vineri, martie 29, 2024

Puțină Gramatică: Trialog

Nu trebuie să avem mult spirit de observație ca să ne dăm seama că dialog este format din două părți: „dia” și „log” (și nu „di” și „alog” măcar pentru că nu există vreun alt cuvînt care să aibă componenta „alog”), eventual nu știm că cele două componente provin din limba greacă (prin intermediul limbii latine): dia „între” și logos „vorbire”. Din acest motiv nu sînt prea multe explicații posibile pentru apariția termenului trialog, iar toate converg către incultură (nu există radicalul tria-). Chiar dacă presupunem că la început trialog a fost o glumă (ca cea cu bila și trila), tot la incultura care a permis preluarea și răspîndirea termenului ajungem!

Dacă în limba română din țară trialog nu a reușit să se impună, nu același lucru putem spune și despre limba română „corporateză”, cel mai bine ilustrată de traducătorii din cadrul Uniunii Europene. Termenul a pătruns în dicționarele traducătorilor (vezi IATE), încetul cu încetul. Sigur, mai există limbi care încă rezistă (greacă, spaniolă, suedeză), însă trendul este clar! Mai mult, pentru a da o spoială de corectitudine, s-a eliminat a-ul, astfel că forma „recomandată” este trilog care, chipurile, ar trebui să însemne „vorbire în trei”, probabil după modelul monolog!

O mica explicație, cred necesară: rolul unui dicționar explicativ este să prezinte toate cuvintele uzuale folosite într-o limbă, chiar dacă ele ar fi greșite. Dacă autorii dicționarului vor și să-i educe pe utilizatori, atunci ar putea-o face cu ajutorul trimiterilor către formele corecte. Singurele dicționare care pot impune o cuvintele corecte sînt cele normative (la noi doar DOOM), dar ele au o hibă: prezintă doar formele corecte, astfel că nu știm dacă un cuvînt care nu apare în dicționarul normativ este greșit, dacă este o scăpare a dicționarului sau dacă este prea nou!

Articol aparut pe blogul autorului

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Cuvântul din română a fost împrumutat din franceză „trilogue”, și probabil încă o dată din engleză („trialogue”). În aceste limbi există există de secole: Merriam-Webster ne oferă pentru engleză un terminus ante quem în 1532. Chiar și în limba română, cuvântul există de ceva vreme, citatele din dicționare fiind din anii ’70. Ce legătură are acest cuvânt cu „corporateza” sau acest mic eseu cu gramatica(!), doar dumneavoastră știți. Mult succes în continuare!

      • Si, daca exista in alte limbi, trebuie sa le imprumutam chiar daca sunt gresite !? Asta da „intelepciune”. Nu mai vorbesc de o gramada de cuvinte imprumutate aiurea cu sens gresit…

        • Nu există sens greșit aici. Poate a existat cândva, dar este ca și cum mi-ați spune că este greșit să numim focul foc, întrucât în latină focul era ignis, iar focus desemna vatra. Unde ajungem așa?

          În plus, articolul este cel care pleacă de la premise greșite:
          – dialog vine din fr. dialogue < lat. dialogus < gr. dialogos, așadar este vorba de un cuvânt împrumutat ca atare dintr-o limbă în alta .
          – limbile moderne (și nu mă refer la „corporateză”) au împrumutat din greaca antică nu doar cuvinte, ci și elemente de compunere, pe care le putem folosi oricum dorim, în spiritul limbii pe care o vorbim noi astăzi. Există multe cuvinte moderne formate doar din asemenea elemente de compunere precum paleolitic, poliartrita, polisemantic, psihologie, pterodactil sau chiar deja amintitul monolog. Dacă suntem cu toții de acord că aceste cuvinte nu au sensuri greșite în limbile moderne (dicționare), atunci nici tri(a)log nu are. Vreți să arătați că știți greacă? Spuneți și scrieți trilog.

