!
Cum s-a ajuns totuși la traducerea proastă? Planta se numește în engleză lemon balm (lemon „lămîie”, balm „baslam, rășină, preparat aromatic”), dar deseori e folosită doar partea a doua a numelui (balm), ceea ce face ca dicționarele să îl înregistreze pe balm și cu sensul de melisă (deși indicația e clară balm = lemon balm).
Altfel, faptul că producătorii cutiei au eșuat lamentabil (și traducerea, și numele cu s dublat, și ortografia greșită cu L mare) este ceva obișnuit în comerțul românesc. Sigur, nu trebuie să ne așteptăm la cheltuieli imense cu ambalajul, însă investiția a 5 minute pentru verificarea textului nu poate afecta profitul!
P.S. Interesant că și această plantă a fost folosită pentru crearea unei băuturi alcoolice! Vezi și exemplul din DLRLC:
Constantin Racoviță muri pe tron, victimă a patimei sale pentru melisă și băuturile spirtoase. (Al. Odobescu, Scrieri literare și istorice, vol. I, pagina 264)
Articolul de fațî conține doua texte apărute pe blogul ”Puțină gramatică”
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Draga domnule,
Cind vrei sa te uiti la o traducere romaneasca a unui termen anglo-saxon faci bine sa arunci o privire la traducerea frantuzeasca. „Lemon balm” e „melisse” in franceza si poate de aceea s-a scris cu doi de s. De altfel melis(s)a se traduce ca balm in UK English, in vreme ce in US English e honey balm, insa denimirea latina e „melissa officinalis”, cu acel melissa insemnind albina in greaca. Noi am renuntat la multe litere dublate, ca de ex „casa”, scris odinioara „cassa”, asa ca scrierea cu un s e justificata, insa scrierea cu doi s nu e chiar asa o catastrofa pe cum o lamenteaza autorul.
O alta tema interesanta: De unde vine „ciunga”?
chewing gum > cingo > ciunga
pe scurt: din italiana … una din variatiunile gen cingomma …
Da, cuvantul „ciunga” a aparut in limba romana la inceputul anilor ’60, cand se facea specula cu „chewing gum”, adusa prin contrabanda din Iugoslavia. In acei ani, Iugoslavia era pentru populatia Romaniei paradisul bunurilor occidentale, iar, pentru propaganda sovietica, Iosib Broz Tito era faimosul „macelar” din caricaturi.
Impresia mea e că permanentele confuzii între [ce] , [ ci] respectiv [che] , [chi] se datorează adoptării modelului italian în ortografia românească, în timp ce modelul spaniol e diferit, similar cu cel englez. Prin urmare, orice împrumut din spaniolă sau din engleză va genera astfel confuzii în românește.
Cât despre whisky / whiskey, atât timp cât în România nu există echivalent local, ar trebui pronunțat ca în engleză. Distractivă e regula din engleză: denumirea băuturii provenite din țările care au litera E în nume se va scrie corect [whiskey], iar pentru țările care nu au litera E în nume se va scrie [whisky] :)
Prin urmare, dacă e din Scotland e whisky, iar dacă e din Ireland e whiskey :)
Whisky & whiskey sunt anglicizari ale ‘uisghe beata’, uneori scris ca ‘uisge beata’ sau ‘uisce beata’, care in celta inseamna apa vietii. Cu ‘g’ este la scotieni cu ‘s’ la irlandezi.
Cheers!
Roo, beata suna cam latin. Esti sigur sau te-ai inundat cu VB prin Qld :)
PS Apa vietii? Acquavit?Akvavit scandic?
Atat cat am putut constata, acesta este al doi-lea articol semnat de dl Borza si publicat aici, care priveste folosirea/evolutia/istoria limbii romane. Ideea este valoroasa si mi-a readus in memorie un cuvant pe care l-am cautat pe DEX-online si l-am gasit cu o explicatie pe care nu mi-o pot explica. Concret, este vorba despre cuvantul „maglavais”, folosit preponderent in mediile micilor mestesugari. Pe DEX-online, termenul maglavais este explicat astfel: „maglaváis, maglavaisuri, s.n. – (reg.) Amestec, mixtură. – Din germ. mackelweiβ (Țurcanu, 2005).” Dar, cautand in dictionare de limba germana (dictionare „de la mama lor”, din Germania) nu am gasit nicaieri nici cuvantul „mackelweiβ”, nici cuvantul „mackelweiss”. Deci, va pastra DEX-online explicatia cuvantului romanesc „maglavais”?
makel weiß > pată albă
La atatea aberatii pe care le vad si le aud zilnic referitor la limba romana, una in plus sau in minus chiar ca nu mai conteaza. Limba romana, asa dupa cum au slefuit-o inaintasii, are un caracter preponderent fonetic: scriem si citim aproape la fel. Asa ca „uischi” este foarte potrivit pentru bautura spirtuoasa din tarile de limba engleza (mai mult mult sau mai putin), „chia” pronuntat dupa regulile de pronuntie a limbii romane este iarasi foarte potrivit, iar „melisa”, daca este chiar nevoie de acest cuvant, este varianta acceptabila. Insa ce te faci, citez din textul autorului, cu „online”? Sau cu aberatia „site” si multe altele? Oricum, Romania este la ora actuala sat fara caini in ceea ce priveste limba, parte a culturii.
Cei care publica texte românesti (,,articole”) pe web vorbesc un dialect nou, de google translate. Flexiunea e pulverizata, cuvintele de tradus nu se dirijeaza spre omonimele lor românesti ci se instaleaza ca noutati, intrind in conflict cu forme existente care au un cu totul alt sens etc. Româna de google translate. Denumirile substantelor chimice cunoscute de cind lumea devin pasaresti.
Limba suedeza sufera si ea acelasi atac. Dar cel putin exista in cadrul Biroului de Presa TT un grup si un sait care prelucreaza problemele principala de limba ca sa-i ajute pe jurnalisti sa evite greselile, inclusiv cele de ortografiere a toponimelor straine. Isi dau silinita si asta se cunoaste, intr-o anumita decenta, profesionalism si ambitie.
Partidele politice, si el, desi disperate dupa sustinerea publicului, îi vorbesc acestuia in radicale pasaresti, pierzind probabil din start peste 50% din audienta potentiala. Apoi tot ele se pling de incultura publicului: ca acesta isi permite sa nu inteleaga engleza cind se vorbeste româneste in propria lui tara.
Apoi calcurile administrative din engleza gen ,,Primul Ministru a spus ca preferinta ei la nastere a fost xxx”. Toate devin brusc Agentie, Colegiu Audit, Ascultare (in loc de audiere, interogare)…
Contributia majora la haos este a tineretului care a fost destoinic in a-si insusi o profesie importanta dar care a trecut prin cultura generala (limba materna) mai rau decit gisca prin apa.
Colac peste pupaza apar ca din pamint sustinatorii relativismului care il citeaza direct pe Chomsky, cliseul cu limba ca organism viu (un fel de sarpe sau caracatita), de parca cineva ar sustine ca e moarta. Tocmai din cauza asta ne dam de ceasul mortii. O vrem vie dar si functionala.