      • exista si o versiune autohtona, a carei evolutie s-a individualizat in „polologhie”‘; dat fiind ca la noi toti vorbesc si prea putini asculta; asta ar explica plafonarea oricarei conversatii la un nivel maxim de dialog, nelasand trialogului nici o sansa de supravietuire, decat in anturajul mult prea elitist al unor medii intelectual-corporatiste, dar chiar si acolo la limita unei subzistente degradante, dramatic pervertita intr-o „trilogie” :)

  2. Marturisesc spasit ca nu am in vocabular cuvintul tialog, si nici nu am auzit pina acum ca se foloseste; stiam doar de monolog si de dialog.
    NB,
    nu sint de parerea ca in DEX ori DOOM sa fie si cuvintele gresite: ar necesita un numar de pagini aproape dublu. Si-apoi, eu vreau sa gasesc cuvintul care imi trebuie, nu cel care nu-mi foloseste.
    Cit despre traducatorii din cadrul UE, ei sint o specie aparte, la fel ca birocratii de la Bxl.

    • Ba da, exista. Se foloseste des, ghici unde? La Bruxelles! in legatura cu negocierile dintre Parlament, Comisie si Consiliu.
      Exista multe alternative in româna (negocieri tripartite/interinstitutionale, enşpe variante de prescurtări), dar snobii de la Bxl insistă să se folosească păsăreasca asta, pentru că e, de fapt, un instrument de putere în mâna lor (cum era şi limba de lemn comunistă un instrument de putere al celor care o stăpâneau). Dacă eşti expert pe o temă şi te duci la Bxl la o reuniune, după ce îţi faci raportul te corectează un cunoscător din MAE „ţţţ, nu e biiinee, nu se zice negocieri tripartite, ci trialog” şi corectează cunoscătorul, că el ştie mai bine (e un caz concret, nu bârfă). Şi ne mai mirăm că omul de rând e indiferent la ce se petrece în sferele înalte. Păi dacă informaţia vine pe păsăreşte chiar şi pentru experţi, cum să înţeleagă ţăranul din bătătură?
      (PS Termenul oficial e trilog, dar triAlog se foloseşte în toate limbile europene şi rămâne barbarie, pentru că etimologia cuvântului dia-log e doar una.)

  3. Foarte bun articolul. La cât mai multe.
    Ca să găsesc totuși pete în soare: „cat-alog” are în componență grupul „alog”. Ca și „mart-alog” de altfel :D

      • Dacă citițeați atent rândul 2 al articolului, ați fi observat afirmația autorului : (și nu „di” și „alog” măcar pentru că nu există vreun alt cuvînt care să aibă componenta „alog”), situație în care n-ați mai fi simțit nevoia să vă etalați erudiția.

  4. PAi si care e forma corecta? adica de utilizat? avem ceva in ro pentru „trilogue”? convorbire tripartita? suna foarte sexy

  5. :-)

    Domnule Radu Borza,
    În primul rând vreau să vă mulțumesc pentru dexonline.ro – deși am în bibliotecă mai multe dicționare, inclusiv DEX-ul, apelez de regulă la instrumentul cel mai rapid, și pentru care nu trebuie să-mi schimb ochelarii…

    Cât privește termenul în dezbatere, nu am prea avut contact cu corporateza, dar am citit, cu ceva vreme în urmă, o carte minunată, scrisă de o pisică pe nume Dașa – era de fapt transcrierea în engleză (cu concursul unuia dintre cei patru membri ai familiei de oameni pe care o adoptase) a jurnalului ei despre viață, pisicie și autism, gândit în felineză (Daria, T. O., 2008, Dasha’s Journal. A Cat’Reflects on Life, Catness and Autism, Jessica Kingsley Publishers, London and Philadelphia – din păcate cartea a apărut exact în anul Micului tratat de pisicologie, așa că Dașa nu a avut șansa de a fi prezentată cititorilor români; eu am găsit-o și am tradus-o, pentru uz personal, prin 2014-2015).

    Ei bine, în acest jurnal găsim o altă definiție dată cuvântului TRILOG – o conversație între două persoane – adică un dialog – care ignoră prezența unei a treia părți pentru că: (a) este un copil despre care se presupune că nu înțelege despre ce vorbesc adulții; (b) este o persoană cu dizabilități despre care se presupune că nu înțelege despre ce vorbesc persoanele „normale”; (c) este un animal despre care se presupune că nu înțelege despre ce vorbesc oamenii. În ciuda acestei presupuneri greșite, a treia parte prezentă – indiferent dacă este (a), (b) sau (c) – contribuie de fapt (mental) la dialog, creând astfel un trilog.

    Întrucât am constatat că în privința autismului Dașa are dreptate (mult mai mult decât medicii și membrii Comisiilor de Evaluare complexă la care îmi duc fiul anual) și că în 2013 până și DSM 5 (Diagnostic and Statistical Manual, ediția a 5-a), incluzând simptomele senzoriale printre criteriile de bază în diagnosticarea autismului, tind să merg pe mâna ei și în explicarea termenului „trilog”. Corporatiștii n-au decât să-și păstreze „trialogul”!

  6. in aceiasi categorie ar putea fi trisonanta cognitiva, cand ai trei pareri care sunt mutual exclusive, sau triluzie – iluzie care iti pacaleste in trei moduri perceptia

  7. -Puțină etimologie-
    „Trialogul” este într-adevăr o aberație lingvistică. Afirmația „nu există radicalul tria-” este însă falsă.
    Demonstrația nu se susține, chiar dacă concluzia este adevărată. Știm totuși de la logică că putem deduce din premise false o concluzie adevărată, așa cum este arătat chiar și în articol, anume că trialog este dedus din presupunerea că dialog ar însemna un schimb verbal între două persoane.
    În fine, pe scurt, „trialogul” este într-adevăr o aberație lingvistică, dar radicalul tria- există. Vine și din greacă și din latină și înseamnă exact „trei”.
    Un exemplu din limba română: „triatlon”, un concurs cu trei probe. Cuvântul vine din greacă: tri=trei, athlon=concurs, luptă sportivă. Nu mai vorbim de tri-unghi, tri-gon, tri-logie, triadă…
    q.e.d.

  8. Un mic efort de căutare, fie și pe Wikipedia, va da ca rezultat înțelegerea originii cuvântului ,,dialog”. Provine din greacă, e compus din două cuvinte, și înseamnă „prin cuvânt”.

    De bine.

    • Cine e wiki sa contrazica pe teme gramaticale un expert IT programator taman la dexonline care mai are si studii de lingvistica ?! Daca omul zice ca dia vine de la doi ca doar de-aia tria vine de la trei , inseamna ca asa e. Si ce conteaza de unde vine, conteaza unde tre sa merem noi. Ce mare lucru ca e prin sau intre , haideti sa nu mai fim atat de picky si sa ne integram mai degraba in lumea buna. Trebuie sa renuntam la identitatea colectiva , traiasca identitatea individuala, fiecare cu limba lui si liber sa o foloseasca unde vrea si cum vrea, ca e-aia e organ viu si e democratie. Interesul individual primeaza asupra celui comunitar . Grecii aceia oricum sint morti de mult. De ce sa fie dia-metral cand poate fi tria-metal . In fond traim intr-o lume tri-dimensionala. De ce sa fie dia-liza cand poate fi tria-liza si facem economie la aparatura scumpa de import , punem trei la un aparat. Ne plangem ca nu atragem fonduri europene, dar nu stim nici macar sa le citim corect instructiunile . Deci e cum spune distinsul autor, e tria. Iar cand se va hotara (acolo de unde vine banul si lumina) ca e nevoie de patru ca sa fie bine sa nu fie rau, va fi patrialog si asta e, cui nu-i convine poa sa emigreze in Coreea de Nord.

  9. De ce anumite persoane sustin ca trilog / trialog e o aberatie. O limba in esenta ei, nu e o conventie intre membrii unei comunități? Daco noi decidem sa spunem aici „gicalog” la o discuție între 3 persoane, cine ne impiedica (atat vreme cat e adoptat si de altii…)?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Borza
Radu Borza
- expert IT (20 de ani experiență); - președinte al Asociației dexonline (2012-prezent); - programator la dexonline (2004-prezent); - studii de lingvistică computațională (Academia Română, 2002-2003); - bursă de studii postuniversitare (Politecnico di Torino, 2000); - absolvent al Facultății de Matematică (Universitatea din București, 1998); - master al Facultății de Electronică (Politehnica din București, 1997);

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro